Albert Bourla, şeful Pfizer: ,,Este ca împlinirea unui vis pe care l-am avut împreună cu echipa de conducere când am început în 2019. În prima săptămână ne-am întâlnit, în 2019, în California pentru a stabili scopurile pe următorii 5 ani. Iar unul dintre ele a fost să reducem populaţia lumii cu 50%. Eu cred că astăzi acest vis a devenit realitate’’. Aplauze macabre.
Ce va fi vrut să spună acest criminal de talie mondială, aflat în libertate. Încercăm să desluşim spusele sale, prin două ipoteze:
1.Omul nu prea ştie ce vorbeşte, îşi ia dorinţele drept realitate. E un individ de felul senilului Biden, căruia trebuie să i se scrie ce trebuie să facă şi să spună, ca apoi să facă o imensă boacănă: să arate presei şi lumii instrucţiunile scrise, pe care trebuia să le urmeze!
2.Bourilă e extrem de bine informat, cunoaşte efectele ucigaşe pe termen lung ale vaccinurilor pe care le-a produs şi cu care a fost injectată bună parte din populaţia globului. Aceasta ar urma să dispară până în 2024. Mai sunt doi ani, timpul ne va arăta cât adevăr exprimă cuvintele acestui satanist. Mă tem că această ipoteză este mai aproape de adevăr. Decesele subite care se produc în fiecare zi în lume sunt un argument în acest sens. La cunoştinţa noastră ajung doar o parte infimă, celelalte sunt tăinuite cu grijă de falsificatorii binelui şi ai adevărului.
Îndrăznesc să spun că la sfârşitul anului 2024 populaţia planetei nu va fi înjumătăţită. Nu pentru că sceleraţii lumii nu doresc – doresc cu ardoare, cum vedem -, nu pentru că vor fi făcut greşeli majore în strategia lor, nu pentru că le-ar lipsi mijloacele financiare şi tehnice, sau ucigaşii plătiţi. Veţi vedea cum Dumnezeu le îngrădeşte răutatea şi nemernicia. Pe unii-i va lovi cu moarte năpraznică. Ceilalţi nu vor învăţa nimic.
Presbiter Ioviţa Vasile
Minunea Sfintei Împărtășanii în temnițele comuniste, la percheziții
Sfântul Mărturisitor al închisorilor comuniste Virgil Maxim
În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință că ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla.
Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală. Hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat.
O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian:
– Ce ai în batistă?
– Sfânta Împărtășanie! i-am răspuns fără să mă tem.
– Ia-ți bagajul și treci la cameră!
Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, în mâinile mele păcătoase de om pământean: și am ieșit cu această Minune afară!
Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, Ed. Babel, 2012