Dumnezeu își alesese un popor pentru Sine. Semnificația vieții sale era venirea lui Hristos. Ei așteptau un alt Mesia. Au respins pocăința și, ca urmare, nu L-au acceptat pe Hristos și L-au răstignit.
Situația este similară acum – Dumnezeu ne-a dat Legea, ne-a dat harul, ne-a dat Sfânta Ortodoxie. Dar noi umblăm în propriile noastre legi și trăim formal în Biserică. În mod realist, trăim în lume, iar legile noastre sunt capriciile și poftele noastre. Umblăm după voia inimii noastre, nu după poruncile Domnului, care ne spun să ne răstignim trupul cu patimile și poftele sale. Și noi o mângâiem și o prețuim, dar ne răstignim duhul, facem totul greșit.
Și, ca urmare, am trăit până la venirea lui Mesia, pe care îl așteaptă evreii – Antihristul.
Și mulți dintre noi nu-l vor recunoaște pe Antihrist și îl vor accepta ca fiind Hristos. Mulți dintre sfinții noștri au prezis că aproape toată lumea îl va accepta pe Antihrist, pentru că toată lumea a trăit și a sperat în bunăstare. Este sălbatic și înspăimântător pentru noi să fim fără bunăstare.
Ne-am dizolvat sufletele în dorințe trupești, nu vrem să iubim cu adevărat, pentru că iubirea este un sacrificiu, și suntem cu toții egoiști, și vrem doar ceva de la alții, dar nu vrem să dăm nimic noi înșine.
Și îl vom accepta pe Antihrist, pentru că el ne oferă prin intermediul tehnologiilor digitale o viață frumoasă, o viață prosperă, o viață inteligentă din punct de vedere lumesc, un viitor fericit.
Ce persoană normală nu ar accepta asta? Este imposibil să nu o accepte. Tuturor li se pare adevărat, așa cum fariseilor din vechime li s-a părut adevărat să-l ucidă pe Hristos.
Dar Dumnezeu ne oferă pocăință. Sună în cuvintele tuturor oamenilor sfinți, este scrisă aproape în fiecare rând din Sfânta Scriptură. Dar noi tot nu ne pocăim. Nu, ne pocăim, dar ne prefacem că ne pocăim, la fel ca fariseii. Noi, ca și fariseii, am trăit în interior cu propria noastră bunăstare, cu propriile noastre idei, cu propria noastră gândire.
Pentru noi, adevăratul Dumnezeu sunt banii.Avem chiar o glumă: „Credința fără bani este moartă”.Chiar și aici, în biserică, și pretutindeni avem în minte doar banii și venituri. Îi numărăm, ne bazăm pe ei, banii pot cumpăra totul în zilele noastre.
Dar Dumnezeul nostru este pe Cruce și ne cheamă la Sine, pentru ca prin necazurile noastre să ne apropiem mai mult de înțelegerea esenței profunde a vieții noastre. Dar noi nu vrem acest lucru. Dar este necesar să trecem, să ne curățim, să trecem prin toate ispitele, pentru că ele deschid în sufletul nostru acele comori adânci, care nu pot fi luate de nimic altceva. Nu se poate ajunge la ele decât prin durere, răbdare, și smerenie.
Dar noi nu vrem să ne smerim, nu vrem să tolerăm nimic, ci ne mulțumim și ne corupem în toate felurile posibile, ne facem receptivi la influența vremurilor anticreștine. De aceea, rezultatul va fi același cu cel prezis. Și acum Dumnezeu ne dă timp să ne pocăim. Așa cum a venit Înaintemergătorul înainte de venirea lui Hristos: „Pocăiți-vă! Împărăția Cerurilor este aproape”.Și cineva s-a pocăit!
Și acum ni se oferă același lucru – pocăiți-vă! Să te schimbi, să nu te falsifici, să nu-ți enumeri păcatele, rămânând credincios acestora. Și cu sufletul nostru trebuie să întoarcem ceva în noi înșine, cu rugăciunea noastră, ceva care chiar și acum ne este greu să ne imaginăm cât de departe ne-am îndepărtat de idealul pe care ni-l oferă Dumnezeu în Ortodoxie.
Și citim peste tot de la sfinții părinți – post, rugăciune, înfrânare, smerenie. Pentru noi acestea sunt basme. Le răscolim și căutăm ceea ce ne trebuie. Și citim Evanghelia cu ochii – ca și cum nu am fi citit-o! Peste tot este vorba despre iubire, peste tot despre jertfă, peste tot despre dăruire, despre distrugerea propriului ego, adică despre munca asupra propriei persoane. Și iată că avem unul și același lucru – epoca fariseică!
Iar rezultatul va fi același! Biserica ne propune acum să comparăm și să ne gândim – trebuie să ne schimbăm viața!
Acum avem digitalizarea, documentele electronice, apoi vor veni cipurile și atunci vom fi privați de libertate. Vom fi forțați să facem ceea ce ei cred că este corect. Și va fi imposibil să facem ceea ce Ortodoxia reprezintă ca fiind corect. Viața unei persoane ortodoxe va deveni imposibilă.
Și acum oportunitățile sunt foarte mari, iar noi nu le folosim deloc. Continuăm să trăim așa cum obișnuiam să trăim. Și așteptăm ca Domnul să ne trimită ajutor și vom merge și noi, la fel de bine, pe un drum larg spre locul unde Dumnezeu ne-a pregătit paradisul. Noi nu vom pleca nicăieri! Trebuie să ne eliberăm sufletul de murdăria cu care suntem copleșiți, adică trebuie să dăm dovadă de pocăință adevărată, trebuie să ne vedem pe noi înșine.
Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem, pe care le știm cu toții foarte bine, dar pe care nu vrem să le facem.
Situația se schimbă radical în lume pentru ca oamenii să se pocăiască, se apropie Apocalipsa, dar nu există pocăință. Există chiar și o anumită amărăciune care se manifestă. Vom fi smulși din bunăstarea noastră, iar noi vom începe să cârtim și să ne plângem: „Cum voi fi fără micul dejun! Sau fără asta? Și cine va fi acolo pentru noi…?”? Etc. Astfel de întrebări, ca și cum abia ne-am fi născut sau am fi murit cu mult timp în urmă.
Iată ce ni se oferă astăzi pentru o reflecție profundă și constantă. Pentru că toată pocăința este în minte.
Metanoia – pocăință în limba greacă – înseamnă o schimbare a minții. O schimbare de valori, cu care ne-am obișnuit inima pocăită și trăim liniștiți și calmi, așteptând că, cumva, în afară de noi și fără noi, totul se va schimba în bine. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată!
Trebuie să muncim, să suferim, să ne rugăm, să ne pocăim, să ne răstignim ego-ul, să învățăm să postim și să ne rugăm, ceea ce nu vrem să facem.
Dar noi suntem falși. Falsitatea noastră este o pedeapsă, iar noi o iubim.
Lucruri ciudate – păcatul, care este înțepătura morții, ne distruge sănătatea și viața, noi îl iubim, ne agățăm de el și, într-un fel sau altul, încă mai păcătuim, știm că există întotdeauna o mahmureală după ce am comis un păcat și încă….
O mulțime de lucruri ciudate și sălbatice din punctul de vedere al rațiunii se întâmplă cu omul nostru interior, iar noi nu vrem să le vedem. Drept urmare, nu le vom vedea atunci când va veni acea mare schimbare și minciună, pe care lumea se pregătește să o accepte. Trebuie să medităm, să ne rugăm, să ne pocăim, și să postim pentru a ne ajuta să depășim toate lucrurile grele care vor veni.
Preluare de pe Ortodoxia