Dumnezeu ne spune răspicat că fără El nu putem face nimic, nici măcar să respirăm o singură dată, iar unii rătăcesc, apostaziind și crezând că se pot păzi și vindeca de boli, se pot feri de orice epidemie, fără El, stând izolați în colivia în care i-au închis mai mai marii statului ateu și antihristic, cu aprobarea întețelegătoare a mai marilor Bisericii. Pentru spălarea imaginii și consolarea pentru răul inimaginabil făcut (așa își închipuie, smerenia lor), au permis să fie aduse lumina sfântă de la Ierusalim și Paștile, credincioșilor ieșiți noaptea în fața locuințelor ! I-au mai păcălit odată pe cei mai slabi în credință, pe cei fricoși, despre care se tot făcea vorbire.
Ne aflăm în cea mai gravă sminteală în care s-a aflat vreodată întreaga lume ortodoxă , pentru că Biserica nu se mai clatină atît din pricina loviturilor din afară, ci mai ales din pricina celor dinlăuntru! Așa comunicați, Preafericite, cu poporul cel binecredincios în asemenea momente? Și de unde această ascultare oarbă și timorată de securitate, Preafericite și Preasfințiți Părinți membri ai Sfântului Sinod? Oricine se poate duce când și cât vrea în supermarket-uri, iar în biserică absolut nimeni nu poate intra nici să-și ia anafură sau agheazmă? Vi se pare corect așa ceva? Iar dacă nu, nu e rostul ierarhiei să dea oamenilor cel puțin o explicație?
Pentru aceasta ar fi fost necesar să vă recunoașteți public vina de a fi contribuit la venirea epidemiei și a secetei care își arata colții, ca urmare a semnării documentelor sinodului tâlhăresc din Creta, a smintirii credincioșilor prin ecumenismul de sorginte satanistă propovăduit cu zel și a nedreptăților aruncate peste Preoți și credincioșii îngrădiți de erezie! Iar noi să ne fi recunoscut vina de a nu fi reușit să facem mai mult bine, de a nu ne fi rugat mai mult, obsedați uneori de grija de multe!
Dincolo de aceste lucruri o adevarată aberație de la logica bunului simț, mi se pare interdicția de a nu intra în cimitir pentru a aprinde o candela, la mormintele celor dragi înaintea marii Sărbători a Învierii. Cum bine spunea cineva, „Coronavirusul va dispărea, dar lagărul de concentrare va rămâne încă multă vreme”. Taina acestei goane ne-o descoperă Cuvântul lui Dumnezeu, în capitolul 12 din Apocalipsă:
„Și am auzit glas mare în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâșul fraților noștri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua și noaptea. Și ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit sufletul lor, până la moarte. Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12, 10-12).
Ați auzit: satana a coborât pe pământ și pe mare cu o furie nestăpânită, „știind că mai are puțină vreme”. Iată care este sursa acestei goane a lucrurilor și a concepțiilor din lume, iată de unde provine această grabă și în tehnică, și în viață – un maraton tot mai alert al oamenilor și al popoarelor în general. Au venit zilele când termenul de ,,creştin’’ este vehiculat peste tot, se deschid biserici mai numeroase decât numărul celor care se roagă în ele. Dar să nu ne grăbim a ne bucura. De cele mai multe ori acestea nu sunt decât nişte aparenţe, fiindcă în interiorul lor nu mai există duhul creştin, duhul dragostei, Duhul lui Dumnezeu, care izvorăşte şi dă viaţă, ci acolo domneşte duhul veacului acestuia – duhul neîncrederii, al răutăţii şi al separării.
Duhul înşelării şi învăţăturile demonice au pătruns deja în mod vizibil în mediul bisericesc. Slujitorii altarului şi poporul lui Dumnezeu îşi permit să ducă o viaţă după poftele inimii lor, rugându-se lui Dumnezeu şi practicând păcatul în mod simultan, fapt pentru care îşi primesc plata meritată. Dumnezeu nu îi mai ascultă, iar diavolul, nemaifiind legat de puterea lui Dumnezeu, lucrează prin cei înşelaţi de el toate faptele răutăţii lui.Acum apostazia se răspândeşte pe pământ. Omul, respingând binele şi alegând răul, conlucrează cu puterile întunericului în lupta împotriva lucrării lui Dumnezeu: existenţa vieţii pe pământ. Noi suntem martorii producerii acestor lucruri.Împărăției lui satan curând i se va pune capăt. Iată un motiv de bucurie pentru cer și pentru oamenii de pe pământ care viețuiesc cerește. Răul condamnat, presimțindu-și pieirea, aleargă pe pământ, tulbură umanitatea, se umflă până la limita puterii sale și îi obligă pe oamenii care nu și-au pus pe fruntea și inima lor pecetea crucii Mielului lui Dumnezeu să se îndrepte impetuos înainte și să-și accelereze ritmul de viață. Răul înțelege că, doar prin acest iureș al oamenilor și al popoarelor, el ar putea reuși să facă părtași ai pierii sale încă o parte din umanitate.
