Tălmăcirea visurilor este păcat de care trebuie să ne ferim

Tâlcuirea visurilor este o practică străveche. Foarte mulţi oameni au această preocupare păcătoasă, s-au scris şi cărţi prin care oamenii caută să dezlege taina visurilor. Părinţii Bisericii au sesizat viclenia diavolului de a-i amăgi şi înşela pe oameni prin visuri. Sfântul Ignatie Brianceaninov a scris într-una din cărţile sale: ,,Demonii care au cale liberă spre sufletele noastre în vremea când suntem treji, au cale liberă spre ele şi când dormim. Şi în vremea somnului ei ne ispitesc cu păcatul, amestecând cu închipuirea noastră şi închipuirea făurită de ei. De asemenea, văzându-ne că luăm aminte la visuri, se silesc să ne facă visurile cât mai interesante, iar în noi să stârnească o mai mare atenţie faţă de năluciri, să ne facă, încetul cu încetul, să ne încredem în ele’’ (Sfântul Ignatie Brianceaninov, Despre înşelare, p. 25).

Este adevărat că Iosif a tâlcuit visurile dregatorilor lui faraon în închisoare (Facere 40, 5-23), apoi chiar visurile lui faraon (Facere 41) şi că desfăşurarea ulterioară a lucrurilor a confirmat tâlcuirea; este adevărat că Dumnezeu a dat lui Nabucodonosor un mesaj prin vis, iar Proorocul Daniel a descifrat acel mesaj (Daniel 4); prin vis s-a arătat îngerul Domnului Dreptului Iosif, îndemnându-l să ducă pe Pruncul Iisus şi pe mama Sa în Egipt (Matei 2, 13), şi tot prin vis i s-a spus să se întoarcă din Egipt (Matei 2, 19-20). Acestea au fost modalităţi excepţionale, foarte rare, pe care le-a ales Dumnezeu spre a comunica făpturilor Sale anumite lucruri. Noi nu le putem invoca pentru a ne justifica preocuparea pentru tâlcuirea visurilor dintr-un motiv simplu: nu avem statura morală şi curăţia sufletească a lui Iosif din Egipt, a Sfântului Prooroc Daniel sau a Dreptului Iosif, încât Dumnezeu să ne vorbească prin vis sau să ne îndrituiască să le tălmăcim. Dacă totuşi Dumnezeu ne-ar comunica ceva prin vis, El ar avea grijă să ne şi descopere înţelesul corect al visului.

Că diavolul ne provoacă anumite visuri, ca să ne inducă ceea ce ar voi el, se poate înţelege din aceea că unele visuri sunt coşmaruri care ne tulbură profund, altele sunt absurde, lipsite de orice sens, iar altele ne transpun în stări păcătoase sau ne provoacă scârbă şi teamă. Cred că oricare dintre noi am avut visuri care în timpul somnului ne-au înfricoşat puternic, abia trezirea ne-a adus uşurare, constatând că n-a fost decât un vis urât. Asemenea visuri sunt, cu certitudine, de la cel rău şi este bine să le ignorăm, iubite cititorule, deoarece dacă le dăm importanţă sau le tâlcuim, ne potrivim intenţiilor diavolului.

Preot Ioviţa Vasile