Oare nu ne stă înainte Împărăția Cerurilor? Nu viața veșnică? Nu bucurie negrăită? Se poate oare să dobândim ceva dintre darurile cele mari și dorite prin lenevire? Nicidecum. Prin urmare, trebuie să ne trezim cu toată sârguința, și trebuie să secerăm nu cele stricăcioase și vremelnice, ci cele nestricăcioase și veșnice, astfel încât să se ajungă să se spună și despre noi: Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit ești; bine îți va fi. Să nu spună cineva: „Neputincios sunt, nu pot secera”. Ești neputincios cu trupul? Dar cu duhul, dacă voiești, ești puternic să lucrezi binele. Lacrimă ai, pocăință ai, zdrobire a sufletului ai, paza minții ai, blândețe ai, pace ai și sfințenie, care sunt cele mai dragi lui Dumnezeu. Să nu spună cineva: „Mă poticnesc, nu pot umbla drept”. Numai să vrei, și te va scula pe tine: Cel ce scoate din pulbere pe sărac și ridică din gunoi pe cel sărman. Oare cel ce cade nu se mai ridică și cel ce se abate nu se mai întoarce? Viu sunt Eu, nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”.
Ce dezvinovățire binecuvântată vom avea? Ce scuză potrivită că nu am împlinit poruncile cu toată râvna? Și că nu am dobândit bunătățile cele din făgăduințe? Vezi cum s-au ostenit Sfinții noștri Părinți! Au semănat, au secerat, au adunat în jitnițele lor viață veșnică. Și acum se bucură, așteptând descoperirea zilei celei de pe urmă, întru care vor străluci ca soarele. Așadar, vă rog, să nu ne înstrăinăm de fericiții aceia, fraților, și pentru mici și puține plăceri și zile să nu ne pierdem mântuirea noastră nemuritoare, având osânda, ci cât ne stă în putință, să luptăm să umblăm pe urmele lor, toate răbdându-le, toate îndurându-le, ca să moștenim Împărăția Cerurilor în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(Teodor Studitul, Catehezele mici. Cateheza 16, Editura Doxologia, Iași, 2018)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
Să ne întoarcem de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru
Nu suntem necunoscători ai mărimii tainei, dar ştim că pentru sfinţire şi viaţă fără de pată ne cheamă Dumnezeu aici. Pentru aceea ne-a şi zis de mai înainte: „Fiţi sfinţi, că şi Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16). Dar fiindcă ne-am întinat frumuseţea aceea a sfinţeniei întâi plăsmuite şi întâi zidite şi am pervertit „după chipul şi asemănarea” (Facerea 1, 26) în viaţă pătimaşă şi întinată, a voit Preasfântul şi Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să ne arate că ţine mult la petrecerea curată şi la curăţie şi o ia în Sfânta Sfintelor pe Maria cea în vârstă de trei ani, prunca lui Dumnezeu, să o crească duhovniceşte în chip sfânt şi neprihănit, pentru ca dintr-un trup sfânt şi fără de pată şi fără de prihană, Cuvântul cel Preasfânt şi fără de trup al lui Dumnezeu şi Dumnezeu mai presus de Cuvânt să ia trup şi de aici să-i întoarcă la sfinţenie şi la viaţă fără de prihană pe iubitorii vieţii celei fără de moarte.
Pentru aceea, iubiţii mei fraţi, să ne sârguim a ne întoarce de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire, şi nimeni să nu deznădăjduiască din pricină că a primit întinăciunea şi să nu dea înapoi de la curăţire şi sfinţire, ştiind că vasul cel adeseori întinat iarăşi se curăţeşte printr-o lăudată grijă şi printr-o bună ridicare şi iarăşi se face de cel mai mare folos stăpânului casei.
Dacă, aşadar, un vas neînsufleţit se curăţă şi se face de foarte mare folos şi nu se îndură stăpânul casei să-l arunce afară pe el, cum oare Stăpânul casei, Dumnezeu, Se va îndura să arunce afară un vas însufleţit, dacă se va curăţi, sau cum găsind şi câştigând capodopera mâinilor Sale, nu Se va bucura cu bucurie mare? „Mare bucurie se face”, zice, „în cer pentru un păcătos care se pocăieşte”. (Luca 15, 7-10)
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Omilii la Maica Domnului, Editura Doxologia, Iaşi, 2016, pp. 38-39
doar că problema din zilele noastre e cu totul alta…s-a ajuns la slăbirea duhului, la neputința sufletului de a mai voi,de a râvni ,a face și a dori să împlinească legea lui Dumnezeu .
Deja de mici suntem învățați să ne dorim cele materiale, mașini, case, fițe împrumutate de la cei străini de dreapta credință! și multe multe altele preluate de la străini, numai că să uităm de adevăratul scop al creștinismului , și slăbim mai ales cu sufletul, cum o zis și pr. Adrian Fageteanu că o să îngăduie să se atingă acu și de partea sufletului .
mai nou e că și colindele sunt tot mai moderne , mai melodioase, dar nu îți mișcă inima spre o liniște folositoare, numai acelea bizantine .
înaintează lumea spre cele materiale, moderne, dar slăbește în credință , . Acu avem beculete colorate și ” minunății” de tot felul, dar ” beculețele” sufletelor noastre îs cam umbrite și prăfuite și vedem ca printr-o ceață densă sărbătorile sfinte .
…
https://youtube.com/playlist?list=PL5oh0oQ81DHTJz7grtlqJWsya02-5hPNi