Atunci când oamenii ies din hotarele poruncilor lui Dumnezeu, sunt luaţi în stăpânire de cel rău şi comportamentul lor se aseamănă cu cel al fiarelor. Nu întâmplător antihristul şi proorocul mincinos, care se vor arăta la sfârşitul veacului acestuia, sunt descrişi, în capitolul 13 al Apocalipsei, ca două fiare cumplite. Mahomedanii s-au purtat ca nişte fiare faţă de creştini şi au făcut mult rău Bisericii lui Hristos. Istoria scrisă dă mărturie despre cruzimea acestora.
Astăzi pomenim pe cei douăzeci de Sfinţi Mucenici care au fost ucişi de musulmani în Mănăstirea Sfântului Sava. Primejdia era mare şi obştea Mănăstirii a hotărât să rămână acolo, lăsându-se în seama lui Dumnezeu: ,,De va voi Stăpânul nostru, are putere ca să ne scoată cu înlesnire pe noi din mâinile barbarilor. Iar de va voi, cu judecăţile Sale cele drepte, ca să fim daţi barbarilor spre înjunghiere, apoi mai de folos este să trimită Domnul asupra noastră mucenicie degrabă’’.
N-a trecut multă vreme şi arabii au năvălit în Mănăstire, căutând bogăţiile care, credeau ei, ar fi fost ascunse acolo. Monahii însă petreceau în sărăcie şi i-au întâmpinat cu vorbele omeniei: ,,Pentru ce, o, barbaţilor, aţi venit ca la război la noi, cei fără de arme, şi ca la nişte vrăjmaşi? Ce va adus? Noi cu toţi suntem în pace. Nici pe voi, nici pe altcineva n-am mâhnit vreodată. Căci pentru aceeea petrecem în pustia aceasta, lăsând în lume toate ale noastre, ca fiind depărtaţi de pizmuiri, de sfezi şi de războaie, să putem plânge în pace pentru păcatele noastre şi să plăcem lui Dumnezeu. Dar nu numai că n-am mâhnit pe nimeni din voi, şi ne sârguim şi a face bine, pe cât putem. Pentru că pe mulţi ai voştri, venind aici i-am ospătat, i-am odihnit şi le-am dat hrană de drum. Deci nu ne răsplătiţi rele în loc de bune, ci mai ales sunteţi datori să ne mulţumiţi pentru facerile de bine făcute de noi, vouă, că şi acum suntem gata să vă punem bucate înainte şi să vă odihnim cu obişnuita iubire de străini’’.
Aceste cuvinte ale bunătăţii omeneşti n-au găsit nici un ecou în înimile de fiară ale barbarilor. Au năvălit asupra Sfinţilor şi i-au ucis fără milă pe douăzeci din ei, pe alţii i-au lăsat răniţi. Acesta este comportamentul unor oameni născuţi şi crescuţi in ,,religia’’ mahomedană, de cei care cultivă ura faţă de toţi cei care nu sunt ca ei (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 287-293).
Presbiter Iovita Vasile
Parinte, din pacate fiind ocupat cu simularile si neavand timp, nu am scris nimic, insa sunt niste articole in limba romana pe care vi le voi trimite sa va uitati peste ele, daca sunteti de acord.
De aceea as vrea sa va intreb, astazi praznuindu-l pe Sfantul ierarh Cuthbert, cel mai mare facator de minuni al Marii Britanii, daca ati putea publica un articol si in cinstea lui pe blogul dumneavoastra.
Doamne ajuta, parinte!
M-am documentat, sursele de incredere spun ca intr-adevar Sfantul Ierarh Cuthbert este un Sfant al Bisericii noastre. Cu drag as publica un articol despre acest Sfant, chiar daca ziua de 20 martie e pe trecute. Daca il avem in inimi, e bine sa-l avem si pe blog. Doamne ajuta.
