Există un Sfânt dintre cei mai îndrăgiţi şi mai iubiţi Sfinţi contemporani, Sfântul Sava cel Nou din insula Kalymnos. Este un Sfânt foarte îngăduitor, îmbărbătător, iubitor de oameni, plin de simpatie şi înţelegere, indulgenţă şi iertare. Lumea venea în număr mare pentru spovedanie, căci ierta toate păcatele. Totuşi, era necruţător pentru două păcate. Unul era blasfemia şi celălalt era osândirea. L-ai osândit pe fratele tău şi îi spuneai acest lucru? Atunci îţi dădea un mare canon, şi anume, oprirea de la Dumnezeiasca Împărtăşanie. Posteşti, întreba el, dar tu îl devorezi pe fratele tău. Acest Sfânt, blând ca un mieluşel, nu putea să accepte patima osândirii. Mare păcat care roade însăşi existenţa comuniunii din Biserică. Unul îl mănâncă pe celalalt, îl bârfeşte, îl condamnă chiar în parohie, în casele noastre, la locurile noastre de lucru. Sunt dojenitori duri, observatori neiertători de greşeli, căutători insistenţi de abateri. Din nefericire, aceasta boală este veche, gravă şi molipsitoare.
Biserica Ortodoxă din Grecia îl cinsteşte pe Sfântul Sava cel Nou de două ori pe an, şi anume, la 5 decembrie şi în Duminica a V-a din Postul cel Mare. Sfântul Sava este ocrotitorul insulei greceşti Kalymnos, unde a trăit în ultimii douăzeci de ani ai vieţii sale pe pământ, ca preot şi duhovnic al obştii de maici de la mănăstirea Tuturor Sfinţilor. Încă din timpul vieţii sale, Sfântul Sava a fost cinstit ca un mare ascet, duhovnic, pictor de icoane şi făcător de minuni. Sfantul Sava cel Nou este cel care a zugravit prima icoana cu Sfantul Nectarie din Eghina, mai inainte chiar ca acesta sa fie canonizat. Astfel, la un moment dat, cuviosul a rugat-o pe maica stareţă să nu lase pe nimeni să îl scoată din chilie, vreme de patruzeci de zile; după aceste zile, el a ieşit din chilie ţinând in mâini icoana cu Sfantul Nectarie. Dăruind icoana stareţei, el a rugat-o pe aceasta să o aşeze in biserică, spre inchinare. Deoarece ierarhul Nectarie încă nu fusese canonizat de Biserica Ortodoxă, starea s-a temut să aşeze icoana acestuia în biserică. Pentru aceasta, Sfântul Sava cel Nou, deşi era tot timpul tăcut şi smerit, de aceasta dată i-a ordonat stareţei, zicându-i: „Trebuie să faci ascultare. Ia această icoană şi o aşează pe iconostas, în biserică, şi nu încerca să iscodeşti voia lui Dumnezeu.”
Sfântul Sava cel Nou a fost singurul preot care a săvârşit slujba de înmormântare a Sfântului Nectarie. Îndată după adormirea în Hristos a Sfantului Nectarie, din ce în ce mai mulţi pelerini au început a sosi la mănăstirea din insula Eghina. Deoarece liniştea locului începea să fie tulburată de numărul însemnat de pelerini, în anul 1925, Cuviosul Sava a plecat din insula Eghina, la Mănăstirea Tuturor Sfinţilor din insula Kalymnos.
Cu o clipă mai înainte de a adormi în Hristos, în ajunul Buneivestiri, în anul 1948, cuviosul si-a recăpătat puterile trupeşti şi, bătând din palme cu bucurie, a început să strige: „Domnul! Domnul! Domnul!”
După 10 ani, când s-a deschis mormântul său, după rânduiala Bisericii Ortodoxe din Grecia, o mireasmă nepământească ieşi din acesta umplând locul şi mângâind sufletele celor care se aflau acolo, iar mai apoi răspândindu-se în întreaga insulă. Mulţime de minuni şi vindecări se săvârşiră şi se săvârşesc prin mijlocirea Sfântului Părinte Sava cel Nou din Kalimnos.
Sfinte Sava cel Nou, roaga-te lui Hristos Dumnezeu, pentru noi păcătoşii! Amin.
Dr. Gabriela Naghi
Manastirea Sf.Cuvios Sava Cel Nou din Kalymnos si Racla cu Moastele Sf.Cuvios Sava Cel Nou
De multe ori, Sfântul Sava a fost văzut ridicat de la pământ în momentul Sfintei Jertfe din Sfânta Liturghie. El săvârşeşte minunea dăruirii de prunci în familiile lipsite de copii, salveaza pe mulţi aflaţi în vremea furtunii pe mare, numai fiindu-i pomenit numele. Sfântul Sava a vindecat pe monahul Pantelimon Lambadarios (în prezent episcop în Alexandria) de cancer, fiind cunoscut ca vindecător al cancerului.
Sfinte Sava Cel Nou, roaga-te lui Hristos pentru noi pacatosii!AMIN
https://www.youtube.com/watch?v=qx4eQi9tXIU
https://www.youtube.com/watch?v=N0LlK82swLM
Acum ne lipsesc cu desăvârșire acești Sfinți Părinți, mai ales acum in zilele noastre când avem mare nevoie
Dumnezeu are oamenii sai tainuiti si niciodata nu ne lasa fara indrumatori duhovnicesti, draga Mihaita Strajerule.
