Când ieși la proteste pentru că ți-e frig, n-ai ce mânca, stai în întuneric, etc. poți fi ușor cumpărat cu 100 de lei, cu un blid de mâncare, cu o promisiune de mai bine, etc. Avem multe exemple de acest gen, mai ales noi, românii. Dacă nu ieși pentru că ți-au răpit libertățile și drepturile, ți-au călcat demnitatea, ți-au terfelit Credința, atunci ieși degeaba sau mai bine nu ieși la proteste.
Exact ăsta e scopul lor: să se revolte lumea împotriva mizeriei și lipsurilor materiale și ei să vină cu soluția salvatoare a binelui comun: „Nu mai deții nimic dar ești fericit”. Când îți vor spune că vei avea mâncare, haine, un loc unde să stai și că te vor ierta de datorii dacă accepți să renunți la tot ce ai în prezent, o vei face pentru că te vei gândi că oricum până la urmă o să pierzi tot dacă n-ai cu ce să plătești și o să rămâi și fără oferta lor pe care nu o poti refuza. Ei știu că oamenilor le e greu să renunțe la lucrurile materiale și la minimul confort. Ei știu că oamenii mai degrabă renunță la principii, la Credinţa (ca doar „e Milostiv Domnul şi îi va ierta” n.n. ) la idealuri, la drepturi decât la grijirea trupului.
În ăștia doi ani de așa-zisă pandemie, exact asta au verificat: cât de dispus ești să renunți la libertăți în schimbul unor lucruri care te mulțumesc pe termen scurt: un concediu, o distracție, o falsă libertate. Cei care au copii zic nu pot face sacrificii…
(Text trimis de Felix, preluat de pe…)
Buna ziua. Am o întrebare care nu are legătură cu articolul. Ați putea să-mi explicați puțin care este diferența între stiliști și cei de pe stil vechi? Eu sunt ortodoxa pe stil nou și as vrea sa mă trec pe stil vechi. Este adevărat că pe stil nou nu există har? Mă iertați. Mulțumesc.
Doamne ajuta
In 16 ianuarie, anul acesta, am publicat articolul ,,Calitatea noastră de mădulare ale Bisericii lui Hristos ne face compatibili cu Împărăţia veşnică, nu cele două Calendare, iulian sau gregorian”, unde am aexplicat toate aspectele importante. Va rog sa-l tastati si sa-l cititit cu atentie. Daca nu reusiti sa ajungeti la acest articol, dati-mi o adresa de e mail si vi-l trimit.
Nu faceti pasi necugetati. Ramaneti pe stilul nou, asa cum ne-a indemnat si pe noi IPD Longhin, cu care am slujit impreuna pe stilul vechi de cateva ori, cu toate ca noi suntem pe nou.
Stilistii romani sunt in afara Bisericii lui Hristos, si cu asta am spus tot. Vreti sa ajungeti in afara Bisericii? Credeti ca acolo va veti mantui? Ascultati-ma, si va fi bine.
Părinte, spuneți-i lui Felix să nu-mi mai copieze comentariile, indiferent unde apar ele. Nu sunt de acordși nu-miplace Felix, oricine ar fi el/ea. Cu mulțumiri.
Draga Felix,
Pastram decenta cuvenita si nu ne insusim textele altora, decat in limitele recunoscute si admise. De acord, nu?
Mulțumesc părinte. Rămân pe stilul nou. Doamne ajută!
Doamne ajuta
Si eu m-as bucura ca intr-o zi sa trecem pe vechi, dar asta nu tine de noi, preotii si mirenii, ci de ierahii reuniti in sinod. Cum ierarhii sunt asa cum ii stim, lucram la mantuirea noastra pe nou, la fel de bine ca pe vechi.
Acești stiliști sunt echivalentul schismaticilor din Ucraina, ei nu aparțin de nici o biserică, din nefericire sunt câte unii (nu puțini)care îi asemuiesc pe stiliști cu vechii calendaristi de genul rușilor sau sârbilor care nu au nimic în comun cu stiliștii schismatici
Asa este.
Rugăciunea și milostenia, de neprețuit pentru sufletele celor adormiți
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Așa cum îi uşurăm pe cei întemniţaţi aducându-le sucuri răcoritoare etc., atunci când îi cercetăm, tot astfel şi pe morţi îi uşurăm prin rugăciunile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile credincioşilor pentru cei adormiţi şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.
Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiţi, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are nobleţe. Nu vrea să-i dea diavolului dreptul să-I spună: „Cum îl mântuieşti pe acesta de vreme ce nu s-a ostenit?”. Însă atunci când noi ne rugăm pentru cei adormiţi, îi dăm dreptul lui Dumnezeu să intervină. El se înduioşează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposaţi decât pentru cei vii.
Sfântul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Volumul IV – Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 298
Să dezlănțuit prigoana asupra Pr Rafail Berestov
Să avem încredere în Sfinţii Părinţi!
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Mulţi Sfinţi Mucenici, atunci când nu ştiau dogma, spuneau: „Cred ceea ce au hotărât Sfinţii Părinţi”. Dacă cineva spunea aceasta, mărturisea! Adică nu ştia să aducă dovezi prigonitorilor pentru credinţa lor şi să-i convingă, ci avea încredere în Sfinţii Părinţi. Se gândea: „Cum să nu am încredere în Sfinţii Părinţi? Aceştia au avut şi mai multă experienţă, căci erau virtuoşi şi sfinţi. Cum să primesc eu o neghiobie? Cum să sufăr să hulească cineva pe Sfinţii Părinţi?”. Să avem încredere în tradiţie. Astăzi, din păcate, a intrat politeţea europeană şi vor să arate că fac binele. Vor să arate superioritatea, dar în cele din urmă merg înspre a se închina diavolului celui cu două coarne. „Să existe o singura religie”, îţi spun, şi le nivelează pe toate. Au venit şi la mine unii şi mi-au spus: „Toţi cei care credem în Hristos să facem o religie”. „Aceasta este, le-am spus, ca şi cum am lua aur de atâtea carate şi toate cele ce au fost separate de el şi le-am amesteca din nou ca să facem una. Este corect să le amestecăm iarăşi? Întrebaţi un aurar: este bine să amestecăm zgura cu aurul?
S-a dus atâta lupta ca să strălucească dogma”. Sfinţii Părinţi au ştiut ceva atunci când au interzis legăturile cu cel eretic. Dar astăzi spun: „Nu numai cu cel eretic, dar şi cu budistul şi cu închinătorul la foc şi cu închinătorul la diavol să ne rugăm. Trebuie ca şi ortodocşii să se afle la rugăciunile şi conferinţele lor. Este o prezenţă”. Ce prezenţă? Le rezolvă pe toate cu raţiunea şi justifică cele ce nu se pot justifica. Duhul european crede că şi problemele duhovniceşti pot intra în Piaţa Comună.
Unii dintre ortodocşi, care pe toate le tratează cu uşurătate şi care vor să facă, chipurile, misiune, convoacă conferinţe cu heterodocşii ca să trâmbiţeze peste tot, crezând că astfel vor propovădui Ortodoxia, dar de fapt făcând împreună cu cei rău slăvitori o salată ecumenică. După aceea stiliştii încep propaganda lor şi apucă în cealaltă extremă. Spun şi hule despre Tainele celor de pe stil nou etc. şi smintesc greu suflete care au evlavie şi sensibilitate ortodoxă. Heterodocşii, pe de altă parte, vin la conferinţe, fac pe dascălii, iau tot materialul duhovnicesc bun ce-l află la ortodocşi, îl trec prin atelierul lor, pun vopseaua şi firma lor şi apoi îl prezintă ca model. Iar lumea ciudată de astăzi este impresionată de astfel de lucruri ciudate, după care se distruge duhovniceşte. Dar Domnul, atunci când va trebui, va ridica din nou un Marcu Evghenicul şi un Grigorie Palama, care vor aduna pe toţi fraţii noştri care s-au smintit şi s-au depărtat de Biserică să mărturisească credinţa ortodoxă şi să întărească Tradiţia, pricinuind astfel bucurie mare Maicii noastre Biserica.