Feriţi-vă de zarvă, feriţi-vă de faptele făcute la vedere, feriţi-vă de tot ceea ce vă privează de smerenie. Acolo unde nu există smerenie, nu este şi nici nu poate fi vorba de lucruri cu adevărat plăcute lui Dumnezeu. Acum sunt vremurile când nu mai există îndrumători plini de har, cu o viaţă duhovnicească autentică. Acum este mai sigur să ne călăuzim prin intermediul Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi.
Dr. Gabriela Naghi 14 aprilie 2020
nu se potriveste redarea din Apocalipsa !
inca nu suntem acolo…
Excelenta,
La ce anume va referiti?
…ma refeream la cuv. din Apocalipsa cap.12 ( 10-12) redat mai sus , cum ca nu cred sa fie inca dezlegat satana pe pamant cu putere mare …io cred ca aia va fii prigoana cea mai mare de pe urma cand toti dracii care stau in vazduh ( mai ales la vămi) vor fii pe pamant in oamenii necredinciosi.si o sa taie si fulgere pe toti cu groaza mare si cu antihrist …si credinciosii o sa trebuiasca sa fuga in munti …iar altii o sa fie taiati .
deocamdata e pace….te lasa sa stai in casa si sa te rogi cum vrei …si ii lasa si pe preoti sa tina slujbe in Biserici , chiar daca numai singuri . si inca ii lasa si sa aduca la domiciuliu Sf. Lumina si Sfintele Pasti ….deci inca nu-i cu desavarsire lasat satana sa faca ce vrea….
la asta m-am referit…apoi e doar o parere din cate am mai citit ici colea si io 🙂
ma iertati …Doamne ajuta.
Aceasta este parerea dumneavoastra, mereu contra la ceea ce altul s-a straduit sa adune si sa scrie, luminand mintea celor smeriti cu inima.
Este parerea Parintelui Ioan Krestiankin (1910 – 2006) , unul dintre marii duhovnici contemporani ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Exista numeroase marturii ale ucenicilor si fiilor duhovnicesti ai parintelui Ioan, care confirma faptul ca parintele a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darurile discernamantului duhovnicesc si al inaintevederii. Suntem in plina prigoana a Bisericii, iar ceea ce vi se pare a fi lucruri bune, sunt doar firimituri care inseala pe cei naivi si creduli, caldicei in credinta.
Deci ????
cam caldicica prigoana asta asa cum si caldicica e credinta arhiereilor ce pastoresc Biserica …
io m-am referit strict la pasajul din Apocalipsa…
inca mai tre sa se deschida a nu stiu cata pecete din cap.6 si 8 …si dupa aceea trambitele …
e si asta o mica prigoana a Bisericii , intr-adevar…
v-am zis…cand o sa fie intradevar satana dezlegat de tot …poi atunci o sa se dezlantuie mai ceva ca la reeducarea de la pitesti….
zice undeva o proorocie ca o sa faca o singura ” biserica” si o sa te oblige sa meri acolo…si acolo o sa fie uraciunea pustiirii ….si cine n-o sa mearga o sa fie cu adevarat prigonit ….
Doamne ajută , doamna Gabriela….
sa aveti o Saptamana Mare…binecuvantata de Dumnezeu …cu gandul indreptat la Sfintele Evenimente Mantuitoare din aceste zile , adica la Iisus Hristos si ucenicii Săi Apostoli si Sfintele Mironosite .
Excelenta,
Vad ca jonglati cu Apocalipsa ca nimeni altul. Interesant de urmarit.
in Saptamana Patimilor mi-am propus sa jonglez cu cantarea aceasta :
https://m.youtube.com/watch?v=Y3nnHi5zrrM
Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
4. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
5. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.
6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.
7. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă –
16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.
18. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.
19. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v-am spus de mai înainte.
26. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
32. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.
33. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
34. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.
38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.
41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.
