1.Văzând că sunt atâţia zeloşi propovăduitori ai zisului vaccin pentru plebe, nu pentru ei şi familiile lor, am socotit că e locul potrivit pentru mine să militez pentru vaccinarea acestor specimeni în direct şi la o oră de vârf, cum spunea Băcanu. Nu propagandistic, nu simulând, ci inoculând în trupul acestor abjecţi exact substanţa pe care ei o recomandă şi o susţin cu tărie, pentru care latră, seară de seară, pe posturi, dar de care ei se feresc ca diavolul de tămâie. E simplu: avem nişte medici excepţionali care au ales să stea de partea adevărului şi care pot fi garanţi asupra obiectivităţii întregului proces.
2.Haideţi să mai mărim cu nişte procente numărul celor care din prostie, neştiinţă sau naivitate, s-au îndreptat spre centrele de vaccinare. N-a mers cu na dara-ua lui Gheorghiţă, adresată ţiganilor, nu-i lasă Dumnezeu să ne inoculeze copiii, şi-atunci hai să începem de la vârf. Vârful e băţosul KW Iohannis. Nu-ncepeţi să-mi povestiţi că omul s-a vaccinat şi nu mai e necesar… Nu s-a vaccinat! Nu credeţi ce-aţi văzut cu ochii Dumneavoastră, substanţa nu era ,,vaccin’’, era eventual un amestec de vitamine, necesar lui Iohannis pentru a-i potenţa gândirea.
3.După Iohannis, coborâm spre baza piramidei politice, şi-i includem pe toţi care şi-au deschis guriţele ca să ne convingă de binefacerile ,,vaccinului’’. Unul să nu rămână ne-inoculat! Doze duble pentru fiecare! Să ne ocrotim inteligenţele.
4.Eroii din linia întâia, cei cu halatele albe, ,,imaculate’’, să fie injectaţi cu toate măsurile de rigoare, să nu se strecoare vreo fraudă, la chiuvetă. Evidenţa lor nu e greu de ţinut. Îi ştim prea bine. Nu le dorim să înfunde temniţele. Să se pocăiască sincer şi eu, nevrednic slujitor, le voi da dezlegare de păcate.
5.Ar urma la rând gâzii, chirieacii, tudorii, ciuvicii, grohăitorii de ambe sexe, şi mulţi alţii din presa pupătoare de dosuri, care nu s-au ,,vaccinat’’, dar v-au prostit să vă transformaţi în cobai ai sistemului antihristic.
6. În ultimul rând, dar nu în cele din urmă, i-aş include pe cinstiţii slujitori ai altarelor. Cum care? Aceia care au umblat din casă în casă, îndemnându-şi păstoriţii: ,,Tanti Ileana, ştiţi că în comuna noastră s-a deschis un centru de vaccinare? Vă rog să mergeţi într-acolo’’. Şi tanti Ileana s-a dus şi s-a inoculat, că aşa a zis ,,părintele’’.
7.Să nu-i uit pe cinstiţii membri ai Sfântului Sinod. Unul să nu rămână ,,nevaccinat’’, cu toate dozele! Nu fiţi naivi. Nu s-au vaccinat. Au simulat, pentru cei numiţi de ei ,,prostime’’. Începem cu Daniel Ciobotea. Să nu rămână pe dinafară Costică Necula şi Vasile Bănescu, cei care ne mint de atâta vreme că s-au vaccinat. Nu, stimabililor, nu vă credem. Iniţiem campania de vaccinare pentru voi. Sunt sigur că nu veţi veni niciunul.
8.Ruşine să va fie tuturor celor amintiţi mai sus.
Presbiter Ioviţa Vasile
Ursula van Der Liyen se mai numeste Ursula van Pfizer.
Ursula asta e o fiinta ciudata. E o vajnica luptatoare impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii Sale. Sa-i dea Dumnezu cuget sanatos, pentru a se abate de pe caile iadului.
