Unii spun că trăim vremurile de pe urmă. Alții spun că vor trece toate. Unii zic că întunericul va învinge. Alții spun că ultimul cuvânt este al Domnului.
Nimeni nu stie cu adevărat spre ce ne îndreptăm.
Întunecații au avut un Plan. Asta este cert. L-am trăit cu toții, obligați fiind. De ei. De Întunecații lumii. Unii dintre noi nu ne-am lasat pradă fricii. Atributul demonilor. Alții sunt înfricoșați și azi. Atât de adânc au ajuns în sufletele și mințile oamenilor.
Planul a fost unul singur: depopularea, adică asasinarea a cât mai mulți oameni, cu bună știință, după care, aruncarea într-un haos fără precedent al planetei. Prin instrumentele bine cunoscute: propaganda minciunii, experimente naziste pe cetățenii statelor, scumpirile mult peste orice logică, agende de distrugere în masă, media, pericolul nuclear, foamete, război etc..
Toate instrumentele sunt la vedere. Distrugerea se face pe bani. Mulți bani! Pe tradare! A autorităților statelor. Pe vânzarea lor și a statelor unde au fost infipți să distrugă! Toți cred că Planul iese. Ei sunt progeniturile răului!
Istoria umanității se scrie în buclă. Omenirea trăiește între Cădere și Fratricid! De la Căderea îngerilor în întunericul fără fund, de la neasumarea lui Adam, la crima lui Cain. Toate nenorocirile aceastea se repetă în buclă și omul nu a înțeles nimic. A rămas tot acolo. Nu a înțeles că în marea Lui milă și îndurare, L-a dat pe Fiul Său care ne-a învățat iubirea. Cel care ne-a adus Legea Harului si cele două arme de neînvins: Crucea și Maica Domnului! Uităm de ele sau nu încercăm nici măcar să le folosim! Pașnic! Nu am fost în măsură sa învățăm nimic care să ne fie de folos. Dar în neputiința noastră ca oameni mărginiți în trup, timp si spațiu, simțim! Ca dincolo de noi exista El! Și întotdeauna El are ultimul Cuvânt! Cu toată puterea Lui! Planul Lui este imbatabil si e făcut de la Facerea Lumii, când a „văzut că este bine”! Dar El a știut că omul e slab, mândru, egoist, trufaș, avar, neasumat. Pentru că El pe toate Le știe! Și atunci l-a facut pe Arhanghelul Mihail, Marele Războinic!
Era nevoie de Războinic în Pacea Raiului?! Cred că nu! Doar că El văzuse Planul! Stia că din întunericul Căderii se vor ridica adepții răului!
Și că omenirea își va duce existența între două Căderi! Cea de atunci și cea de azi! Tocmai de aceea a legat cele două prăpastii sufletești prin Drumul Golgotei și Cruce! Ca să ne arate Calea! Cea a iubirii necondiționate! Și de aceea a rânduit să ne ducem poverile unii altora! La fel ca pe Via Dolorosa! Hristos pe Cruce a rostit:” Săvărșitu-s-a”! Poate nu doar despre El! Și despre rău! Și a mai spus:”Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” Atunci El A iertat! Pentru că L-a rugat Iubirea, Calea, Adevărul și Viața!
Azi, să vă ierte Dumnezeu dacă mai vrea! Sunteți singuri! Si v-ați dat răului pe 30 de arginți! Cred că undeva în lumea asta mare, există o bucată de pământ „uscat, fără de apă”, care să vă înghită pe toți! Să se mai facă încă o dată Țarina Sângelui! Pentru toți slujitorii răului!
Pentru că nu ne vei învinge, tu răule, niciodată! Pentru că Iubirea a dărâmat ușile iadului pentru totdeauna!
Hristos a Înviat! Pentru Veșnicie! El Este!
„Dacă sufletul este sănătos, boala trupească nu-i poate pricinui omului nici o pagubă”
Din punct de vedere spiritual, sănătatea, potrivit multor Părinţi, face parte dintre lucrurile „de mijloc”, adică cele care în sine nu sunt nici bune, nici rele, ci, „după dispoziţia celui care se foloseşte de ele, pot fi întrebuinţate şi spre bine, şi spre rău” (Sfântul Ioan Casian).
Sănătatea fizică, este adevărat, corespunde stării originare şi normale a naturii umane, cea a condiţiei sale paradisiace, şi poate fi socotită, din această pricină, un bine în sine, arată Sfântul Maxim Mărturisitorul, însă, pe de altă parte, ea nu slujeşte la nimic omului şi nu constituie pentru el un bun adevărat dacă nu este bine folosită, adică dacă nu este pusă în slujba binelui, prin împlinirea poruncilor lui Hristos şi spre slava lui Dumnezeu.
