Slujitori ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sau ai sataniştilor?

Când diavolul vrea să câştige pe cineva, ia chip de înger al luminii (II Corinteni 11,14) şi cu această identitate falsă îşi începe asaltul. Omul ţintă e îndemnat de cel rău să se roage mai mult, să posteasca cu râvnă sporită, să meargă mai des la  biserică, să săvârşească cât mai multe fapte bune. După ce i-a câştigat încrederea, urmează prăbuşirea bietului om, pentru că diavolul ştie cum să-l împingă în prăpastie.

Când un om al sistemului vrea să pară a fi ceea ce nu este, are voie să vorbească împotriva sistemului, să critice anumite aspecte, ca să-şi creeze o aură de om cumsecade, dar, în aceiaşi vreme, are misiunea să facă o mixtură de adevăr şi minciună, să promoveze aberaţiile sistemului.

Este cazul domnului Teodosie Petrescu, titularul scaunului Episcopal din Constanţa. Domnia sa şi-a aranjat un interviu cu unul din preasupuşii săi, Eugen Tănăsescu. Începe dumnealui cu un fel de bălmăjeală, că sinodul din Creta n-ar fi fost pan-ortodox pentru că au lipsit ruşii, cei mai numeroşi… ,,dar nu discutăm asta’’. Imediat se redresează şi intră în forţă: ,,Pot să spun că sinodul din Creta nu a adus învăţături noi, atâta pot să spun. Eu, personal, ce pot să spun? Că se tot vehiculează că ni s-au impus la sinodul din Creta nişte învăţături noi. Nu s-a impus nimic, absolut nimic. S-a făcut o dare de seamă – (cine a dat seama, în faţa cui?, n.a.) – n-am semnat niciun document că aderăm la sinodul din Creta, deci sinodul din Creta…’’

Aci IPS Sa minte cu seninătate în privinţa semnăturilor  de aderare, bine ştiind că toţi românii prezenţi acolo, 25, au semnat documentele eretice cu mult aplomb. IPS Teodosie n-a fost prezent în Creta, dar fiţi sigur că semnătura dânsului figurează pe documentele ţinute secrete, alături de celelalte semnături strânse prin octombrie 2016. Cât despre ereziile promovate în Creta şi asumate de ierarhii români in corpore, n-are rost să mai vorbim, s-a scris suficient şi lucrurile sunt cum nu se poate mai clare.

Despre interviul în cauză ar fi multe de spus, însă n-are rost să pierdem vremea făcând exegeza spuselor  domnului Teodosie. A încercat dumnealui să câştige o anume simpatie şi chiar a reuşit, pe moment. Când anii trecuţi l-a văzut o ţară întreagă cu cătuşele pe mâini, am spus, cu convingere, că nu va păţi nimic. Şi n-a păţit. A fost găsit nevinovat şi achitat. De ce? Pentru că e omul lor, al sistemului. Acesta a fost mulţumit că l-a arătat lumii încătuşat, atrăgând hule asupra Bisericii noastre. O anume remarcă non-coformistă a avut şi domnul Macarie din Europa de Nord. Imediat oamenii şi-au făcut iluzii. Domnul Galaction dă binecuvântarea pentru tipărirea unor cărţi incomode pentru sistem şi oamenii îşi închipuie imediat că ar fi o speranţă. Domnul Ignatie de la Huşi îl critică pe preşedintele german Klaus Iohannis. Ce curaj, îşi spune lumea. Domnul Irineu de la Craiova aşterne alături de semnătura de pe documentele cretane o menţiune prin care ne înştiinţează că dânsul crede într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Şi ce-i cu asta, dacă ai participat şi ai fost de acord cu ereziile propuse de cmb?

Să nu fim naivi, să nu ne facem iluzii. Ierarhii români, vreo 56, sunt cu toţii oamenii sistemului pe care-l slujesc şi asta s-a văzut desluşit acum când bisericile ne-au fost închise şi Sfintele Slujbe, interzise. Ca să ajungă în scaunele episcopale, a trebuit să corespundă unor criterii clare, să răspundă unor exigenţe sistemice, să se angajeze în direcţia dorită de vrăjmaşii Bisericii. Altfel, erau şi astăzi printre muritorii de rând.

Presbiter Ioviţa Vasile