La ultimele dezbateri publice din sediul MAI, privind buletinele electronice, nouă, creștinilor, ni s-a dat asigurarea că vor exista în continuare și buletine fără cip, adică neelectronice. Așa cum există adeverințe de sănătate pentru cei care, din motive religioase, refuză cardurile de sănătate, am primit asigurări că vor exista și buletine neelectronice.
Între timp, a apărut Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării! Frumos și interesant pentru cei care au interes să promoveze digitalizarea, pentru cei care vor să ne conducă, să ne influențeze și să ne controleze total! Dar pentru ceilalți?
Din articolul ,,Ministrul Digitalizării, despre buletinele electronice: Avem ca deadline de implementare trimestrul IV al anului 2024” (1), nu reiese că s-ar fi luat în calcul faptul că România este o țară creștină. În finalul articolului, se precizează că ,,până în 2031, toți românii ar trebui să aibă buletine electronice”! De asemenea, în acest articol, se precizează că buletinul electronic ,,este foarte important, nu numai pentru cartea de identitate electronică, dar și pentru marile servicii publice: sănătate, partea de educaţie, evenimentele de viaţă, administraţia locală”.
Cine și de ce este atât de interesat de sănătatea mea? Cine și de ce este interesat de evenimentele din viața mea? De ce trebuie să am un cazier la purtător și un buletin de analize la zi? Ca să fiu o victimă sigură a traficanților de organe? Dacă asemenea practici n-ar fi, … nu s-ar povesti! Oricât de legitime ar fi aceste întrebări, din punct de vedere duhovnicesc sunt, totuși, neimportante.
În calitate de creștină, întrebarea de bază este de ce trebuie să am o identitate electronică la purtător! Pentru datele despre noi pot răspunde serviciile din fiecare domeniu. Și nu mă interesează în ce format le păstrează! A avea, însă, un dosar la purtător este ca și cum ai avea certificat de sclav. Diferența dintre sclavii din vechime și cei moderni este că sclavii din vechime se puteau mântui! Sclavii moderni nu au această posibilitate. Căci iată ce spune Apocalipsa, cap. 13, vs. 16-18:
Datele despre ,,sănătate” transmit celor interesați câte doze de seruri experimentale li s-au inoculat sclavilor. Aici apar mai multe probleme de natură socială, morală (pentru atei) și religioasă (pentru creștini), deoarece vaccinurile:
1.Sunt experimentale, deci nimeni nu are voie să le declare obligatorii.
2.Au prea multe efecte adverse și niciunul benefic.
3.Conțin celule de fetuși avortați, aspect incompatibil cu Credința Ortodoxă.
4.Conțin nanotehnologie, aspect incompatibil cu mântuirea. Acest fapt presupune atribuirea unei identități digitale fiecărui om. Nu poate exista o identitate digitală fără număr în locul numelui de Botez și fără un sistem electronic de recunoaștere bazat pe 666! Și atunci de ce se dorește satanizarea României și a lumii? Existența codului MAC în vaccinuri a fost demonstrată. Numai Dumnezeu are dreptul să ne controleze TOTAL, nu și cei care cooptează spre cădere și spre smintirea aproapelui, chiar și fețe bisericești!
Sfântul Paisie Aghioritul ne-a avertizat că vom fi pecetluiți prin vicleșug. Se inventează o boală și sub pretextul vaccinării, ni se inoculează elementele peceții! Au existat deja, din păcate, căderi ale celor aleși, chiar clerici, care au încurajat lumea să se vaccineze. Unii au contestat legătura cu pecetea, alții au spus că vaccinurile sunt utile pentru sănătate ori au mimat vaccinarea, alții au sugerat că primele vaccinuri n-ar implica probleme privind mântuirea. Am văzut deja că, fără certificatul verde cu codul codul QR, care conține 666, ni se poate interzice dreptul de a vinde și de a cumpăra! Observăm rolul crescând al codului QR. Buletinul electronic va înlocui, așadar, certificatul verde!