În această perspectivă, Sfântul Vasile cel Mare scrie: „Sănătatea, ca una care, în sine, nu-i face buni pe cei care au parte de ea, nu se numără printre lucrurile bune prin însăşi natura lor”. Ba chiar ea poate fi un rău dacă-i slujeşte omului ca să păcătuiască sau ca să se dedea patimilor celor rele.
În aceeaşi ordine de idei, Părinţii socotesc boala un rău, ea fiind o urmare a păcatului lui Adam şi a lucrării diavoleşti în lumea supusă păcatului, şi deci opusă ordinii voite de Dumnezeu atunci când a creat lumea şi pe om. Însă ea nu este un rău decât pe planul naturii fizice, al trupului. Dacă omul nu se dedă păcatului la vremea bolii şi nu se depărtează de Dumnezeu din pricina ei, atunci, din punct de vedere spiritual, ea nu poate fi socotită un rău pentru el.
„Dacă sufletul este sănătos, boala trupească nu-i poate pricinui omului nici o pagubă”, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur. Ea nu este deci un rău – spune el împreună cu alţi Părinţi – decât în aparenţă; ea poate fi chiar un bine pentru om, în măsura în care, folosindu-se cu înţelepciune de ea, poate să dobândească foloase duhovniceşti, schimbând într-un instrument de mântuire ceea ce, iniţial, a fost semnul pierzării sale. De aceea, Sfântul Grigorie de Nazianz îndeamnă: „Să nu lăudăm orice fel de sănătate, nici să nu urâm orice boală!”
În anumite cazuri, privită din perspectiva a ceea ce este bine din punct de vedere spiritual, boala poate fi considerată, paradoxal, drept un bine mai mare decât sănătatea şi vrednică de dorit, după cum spune fără nici o ezitare Sfântul Varsanufie. Sfântul Grigorie de Nazianz, în ceea ce-l priveşte, spune că scopul tratamentului medical „este însănătoşirea şi starea bună a trupului; iar, odată aflate, păstrarea lor”. „Însă nu este limpede, adaugă el, dacă dobândirea acestora este întotdeauna de folos. Pentru că adesea stările potrivnice le aduc mai mult câştig celor ce le îndură.”
Jean-Claude Larchet, Creştinul în faţa bolii, Editura Sophia
Când omul dăruieşte ceea ce iubeşte, atunci se jertfeşte
Sfântul Nicolae Velimirovici
Vestimentaţia de comandant nu vă va face viteji; nici rasa preotului, milostivi; nici toga de judecător, drepţi; nici scaunul de ministru, puternici, dacă sufletul vostru nu este plin de generozitate, milă, dreptate şi putere sufletească.
Trebuie să aveţi suflet puternic, capabil de trei lucruri: să rabde, să iubească viaţa şi să se jertfească. Astfel de suflet nu veţi avea niciodată dacă veţi fi pesimişti. Pesimistul nu este capabil să-şi jertfească viaţa, deoarece viaţa pentru el nu are valoare; poate numai să se „avânte”, nu însă să se jertfească. Când omul dăruieşte ceea ce iubeşte, atunci se jertfeşte; iar când dă ceea ce urăşte, nu se jertfeşte, ci „aruncă”. Pesimistul nu poate preţui viaţa, deoarece i se pare că nu are sens şi este lipsită de bucurie. Pentru un astfel de om, viaţa este stupiditate, durere, nesăbuinţă, tristeţe şi, astfel, nu o poate preţui. În cele din urmă, pesimistul nu poate suporta viaţa, din aceleaşi motive pentru care nu o poate iubi. Omul poate suporta o durere care are un oarecare sens şi finalitate. Însă nu poate suporta durerea lipsită de substanţă şi fără sfârşit. Viaţa oamenilor pesimişti este o suferinţă fără sens şi nesfârşită. Dacă sunteţi pesimişti nu veţi putea nici să vă jertfiţi, nici să iubiţi viaţa şi nici chiar să o suportaţi. Sufletul vostru nu va fi în stare de nimic din cele de mai sus.
Dacă veţi fi optimişti, vă va fi uşor şi să iubiţi, şi să răbdaţi, şi să vă jertfiţi viaţa. Optimist este omul care munceşte având credinţă şi nădejde.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 106, 115
Iata ca Biserica Ortodoxa Ukraineana nu s-a rupt de Patriarhia Moscovei ci a reiterat AUTONOMIA ei fata de Moscova si nu AUTOCEFALIA care e total altceva.
https://youtu.be/d9XbH6A78sg
Nici vorba de ruptura, cum au titrat antihristii triumfalisti si cei care se amesteca in vorba fara sa cunoasca realitatea.
Eu zic asa:
Ce este raul?Este frecventa opusa binelui.
Cuvinte din viata:
https://devorbacutine.eu/nu-trebuie-sa-induri-aceste-lucruri-intr-o-relatie-pentru-nimic-in-lume/
Eu zic:
Cine este aproapele?Esti tu de la capatul celalalt al firului.
Ce este frumosul?Este forma desavarsita a ceea ce exista prin El in tine.