LUNA IANUARIE
Ziua a 31-a
Sfinţii Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan; Sf. Mucenici Victor, Victorin, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serapion, Papia şi Ilie; Sf. Muceniţe Atanasia şi fiicele sale, Teodota, Teoctista, Eudoxia, Trifina; Sf. Ierarhi Atanasie şi Nichita; Cuviosul Pahomie; Cuvioasa Marcela
Cinstite cititorule! Sfânta Biserică pomeneşte astăzi, între Sfinţii lui Dumnezeu, doi dintre cei mulţi pe care-i numim ,,Doctori fără de arginţi’’. La începutul uceniciei în Teologie, ne întrebam ce va fi însemnând această expresie şi la cine se referă ea. Răspunsul ni l-a dat unul din profesori, spunându-ne că acei Doctori au existat în Biserica noastră şi, din dragoste pentru Dumnezeu şi aproapele, îşi foloseau priceperea şi ştiinţa pentru alinarea şi tămăduirea semenilor, fără să primească ceva în schimb. De aceea, este de înţeles că unde lucrau ei, Dumnezeu trimitea ajutorul său cel ceresc şi oamenii îşi dobândeau sănătatea. Spun cărţile bisericeşti că, după o vreme, Sfântul Chir ,,a lăsat meşteşugul cel doctoricesc, pentru că a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, şi acum nu cu doctorii şi cu ierburi, ci cu rugăciuni şi cu cuvântul tămăduia toate bolile; iar pentru nişte faceri de minuni ca acestea, se preamărea numele lui Iisus Hristos; şi mulţime de mari închinători la idoli lăsându-şi rătăcirea lor, se întorceau la Hristos, adevăratul Dumnezeu’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005)..
Am rememorat aceste scurte date despre Sfinţii Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, cu gândul la medicii de azi. Aceştia, după absolvirea Facultăţii, şi înainte de a fi declaraţi medici, depun aşa numitul jurământ al lui Hipocrat, prin care făgăduiesc că vor trata orice bolnav cu toată priceperea şi bunăvoinţa. Cum îşi împlinesc făgăduinţele, constatăm atunci când trecem pragul unei instituţii medicale. Nu vreau să arunc cuvinte grele asupra tuturor medicilor. Ar fi nedrept, pentru că încă mai avem şi acum doctori fără de arginţi. Puţini, dar avem. Cuvântul meu se îndreaptă spre doctorii criminali. Acesta este cuvântul potrivit. Căci cum poate fi definit monstrul în halat alb care şi-a pătat mâinile cu uciderea a mii de copii nevinovaţi prin avort? Cum poate fi calificat cel care are datoria sfântă de a opera, dar n-o face până când nu obţine banii murdari pe care-i doreşte? Cum să numim individul care îşi lasă semenii să moară, când Dumnezeu a pus în mâna lui putinţa de a-i salva? Şi, în sfârşit, cum să numim un sistem medical, care închide spitale, scumpeşte medicamentele, îngreuiază accesul în spitale, cu gândul nemărturisit, dar vădit, de a extermina o parte a populaţiei, în special bătrânii? Sistemul nu este ceva impersonal, este o alcătuire de oameni, medici şi politicieni, care vor da greu răspuns în faţa lui Dumnezeu.
Pr. Ioviţa Vasile