Observăm legătura dintre buletinul electronic și așa-zisa ,,vaccinare”. Ce caută enzima luciferaza și nanoroboții cu hydrogel în aceste seruri? Ce se va întâmpla cu cei vaccinați după conectarea la 5G? Dacă întregul corp va funcționa ca un telefon și omul nu va mai fi stăpân pe emoțiile lui, cum se va mântui?
Deja cu un telefon bun se poate observa cine s-a vaccinat și ce cod a primit. Particulele de grafen se pot autoasambla și pot transporta markerul identitar pe mână sau pe frunte după conectarea la 5G! Ce este aceasta dacă nu e PECETEA lui antihrist? Deja se vorbește despre digitalizarea ființei umane și chiar despre internetul interuman. Numai cine nu vrea nu observă că trăim vremurile apocaliptice! În această situație, creștinii trebuie să lupte pentru drepturile lor. Așadar, lupta poate fi comună, dar mântuirea va fi individuală. Fiecare va da răspuns privind alegerile pe care le face. Unii preferă pâinea lui Antihrist, adică avantajele materiale, alții – crucea lui Hristos!
5.Aceste seruri experimentale urmăresc modificarea genetică a omului. Modificarea genetică, pentru un creștin, este inacceptabilă, deoarece Dumnezeu ne-a creat bine. Un om modificat genetic nu mai este uman, ci transuman. Nu mai este făptură a lui Dumnezeu, ci o creație a omului influențat de satana. Nu mai este independent, ci sclavul proprietarului de tehnologie, care îl va influența permanent. Iată de ce avertismentul celor care acceptă pecetluirea este atât de dur:
Pe noi, creștinii, atât ne intersează: capul Bisericii este Hristos, iar trupul Său este format din credincioși, preoți și ierarhi. Politicienii, pe care-i pomenim în rugăciunile noastre, ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să nu dea legi care să ne pună în pericol mântuirea. Cu toții trebuie să facem voia lui Dumnezeu: și politicienii, și specialiștii din diferite domenii, și credincioșii, și preoții, și ierarhii! Dacă Hristos ne-a spus să nu primim în locul numelui de Botez un număr al cărui semn este 666, apoi NIMENI nu are voie să ne spună altceva!
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ministrul-digitalizarii-despre-buletinele-electronice-avem-ca-deadline-de-implementare-trimestrul-iv-al-anului-2024-1846455
Lucreția P.
De acum încolo nu mai trebuie acceptat absolut nimic de la acești nemernici, din nefericire lumea este dusă precum taurul cu zăbala in nara, este prostită non stop cu tot felul de așa zise „beneficii”, și le accepta fie din frică, fie din comoditate
Parintele Nicolae Steinhardt:
Nu putem fi şi cu Dumnezeu şi cu Mamona.
La nevoie trebuie să ştim – dacă suntem cu adevărat ai lui Hristos – să acceptăm suferinţa, sărăcia, necazul, crucea, chiar şi moartea. Moartea!
Ei, în secolul nostru şi în societatea contemporană nu este vorba de moarte chiar din prima faza. Dar problema se pune în termeni tot atât de categorici. Ceea ce ştim este că există şi acum lepădare de Hristos.
Există lepădări indirecte, nu mai puţin reale totuşi decât apostasia totala de odinioară.
Ne lepădăm de Hristos aderând la o doctrină panteistă, participând la adunări new age ecumeniste, dându-ne în orice fel consimţământul la o ideologie tiranica: adica atunci cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand legea se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale ca Idol al sanatatii obligatorii, cand cere aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea sanatatii obligatorii devine model unic si obligatoriu…
Cine se inhaiteaza cu organele sistemului nu mai scapa. Cine cedeaza fie si printr-o tacere camuflata nu mai are liniste.