42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
doamnă Gabriela ,
va rog …daca stiti…sa-mi spuneti daca e adevarata aceasta povestire despre calvarul Domnului nostru Iisus Hristos descoperita Sf. Dimitrie de Rostov ! e canonica? daca intr-adevar a suferit Domnul atatea….infricosator …
https://www.aparatorul.md/aratare-sf-dimitrie-mitropolitul-rostovului-povestire-dureroasa-pentru-toata-multa-multime-a-patimilor-Domnului/
redau un pic din fragment :
Deci, după ce a săvârşit Pilat hotărârea morţii lui Iisus Hristos şi L-a dat ostaşilor ca să-L răstignească, le-a zis şi aceasta: ,,Iată vi-l dau ca să-l munciţi cum ştiţi, numai aceasta să ştiţi că el este dator ca pre cruce să moară, iar nu în alt loc, căci apoi veţi fi foarte rău pedepsiţi”. Cu aceasta a mai îmblânzit cruzimea ostaşilor; că de nu le-ar fi zis aceasta, nici nu ar mai fi prins ei pre Simon Chirineanul ca să ducă crucea cea foarte grea; ci ar fi bătut pre Domnul până la moarte, când nu mai putea să-Şi ducă crucea, slăbit fiind cu totul şi sângerat de multele şi cumplitele bătăi. Iar pentru toată mulţimea sfintelor Lui patimi să se ştie că numai suspinări umilite din inimă, mai înainte de moartea crucii, a slobozit de 109 ori; asemenea picături de lacrimi în toată vremea pătimirii Sale a vărsat din ochi 67.200, iar picături sângerate din ochi şi din tot trupul au fost de 11 ori câte 108.000 şi 225, care fac 1.188.225, adică un milion una sută optzeci şi opt de mii două sute douăzeci şi cinci.
De părul capului şi de barbă, tras şi târât a fost de 78 ori, poticnindu-Se şi căzând la pământ, începând de la grădină unde L-a prins şi până la Anna Arhiereul, de 7 ori. Când Îl împingeau până la poticnire, I s-au dat lovituri la picioare şi la fluiere 172; ridicat fiind de la pământ de păr şi de funia ce I-a fost în grumajii Lui de 23 ori. Tifle peste obraz şi peste gură şi între ochi a primit 28. Peste grumaji S-a lovit de 25 ori. Peste cap şi peste piept a primit lovituri 28. De stâlp a fost izbit o dată de moarte. De pământ iarăşi a fost trântit de 3 ori. La stâlp a fost bătut cu toiege de spini clenciuroşi, cu bice noduroase rău înveninate, şi cu lanţuri de fier în muchii. A primit lovituri 6.666; iară osebite răni au fost 5.000, şi fiindcă peste acelea I s-au mai adăugat altele mai cumplite, încât de multe ori după fire nevoie ar fi urmat să moară precum s-a mai zis, dar cu dumnezeirea se întărea omenirea, ca după acele prea multe şi grele patimi pre cruce să moară.
Osebit de răni, vânătăi au fost pre trupul Domnului încă 1.199, pre cap au fost împunsături de cumplită cunună de spini 1.000, fiindcă cununa se punea şi se lua de pre cap până la 50 ori. Lovit a fost peste cap şi peste cununa cea de spini, cu trestia şi cu toiegele din toată puterea, de 40 ori, dintru care lovituri au trecut ghimpi unii mai adânc decât alţii în capul Domnului 5, până la creieri, unde şi după Învierea Domnului au rămas 3, scuipări în sfânta faţă a primit 100, tras fiind încoace şi încolo cu batjocură de nas de 20 ori, de urechi aşijderea a fost scuturat de 30 ori. A mai căzut foarte rău când Îşi ducea crucea la deal la Golgota de 5 ori, şi a primit lovituri de moarte de 19 ori, când şi luându-I crucea de deasupra Lui, au silit pre Simon Chirineanul să o ducă.
Şi venind Satana în ceata apostolilor şi văzându-i pre dânşii cu postul şi cu rugăciunea întrarmaţi şi de lumea aceasta cu totul negrijindu-se, ci numai Stăpânului Iisus Hristos slujind, nu s-a putut atinge de unul ca acela, iar mai pre urmă venind la Iuda Iscarioteanul, nu multă osteneală a pus şi îndată l-a aflat pre el gata la toate, fiindu-i inima rănită după averi. Deci Iuda, miercuri de dimineaţă, fără să ştie cineva din apostoli, s-a dus în Ierusalim, pentru că Mântuitorul se afla în Vitania, după cum spune Evanghelistul Matei, că după întâmpinarea ce l-a întâmpinat noroadele cu stâlpări şi după lauda cea din gura pruncilor, lăsându-i pre ei, au ieşit afară din cetate, la Vitania, şi s-au sălăşluit acolo (Matei 21, 17).
