Astăzi, cinstite cititorule, ne vom aduce aminte de cei patruzeci de Sfinţi Mucenici din Sevastia Armeniei, care au pătimit într-o zi de 9 martie, în vremea împăratului păgân Liciniu (308-324).
Aceştia erau ostaşi creştini în armata romană din părţile Răsăritului şi aveau drept căpetenie pe cel numit Agricolae. Porunca împărătească, întărită prin lege, era ca toţi ostaşii să jertfească zeilor diavoleşti. Cei patruzeci de Sfinţi slujiseră cu vitejie în oaste şi când li s-au cerut jertfe drăceşti, au răspuns: ,,Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul Cel fără de moarte’’.Pentru nesupunerea lor au fost judecaţi şi s-a dat poruncă să fie dezbrăcaţi şi duşi într-un iezer din apropiere. Era un ger cumplit. Sfinţii au intrat în apa îngheţată, îmbărbătându-se unii pe alţii: ,,Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel îngheţat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoşăm de vremea aceasta de iarnă, ca să fugim de înfricoşătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul ca să dănţuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalţe către Domnul. Să nu ne fie frică de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununam cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre’’.
Cu nădejdea neclintită în Dumnezeu au intrat în apa îngheţată a iezerului şi în jurul acestuia s-au pus străji. De asemenea, s-a pregătit o baie caldă pentru ca acela care va slăbi în credinţă să poată părăsi locul de mucenicie. Când gerul s-a întărit, spre miezul nopţii, unul din ostaşi n-a mai răbdat asprimea lui şi ieşind din iezer, a alergat spre căldura băii din apropiere. Cum a păşit pe pragul băii, a căzut mort. La al treielea ceas din noapte, s-au pogorât din cer treizeci şi, nouă de cununi prealuminoase, pe care văzându-le străjerul temniţei, Aglae, s-a mirat, ştiind că patruzeci de creştini intraseră în iezer. Înţelegând că unul din ei a fugit de mucenicie, străjerul şi-a lepădat hainele, a sărit în iezer şi a împlinit numărul de patruzeci, mărturisindu-se pe sine a fi creştin.
A doua zi, păgânii au venit la iezer şi s-au mirat foarte. Văzând că Sfinţii Mucenici erau teferi, i-au învinuit de vrăjitorie şi i-au dus să li se sfărâme gleznele cu ciocane, apoi s-au săvârşit. Mama unuia dintre ei, numit Meliton, stătea aproape şi îi întărea cu cuvântul, temându-se ca nu cumva vreunul să slăbească şi să-şi piardă cununa cerească. Când a văzut că fiul ei încă mai trăia, l-a luat şi l-a purtat spre locul unde trupurile Sfinţilor au fost arse şi aşa l-a dat cu bucurie în mâinile lui Hristos Domnul, Care a primit sufletul lui Meliton.
Pentru rugăciunile Sfinţilor patruzeci de Mucenici din Sevastia, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p 145-153).
Presbiter Iovita Vasile
TESTAMENTUL SFINŢILOR ŞI SLĂVIŢILOR PATRUZECI DE MARTIRI AI LUI HRISTOS CARE S-AU SĂVÂRŞIT
ÎN SEVASTIA-fragment
(9 martie 320)
[…]
II.
1. Aşadar, vă rog, frate Crispine, să vă depărtaţi de orice poftă şi rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înşelătoare şi neputincioasă, înfloreşte pentru puţin şi îndată se veştejeşte ca iarba grădinii [3], primind sfârşitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruieşte bogăţie neîmpuţinată celor ce aleargă la El şi dă ca răsplată viaţa veşnică celor ce cred în El.
2. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc să se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri celor ce nu amână nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Şi chiar de ai cunoaşte-o, vezi ceea ce este de folos şi arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta să ştergi urma păcatelor făptuite mai Înainte. «Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi şi judeoa» .
3. Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greşeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins şi veşnic . Căci glasul cel dumnezeiesc strigă: «Timpul s-a scurtat» .