Preotul Constantin Necula din Octombrie anul trecut face parte din CONSILIUL JUDETEAN SIBIU PENTRU SITUATII DE URGENTA ,la fel si preotul MILEA MIHAIL DIN BUZAU FACE PARTE DIN CONSILIUL JUDETEAN PENTRU SITUATII DE URGENTA DIN BUZAU DIN CATE STIU,acestea fiind institutii care coordoneaza vaxxinarea la nivel de judet cu DSP urile.
Nebunii vaccinarii ii atrag pe acesti nebuni in haine preotesti, pentru a a avea credibilitate.
Diavolul e mare iscusit in a izvodi metode de pierdere a sufletelor.. Daca veti afla ceva despre Haritonii acestia, dati-mi si mie de stire, va rog.
Feriti-va de Necula ca de o vipera. Am uitat care Parinte bisericesc a spus: ,,Nu stie Biserica ce vipera strange la pieptul ei”. Doamne, cate vipere s-au incolacit pe langa trupul Bisericii lui Hristos!
Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași
SFÂNTUL CUVIOS SILUAN ATHONITUL
Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași. Sufletul învățat să se roage de harul lui Dumnezeu iubește și-i este milă de fiece făptură și mai cu seamă de om, pentru care Domnul a pătimit pe cruce și a suferit cu sufletul pentru noi toți.
Domnul m-a învățat să iubesc pe vrăjmași. Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmași, dar Duhul Sfânt ne învață iubirea, și atunci ne va fi milă chiar și de demoni, pentru că s-au dezlipit de bine și au pierdut smerenia și iubirea de Dumnezeu.
Vă rog, fraților, faceți o încercare. Dacă cineva vă ocărăște sau vă disprețuiește, sau smulge ce e al vostru, sau prigonește Biserica, rugați pe Domnul, zicând: „Doamne, noi toți suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi și întoarce-i spre pocăință!”. Și atunci vei purta în chip simțit harul în sufletul tău.
La început silește inima ta să iubească pe vrăjmași, și Domnul, văzând dorința ta cea bună, te va ajuta în toate, și experiența însăși te va povățui. Dar cine gândește rău de vrăjmași, acela n-are în el iubirea lui Dumnezeu și nu-L cunoaște pe Dumnezeu.
Dacă te vei ruga pentru vrăjmași, va veni la tine pacea; iar când vei iubi pe vrăjmași, să știi că un mare har al lui Dumnezeu viază întru tine; nu zic că este deja un har al lui Dumnezeu desăvârșit, dar e de ajuns pentru mântuire. Dacă însă îi ocărăști pe vrăjmașii tăi, aceasta înseamnă că un duh rău viază întru tine și aduce gânduri rele în inima ta; pentru că, așa cum a spus Domnul, „din inima omului ies gândurile bune și gândurile rele” (Matei 15, 19).
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001)
*„Nu avem noi aceeași bărbăție, dar harul lui Dumnezeu este același”
SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU
Credeți că actuala criză apropie lumea mai mult de Biserică, de Dumnezeu?
Românul a învățat că din această criză nu vom putea scăpa niciodată decât ridicând mâinile la cer și plecând genunchii noștri la pământ. Și cu cât putem ține noi mâinile mai mult la înălțime, cu atât Dumnezeu va veni cu mila Sa peste noi. Românul nostru este obișnuit cu viața aspră, este obișnuit să urce iarna culmile munților. Românul va reuși, poate alții nu vor reuși.
Dar noi nu mai avem bărbăția pe care o avea generația sfinției voastre…
Nu avem noi aceeași bărbăție, dar harul lui Dumnezeu este același. Atunci erau mulți și buni, acum sunt și mai puțini, dar parcă și mai buni. Niciodată harul lui Dumnezeu nu lipsește din viața unui popor. Pentru că prezența celor de dincolo este cu noi, este aici. Și la noi, în celule, când murea câte un deținut, pentru noi era în același timp și o întărire, o bucurie, simțeam rugăciunile celui care ajungea la Dumnezeu și ne dădea tărie.
