Doamne, perverşii lumii ne omoară copiii

Pe măsură ce înaintăm în timp, Cartea Apocalipsei îşi dezvăluie tainele. Ceea cu câteva decenii în urmă era de neînţeles, capătă înţelesurile pe care Dumnezeu Însuşi vrea să ni le transmită prin ultima Carte a Sfintei Scripturi. Evenimente, fapte şi fenomene pe care le-a văzut Sfântul Ioan Evanghelistul în vremea când era în duh în Insula Patmos se petrec acum sub ochii noştri, iar noi suntem chemaţi să le înţelegem, căci de acesta atârnă mântuirea sufletelor noastre. Spunând acestea, mă gândesc, înainte de toate, la Capitolul 18 al Apocalipsei, unde citim: ,,Neguţătorii tăi erau erau stăpânitorii lumii’’ (vers. 23).

,,Neguţători’’ e numele generic pentru bogaţii lumii, pentru mai-marii şi puternicii vremelnici ai acesteia. Oamenii aceştia fără Dumnezeu au patimile şi viciile lor şi nu cruţă nimic pentru a şi le satisface. Aşa am ajuns în starea de astăzi, tristă, în care dezaxaţii, cei cu drepturi multe, de toate felurile ne batjocoresc şi ne ucid copii. Fără milă, fără remuşcări, deoarece, fiind stăpânitori ai lumii, cine să-i mai tragă la răspundere?

Începând cu versetul 12, Sfănta Scriptură are o amplă înşiruire de mărfuri ale neguţătorilor. Izbitor e faptul că printre acestea se află şi ,,trupuri şi suflete de oameni !’’ (vers. 13). Exact ce vedem noi astăzi, făpturile lui Dumnezeu au ajuns o marfă aducătoare de câştig şi generatoare de placeri murdare pentru perverşii lumii. Comerţul, traficul de carne vie, a luat o amploare cutremurătoare. Reţelele de prostituţie proliferează ca niciodată şi multe familii oneste, dar modeste, sunt lovite de tragedii inimaginabile altădată. Toate sub privirile hămesite ale ,,neguţătorilor’’, cu concursul autorităţilor statale.

Străinii ne-au comandat înfiinţarea Diicotului, chipurile pentru combaterea acestor fenomene profund dăunătoare pentru sănătatea morală unui popor. Întâmplările tragice de la Caracal, şi cea din Dâmboviţa, ne arată adevărata faţă a Diicotului. Acesta e un organism condus din umbră de străini nu pentru binele românilor, ci pentru interesele lor murdare. Diicotul protejează oamenii sistemului şi pedepseşte pe cei care ar îndrăzni să spună adevărul şi să li se opună! Simulează o anchetă, dar ocolesc cu grijă aflarea adevărului care, oricum, va ajunge să fie cunoscut. Dumnezeu nu-i lasă să-l tăinuiască la nesfârşit. Lunile ce au trecut, fără un rezultat concret în aşa zisa anchetă de la Caracal, nu mai lasă loc de îndoială. Pentru că nu renunţă şi spun lucruri stânjenitoare, cei din familia Melencu sunt pedepsiţi exemplar, 5000 lei amendă, asta ca să se înveţe minte şi să ştie de frica jupânilor procurori, supranumiţi ,,dumnezei pe pământ’’. Diicotul vrea să acopere multe mârşăvii ale străinilor, dar şi al românilor noştri care au apucat pe această cale a pierzării. Comandamentele sunt precise: din anchetă trebuie să rezulte că Dincă este singurul vinovat, urmând a beneficia de multă clemenţă, şi cu asta dosarul ar fi închis şi îngropat.

Aşa stau lucrurile în privinţa trupurilor oamenilor. Sufletele cele ce nu pot fi preţuite urmează acelaşi drum al fărădelegii. Grija noastră de căpetenie este, pentru fiecare, mântuirea sufletului, ,,căci ce foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său”? Cu toate că aceste cuvinte ale Mântuitorului sunt aşezate în paginile Sfintei Scripturi şi străbat veacurile, inconştienţa omului le ignoară cu o uşurinţă înfiorătoare. Semeni de-ai noştri îşi vând sufletele diavolului pentru măriri deşarte, ranguri trecătoare, putere iluzorie şi mult-mulţi bani. Vremea se scurge cu repeziciune şi ne trezim că foarte curând vom merge la judecata particulară. Cu ce vom merge? Cu nimic bun, căci trupul ni l-am întinat cu însoţiri de tot felul, sufletul nu ne mai aparţine , deoarece ne-am învoit să-l dăm diavolului.

Faţa lumii în care trăim e dezolantă. Asta ne spune nouă că trebuie să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, prin pocăinţă, şi să părăsim deşertăciunile lumii şi ale veacului acestuia. Aşa să fie.

Presbiter Ioviţa Vasile