Este joi, iar Patriarhia nu a dat niciun semn în privința imoralității dovedite la Centrul Eparhial Oradea, unde nu homosexualitatea, ci ticăloșia fără margini este, în primul rând, smintitoare.
Atât patriarhului, cât și mitropoliților – sau unei părți dintre dumnealor – le-au parvenit materialele care, ulterior, au ajuns și la mine, și la alți clerici. Sigur că le-am primit tot dinspre cancelarii.
Toți ierarhii care fac zid în jurul lui Sofronie sunt ca el. Iar cei care tac, dacă nu-i seamănă în imoralitate, îl urmează în ticăloșie.
Homosexualii nu se rezumă, de regulă, la un singur partener, mai ales în cadrul BOR, unde oferta este mare.
Sofronie are doi parteneri de suflet, restul fiind legături conjuncturale. Pe cel mai apropiat sufletului său îl ține lângă el de două decenii. Respectivul este consilier eparhial de când a fost adus de Sofronie în eparhie, imediat după instalarea sa ca episcop.
Deși, în cariera lui bisericească, acest domn nici măcar nu s-a întâmplat să vopsească vreo scândură de la gardul unei biserici, i s-a încredințat portofoliul patrimoniu și construcții bisericești.
Este șofer personal al chiriarhului, îi vorbește la pertu chiar în prezența celorlalți, îl însoțește pe Madame atât în vizitele oficiale, cât, mai ales, în cele private. Sunt aproape nedespărțiți.
Preoții l-au văzut adesea, în cadrul slujbelor arhierești, dezveșmântându-se și ieșind la țigară.
De câțiva ani, după ce a fost multă vreme slujitor al catedralei, a fost numit preot la cea mai mare parohie din oraș, în ciuda faptului că nici să slujească, nici să predice n-are habar.
Patriarhul Daniel l-a premiat pe acest domn cu ocazia sfințirii catedralei din Oradea.
Celălalt partener, mai recent, dar cu o influență mai demonică, este celebra Irodiadă cu barbă, a cărui homosexualitate este, de asemenea, de notorietate la nivelul Patriarhiei Române.
Și, repet, această discuție nu este despre homosexualitate, ci despre ticăloșie.
În acest context desprins de orice legătură cu Ortodoxia, cu teologia Bisericii, cu firescul ei liturgic, nu e de mirare că Facultatea de Teologie din eparhie este cea mai proastă instituție de învățământ de pe Terra, încât, dintre semidocții popimii, se ridică unii mai tupeiști, precum guru Pușcaș sau călugărul dacic hunedorean, și devin teologii nației, pentru că nimeni nu e în stare să-i învețe gramatică și catehism.
Iar preoții evlavioși, demni, citiți – sunt foarte mulți în județ! – își văd în tăcere de-ale lor, strângând contribuții „benevole” de la pensionari și nevoiași pentru a susține chermezele clubului gay de la Centru.
Să nu vă închipuiți că este un caz izolat. Acesta este modelul care s-a impus în BOR.
Nu mai risc să-mi fie suspendat contul.
Text preluat
O mână spală pe alta și amândouă fața