**Cum recunoaștem un povățuitor duhovnicesc?
SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU
Este greu de găsit, dar nu-ți trebuie prea multă bătaie de cap ca să recunoști un povățuitor duhovnicesc. Cel care caută cu adevărat un povățuitor duhovnicesc, la momentul potrivit, îl va simți. Sufletul simte cui trebuie să i se încredințeze, căci Dumnezeu este Cel care pune în inimă dragostea față de cel căruia ți-a rânduit să îi urmezi. Eu abia așteptam să ies din temniță numai ca să-l văd pe Părintele Paisie Olaru. Ardea inima în mine să-l văd, astfel încât după eliberare am mers direct la chilia Părintelui Paisie, așteptând două zile la ușă ca să mă primească la spovedit. De aici înainte, timp de opt ani nu m-am mai despărțit de povățuirea caldă a Părintelui Paisie. Mă trimisese mai întâi la Părintele Cleopa, însă la el nu am simțit atâta odihnă sufletească. Relația dintre ucenic și duhovnic este foarte puternică și în numele ei se pot face multe minuni. Însă nu este suficient ca povățuitorul să fie cercat, ci să fie și în același duh cu ucenicul.
Părinte, dar ce ați învățat cel mai mult de la Părintele Paisie?
Smerenia și dragostea lui față de aproapele. Era de o căldură și tandrețe sufletească rar întâlnite. Părintele Paisie era neîncetat neobosit cu oamenii încât uita de sineși.
*Ne vorbește Părintele Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă, 2011, pp. 253-254
**Ne vorbește Părintele Iustin Pârvu, Petru Vodă, 2011, pp. 61-62
Ce înseamnă libertatea în duh?
SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU
Ce v-a ajutat cel mai mult să rezistați (în închisoare)?
Acolo toate au ajutat, măi, și tinerețea, și elanul, și rugăciunea, și dragostea de camarazi, dragostea de Dumnezeu, lucruri la care aveam timp să meditez, că aici nu mai ai timp să te gândești, e ca-ntr-o morișcă. Din ’48 s-a oprit tot, s-a interzis cu desăvârșire orice carte de rugăciune. Ei bine, ăștia care erau din ’48 învățaseră rugăciuni pe de rost, chiar Filocaliile; erau cinci Filocalii traduse care circulau și printre deținuți. Dar cât au lăsat de pe urma lor și cât bine au mai făcut cu cărțile astea în memorie! Era nemaipomenit, poate n-au avut atâta valoare și importanță în lumea asta întreagă cât au avut acolo-n greutățile astea mari.
Nu erau unii care să-și dorească mai bine să scape, să moară, decât să trăiască calvarul acesta?
Nicicum, nici gând. Iar moartea pentru noi era o nuntă.
Părinte, din ceea ce ne povestiți, vremurile prin care ați trecut Sfinția voastră par mai degrabă o binecuvântare decât o povară, se pare că falsa libertate pe care o avem noi acum este mai împovărătoare decât starea de prigoană. Care este, de fapt, adevărata libertate? Ce înseamnă libertatea în duh?
Să trăiești în afara păcatului – aceasta este libertatea în duh; omul despătimit. Libertatea în duh este în afara instituției, că biserica aceasta este stricăcioasă la urma urmei; ea trebuie să se prefacă în nestricăciune prin harul Domnului. Căci ce se va întâmpla cu cei ce sunt în viață în trup, la sfârșitul veacurilor? Ei se vor transforma într-o clipită.