4. Mai presus de toate, cinstiţi iubirea, căci numai ea singură respectă datoria iubirii frăţeşti şi se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinsteşte Dumnezeu Cel nevăzut . Dacă pe cei născuţi din aceeaşi mamă cuvântul (îi numeşte) fraţi, tot aşa sunt socotiţi fraţi toţi cei ce iubesc pe Hristos. Într-adevăr, Sfântul nostru Mântuitor şi Dumnezeu a spus că sunt fraţi între ei, nu cei ce sunt părtaşi firii, ci cei uniţi în credinţă, prin vieţuirea lor cea mai bună şi împlinesc voia Tatălui nostru Care este în ceruri.
III.
[..]
4. Vă salutăm, deci, pe toţi, noi cei patruzeci de fraţi întemniţaţi: Meletie, Aetius, Eutihie, Kyrion, Candidus, Aggias, Gaius, Chudion, Heraclie, Ioan, Teofil, Sisinnius, Smaragdus, Philoctemon, Gorgonius, Chirii, Severian, Teodul, Nicallus, Flaviu, Xanthius, Valeriu, Hesychius, Domitian, Domnus, Aelian, Leontie (numit şi Teoctist), Evnoicus, Valens, Acacius, Alexandru, Vicratius (numit şi Vivian), Priscus, Sacerdon, Ecdicius, Atanasie, Lisimah, Claudiu, Iles şi Meliton.
Aşadar, noi cei patruzeci de întemniţaţi ai Domnului Iisus Hristos am semnat cu mâna unuia dintre noi, Meletie, şi am întărit toate cele scrise mai înainte şi ele sunt dorinţele noastre ale tuturor.
Ne rugăm cu sufletul şi Duhul cel dumnezeiesc ca noi toţi să dobândim bunătăţile cele veşnice ale lui Dumnezeu şi împărăţia Sa, acum şi în vecii vecilor. Amin”.
(Actele Martirice p. 284 – 288)
Sa ne straduim sa implinim si noi cu dragoste jertfelnica, Testamentul Sfintilor Patruzeci de Mucenici, cei bineplacuti Domnului cunoscand ca, in Biserica Luptatoare si in cea Biruitoare, adica in Biserica Ortodoxa de pe pamant si Cea din cer, sangele mucenicilor asteapta ziua Parusiei Domnului, cand prin marturia si jertfa lor, diavolul si cei impreuna cu el sa fie surpati.
S-a relevat caracterul nemuritor si ecumenic al jertfei lor, stiut fiind ca credinta e nemuritoare si ecumenica, nu ecumenista – cum nici jertfa muceniciei lor nu poate fi vreodata una ecumenista… Unul este Hristos pentru care s-au jertfit, Una este credinta ortodoxa in care au crezut cei patruzeci de Mucenici dar Una este si Biserica.
Astazi se cere de la toti cei care cred, respira si traiesc Ortodox, sa fie Marturisitori ai dreptei credinte stramosesti, rezistand ispitei de a glorifica triumfalist, sacrificiile impuse de aceasta , luptand dupa putere impotriva „tocirii” criteriilor ortodoxe si a minimalismului dogmatic, care se extind periculos in trupul Bisericii, mai ales in diaspora, cu marea primejdie – tot mai intrezarita – a transformarii Bisericii intr-un club religios umanist.(Monahul Arsenie Vliangoftis)
Amintesc cuvintele profunde ale unui teolog rus, Bulgakov, si anume că Ortodoxia nu convinge, ci seduce. El vrea să spună că Ortodoxia se adresează nu atât raţiunii, cât inimii omului, adică a omului total, acolo unde nu exista falsitate, minciuna, egoism, ipocrizie, vicleana si ascunsa dorinta de putere si suprematie.
Sa luam aminte la îndemnul Apostolului Pavel, care a prevăzut toate cele , pe care le traim acum:
“Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.
Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. ”
(Fapte 20, 29-30)
Cu postarea dumneavoastra mi-ati adus aminte ca de multa vreme n-am mai deschis Actele Martirice. Timpul repede-curgator parca nu ne mai ingaduie. E si comoditatea mea si faptul ca nu pretuiesc timpul cum se cuvine si ma pierd in lucruri nefolositoare. Lupii ingrozitori, barbatii voinici cu brate tari au pus stapanire pe Biserici, contrar celor statornicite de Sfantul Apostol Petru ( I Petru 5, 3). Sunt mari si si tari si fac ce vor.
Pana cand?
Doamne ajuta.
off topic:
O extraordinară predică despre iertare – Cum să iertăm și să ne cerem iertare?
https://www.youtube.com/watch?v=Ibp8x3i6Gqk
Rau imi pare ca momentan internetul meu merge extrem de incet, incat aproape nu pot asculta si viziona mai nimic. Din 15 martie se schimba povestea. Doamne ajuta.
