Cei apropiați vârstei mele – am 72 de ani – nu se poate să nu fi auzit emisiunea care dă și titlul acestui articol, transmisă din capitala URSS – ului prin anii 1960 și… ai mileniului trecut. Parcă aud și acum erau veo 11 sunete care constituiau genericul emisiunii, după care urmau verzi și uscate pe care ni le turnau în urechi propagandiștii din capitala comunismului mondial. Emisiunea începea la ora 11 00 dimineața și cred că dura o oră, suficient pentru ei ca să ne încânte cu succesurile marxism – leninismului, care urma să se întindă peste toată fața pământului. N-a lăsat Dumnezeu să fie așa.
Eram îndoctrinați cu acele tâmpenii răspâmdite la scară planetară, dar copii fiind nu înțelegeam mare lucru. Totuși, simțeam noi că ceva nu e în regulă cu această propaganda mincinoasă și ne manifestam cum credeam noi de cuviință. Să vorbim concret.
1.Încep cu mine, firește. Învățătoarea, Maria Dobocan o chema, ne cerea să spunem care sunt marile realizări ale comunismului biruitor, în satul nostru!!. Țin minte că în două rânduri am răspuns: biserica. Locașul era înălțat în roșu. A doua oară, exasperată, învățătoarea m-a apostrofat: Bisericos mai poți fi! Nu eram deloc bisericos, fiind angrenat în acțiunile initiate de comuniști, care ne obligau ca în fiecare Duminică dimineața să fim prezenți la școală, nu cumva să mergem la Sfânta Liturghie.
Dar întrebările învățătoarei mergeau mai departe. Cine conduce țara noastră? Răspunsul, știți, trebuia să fie partidul muncitoresc român. Nici acum nu știu ce m-a făcut să răspund: regele Mihai! Trăznet! Învățătoarea s-a blocat total, a rămas costernată și îngrozită.
Când a venit de la școală, trecea prin dreptul casei noastre, iar eu eram postat după gardul de peste drum, a strigat-o pe mama, și i-a spus înspăimântată: Lele Sâie (Anastasia era numele mamei mele), uite ce-a zis băiatul la școală.Ne mănâncă pe toți închisoarea! Am scăpat cu o muștruluială.
2. Un copil din vecini mânca o bucată de pâine întărită. Era un amestec de mălai și făină de grâu. Ne găseam în cea mai mare sală de clasă a școlii vechi. La un moment dat, a aruncat cu bucata de pâine spre un portret al tovarășului Lenin, aflat la vreo patru metri înățțime. Portretul n-avea sticlă acoperitoare, așa încât pâinea a strpuns hârtia cartonată și a rămas fixată pe portret. Nenorocire! Scandal mare! Corpul didactic s-a pus în mișcare îngrozit și nu s-a lăsat până nu a îndepărtat bucata de pâine și a reabilitat portretul lui Lenin.
3.Să revin la mine. Statul român comunist ne punea să cântăm imnul de-atunci. Mi-aduc aminte de versurile: ..Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator,,. Acum știm bine că poporul sovietic nu prea a fost eliberator, dar gândindu-mă mai bine am ajuns la concluzia că Poporul Rus Ortodox va fi veșnic unit cu Poporul Ortodox Român! Aci, fără voia lor, au spus un adevăr. Pentru că eu nu iau în calcul leprele care au condus cele două Popoare. Eu mă gândesc la Draepta Credință în Mântuitorul Hristos, veșnică și indestructibilă, la Sfinții care au apărat această Credință, singura mântuitoare, din cele două Popoare.
Statul român m-a îmvățat și eu cred că veșnicia nu ține cât au chef niște scursori, ci durează ceva mai mult, până în vecii vecilor. Amin.
Așadar, vorbește Moscova. Vorbesc urmașii acelora din anii 1960 și… Numai că de data aceasta din Tel-Aviv, Washington, Berlin, Paris, Londra și alte regiuni ale globului, pe aceiași voce. Fără disonanțe.
Presbiter Iovița Vasile