Faptul că o familie nu are copii, este deosebit de apăsător. O simt şi o resimt dureros aceia care sunt în această situaţie, socotită la evrei ca un blestem.
Sfânta Scriptură ne relatează la începutul Cărţii a III-a Regilor mâhnirea a doi soţi, Elcana şi Ana, cărora nu li s-a născut nici un copil. Ei mergeau în fiecare an să se închine Domnului, iar Ana se ruga cu lacrimi: ,,Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Ţie, şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici ni se va atinge de capul lui’’ ( I Regi 1, 11). Dumnezeu a primit această rugăciune, Ana a zămislit şi a născut prunc de parte bărbătească, precum ceruse, şi i-au pus numele Samuel.
Când pruncul a ajuns mărişor, părinţii şi-au împlinit făgăduinţa: l-au încredinţat preotul Eli spre creştere şi spre învăţarea sfintelor rânduieli. Samuel era întru toate ascultător şi sporea în faptele bineplăcute lui Dumnezeu, ca un vas ales. Pentru cuminţenia şi credinţa sa, Samuel s-a învrednicit să audă glasul lui Dumnezeu, în vremea nopţii. Nu ştia că Însuşi Domnul îi grăieşte, şi de fiecare dată, în trei rânduri, s-a dus la preotul Eli, încredinţat că acesta îl cheamă. Atunci a înţeles Eli că glasul este al lui Dumnezeu, şi l-a povăţuit ce să facă. Când Dumnezeu i-a vorbit a patra oară, a răspuns precum a fost învăţat: ,,Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!’’ Atunci i-a vestit Domnul că fiii lui Eli vor fi pedepsiţi cu moartea pentru necurmatele fărădelegi săvârşite, deşi slujeau ca preoţi, fiindcă tatăl lor nu i-a înfrânat. Ceea ce i s-a spus lui Samuel, s-a împlinit nu după multă vreme, căci Dumnezeu n-a mai îngăduit faptele urâte ale fiilor lui Eli.
Samuel cel cuminte şi râvnitor pentru Dumnezeu a ajuns Prooroc al Său. În acele vremuri cuvântul Domnului era rar.
Iubite cititorule! Nu este zi lăsată de la Dumnezeu în care El să nu ne vorbească în vreun fel oarecare, fie prin glasul slujitorilor bisericeşti, fie la rugăciune, ori prin cărţile sfinte şi ziditoare de suflet pe care le citim. Să răspundem asemenea lui Samuel: ,,Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!’’
Presbiter Iovița Vasile