Sinteza interviului acordat de Profesorul Dimitrios Tselenghidis după „Sinodul” din Creta

1. Contextul interviului și situația actuală a Bisericii Ortodoxe

După Sinodul Pan-Ortodox din Creta din 2016, profesorul Dimitrios Tselenghidis a ales o tăcere autoimpusă, datorată mâhnirii profunde față de ceea ce se întâmplă în Biserică. În acest interviu, acordat jurnalistului Silviu-Andrei Vlădăreanu, profesorul abordează problemele majore ale Ortodoxiei contemporane, dintre care cele mai importante sunt:
• Ecumenismul și globalizarea, care încearcă să modifice identitatea Bisericii.
• Minimalismul dogmatic, un proces sistematic de relativizare a adevărurilor de credință.
• Pericolul islamic, dar mai ales subversiunea internă din Ortodoxie.
• Raportul dintre Ortodoxie și romano-catolicism și încercările de unire falsă.
• Sinodul din Creta, care este considerat o deviere gravă de la Tradiția ortodoxă.

Deși acest interviu conținea analize teologice profunde, multe publicații tipărite au refuzat să îl publice integral, oferind doar fragmente cenzurate. Astfel, anumite concluzii esențiale nu au mai ajuns la public, ceea ce arată o încercare de control al informației.

2. Minimalismul dogmatic – O amenințare istorică pentru Ortodoxie

Profesorul Tselenghidis subliniază că minimalizarea dogmelor nu este un fenomen nou, ci un proces istoric care a început oficial în 1920, odată cu Enciclica Patriarhiei Ecumenice. Această enciclică:
• A introdus ideea că romano-catolicii și protestanții sunt „ramuri” ale aceleiași Biserici.
• A fost concepută ca o premisă necesară pentru unirea forțată a Ortodoxiei cu celelalte confesiuni creștine.
• A deschis calea către ecumenism și către globalizarea religioasă.

În deceniile următoare, acest curent a fost susținut activ de factori seculari și politici, care au dorit să impună un creștinism diluat, fără identitate teologică clară. Acest proces a culminat cu Sinodul din Creta, unde Ortodoxia a fost oficial egalizată cu ereziile.

3. Ecumenismul ca unealtă a globalizării religioase

Ecumenismul nu este un fenomen izolat, ci o componentă a unui plan mai larg de globalizare, în care religiile sunt aduse la un numitor comun pentru a facilita un guvern mondial unic.
• Minimalismul dogmatic este un instrument perfid al secularismului.
• Ecumenismul este folosit pentru a distruge Ortodoxia din interior, nu prin persecuție directă.
• Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), înființat în 1948, este o unealtă a acestei ideologii.
• Romano-catolicismul, inițial reticent, a devenit colaborator activ al ecumenismului.
• Ortodoxia a ajuns să fie mândră că este „membru egal” în acest proiect, ceea ce este de fapt o dezonoare.

Ecumenismul este considerat cea mai periculoasă erezie contemporană, deoarece atacă însăși identitatea Bisericii Ortodoxe.

4. Problema redefinirii dogmelor și a „dragostei” false

O metodă subtilă prin care Ortodoxia este subminată este redefinirea dogmelor și a termenilor teologici. Se afirmă că:
• Dogmele nu mai sunt esențiale, ci doar „credința în Dumnezeu”.
• Trebuie să avem dragoste și să lăsăm diferențele teologice în plan secund.
• Sinoadele Ecumenice care au condamnat erezii sunt considerate acum „intolerante”.

Aceasta este o abordare perfidă și manipulativă, deoarece Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă clar că dragostea adevărată izvorăște din credința autentică. Biserica a exclus ereticii nu din ură, ci tocmai pentru a proteja adevărul.

5. Problema unității cu eterodocșii și falsa metodologie ecumenistă

Se afirmă că trebuie să căutăm ce ne unește cu eterodocșii, nu ce ne desparte. Profesorul demonstrează că această abordare este eronată teologic și istoric:
• Hristos a poruncit apostolilor să păstreze „toate” poruncile Sale, nu doar părțile convenabile.
• Sinoadele Ecumenice s-au concentrat tocmai pe ceea ce ne diferențiază de eretici.
• Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost prigonit pentru o nuanță dogmatică, ceea ce arată că orice deviație este gravă.
• Încercarea de a ignora diferențele duce la compromiterea întregii credințe ortodoxe.

Unitatea Bisericii nu este un concept diplomatic, ci o realitate ontologică în Hristos, care nu poate fi alterată.

6. Sinodul din Creta – un proiect ilegitim

Profesorul Tselenghidis demonstrează că Sinodul din Creta:
• Nu a fost un Sinod autentic, ci doar o sinaxă a unor ierarhi.
• Hotărârile sale nu sunt obligatorii pentru pliroma Bisericii.
• A încercat să impună recunoașterea oficială a romano-catolicilor și protestanților ca „Biserici”.
• A fost o repetiție generală pentru modificări viitoare ale dogmelor ortodoxe.

Acest Sinod a fost o încercare de a introduce Ortodoxia în ecumenism prin pași mici, aplicând tactica „feliilor de salam” – modificări treptate care, în final, duc la distrugerea identității ortodoxe.

7. Soluțiile pentru salvarea Ortodoxiei

Pentru a combate aceste pericole, profesorul propune următoarele măsuri:
• Bisericile Ortodoxe trebuie să se retragă din Consiliul Mondial al Bisericilor.
• Dialogul cu eterodocșii trebuie să fie exterior, fără compromisuri dogmatice.
• Pliroma Bisericii trebuie să respingă Sinodul din Creta și să reafirme exclusivitatea Ortodoxiei.
• Clerul și mirenii trebuie să revină la viața autentic ortodoxă.
• Îngrădirea de episcopii eretici este o soluție legitimă și necesară.

8. Concluzie
• Biserica Ortodoxă este singura Biserică adevărată, iar orice relativizare a acestei realități este o erezie.
• Ecumenismul și Sinodul din Creta sunt principalele pericole actuale.
• Minimalismul dogmatic este o unealtă a secularizării, menită să transforme Biserica într-o instituție lipsită de har.
• Singura soluție este întoarcerea la Tradiția autentică și ruperea de erezie.

Profesorul Dimitrios Tselenghidis avertizează că, dacă aceste probleme nu sunt corectate urgent, Ortodoxia riscă să fie absorbită de un creștinism globalist fără identitate.

Text trimis de Sora Pelaghia