Dacă am fi trăit după Sfinţii Părinţi, toţi am fi avut deplină sănătate duhovnicească, pe care ar fi invidiat-o toţi heterodocşii şi astfel şi-ar fi lăsat înşelăciunile lor bolnăvicioase şi s-ar fi mântuit fără predică. Acum ei nu mai sunt mişcaţi de tradiţia noastră patristică sfântă, ci vor să vadă şi continuitatea noastră patristică, adică adevărata noastră înrudire cu Sfinţii noştri. Ceea ce se cere fiecărui ortodox este să pună neliniştea cea bună şi în heterodocşi, adică să înţeleagă aceia că se află în înşelare şi astfel să nu-şi odihnească în mod mincinos gândul lor şi să se lipsească atât în această viaţă de binecuvântările bogate ale Ortodoxiei, cât şi în cealaltă viaţă de şi mai multele şi veşnicele binecuvântări ale lui Dumnezeu. Vin acolo la Colibă unii tineri catolici cu foarte bună intenţie, pregătiţi să cunoască Ortodoxia. „Vrem să ne spui ceva ca să ne folosim duhovniceşte”, îmi spun. „Uitaţi-vă, Ie răspund, luaţi Istoria Bisericii şi veţi vedea că odinioară am fost împreună şi unde aţi ajuns după aceea. Aceasta vă va ajuta mult. Faceţi aceasta, şi altă dată vom discuta mai multe”.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 362-364
Parinte Vasile, rogu-te ceva, avand in vedere contextul invaziei din Ucraina, ar trebui sa postati de urgenta acest clip. E cu profetia parintelui Hristofor de la Tula despre cei 27 de ani de libertate si despre prigonirile ce vor veni dupa. Spunea dansul ca dupa cei 27 de ani S-AR PUTEA SA VINA RAZBOI (atentia, profetia e conditionala, nu absoluta). Si ca daca va veni, atunci multi se vor mantui, iar daca nu, atunci lumea nu se va prea mantui. Aveti aici postarea si filmarea din Sarea Pamantului:
https://fb.watch/bmUr9nTZ1Q/
Doamne ajuta. Am postat linkul la finalul articolului de azi, fara sa fi avut timp sa-l vad.
Atâta fericire trăim cu adevărat, câtă întâlnire autentică avem cu Dumnezeu
Icoana Cincizecimii înfățișează slava lui Hristos coborând ca niște raze de soare și în ele aflându-se întreaga lume, toți sfinții, toate popoarele. Toate sunt înlăuntrul privirii lui Dumnezeu, iar noi mărturisim credința noastră: că există Dumnezeu. Doar prezența lui Dumnezeu poate să creeze și să lase peste tot repere. Aceste repere ne fac să spunem: „Slavă Ţie, Dumnezeule!”, deoarece credem că Tatăl nostru, deși e în cer, Se află în același timp și pe pământ, tocmai aici, unde ne aflăm noi; credem nu numai că avem Tată, dar și că suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu.
Noi suntem fiii și fiicele despre care prorocii spun că se vor naște când Duhul Sfânt va sufla în Biserica (cf. Ioil 3, 1-2) aflată în punctul de a fi condamnata la distrugere deplină și la pierzanie (cf. 2 Ptr. 3, 10).
Fiecare An Nou trebuie să ne facă să simțim că Dumnezeu există și că este Tatăl nostru, că eu sunt copilul Lui și că pot să atrag binecuvântarea Lui. Aceasta este singura realitate. Fiecare inimă știe câtă binecuvântare și sfințenie, putere și înțelepciune își trage din Dumnezeu. Lucrul acesta depinde de capacitatea noastră de cuprindere: unul poate cuprinde multă binecuvântare, altul puțină, altul poate cuprinde doar blestem. Fiecare om, în măsura în care este întors către Dumnezeu, atâta binecuvântare – fericire i-am zice noi – poate să absoarbă. Elementul binecuvântării, fiind nevăzut, este cunoscut doar de către Duhul Sfânt și de duhul nostru, care știe ce ascundem înlăuntrul nostru.
Dar ce înseamnă „fericit”? Potrivit concepției lumești, „fericit” este cel care le are pe toate la dispoziție.
Dar adevărata fericire înseamnă împreună-pătimire cu Dumnezeu, întâlnire veselă, concretă. „Sunt fericit” înseamnă „Îl întâlnesc pe Dumnezeu”. Atâta fericire trăim cu adevărat, câtă întâlnire autentică avem cu Dumnezeu.
Cu adevărat, experiența fericirii este pe măsura întâlnirii noastre cu Dumnezeu.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Editura Sfântul Nectarie
Ascultare şi bucurie
Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul
Lipsa bucuriei este un element patologic al omului, o închidere de bunăvoie în sine însuşi, şi, orice ar vrea să facă, n-o să-i reuşească. Mai întâi, trebuie să-şi cureţe grădina sa, să vadă ce se petrece de nu-i bucuros. După aceea, să urmărească îmbucurarea sinelui său şi apoi pacea lui Dumnezeu să ia locul bucuriei. Astfel, omul poate să-şi păstreze legătura cu Dumnezeu şi cu stareţul(Părintele Duhovnic n.m.) şi să trăiască o viaţă adevărată.
