I.Sinoadele Ecumenice
S-au întrunit în vreme de mari primejdii pentru Biserica lui Hristos, venite îndeosebi din partea ereticilor. De remarcat că niciun Sinod n-a fost socotit dinainte Ecumenic, deşi sinodalii reuniţi erau Sfinţi Părinţi şi lucrau, cum s-a dovedit, sub puterea Duhului Sfânt. După încheierea Sinoadelor, hotărârile acestora au ajuns la pliroma Bisericii, la Poporul lui Dumnezeu şi acesta le-a receptat ca fiind Ecumenice, adică a toată lumea, normative pentru toţi, din toate locurile şi din toate timpurile. În felul acesta, Biserica, Trupul tainic al lui Hristos, şi-a exercitat atributul infailibilităţii, care nu aparţine unei persone (papa), nici unui grup de personae (sinodul), ci Bisericii în întregul ei.
Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice sunt consemnate în istoria Bisericii noastre:
-Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325, împotriva arianismului
-Sinodul II Ecumenic, Constantinopol, 381, împotriva pnevmatomahilor
-Sinodul III Ecumenic, Efes, 431, împotriva nestorianismului
-Sinodul IV Ecumenic, Calcedon, 451, împotriva monofizitismului
-Sinodul V Ecumenic, Constantinopol, 553, împotriva rătăcirilor origeniste
-Sinodul VI Ecumenic, Constantinopol, 680-681, împotriva monotelismului
-Sinodul VII Ecumenic, Niceea, 787, împotriva iconoclasmului
II.Sinoadele locale
Privite din punctul de vedere al participării, respectiv episcopii dintr-o anumită regiune a lumii, acestea au într-adevăr caracter local. Dacă luăm în considerare că hotărârile şi Canoanele acestora au fost receptate de Biserică în întregul ei, şi aşezate în colecţia de Canoane ale Ortodoxiei, conchidem că Părinţii sinodali au lucrat şi ei sub inspiraţia Duhului Sfânt. Raportul dintre Canoanele Sfinţilor Apostoli, cele ale Sinoadelor Ecumenice, ale Sinoadelor locale, ale Sfinţilor Părinţi şi cele Întregitoare este unul simfonic, de complementaritate, fiind excluse contradicţiile. Aplicarea lor se face sinoptic, adică se ţine seama de toate Canoanele care se referă la un anumit fapt, speţă, împrejurare, situaţie ori aspect.
Presbiter Ioviţa Vasile
Și iată că sosește sinodul tâlhăresc din Creta și sarabanda ereziilor ia o amploare nemaiîntâlnită, dar nici un semn de îndreptare din partea dumnealor, ba mai mult decât atât prigoana de întețește, asupra celor care respecta SF Canoane
Pentru ei nu mai exista cale de intoarcere, se pare. Doar prin mucenicie s-ar putea izbavi. Foarte curand vor deveni si schismatici, iar schism nu se iarta nici prin mucenicie. Capul face, capul trage. Ce putem noi face?
DINU TIGOIANU – APOSTAZIA
Te rog, dragă România
Să nu vinzi Ortodoxia
Să ţii Soboarele
Sfinte Dogmele nemăsluite
Şi să nu ai părtășie
Cu cei ce-s în erezie
De ecumeniști să fugi
Că-s a diavolului slugi
Fugi de cei ce fac “sinoade”
Ca Biserica s-o prade
Fugi de cei ce în “tăcere”
Privesc la turmă cum piere
Fugi de cei ce par “smeriţi”
Şi vând oile pe-arginţi
Au vândut Ortodoxia
Şi cu ea şi România
Cei ce-n Creta au semnat
De Hristos s-au lepădat
Şi doresc ca şi pe noi
Să ne-arunce în noroi
Şi de vrem să nu pierim
Din mijlocul lor să ieşim
Să nu fim “ascultători”
De Ierarhii trădători
Biserica e acum
La cei alungaţi în drum
Pentru-a lor mărturisire
Şi-ntrerupta pomenire
Sfinţii mereu au luptat
Adevăru’au apărat
Azi n-avem deloc Pastori
Ci doar câţiva râvnitori
Cândva, doar unul lupta
El era Biserica
Era singur luptătorul
Maxim Mărturisitorul
Iar azi, chiar de sunt câțiva
Aceștia-s Biserica
Te rog, dragă Românie
Smulge-te din erezie!!!
Multumim pentru poezia prea adevarata. Pe autor sa-l manance raiul. Doamne ajuta.