Oricine nu e in stare in unele momente sa riste totul, sa sfideze moartea mai curand sau mai tarziu va fi victima, apoi robul celui dintai adversar al credintei. Toti cei care vor sa si apere pielea si caldicelul lor confort sunt sortiti lichidarii compromisuri aceia care de obicei se incred in sine, in inteligenta lor suverana, in discernamantul lor, in abilitatea lor (las c-o-ncurc eu!) sau aceia care se incred in altii, care depind de altii, care sunt in jocul altora, care nu vor „sa se complice”. Cei care cred, insa, cred si se tem, si il iubesc cat de cat pe Dumnezeu se opresc la o limita, au un punct de rupere.
Cedarea, capitularea imediată iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima. Dar legea fundamentală a tărăşeniei (cine ar putea să o conteste?) sună tragic: într-adevăr, a rosti ”nu”, a te împotrivi, implică asumarea unor riscuri grave şi o dispoziţie spirituală eroică: hotărârea de a-ţi hazarda viaţa mai bine decât a te lăsa ferecat în lanţuri mai mult sau mai puţin vizibile, a-ţi «pierde faţa», a merge de bună voia ta în gulag unde se vând sclavi şi suflete moarte.
Pentru a fi aşa cum doreşti să fii ori pentru a mărturisi ce cugeţi că este adevărat trebuie să nu te sperie suferinţa. Acomodări, compromisuri, subterfugii, soluţii (unele inteligente, unele dibace, unele chiar onorabile) există; dar concluziile majore presupun în orice domeniu o reacţie siciliană în prezenţa suferinţei.
Cine o ia pe calea acceptarii, colaborarii, fie ea cat de mica si neinsemnata, va fi silit sa mearga mult mai departe decat crede, va merge pana la capat. De cautati ori va apropiati de imparatia lui Mamona toate relele vi se vor adaoga voua, printr-un efect invers al spuselor Domnului despre cei ce cauta dreptatea (Matei 6, 33).
Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Matei 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu.
Atunci când ni se cere o lepădare, fie ea doar indirectă şi bine camuflată, de Hristos, atunci, da, e bine să ne urâm pe noi înşine, familia noastră, bunurile noastre.
Atunci să-L mărturisim pe Hristos cu orice preţ. Ăsta-i examenul, asta-i proba, asta-i Judecata de Apoi pe pământ. „Încă nu v-aţi împotrivit până la sânge” grăieşte Apostolul neamurilor, iar noi ne ferim de necazuri, neplăceri, de oarecare suferinţe, de vorba lumii, de mărunte pierderi.
În vreme ce Hristos ne cere curajul, fermitatea, neclintirea, puterea de a putea privi Crucea.
Da, fraţi creştini, aşa e cu Hristos. E pe viaţă şi pe moarte, nu-i de joacă, nu-i de şagă, nu-i cu jumătăţi de măsură, nu-i cu fofârlica, uite popa nu e popa, nu-i cu „să vezi că“, nu-i cu „ce putem face“, cu „împrejurările m-au silit “…
Hristos e Bun, Bând, Milostiv, Mângâietor şi Dulce. Dar nu e numai atât.
E tot una cu Acela care S-a suit de bună voie pe Cruce şi Şi-a vărsat sângele pentru noi, murind în chinuri cumplite.
Hristos e Bun, Blând, Milostiv, Mângâietor şi Dulce dar e şi teribil, e Cel care n-a pregetat a Se lăsa răstignit.
El ne cere să luăm foarte în serios situaţiile, noastră de creştini.
Cu El nu-i de şagă şi de joacă. Pe oameni îi putem minţi, înşela, amăgi, duce cu vorba.
Pe Domnul nu-L putem minţi, înşela, amăgi, duce cu vorba.
Dacă ne lepădăm şi ne ruşinăm de El şi El se va lepăda şi ruşina de noi la Judecata din urmă.
