Preot prof. Ion Buga autorul cărților „Rugați-vă pentru fratele Teoctist” ( 2005) și „Fascinația haosului” (2009), lucrări devastatoare în ceea ce privește dezvăluirile din interiorul B.O.R, spunea:
„Teodosie, un amărât, care s-a pripășit acolo. De fapt, acesta nu s-a pripășit degeaba acolo! Păcatele Constanței erau foarte mari. Constanța avea păcate foarte grele, de decenii. Eu le știu prea bine. Și pentru asta a venit pedeapsa lui Dumnezeu acolo, numită Teodosnicul!
El a venit acolo cu o misiune, și una urâtă! De aceea și este lăsat în pace… Luptați-vă!…
Referitor la lucrările mele: în toată Biserica s-a instaurat legea numită OMERTA. Nu s-a scos niciun cuvânt, dar tăcerea este și ea un răspuns. Ei, din două motive, nu au făcut niciodată acest lucru. Cei ce puteau să-l facă, NU l-au făcut pentru că și-au dat seama că intră în luptă cu cineva cu care nu se puteau lupta. Al doilea, tacit, au recunoscut dreptatea mea, adevărul meu. Iar cei cărora nu le-a convenit acestea, nu puteau s-o facă, fiindcă oamenii nu au niciun pic de cultură.
Cred că ați remarcat că, în cartea ,,Rugați-vă pentru fratele Teoctist”, acolo este o ,,cazemată” unde nu se poate strecura nimeni, este o argumentație atât de densă și de cumplită, încât nu se poate apropia nimeni de zidurile ei. Și nici nu a îndrăznit cineva. Este o istorie paralelă a Bisericii, o istorie de 2000 de ani, paralelă cu cea oficială, care nu întotdeauna este și autentică ”.
F. Andrei
Avva Sisoie-Proba grea pentru candidatul la monahism
6 iulie 2023
Un mirean din Thebaida a urcat la schitul Avvei Sisoie și l-a rugat să-l facă călugăr.
– Ai lăsat vreo rudă apropiată în lume? l-a întrebat Bătrânul.
– Da, un fiu, Avva.
– Du-te și aruncă-l întâi în râu și apoi vino și te fac călugăr, i-a spus avva Sisoie.
Fără ezitare, bărbatul a plecat să-i îndeplinească ordinul.
Dar Sfântul Sisoie și-a trimis ucenicul în spatele lui să-l urmeze și să-l împiedice de la o asemenea actiune.
Imediat ce a ajuns la el, pe punctul de a-și arunca copilul în râu, l-a oprit.
– Nu mă opri, frate, îi spuse bărbatul. Acesta este porunca lui Avva al meu.
Fratele i-a explicat apoi că dorește ca Bătrânul să-l testeze în acest fel și abia l-a convins.
De îndată ce s-au întors la schit, starețul Sisoie l-a călugărit imediat , pentru că s-a dovedit a fi un desăvârșit ascultător.
Sfântul Sisoie este comemorat pe 6 iulie.
Extras din cartea Călugăriței †Theodora Hambakis, „Gerontikon, Stalagmaties apo ki pateriki sofia”, publicată de Frăția Creștină Ortodoxă „Lydia” Salonic.
Traducere din :
https://www.pemptousia.gr/2023/07/avvas-sisois-i-skliri-dokimasia-ston-ipopsifio-monacho/
De la Dumnezeu, totul este dragoste: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie
Cereţi ajutorul doctorului, dar în primul rând rugaţi-vă, totodată, Domnului şi sfinţilor Lui, ca să îi dea pricepere acestuia să prescrie doctoria potrivită.
Faceţi tot ce fac oamenii cucernici în asemenea cazuri. Pentru că nu ştiţi unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru bolnavă. Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei.
Numai Dumnezeu ştie toate acestea. Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască. De la Dumnezeu, totul este milă: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie. Sora să se roage mai cu râvnă lui Dumnezeu, însă rugându-se să nu spună: „Dă-mi, Doamne, sănătate!”, ci: „Doamne, facă-se voia Ta! Slavă Ţie, Doamne! Dacă este plăcut înaintea Ta, Doamne, izbăveşte-mă, iar dacă nu este plăcut înaintea Ta, facă-se voia Ta. Cred că şi boala aceasta este bună, la fel ca sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!”.
Există boli pe care Domnul nu le lasă să se vindece – atunci când vede că pentru mântuire este mai mare nevoie de boală, decât de sănătate.
Sfântul Teofan Zăvorâtul
Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 146
Credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi…
Cel ce vrea să se facă următor lui Hristos ca să se poată numi fiu al lui Dumnezeu, născut din Duh, se cuvine, înainte de celelalte, să poarte necazurile care-i vin sau bolile trupeşti, sau ocările şi osândirile de la oameni; pe lângă acestea, şi uneltirile celor nevăzuţi, cu curaj și răbdare.
