Tristeţea unui Patriarh

Hotărât lucru, Patriarhului Daniel nu-i mai reuşeşte nimic în ultima vreme. Nu-i mai reuşesc nici măcar cedările şi compromisurile. A încercat să mai îndrepte ceva, după marea trădare şi cedare în faţa necredincioşilor privind închiderea bisericilor şi interzicerea Sfintelor Slujbe de Învierea Domnului. A încheiat un protocol cu Ministrul de Interne privind distribuirea pâinii şi vinului de Paşti, a luminii sfinte de la Ierusalim, cu participarea domnilor poliţişti, crezând că-şi mai spală din păcate. N-a mers. A fost suficient să se răţoiască nişte sorosişti soioşi acompaniaţi de încruntarea lui Iohannis al lui Lazurcă, şi protocolul a căzut sau, în orice caz nu va fi pus în practică, cum sperau ei. Vedeţi cât de vulnerabil, lipsit de cuvânt şi de personalitate e un patriarh al României? Singur şi-a ales drumul în viaţă şi iată ce-a ajuns, un fel de preş peste care trec toţi nespălaţii şi ateii cocoţaţi în poziţii sociale din care se socotesc dumnezei pe pământ.

Patriarhul Daniel este un om trist. Se apropie de 70 de ani, n-are familie şi nici susţinători. Cei care roiesc în jurul lui abia aşteaptă să-l vadă plecat sau debarcat pentru a-i lua locul. Cum şi Daniel a luat locul altui patriarh, Teoctist, mort în condiţiile bine ştiute. Are un frate, dar de multă vreme nu mai sunt în relaţii bune, ei ştiu de ce. La o vreme, a încercat să-şi creeze o anume aură, revendicându-se ca fiu duhovnicesc al Părintelui Cleopa. Dacă ar fi urmat pilda prezumtivului duhovnic, ar fi refuzat să se aşeze pe tronul patriarhal care, iată, îi aduce acum numai necazuri. Vremurile de glorie au trecut. Pactul cu diavolul se apropie de finalitatea lui şi ce va da Daniel în schimb pentru sufletul său? Mă tem că nu are nici tăria de a primi mucenicia, căci dacă ar fi avut-o, n-ar fi încheiat acel pact cu necuratul.

Dumnezeu Cel Atotmilostiv să deschidă în faţa domnului Daniel o portiţă spre mântuire.

Presbiter Ioviţa Vasile

3 comentarii la „Tristeţea unui Patriarh

  1. Mihai spune:

    Si se pare ca tovarasul Daniel nu vrea sa se dezica https://evz.ro/mesajul-patriarhului-daniel-daniel-pentru-razvratitii-din-biserica-vom-suporta-sanctiunile-legii.html cu alte cuvinte domnul Ciobotea se inchina autoritatilor trecatoare

  2. Gabriela Naghi spune:

    Trist, dar adevărat, cuvântul Sfinției Voastre, Cinstite Părinte Vasile !
    Să fie blagoslovit!
    Spunea marele Român, Petre Ţuţea:
    „Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu sunt egale cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filosofie, nici în artă. Și când un filosof, un om de știință sau artist sunt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
    O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor.
    Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa.
    Între un credincios și un necredincios nu există nicio legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. Ateii și materialiștii se deosebesc de animale prin faptul că nu au coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.” (Petre Ţuţea)
    Ce l-a făcut pe Patriarh și Înaltul Cler din subordine să intre într-o asemenea înfruntare?
    Faţă de Sfânta Împărtăşanie şi de Înviere nu există loc de acorduri, compromisuri, nuanţe. Adevărul şi Iubirea sunt sau nu sunt.
    Veniţi-vă în fire!
    Cine refuză şi prigoneşte divinul este comunist; cine refuză şi prigoneşte naţiunea este comunist; cine alege egalitatea în locul libertăţii este comunist.Iar cine ar face orice, mânat de instinctul detestabil de supravieţuire/ conservare, călcând în picioare sfinţenia, numai ca să mai trăiască o zi ori un ceas, cum putem sa-l numim?
    Arhiepis­copul Averchie scria că :
    *„Nu zadarnic au luat ei stăpânirea Bisericii în propriile mâini, căutând să ajungă ocârmuitorii de­plini şi nestânjeniţi ai vieţii religioase şi bisericeşti a oamenilor şi chiar aplicând disciplina bisericească ce­lor care refuză să li se supună, aşa încât să-i poată păstra sub stăpânirea lor pe toţi, fără împotrivire ori răzvrătire“.
    „Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni faţă de cei care «deţin autoritatea», în vremea aceasta în care «antihriştii cei mulţi», care luptă făţiş sau ascuns împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli şi de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură «legalitatea» din partea lor, este o trădare faţă de Hristos Mântuitorul nostru şi vrăjmăşie faţă de El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoţeşti”.