Pe cei care s-au lepădat de El, pe hulitorii Sfântului Duh, pe prietenii, urmaşii şi credincioşii lui Iuda (pe vânzători adică, pe delatori, pe turnători), El îi trimite acolo unde le este locul fără a-i socoti vrednici măcar de căutătura Sa cea mai aspră. Imaginea aceasta mă obsedează şi vă mărturisesc că adesea mă rog lui Dumnezeu să nu fie aşa şi pentru mine când voi veni la Judecată.
Să ne rugăm cu toţii fierbinte să nu fie aşa pentru nici unul dintre noi.
Să nu-Şi ridice Judecătorul braţul spre a-Şi acoperi ochii, spre a nu fi silit să ne privească.
Să nu avem parte de această supremă lepădare şi această înfricoşătoare ruşine.
Să nu fie aşa!
Sfantul Sofronie Saharov:
Scopul cel mai inalt al omului – de a deveni purtatorul vietii dumnezeiesti fara inceput si fara sfarsit – presupune o libertate totala.
Or, viata cotidiana ne arata ca, prin lipsa de cunoastere si de intelegere, lumea traieste o tragedie fara sfarsit. Oamenii ignorand pe Dumnezeu sunt la putere si actioneaza cu autoritate; milioane de fiinte sufera din cauza situatiei lor, absurda si fara iesire. Darul dumnezeiesc al libertatii este, deci, inseparabil de cunoasterea Celui Vesnic; or, noi suntem in intunecimile ignorantei. Cu toate acestea Biserica lui Hristos trebuie sa continue sa predice necesitatea acestei libertati absolute.
Caci daca am fi determinati, intr-un fel sau altul, n-am mai fi dupa chipul lui Dumnezeu, n-am mai exista ca oameni, ci ca suboameni.
Fara darul dumnezeiesc al libertatii,
n-am exista, dar aceasta libertate ne depaseste – adica sa ajung sa nu fiu robit de nimic. Da este necesara, desi noi nu putem s-o intelegem, nici s-o purtam.
Asceza ne da un raspuns daca traim constienti de limitele noastre si in frica lui Dumnezeu.
Vietuirea crestina (dumnezeiasca) este cu neputinta daca omul este programat, determinat ca un calculator, cu alte cuvinte, daca este „predeterminat” (privat de libertate, teleghidat n.n.). Deosebirea dintre noi si calculator este ca noi nu suntem determinati.
Iar libertatea noastra ne ingaduie a trai experienta harului lui Dumnezeu. Oamenii se induhovnicesc pentru vesnicie pastrandu-si propria conditie umana (libertatea) si constiinta personala, nu ca un rezultat al vreunui proces reglementat din afara sa de catre altcineva.
Cu omul nu este ca si cu calculatorul: asa cum a fost proiectat de catre un programator IT, asa va functiona.
Omul isi are propriul discernamant si propriile impulsuri; omul se poate delimita, dezice, lepada, poate fi capricios, imprevizibil – insa poate si sa se armonizeze, sa asculte si sa traiasca in dragoste.
Orice rău săvârşit de cei care ne manipuleaza duce cu necesitate la o v parazitare prin aparenta binelui; raul trebuie să-şi găsească o justificare, să se înfăţişeze ascuns sub aparenţele binelui, şi adeseori sub aparenţele Binelui suprem (binelui comun n.n).
Răul se înfăţişează întotdeauna şi în mod inevitabil amestecat cu un element dintr-o căutare formal pozitivă, şi prin această latură îl seduce pe om.
Răul încearcă să-i prezinte omului aspectul său pozitiv drept un scop atât de important, încât pentru atingerea lui toate mijloacele sunt permise.
În existenţa sa pământească, omul nu poate atinge Binele absolut; în toate întreprinderile omeneşti există un anume grad de nedesăvârşire. Prezenţa nedesăvârşirii în binele omenesc, pe de o parte, şi inevitabila prezenţă a unui pretext bun cu un scop rău ascuns, pe de altă parte, fac extrem de anevoioasă deosebirea duhurilor.