Sfantul Serafim de Viritsa , este unul dintre sfintii rusi cei mai iubiti, vazatori cu duhul si facatori de minuni, din secolul trecut (1866-1949), pe care Biserica il cinsteste in ziua de 21 martie/3 aprilie. El a primit pentru dragostea sa față de semeni, de la Domnul, o adâncă înțelepciune duhovnicească, darul de a vindeca sufletele bolnave, darul înainte vederii și al profeției. Acest mare stareț a împlinit cuvintele ocrotitorului său spiritual, Sfântul Serafim de Sarov, care învăța astfel: „Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui.”
„Va veni un timp în care nu va fi persecutie, dar banii și placerile lumii ii vor îndepărta pe oameni de Dumnezeu. Sufletele vor cădea în număr mai mare decât în vremurile de prigoana . Pe de o parte, crucile se vor înălța, cupolele Bisericilor se vor auri, dar domnia minciunii și a răului va cuprinde lumea. Biserica adevărată va fi întotdeauna persecutată.Singurele moduri de mântuire vor fi suferința și boala. Persecuția va adopta un caracter subtil și imprevizibil … Va fi îngrozitor să trăim în acele timpuri. Nu vom trăi insa până atunci, slava lui Dumnezeu! „, spunea cu intelepciune adanca marele ascet al Bisericii.
Ca duhovnic în Lavra Alexander Nevsky spre sfârșitul anilor `20, Părintele Serafim petrecea nu numai ore, ci uneori zile în picioare, pe podeaua de piatră rece din biserica neîncălzită, făcând sute de spovedanii; nu mânca și nu dormea. Țara sa era în mare necaz; simțea că nu putea refuza oamenilor alinarea vindecătoare a spovedaniei și a împărtășaniei. Aflând unde trăiește Părintele Serafim, sute de oameni îl căutau zilnic pentru îndrumare duhovnicească și mângâiere sufletească.
Părintele nu putea să îi primească pe toți, însă, pomelnicele și acatistele pe care oamenii le aduceau, erau adunate, iar Părintele petrecea noaptea rugându-se pentru fiecare în parte; în ziua următoare acestea erau înmânate preotului bisericii pentru pomenire la sfintele slujbe.
În timpul zilei, Părintele Serafim cerea uneori să fie dus în grădină. Acolo petrecea ore în șir în rugăciune, îngenunchiat pe o piatră precum ocrotitorul său spiritual, Sfântul Serafim de Sarov.
Odată cu începutul celui de-al doilea război mondial, Părintele Serafim și-a înăsprit nevoința, insistând să fie lăsat să se roage pe lespedea de granit indiferent de vreme. La acest moment, nu mai putea merge, ci trebuia să fie sprijinit și uneori purtat până la piatra unde și-a îndeplinit nevoința sa ascetică pe parcursul a 1.000 de zile, în timpul războiului.
Rugăciunile sale erau un adevărat strigăt din adâncul inimii pentru salvarea țării sale și a poporului său. Unii cred că rugăciunile sale au întors războiul în favoarea Aliaților.
„Domnul Atotputernic conduce lumea și tot ceea ce se întâmplă este fie prin mila lui Dumnezeu, fie cu voia lui Dumnezeu. Nu vă faceți griji în privința greutății crucii, în zilele nenorocirii, puneți-vă durerea la picioarele Domnului nostru și El vă va mângâia. ”
Sfinte Cuvioase Parinte Serafim, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!Amin
Medicamente duhovnicesti de la Sfantul Serafim de Viritsa
“*Cand i se plangeau parintelui Serafim de clevetiri, el spunea: <>”.
Nu o data repeta staretul cat ii este de trebuincioasa crestinului rugaciunea pentru vrajmasi. Iata cuvintele lui: <>”.
“Macar o data in viata trebuie sa aprindem o lumanare pentru cei pe care noi i-am jignit, i-am inselat, le-am furat ceva sau nu le-am intors datoriile”.
„Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatuia sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.
“Cat de des ne imbolnavim numai din aceea ca nu ne rugam inainte de masa si nu chemam binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mancarii. Inainte, oamenii faceau toate cu rugaciunea pe buze: cand arau se rugau, de asemenea si semanatul si secerisul granelor il faceau tot cu rugaciune. Acum noi nu mai cunoastem ce fel de oameni au pregatit ceea ce noi mancam, fiindca de multe ori alimentele sunt pregatite cu cuvinte de hula, cu batjocura si blasfemie. De aceea neaparat trebuie sa stropim cu aghiasma de la Boboteaza deoarece ea sfinteste totul si se poate manca ceea ce am pregatit fara sa ne tulburam. Tot ceea ce mancam noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mancarea pe care o mancam, toata natura si lumea ingereasca slujeste omului. Pentru aceasta, inainte de masa trebuie sa ne rugam in mod deosebit (…) Nu in zadar noi spunem: <>. Si cu adevarat ingerii sunt cu noi la masa cand noi mancam din mancare cu rugaciune si multumire“.
“Nici o picatura din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugaciunea mamei are mare putere“.
“Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului – ea are o mare putere”.
*Alexandru Trofimov, “Sfantul Serafim de Virita. Patericul Viritei“, Editura Biserica Ortodoxa, Galati, 2003
Cand i se plangeau parintelui Serafim de clevetiri, el spunea:”Lasati sa se vorbeasca despre noi, iar noi sa ne straduim sa facem bine.”
Nu o data repeta staretul cat ii este de trebuincioasa crestinului rugaciunea pentru vrajmasi. Iata cuvintele lui:”Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.”