Aşadar, precum s-a zis, mergând Iuda în Ierusalim, a înţeles el că bătrânii şi arhiereii atunci erau adunaţi iar la sfat asupra Învăţătorului său. Şi luând Iuda întru sine obrăznicie, a început a se învăţa pre sine: ,,Să dau, zice, pre acesta şi voiu câştiga bani”. Şi a mers degrabă unde era adunat sfatul jidovilor şi bătu în uşă, iar ei au poruncit să-i deschiză, că-l văzuse prin ferestre venind şi-l cunoscu că este Iuda ucenicul lui Hristos. Iar el intrând la dânşii, unul dintre cei mari i-au zis: ,,Ce trebuinţă ai la noi, prietene Iudo ?” Iar el a răspuns fără nici o sfială către dânşii: ,,Eu am auzit că vă sfătuiţi pentru Nazarineanul ca să-l prindeţi în mâinile voastre, şi nu puteţi din pricină că el umblă pre furiş din loc în loc, de este aşa precum eu am auzit şi am înţeles. Apoi ce îmi veţi da mie şi eu îl voiu da pre el vouă, pentru că el nici la un om nu s-a încredinţat, fără numai nouă ucenicilor lui ? Ba încă pre mine mă are cel mai de aproape, că şi punga sa mi-a încredinţat-o mie şi oriunde merge şi unde doarme numai noi ştim. Şi de veţi voi să facem tocmeală, căci eu iscodindu-l pre dânsul cu amăruntul, negreşit îl voiu da pre el în mâinile voastre”.
Unele ca acestea auzind jidovii din ticăloasa gură a ucenicului, foarte s-au bucurat şi îndată i-a dat lui loc ca să şadă între dânşii, ci el puţin şezând, a început el a da pricină să se săvârşească tocmeala mai în grabă, grăbindu-se una ca să se întoarcă mai în grabă, să nu fie întrebat de ceilalţi apostoli unde a fost, iar alta se grăbea, căci acum satana prinsese inima lui. Deci, jidovii văzând şi cunoscând că el osârdia ce arată nu se va scumpi la preţ, a zis unii cam în şagă: ,,Îţi vom da 30 arginţi dacă îl vei da pre el în mâinile noastre”, măcar că ei cugetau că şi până la o tocitoare (un fel de măsură) de bani să-i dea, numai să-l vază precum voiau ei, căci pentru mulţimea norodului nu cugeta ziua să-l prinză, şi noaptea nu ştia unde petrece, şi mai ales că ei se hotărâse ca să nu scape neomorât de la Paştele acela ori în ce chip ar fi.
Deci Iuda socotindu-se puţin întru sine, şi temându-se ca nu cumva socotindu-se ei, să mai scază din preţul cel hotărât întâi, a zis lor: ,,Eu de la voi nu poftesc mai mult, daţi-mi 30 arginţi numai, şi să nu cumva să mă amăgiţi, că eu la aceasta foarte mă voiu sili”. Atunci ei au început toţi a-l încredinţa şi a-i zice: ,,Fă tu cum ai făgăduit nouă, şi noi îţi vom da încă mai mult, şi totdeauna îţi vom fi cu dragoste şi prieteni, şi la orice nevoie a ta să vii la noi şi te vom ajuta”.
Într-acest chip săvârşind ei tocmeala, le-a spus Iuda pentru toate degrabă, cum că are a face Paştele în casa lui Zevedei; iar ei începură a-l ruga cu dinadinsul pentru ca înainte de Paşti să-l dea lor. El îndată a făgăduit că va face după cererea lor, şi le-a zis: ,,Voi să fiţi pregătiţi, să alegeţi ostaşi viteji, care noaptea cu îndrăzneală şi fără nici o temere să-l prinză, iar eu când voiu socoti vreme cu prilej bun, degrabă voiu alerga la voi şi vă voiu da de ştire, şi banii atuncea îmi veţi da când voiu vesti vouă, când şi ostaşii venind, îl voiu da în mâinile lor”.
Şi aşa săvârşind tocmeala şi mâinile dându-şi între dânşii pre preţul hotărât de 30 arginţi şi alte făgăduinţe ce-i mai dase, închizând casa unde s-a făcut stat, s-au împrăştiat toţi jidovii la casele lor. Iar Iuda grabnic s-a întors la Învăţătorul său, socotind că Domnul nu ştie nimic de cele ce s-au săvârşit de dânsul, însă Domnul deşi ştia toate, nu i-a zis nimic, nici l-a făcut arătat către ceilalţi apostoli, vrând să fie pace între dânşii până ce se va săvârşi cina cea de taină.