Daca o unire globala a natiunilor de tip politic/tiranic, va fi impusa cu sila, ea va fi un iad general care va produce dezumanizarea maselor de oameni asemenea regnului animal si va fi cu neputinta a ocoli inghitirea intregii omeniri in oceanul urii universale
Cei mai multi isi inchid inimile in fata puterii invierii.
Dispretuind pe Cel Care a spus: „Eu sunt Adevarul” (Ioan 14, 6), se alatura (tradeaza) persecutorilor si, asa cum spunea Tertulian, „cel mai bun chip de a castiga favoarea persecutorilor Adevarului e acela de a dilua si a rastalmaci acest Adevar ca justificare sau scuza”.
👇
Parintele Ἰωάννης Δρογγίτης
despre cei care primesc digitalizarea
Este un fapt binecunoscut că persoanele care primesc un vaxin mARN devin transmitatoare al unui cod Mac.
Nu-i așa? Cel puțin, unele dintre vaccinuri prefac omul într-un simplu bluetooth.
Dacă propriul meu telefon (Samsung android) poate „detecta” oamenii din jurul meu, cel puțin pe cei care au primit o parte din vaccinuri mARN, asta inseamna ca se transforma umanitatea intr-un alt sistem, stat sau sistem național sau global, ce ne facem?
Nu stiti de existenta acestei tehnologii adecvate? Din păcate, multe lucruri sunt ascunse de oameni, nu atât pentru că sunt secrete, ci pentru că nu sunt facute publice; Cu toate acestea, este clar că aceasta se întâmplă.
Omenirea se micșorează, se imputineaza și cred că, oricine este îngrijorat, indeosebi daca a auzit si a vazut ce se pune la cale.
Omul, pe de altă parte, nu mai poate rămâne liber in sistemul in care va fi indosariat digital.
Omul va trebui să fie conectat la sistem.
Trebuie să fim conectați la internet. Omul devine un obiect atunci.
Se vede și prin toata aceasta propaganda a științei, a guvernării digitale ce va sa ajunga o ființă umană, ceea ce va deveni omul ca întreg. Va deveni injumătatit ca natură, un cadavru viu.
Acum natura umana il mentine viu pentru ca este in relatie cu Dumnezeu. Și dacă vorbim despre natura umană, știți ce spun ei despre aceste programe pe care vi le-am spus? Că trebuie să re-adapteze natura umană.
Trebuie să fii re-conceput pentru a fi om. Ascultati ce debiteaza? Acestea nu sunt cuvintele mele.
Ei plănuiesc sa construiasca omul nou. Omul va fi conectat ca o mașină, ca un calculator.
Omul va deveni functional la fel ca un computer. Ca tot veni vorba, telefonul inteligent (android) va fi desființat în scurt timp.
De ce?
Pentru ca intram în etapa următoare. Telefonul va fi conceput in interiorul omului.
Înţelegeti?
Implanturile sunt deja prezente. Există tehnologie, un implant care va fi introdus subcutanat. Acesta poate fi introdus în așa fel încât să fie încorporat sub pielea omului.
Aceasta este tehnologia de astăzi. Și, desigur, intenționează să se treacă la implanturi reale în creier.
Și toată această frenezie umanistă a fost creata pentru oameni, iar experimentele au fost făcute cu mulți ani în urmă.
Este un apanaj al acestei tiranii, în care omul va fi controlat de la distanță; căci un om cu vointa libera este periculos pentru ei, este imprevizibil.
Chiar și un șchiop. Chiar daca e lobotomizat. Nici măcar tipologia asta de oameni care beau în weekend, si nu știu ce mai fac și nu le pasă de altceva. Și acestia sunt încă oameni, adica imprevizibili.
Antihrist nu accepta nici macar libertatea acestor oameni.
Și, desigur, Antihrist urăște privilegiul libertății omului.