(Ne vorbește Părintele Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă, 2011, pp. 91-92)
Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista
Vlădica Antonie Mărturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov și Golânsk (1889-1976)
Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem. Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători. Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui și trebuie să răbdăm tot. Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viața pe care a avut-o în trecut și pentru tinerețea ușuratică. Mândria noastră este asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricât de ușor, atunci este gata să sară și să-i sfâșie pe toți. Dar este de datoria ta să o împingi și să nu o lași să iasă. Chiar dacă cineva te-a supărat și te-a mâniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel și spune-i mândriei tale: „Stai acolo și nu ieși!”. Si-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blândețe. Astfel se dobândește smerenia. Aceasta este și mucenicia cea fără de sânge. Sfinții mucenici au patimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros și nu doar pentru o perioadă de un an sau doi, ci pentru întreaga viață. Iar dacă Domnul va îngădui mari suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vlădica, trebuie să-ți imaginezi că mergi la moarte pe Golgota.
Înainte de moartea sa (a lui Vlădica) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne așteaptă pentru că la un moment dat a zis:
„Iar voi încă este posibil să suferiți. Si, de va veni aceasta vreme să nu vă înfricoșați, ci să mergeți la moarte pe Cruce cu mare curaj, și cu pieptul deschis, neavând nicio îndoială și nepărându-vă rău pentru nimic. Să primiți totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina și vă va întări și voi veți rezista. Iar dacă în gândul tău vei renunța la Cruce, dacă se va strecura îndoiala și vei fugi fiindu-ți frică pentru tine și pentru cei apropiați ai tăi, să știi că-n acea clipă va interveni puterea demonică, harul se va îndepărta de tine, și nu vei face față suferințelor. Trebuie să fii conștient de faptul că ți-a venit ceasul când trebuie să-ți mărturisești credința și devotamentul față de Domnul. Să mergi la moarte cum făceau Sfinții mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simțeau durerile, iar dacă le simțeau, atunci înțelegeau că ele sunt trimise pentru curățirea de păcatele de mai înainte. Cereți-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii și pentru cei apropiați, însă nu vă speriați, deoarece prin suferințele noastre, îi vom ajuta și Domnul îi va milui pe ei. Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi“.
Vlădica Antonie Mărturisitorul, Calea rugăciunii lăuntrice. Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galați, 2003, reprodus in: Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum. Antologie de texte de la Sfinții Părinți și autori contemporani, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2008
Parinte, e simplu de verificat daca acesti impostori si-au facut” vaccinul” . Ii verificam cu radarul telefonic bluetooth. Le apare imediat codul alfa-numeric format din 6 grupuri de cate doua cifre desparite prin cate doua puncte. Cand esti in preajma unui vaccinat iti apare automatic pe bluetooth noua sa identitate. E diabolic, dar adevarat.
Doamne ajuta
Am incercat si eu aceasta metoda si nu mi-a iesit. Poate trebuie instalata vreo aplicatie speciala. Va rog sa-mi indicati procedura de urmat, daca e posibil. O Duminica binecuvantata.
Eu fac urmatorii pasi: intru la setari, de acolo trec la bluetooth pe care il activez, imi deschide pagina unde imi apar toate dispozitivele active din preajma mea. Pe aceasta pagina, sus in partea dreapta imi apar doua optiuni: „intrerupt” sau „cautare”. Activez „cautare”. Acum telefonul dvs repereaza toate dispozitivele active din apropiere. Asta este tot.
Cand nu mai doriti sa fiti contectat la bluetooth, il dezactivati.
Doamne ajută! Părinte știți ceva despre Părintele Matei Vulcănescu? Deoarece ultima Predică a ținut-o într-o casă sau apartament! Se aud zvonuri că ar fi trecut la stilul vechi! Oare este adevărat? Vă mulțumesc.
Doamne ajuta
Stiu ca a fost sub jurisdictia ROCOR si e posibil sa fi slujit in aceasta perioada pe vechi, ceea ce nu-i nicio problema, ROCOR-ul fiind pe vechi. Dupa ce episcopul sau ar fi luat-o pe aratura. Parintele a trecut sub jurisdictie Patriarhiei Ecumenice a Antiohiei, care tine calendarul nou. Asta e ce mi s-a spus de catre Parintii nostri.