Adevarat ati grait Sfintia Voastra!
Dar blogul ortodox, pe care il administrati, zideste Cuvantul Vietii, Adevarul si frumosul in inima fiecarui om, care isi apleaca pentru o clipa aici privirea, slabanogit, cu sufletul inviforat de ale vietii, prinde putere, nadejde si dragostea intru Hristos Domnul infloreste mai puternic in sufletul sau.
Un alt element impresionant la Sfintii Patruzeci de Mucenici este impreuna-patimirea, unitatea de nezdruncinat a comunitatii fratesti intemeiate pe iubire, jertfa, slujire si pocainta, virtuti esentiale care ne lipsesc noua, in aceste vremuri.
Astazi cu greu stapanim duhul invidiei, care s-a strecurat deja intre noi, uneltire a fortelor vrajmase care cauta sa dezbine oriunde se gaseste armonie, pace si buna intelegere.
Este naiv cel ce crede ca duhul schismei s-a salasluit numai intre fratii ortodocsi din Ucraina.El alearga
Dragostea frateasca se raceste cand din cauza singuratatii, izolarii , frustarii, apare dezbinarea prin cuvantul critic neintemeiat, cautand sa-i gasesti vina cu tot dinadinsul celui de langa tine, care treptat se transforma in indiferenta, suspiciune, rautate si vrajba.
Nu uitam jertfa muceniceasca a bineplacutilor lui Dumnezeu, Martiri, Mucenici si Marturisitori din temnitele comuniste, din munti, din pesteri, de la Canal, din toate lagarele de munca de pe tot cuprinsul tarii, care„*Nu cu răzvrătire, nu cu nemulţumire, nu revoltaţi mergeau martirii în faţa prigonitorilor, ci ca nişte miei spre junghiere…”, lepadandu-se total de sine, in curatie si simplitate, cu dragoste fierbinte, urmandu-l cu toata fiinta pe Hristos.
„**Pentru Sfântul care merge spre mucenicie, dragostea lui pentru Hristos este mai presus de durere, de aceea o şi neutralizează. Mucenicii simţeau sabia călăului mai dulce decât arcuşul vioarei. Când dragostea pentru Hristos se înmulţeşte, atunci mucenicia este prăznuire. Focul răcoreşte mai bine decât baia, pentru că arderea lui se biruieşte de focul dragostei dumnezeieşti. Jupuirea este desfătare. Dumnezeiasca dragoste cuprinde şi inima, cuprinde şi mintea, şi omul înnebuneşte. Nu simte nici durere, nici nimic de acest fel, pentru că mintea lui este la Hristos şi inima lui este inundată de bucurie. Câţi Sfinţi nu mergeau la mucenicie şi simţeau o astfel de bucurie, de parcă ar fi mers la vreo prăznuire!”
*Cuviosul Marturisitor Parintele Iustin Pârvu
**Cuviosul Paisie Aghioritul
Faptul ca au fost uniti in Hristos, i-a facut sa mearga cu seninatate spre mucenicie. Este o pilda ce ar trebui sa ne stea in fata si sa nu dam stisfactie celui rau, dezbinandu-ne. Pentru lucruri absolut minore, vezi ca fratele tau se indeparteaza de tine.
Sunt curios cati din cei de-acum se revendica de la Parintele Iustin, cel care le-a indreptat pasii pe calea mantuirii. Am vazut ca sunt voci care-l defaima, fara sa le roseasca obrazul. Doamne, miluieste-ne pe toti.
Cand Biserica iti spune ca esti nevrednic ca eoiscop, exista trei posibilitati:
1. Iti faci bagajele si pleci
2. Iti vii in fire si te intorci la Dreapta Credinta
3. Continui sa stai abuziv pe scaunul episcopal. Ghiciti varianta aleasa de cei impricinati.
Vad ca si africanii se opun ecumenismului. Bine fac. Doamne ajuta.
africanii constienti de pericolul ecumenismului si ereziilor, se intampla in republica Congo https://paterikiparadosi.blogspot.com/2019/03/scandal-bishop-anaxios-congo.html?m=1 strigand anaxios catre pseudoepiscopul eretic, foto si video