Aceasta este partea spirituală.
Când nu mai există personalitate in om, când se obtine obedienta unui om, când devine controlat de la distanță…, când, pentru a trăi, trebuie să se încadreze într-o rețea digitala…..”Libertatea” omului este anulata; atunci ce fel de om mai este el?
Putem să murim ca oameni din pricina vreunei boli!
Dar putem să ne revenim după zece raceli covid, dar sa ramanem totusi ființe umane cu libertate.
Se poate ca noi să murim de orice altceva, dar să ne păstrăm esența chipului lui Dumnezeu, capacitatea de a alege, vointa libera.
Altfel vom fi prinsi în sistemul lui antihrist. De când titlul de vicar al papei (aprilie 2020) a fost desființat, toată omenirea se îndreaptă spre guvernarea lui Antihrist.
Șoc de Paști în Creștinătate: Papa renunță la titlul de „Vicar al lui Hristos” – Un pas spre Unirea cu Ortodocșii? – Evenimentul Zilei
https://evz.ro/soc-de-pasti-in-crestinatate-papa-renunta-la-titlul-de-vicar-al-lui-hristos-un-pas-spre-unirea-cu-ortodocsii.html
Acesta este motivul pentru care va fi o inversare sau o resetare. Relansarea, resetarea nu va mai include regularitatea vieții trecute.
Orice, oricine nu se va încadra în această noua fermă digitala planetara va fi exclus.
Aceasta este realitatea.
Oamenii trebuie să înțeleagă că fiecare, la limita vieții lui, trebuie să refuze această digitalizare.
Sistemul ne cere insistent acordul. Acesta este cerinta demonului. Antihrist vrea semnătura noastră.
El vrea ca noi să spunem da, fiind presați, dar totusi vrea să spunem da. Noi trebuie sa spunem nu!
Trebuie să spunem nu! De fapt, nu trebuie să pasim pe acest pod spre imparatia digitala a lui antihrist nici macar un pas.
Este foarte important și trebuie să învățăm creștinii în primul rând, de aceea ne referim la acest lucru.
Dacă nu suntem ancorati astăzi cu toata viața noastră duhovniceasca in Tainele Bisericii, dacă nu trăim simultan această stare de fapt prin pocăința, dacă nu trăim cu intensitate viața duhovniceasca interioare, nu vom putea percepe realitatea capcanei digitale care ne sta in fata noastra….
https://youtu.be/kT_uOtWSN-o
Parintele Nicolae Steinhardt scria:
Împăratul Decius (249-251), considerând creștinismul ca fiind un element distructiv în cadrul Imperiului, hotărăște desființarea lui, aplicând pentru aceasta o strategie aparte.
În anul 249 a promulgat legea privitoare la ,,certificatul de cetăţenie”, care s-a dovedit a fi de fapt un adevărat edict de persecuție.
Astfel toți cetățenii Imperiului Roman, indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligați să se prezinte în faţa magistraţilor şi să ceară un „libellus”, adică un ,,certificat” de cetăţean bun şi loial statului.
Acest ,,libellus” se elibera numai acelora care, în prealabil, aruncau câteva boabe de tămâie pe jăraticul aflat înaintea statuilor idolești.
A jertfi zeilor era, deci, o obligație cetățenească.
Celor care fugeau din calea persecuției li se confiscau averile, iar dacă se întorceau erau supuși la chinuri, urmărindu-se nu atât uciderea lor, cât mai ales apostazia.
De această apostazie obligatorie, mulţi creştini au încercat să scape, cumpărând certificatele de la funcţionarii publici care le vindeau clandestin.
Aceşti creştini au fost numiţi „libellatici”, iar cei care şi-au renegat credinţa au fost numiţi „lapsi” – căzuţi.