Căci proba feluritelor necazuri e îngăduită, după iconomia lui Dumnezeu, să vină asupra sufletelor ca să se facă arătate cele ce iubesc cu adevărat pe Domnul. Iar semnul care a deosebit în tot veacul pe patriarhi, proroci, apostoli şi mucenici nu a fost altul, decât trecerea prin calea cea strâmtă a încercărilor şi necazurilor, pentru a bineplăcea astfel lui Dumnezeu. „Fiule, zice Scriptura, când te apropii să slujeşti Domnului, găteşte-ţi sufletul spre ispită, îndreaptă-ţi inima şi rabdă.” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1). Iar în altă parte: „Toate cele ce-ţi vin primeşte-le ca bune, ştiind că fără Dumnezeu nu se face nimic.” (Ecclesiastul 2, 1).
Drept aceea, sufletul care vrea să placă lui Dumnezeu trebuie să se prindă înainte de orice, de răbdare şi de nădejde. Căci meşteşugul păcatului este mai ales acela de a ne sădi moleşire în vremea necazului, ca să depărteze de la nădejdea către Domnul.
Iar Dumnezeu niciodată n-a lăsat sufletul care nădăjduieşte într-Însul să fie covârşit de încercări, încât să deznădăjduiască. Pentru că zice Apostolul: „Credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi, ci va face împreună cu ispita şi sfârşitul, ca să puteţi răbda.” (I Corinteni 10, 13).
Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, capitolul 129, în Filocalia, volumul V, p. 343
Radiografia societăţii româneşti, cu Doctor Nicu Ionita si Parintele Iustin Parvu
https://www.youtube.com/watch?v=6ugsV2UY8mE&t=806s
In perioada 1949-1951, la Penitenciarul din Piteşti s-a desfăşurat un cumplit experiment de „reeducare” prin tortură, fondat de Eugen Ţurcanu. Securitatea urmărea transformarea în “epave umane” a studenţilor care nu doreau să colaboreze cu regimul comunist. Printre victimele „experimentului Piteşti” s-a numărat şi doctorul Nicu Ioniţă din Paşcani.
A fost arestat la vârsta de 25 de ani. Era în ultimul an de studiu şi era, în acelaşi timp, preparator la Institutul de Medicină din Iaşi. A fost acuzat de „uneltire contra ordinii de stat” şi a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi, în ciuda faptului că era civil.
Pedeapsa primită – 6 ani de închisoare şi muncă silnică. Nicu Ioniţă s-a rugat mereu să iasă viu din „laboratorul de psihopatologie umană” pentru a spune lumii întregi ce orori comiteau torţionarii în Penitenciarul Piteşti. Abia după 1989 spune că s-a simţit cu adevărat liber.
https://www.youtube.com/watch?v=88WhH7TNGUM
ÎPS Teodosie, sursa „Mache“ a fostei Securităţi.
Scuza lui Mache pentru că a acceptat să fie turnător: „Nu mai puteam pleca din ţară.”
A afirmat în fata presei că a semnat angajamentul de informator în sediul Miliției, sub „presiuni inimaginabile“, că nu i s-a dat drumul din clădire până nu a semnat acel ANGAJAMENT, documentul fiind, zice el, „un fel de jurământ de credință pentru țara, față de neam“:
„Pot să vă spun că am semnat un angajament, dar numai pentru probleme majore. Am refuzat să fac poliție politică. A fost o necesitate de moment, eram în sediul Militiei. Dosarul meu are trei sau cinci file“.
Pe vremea când era asistent teolog la Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti, ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a fost chemat la sediul Miliţiei, unde a fost convins să semneze, în septembrie 1987, un acord de colaborare cu fosta Securitate, având numele de cod „Mache“.
În apărarea sa, ÎPS Teodosie spune că „am fost obligat să semnez acel angajament“.
În arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) se află dosarul de reţea al lui ÎPS Teodosie, cu numele conspirativ „Mache“.
Pe cinci file găsim două rapoarte ale Securităţii de recrutare şi un angajament semnat de Macedon Petrescu, numele laic al lui ÎPS Teodosie, actualul Arhiepiscop al Tomisului.
Angajamentul a fost scris pe data de 29 septembrie 1987, pe o foaie ruptă dintr-un caiet de matematică. Iată conţinutul lui.
Raportul strict secret nr. 001600 din 28.09.1987, întocmit de maiorul Vasile Căciulă, aprobat de colonelul Gorun și lt. col. Ionel Grigorescu, Teodosie primind calitatea de informator cu numele conspirativ „Mache“, Dosar nr. 22227 din 30.09.1987, aflat în evidențele și arhiva C.N.S.A.S.
„Subsemnatul Petrescu Macedon, fiul lui Pricopie şi al Elisabetei, născut la 12 decembrie 1955 în localitatea Vatra-Dornei, judeţul Suceava, mă angajez să nu divulg faţă de nimeni faptul că am fost de acord cu organele de Securitate privind colaborarea cu acestea în problemele de interes major ale statului nostru“.
