Valurile ereziilor lumii lovesc în stânca Ortodoxiei, dar Hristos Domnul nu poate fi biruit

Tot citind diverse narațiuni despre acest „sinod” de la Creta, începe să mi se contureze din ce în ce mai puternic impresia că s-ar putea ca lupta aceasta dusă în numele Dreptei-Credinţe, care naște atâtea tulburări, să fie EXACT ceea ce s-a urmărit prin organizarea acestei adunări a înalților ierarhi. Arhicunoscuta strategie – „dezbină și cucerește” – pare să nu urmărească atât unirea Bisericii Ortodoxe cu cei din afara ei, cât dezbinarea și tulburările din interiorul ei, chiar o posibilă schismă prin nașterea unei forme extreme de polarizare, care să conducă la împărțirea credincioșilor în „ecumeniști” și „anti-ecumeniști”. Și-mi argumentez opinia gândindu-mă la confesiunile protestantă și respectiv anglicană care s-au îndepărtat atât de mult de ceea ce se mai numește creștinism, încât nici cei mai ecumeniști dintre ortodocși NU mai au curajul să propună o unire cu ei! Cu atât mai mult cu cât se cunoaște bine faptul că în rândul unor astfel de confesiuni se practică preoția femeilor, se recunosc căsătoriile între homosexuali, având preoți homosexuali declarați și căsătoriți.

Pe de altă parte, ,,bisericile’’ catolicilor, ca și ale protestanților, sunt în majoritatea lor goale, iar de acest aspect m-am convins eu însămi, invitată fiind săptămâna trecută la un botez romano-catolic. „Băița” (printr-o firavă stropire a capului) care i s-a făcut într-o farfurie acelui copilaș frumos (o ființă reușită din punct de vedere fizic, recunosc) printr-o slujbă ținută de un preot plictisit la maxim alături de niște nași apatici, stări puse în umbră de bucuria fără margini care se citea pe chipul părinților, m-a convins o dată pentru totdeauna (deși, NU mai era nevoie) că alte culte NU AU CE CĂUTA în Biserica noastră! Și nici n-avem cu cine să facem ecumenism! Totuși, porunca lui Hristos spune „să ne iubim aproapele ca pe noi înșine”. Prin urmare, sunt de părere (și-mi cer iertare Sfinției Sale, Părintele Vasile, dacă greșesc) că dacă papistașii renunță la primatul papal, la păguboasa formulare Filioque (adică „și de la Fiul”) prezentă în special în rândurile Crezului, precum și la teoriile metafizice augustiniene despre ființa divină, dacă acceptă Botezul Ortodox prin întreita afundare și se supun total Canoanelor Ortodoxe, abia atunci se poate începe un dialog cu ei. Un dialog și nimic mai mult! Faptul că prin Sinodul de la Creta s-a renunțat la principiul consensului și că Vaticanul susține destrămarea Ortodoxiei ucrainene, la care adaug și existența și aplicarea prevederilor acelui SUPER-MEMORANDUM, acestea, consider eu, sunt tăciunii aprinși care riscă să incendieze cu adevărat Ortodoxia, reprezentând o dezbinare programată a Bisericii lui Hristos, mai curând decât escapadele lui Bartolomeu I la ramadanul musulman ori promisiunile dubioase ale papei Francisc.

Dr. Ecaterina I.