Au fost mulți creștini care au apostaziat în acele vremuri, fiind împărțiți în patru categorii, după gradul apostaziei:
1. ,,sacrificați” erau denumiți cei care sacrificau zeilor;
2. ,,thurificați” erau cei care aduceau numai ardere de tămâie;
3. ,,libellatici” erau cei care obțineau un certificat (lat. libellus) pe bani, conform căruia au sacrificat zeilor, dar fără să fi sacrificat;
4. ,,acta facientes” erau cei care declarau că nu sunt creștini.
Fleacuri! Lucruri fără importanță! De ce te-ai crampona de ele? De ce n-ai face un gest care-i o simplă formă? Așa i s-a spus Apostolului Luca, la Atena, când i s-a cerut să arunce o fărâmă de tămâie pe altarul idolicesc spre a fi scutit de osândă. Numai că în asemenea situație fărâma aceea de tămâie nu mai este o bucată, o bucățică, o fărâmă de substanță rășinoasă, ci e TOTUL și însăși CONDIȚIA TA UMANĂ și LEGĂTURA TA CU CERUL și însăși PERSOANA respectivului – și dacă azvârli tămâia n-are nicio importanță, însă persoana aceea s-a pulverizat. Refuzând, Apostolul Luca a știut ce face și a înțeles ce poate deveni – în anumite împrejurări – «o fărâmă de tămâie».
Nu există acte, gesturi, declaraţii, iscălituri, depoziţii „de formă”. Noi oamenii nu trăim și nu acţionăm la un nivel numenal si noematic. Ne situăm fată de ceilalţi, ne definim, ne caracterizăm nu prin tainele eului, ci prin manifestările comportamentului şi căile alese de psihie. De la fenomenologi şi existenţialişti încoace lucrurile acestea sunt bine ştiute şi au intrat în domeniul public al adevărurilor elementare. Trăim și acţionăm la un nivel fenomenal și structural unde formalul și numenalul se confundă, unde, altfel spus, forma implică şi angajează fondul
Viaţa „reală” nu cunoaşte rezervele mintale: în mediul acela nu pot fi sesizate, nici chiar transmise; pe plan existenţial, acţiunea (care-i totuna cu „forma”) singură se vădeşte şi este perceptibilă. Ea antrenează cu sine (în sine) şi fondul, asupra căruia nu mai există procedeu care să îngăduie a-l discerne osebit.
„De formă”, deci, înseamnă de formă şi în fond. În stadiul acesta şi în condiţiile specifice ale câmpului relaţional, fondul e inexorabil legat de formă, e solubilizat în ea, purtat de ea.
Distincţia, subtilă, dintre formă şi fond nu-i comunicabilă. E o iluzie, o amăgire, o fabulaţie, o creatio mentis încătuşată între limitele sinei.
„Am dat o declaraţie de formă”, „Am semnat de formă” şi altele de acelaşi fel sunt non-sensuri, imposibilităţi. Ţi-ai pus semnătura? Ai jertfit idolilor? Suspansul a încetat, dilema s-a prefăcut în decizie, ipoteticul e acum fapt. Forma a îmbrăcat fondul, s-a lipit de el, s-a împreunat cu el; alcătuiesc un singur trup, cum stă scris la Scriptura. Forma şi fondul – pe planul existenţial-fenomenal – înjghebează un compus, o combinaţie, nu un amestec. Nu mai pot fi separate. Iar cum „de formă” e o expresie destinată exclusiv aprecierii sociale (liniştirii conştiinţei în raport cu eventualele reacţii ale obştii), rezultă că e o sintagmă imaginar-transcendentală. Acidul clorhidric – spre a exemplifica ideea de combinaţie – nu poate zice: cu H sunt de partea… iar cu Cl sunt de partea… Hidrogenul şi clorul nu mai pot fi „prinse qua materii individualizate”. HCl vorbeşte atât în numele clorului, cât şi în al hidrogenului. „De H” votez cu… „de Cl” votez cu… este echivalentul unei contradicţii in terminis şi tăgăduieşte o iremediabilă consubstanţialitate. Orice „sufletism”, prin urmare (fac ce fac, dar cu sufletul nu fac; sunt aici, dar cu sufletul altundeva; acţionez precum se vede, însă nu în numele meu), este incongruent şi falacios. Ne aflăm într-un domeniu în care evidenţa faptică exclude şi preschimbă orice explicaţie suplimentară în farsă.