Comemoram cu dragoste si recunostinta, pe Eroul și marele poet aproape necunoscut al României, Sergiu Mandinescu(3iunie 1926-martie 1964)
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu dreptii Sai!AMIN
Sergiu Mandinescu a fost un poet sfințit de durerile și suferințele impuse de regimul comunist la fel ca Valeriu Gafencu. Un Sfant al inchisorilor , plecat la Domnul la 38 de ani , ca urmare a torturilor inimaginabile la care a fost supus in cei 12 ani de temnita grea petrecuti in inchisorile de la Pitești, Jilava, Târgu Ocna, Caransebeș, Aiud, Gherla).
Chintesența poeziei sale o constituie poemul ”Amin”, care e reprezentativ pentru poezia română contemporană, în care sunt surprinse într-un florilegiu genial întreaga suferință a Martirilor,si Marturisitorilor români din închisorile comuniste:
AMIN (Reeducare)
SERGIU MANDINESCU
De-aş avea o pană de înger
Şi cerneală de bezne,
Poate că abia atunci mi-ar fi lesne
Să mă adun din toate risipirile,
Să-mi scriu amintirile
Şi să spun tuturor de ce sânger.
Era o noapte jefuită de stele…
La fereastra nădejdii – zăbrele,
La uşa salvării – lăcate,
Iar frunţile noastre palide înnoptaseră toate.
Când, deodată, din mijlocul nostru
Izbucni, ca o flacără neagră, ura.
Focul ei a topit într-o clipă
Gând, suflet, aripă –
Toate din tot – şi n-a mai rămas decât zgura.
Baroase cumplite zdrobiră tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea.
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer.
Martirii ardeau pe ruguri de ger…
Atât de cumplite au fost suferinţele,
Atât de năprasnică urgia,
Încât în noaptea aceea unii şi-au pierdut minţile,
Alţii şi-au pierdut veşnicia.
Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate.
Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge!
Pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge,
Plata atâtor păcate.
Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc.
Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc,
Asemenea lui, aşijderea ţie,
Dar viaţa mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie.
Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor,
Îmbrăţişându-mi lespedea de patimi şi chin.
Aştept îngerul zorilor,
Aştept Învierea,
În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh, Amin!
Pitesti, decembrie 1949
Mereu harnica, avand uneltele in mana, intrati in filonul frumusetilor de unde scoateti la aratare minunatii acoperite de pamantul greu al uitarii si nepasarii. Nu stiam de existenta acestu poet pana am ajuns sa citesc aceste versuri splendide, rod al suferintelor din inchisorile comuniste. Cand vad comorile ascunse ale acestui neam, ma gandesc cu tristete la capacitatea mea redusa de cuprindere si intelegere. Regret ca n-am facut Teologia imediat dupa ,,generala”, cand aveam o memorie buna si as fi adunat multe bijuterii ale Sfintilor Parinti si ale celor care-au trait frumusetea Ortodoxiei noastre.
Sa va bucurati de roadele binecuvantate al Sfantului Post al Pastilor.
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, in vecii nesfarsiti !AMIN!
Este o mare bucurie dialogul cu Sfintia Voastra, caci talantii primiti in dar de la Domnul Puterilor, ii inmultiti cu sensibilitate si traire duhovniceasca, raspandind in jur frumusetea Ortodoxiei, pe care o traiti clipa de clipa si o propovaduiti prin viu grai, dar si prin cuvantul scris. Sa ne bucuram impreuna, Sfintia Voastra, asa cum frumos spuneti de roadele binecuvantale ale Sfantului Post al Pastilor, calauziti de dorinta arzatoare de „A dobandi pe Dumnezeu in noi si a petrece intru curatenie cu El, si a ne amesteca lumina cea prea curata, pe cat e cu putinta firii omenesti,” cum frumos glasuieste Sf.Grigorie Palama.
„Inceputul vederii duhovnicesti insa este binele dobandit prin curatirea vietii si cunostinta adevarata si autentica a lucrurilor, ca una ce nu vine din fiinta ci din curatie si e singura in stare sa deosebeasca ce este cu adevarat bun si folositor si ce nu; iar tinta ei este arvuna veacului viitor, nestiinta mai presus de cunostinta si cunostinta mai presus de intelegere, impartasirea ascunsa de Cel Ascuns, si privirea negraita a Lui, vederea si gustarea Luminii vesnice”.