Sunt bun, credincios, desăvârşit, sfânt? Sunt învăţător al altora? Dacă nu sunt bucuros, nu sunt nimic. Merit să mi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” (Lc. 4, 23); şi după aceea, predă-te lui Dumnezeu!
Dumnezeu nu poate intra într-o inimă care nu este bucuroasă, nu poate găsi nici un punct de contact, pentru că El este pace, este plinirea bucuriei. Doar cele de acelaşi gen se pot uni, şi de aceea Dumnezeu Se poate uni numai cu un suflet bucuros.
[…] Aşa cum dacă arunci în apa curată o picătură de acid nitirc, substanţa se va schimba de îndată, tot aşa şi o picătură de amărăciune, de supărare, de necaz schimbă întreaga atmosferă a omului, Îl aruncă afară pe Dumnezeu.
Dar bucuria trebuie să existe şi în sânul obştii, pentru că este atât un element al vieţii personale, cât şi al frăţiei întregi. Nu pot să fiu bucuros dacă toţi cei din jurul meu nu se află într-o atmosferă de bucurie şi nu au o înclinaţie spre aceasta, dar nici nu am vreun folos dacă nu dobândesc aceasta bucurie de la obşte. Numai dacă o dobândesc pot să spun că am comuniune cu Părintele Duhovnic şi pot atunci să-L absorb pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este atât viaţa care există înlăuntrul omului, cât şi viaţa care se transmite prin om.
Un ucenic care îl vede pe Stareţul său ca pe un instrument îndumnezeit sau ca pe un chip prin care Dumnezeu Se transmite pe Sine Însuşi poate să ia atâta Dumnezeu cât nu s-a aşteptat niciodată Stareţul. Fără îndoială, Stareţul nu poate să fie o simplă ţeavă prin care Dumnezeu trece pur şi simplu şi Se transmite. Dumnezeu trece prin fiinţa lui, prin duhul lui, prin sufletul lui, prin inima lui, prin plămânii lui, stricaţi sau nu. Într-un anume fel, se transmite însăşi fiinţa Stareţului. (Părintelui Duhovnic)
Fiecare om a primit de la Dumnezeu darul său propriu prin care să-L vadă. Dumnezeu i-a lămurit fiecărui om felul în care Îl va vedea. Lucrul sigur este că Dumnezeu Se vede în mii de feluri, dar aceasta depinde de propria noastră curăţie. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că acestia vor vedea pe Dumnezeu”, zice Domnul (Mt. 5, 8).
[…] Curăţia minţii este premisa fundamentală ca să reuşim, în continuare, curăţia de patimi a adâncului sufletului nostru. Curăţia minţii Îl atrage înlăuntrul nostru pe Dumnezeu, şi atunci Dumnezeu poate să ne cureţe inima de patimile pe care le avem, fie de la Adam şi Eva, fie ca moştenire, fie din propriile neatenţii. Nu putem să facem nimic pentru a fi „curaţi cu inima”, dar putem să avem curăţia minţii.
„Tâlcuiri şi cateheze. Cuvant despre ascultare şi priveghere” Arhim. Emilianos Simonopetritul, Ed. Sf. Nectarie
Am informat crestinii si in alte randuri ca in cazul in care IPS Longhin paraseste Ukraina si ar fi posibil ca in satul unde e parintele Ungureanu sa fie primit pe un teren privat IPS Sa si cele doua manastiri .E posibil?
In ac conjunctura sa nu fie nimeni in panica.Sa fim toti calmi pt ca in agitatie toate ies rau.
Putin e mana lui Dunnezeu.
Am transmis in repetate randuri caposilor de ierarhi romani mai ales cei din Estul tarii sa-si mute urgent sediile arhi/episcopiilor lor in manastirile retrase cu tot cu Sf.Moaste si Ic.facatoare de minuni.Acolo se vor forma imense comunitati si multi se pare ca vor da ecumenismul de- o parte.Pt ca nu toti ierarhii .
Doamne ajuta
Nu cred ca IPS Longhin va pleca din Ucraina, parasind cei patru sute de copii, multi neajutorati. Sunt convins ca va ramane in Manastirea de la Banceni cu toti vietuitorii si se vor lasa in seama lui Dumnezeu. Ar fi minunat sa-l avem in tara la noi, insa e legat de Banceni.