Aceasta-i teribila – îmi place a repeta cuvântul – lecție a piesei lui Eugen Ionescu: nu-i nevoie de mai mult decât de un sărman «t»! Sumara indicație a unui fapt mărunt și real este arhisuficientă spre a te angaja, prinde și pierde într-un proces ireversibil.
Atenție! Pericol! Pare a grăi piesa: nu există fapte neînsemnate. Ne aflăm într-un univers unde materia și realitatea sunt alcătuite din corpuscule infime și microasamblări. Şi, într-adevăr, aşa stau lucrurile: nu există «declaraţie de formă». În asemenea cazuri, fondul şi forma nu pot fi deosebite, ele formează un tot irefragabil. În lumea noastră fenomenală, declaraţia de formă este totuna cu declaraţia de fond. Se cuvine, aşadar, să fim foarte atenţi şi să nu ne ameţim cu vorbe goale şi neroade.
In legatura cu ce postasem pe 5 decembrie anul trecut la articolul cu pr Serghie Sevici unde specificasem despre deportari masive de populatie apta de munca in Vestul tarii vreau sa specific urmatoarele:
Nu e bine sa te increzi in vise orice ar fi pt ca sunt rodul halucinatiilor demonice.Chiar daca ti se intampla cum mi s-a intamplat mie trateaza toata treaba cu maxim sange rece si indiferenta.
Aceste lucruri cu deportarile si tot ce scrisesem a fost vis pe care l-am visat in fiecare nseara acelasi timp de 18 luni.Nu am cerut niciodata lui Dumnezeu sa-mi arate viitorul.Nici prin gand nu mi-a trecut asa ceva.Visul il pateam ca o pelicula,videoclip youtube care se repeta seara de seara ca o inregistrare de 30 de minute care pornea singura si se oprea singura 18 luni.Am tratat cu indiferenta,m-am interesat peste tot,am intrebat duhovnicul de ce nu se opreste asa ceva.Am dus o viata liturgica deosebita pt a scapa de vis:dezlegari(desi nu eram panicat deloc),aveam mult sange rece.Unde si cum nu m-am interesat?Nimeni nu putea sa ma ajute cu o explicatie rationala.Nimeni cultivat cu cele duhovnicesti nu putea sa-si explice fenomenul acesta care se intampla peste vointa omului si totusi se intampla.Psihiatrii si psihologii nu mai auzisera asa ceva si nu puteau da nicio explicatie. Cateodata cate cineva dintre psihologi care sa fie om credincios imi spunea la final:”domnule,ce sa va zic?Pana la urma tine de…Imi e nu stiu cum sa va zic…Ceva gen anticipare sau nu stiu.Tine de chestiile astea ale credintei.Nu stiu cum sa le numesc.”Si lucrul acesta s-a intamplat iar eu nu am nicio participare.Cum a venit asa s-a dus.Sunt lucruri care se intampla peste vointa noastra.Mi-a ramas in minte:pana la terminarea razboiului nordic european tara noastra a ramas neutra.Victoria rusilor asupra Ukrainei si intregului Nord al Europei ne-a prins pe noi romanii in totala neutralitate.Fara razboi pe teritoriul Romaniei.Mai mult,trupele rusesti au fost lasate sa ne traverseze tara si nu le-am facut nimic rau si nici ele nu ne-au facut nimic rau ci au traversat linistite si neingradite de nimeni si de nimic.
Aceasta am patit-o acum aproape 9 ani.
Interesant
http://e-consultare.gov.ro/w/ordonanta-guvernului-privind-licenta-industriala-unica/