La dosarul lui Teodosie, a cărui numerotare cu creionul începe direct cu cifra 15, paginile din faţă lipsind, apar două rapoarte întocmite de Securitate cu propunerile de recrutare ale lui. Primul este datat 29.09.1987.
„În baza aprobării conducerii unităţii la 29.9.a.c. s-a trecut la recrutarea numitului Petrescu Macedon. Recrutarea a decurs conform raportului şi propunerilor anterioare, cu unele greutăţi legate de convingerea candidatului de a consemna în scris angajamentul ce şi l-a luat verbal“.
De aici aflăm că noului recrut i s-a făcut un instructaj general şi i s-a luat angajament scris de colaborare şi păstrare a secretului acestuia. Ulterior, i s-a stabilit o nouă întâlnire „pentru a aprofunda sarcinile generale şi a-l angrena pe cel în cauză mai profund cu sarcini.“
Redam mai jos câteva fragmente din lucrarea „În fața Golgotei“, în care autorul, preotul profesor Ion Buga, devoalează (încă din anul 2003) calitatea de informator al Securității a netrebnicului ierarh de la malul Mării, demonstrând cinismul, obrăznicia, nerușinarea, nesimțirea și minciunile acestuia.
,,Teodosie nu a fost în vremea aceea decât un obscur informator al Securității, care, printre altele (îl supraveghea din aproape pe Părintele Sofian și pe alți ,,periculoși de la Antim”), se ocupa cu adunatul fițuicilor rămase prin bănci de la candidații care dădeau examen la seminar sau la Institutul Teologic ca nu cumva să existe vreun manifest împotriva lui Ceaușescu.
Supranumele de Șpagoveanu l-am auzit prima oară tot la P. David, fiindcă eu habar nu aveam cu ce se ocupa acest nefast personaj și nici acum nu m-ar interesa, dacă nu m-ați teroriza la nesfârșit sub directa lui îndrumare. Apucăturile de securist și le manifestă din plin acum, la Constanța, unde și-a adus din București 12 ucenici, studenți la Teologie, pentru care a plătit din banii Arhiepiscopiei Tomisului, în vara anului 2002, 160.000.000 lei pentru bursele rămase la București și pe care i-a infiltrate printre studenți să-i consemneze pe cei care vin la cursurile mele. Drept care, tot anul universitar 2001-2002 am predat la câțiva I.D.D.-iști, oameni cu mai multe facultăți, singurii care au avut curajul să înfrunte mânia viitoare a celui care conduce treburile Arhiepiscopiilor (Constanța și București), ale Primăriei și ale PSD-ului din Constanța, din elicopterul pus la dispoziție de Guvernul Năstase (prim-ministru la acea vreme – n.red.) pentru a-și rezolva cu maximă eficiență marile afaceri din Capitală și din toată țara, afaceri care i-au asigurat o avere personală cifrată la câteva milioane de dolari, în timp ce mie mi-a tăiat salariul de 120 dolari pe lunile octombrie-ianuarie, singurul meu venit de 25 de ani de când sunt în învățământ.
Desigur, niciun om cu mintea întreagă nu râvnește la o asemenea avuție blestemată, dar puținul pe care mi l-a hărăzit Dumnezeu este minimul necesar pentru ,,viața fericită” care nu se mai termină de la marele Cârmaci (referire la Nicolae Ceaușescu – n.red.) împușcat solemn, până la actualul (referire la Ion Iliescu – n.red.), și mai fericit decât…
Informatorii de atunci au devenit torționarii mei de acum, în frunte cu Înalt Prea Sfinția Sa, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop al Tomisului și a toată Dobrogea (exarhul plaiurilor haiducești până la Istanbul și Isarlâk) – Profesor Doctor Docent Kir, Kir Teodosie Petrescu I-ul (și, să sperăm, și ultimul).
Cât privește homosexualitatea teodosiană, nu mă preocupă pe mine. Probabil că de aspectul acesta se ocupă consilierul de resort pe care, după o asemenea ocupație, l-am văzut stând în picioare și semnând actele aplecat peste birou, nemaiputând să șadă în fotoliul lui de consilier economic.
Îmi amintesc doar de un comunicat Radio, cu un an-doi în urmă, în care, spre stupoare veșnică, se spunea că ,,Patriarhia Română a dat un comunicat de presă cum că se va căuta o formulă de compromis pentru rezolvarea disputei asupra articolului 200” (articol din vechiul Cod penal, referitor la homosexualitate – n.red.).
Era dimineața în zori și am regretat amarnic că m-am trezit toată viața înaintea soarelui, pentru a fi auzit îngrozitorul comunicat asupra strădaniilor ,,ortodoxe” privind păcatele împotriva firii. Ortodoxia nu a făcut niciodată asemenea compromisuri. Dar pe unde o mai fi ortodoxia?“.
https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/ips-teodosie-sursa-mache-a-fostei-securitati-1669053.html