    „Fraţilor! Să nu ne cufundăm, nici în cea mai mică măsură, în duhul acestei lumi; ştim atât de bine, de la Cuvântul lui Dumnezeu, că lumea aceasta este stăpâ­nită de prinţul întunericului, care stăruie în cruzime – vrăjmaşul nostru cel înverşunat, făcător de rău, mincinos şi «dintru început ucigător de oameni» (Ioan 8, 44) – diavolul. Să nu ne temem de batjocură şi lepă­dare, de asuprire şi prigoană din partea slugilor lui credincioase…”
    „In vremea noastră, adevărul este arătat în mod oficial şi cu solemnitate drept minciună, iar minciuna, drept adevăr. Şi fiecare persoană, fie că îşi doreşte, fie că nu, trebuie să creadă aceasta, împotriva oricărui temei şi analize raţionale. Ori de nu – vai! Cel care urmează glasul propriei sale conştiinţe şi al predaniilor Domnului, ar putea sfârşi prin a plăti scump. Iar aceasta este adevărat în toate aspectele vieţii moderne, uneori chiar şi în domeniile religios şi bisericesc…
    „Ortodoxia suferinţei” – o expresie de-a Sfântului Grigorie Teologul – a fost adesea pe buzele Arhiepiscopu­lui Averchie. Aceasta se referă la două lucruri: chinurile pe care creştinii ortodocşi le îndură în această „vale a plângerii” în drumul lor către patria lor cea cerească şi, de asemenea, prigoana pe care Adevărul cel veşnic o îndură în lumea aceasta căzută, al cărei stăpânitor este diavolul.

    Arhiepiscopul Averchie ştia din experienţă ce este „Ortodoxia suferinţei“. Nu cu mult înainte de a răposa, suferind în trup şi îndurând împreună cu Biserica Luptătoare, a fost întrebat de către unul din prietenii săi despre starea lui de sănătate. A răspuns:

    „Cum să mă simt când slava Ortodoxiei se împuţinează, răul biruieşte, creştinii devin atât de plini de ură şi duş­mănoşi, iar creştinii ortodocşi nu sunt cu nimic mai buni – poate mai răi, pentru că li s-a dat mai mult. Şi cine – în vremurile acestea cumplite de pe urmă – va lua partea sărmanei ORTODOXII A SUFERINŢEI?”

    “Apostazia si Antihristul. Dupa invataturile Sfintilor Parinti”, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta, 2008

  3. Gabriela Naghi spune:

    „Iisus este în capul legiunilor nesfârşite de pătimitori în lanţuri şi în temniţe, pentru adevăr şi dreptate. El a fost primul deţinut politic creştin”. (Părintele Mărturisitor din temnițele şi închisorile comuniste, Liviu Brânzaş)

    Autoritățile elene au deschis un dosar penal împotriva Înaltpreasfințitului Mitropolit Nektarios din Corfu, primarului din Corfu, Merope Hydraiou și președintelui Consiliului municipal Dimitrios Metallinos pentru încălcarea interdicției de a organiza slujbe religioase, pentru sărbătorirea și participarea la Sfânta Liturghie din cadrul Marii Sărbători a Duminicii Floriilor la Biserica Sf. Spiridon, raportează RIA-Novosti .

    Înaltul Ierarh a explicat procurorului că restricțiile privind slujbele religioase nu interzic împărtășirea câtorva credincioși, argumentând că, „dacă îndepărtăm Sfânta Împărtășanie din Taina Sfintei Liturghii, atunci desființăm misiunea Bisericii”.

    El a mai explicat că oamenii în plus din biserică erau necesari pentru procesiunea anuală de 500 de ani cu moaștele Sf. Spiridon, care a avut loc în interiorul bisericii din cauza restricțiilor guvernamentale.

    Cazul său va fi analizat de o instanță specială care tratează cazurile care implică persoane prinse în flagrantul săvârșirii unei infracțiuni. Aproximativ 20 de persoane au participat duminică la slujbă și au primit Sfânta Împărtășanie.

    Mitropolitul Nektarios a încurajat public credincioșii să ignore restricțiile de carantină și să meargă oricum la biserică. Audierea sa a fost programată pentru 25 mai .

    Un purtător de cuvânt al guvernului a denunțat incidentul din Corfu, cât și altul petrecut în cartierul Koukaki din Atena, unde părintele George Schoinas a fost fotografiat dând Sfânta Împărtășanie unor copii veniți la ușa din spate a bisericii sale.

    Arhiepiscopia Atenei a anunțat că investighează problema, iar ministrul adjunct al Protecției Civile și al gestionării situației de criză a solicitat intervenția unui procuror public.

    Părintele George a explicat că nu i-a invitat pe enoriași, dar după slujbă, părinții băteau la ușa din spate a bisericii, cerându-i să împărtășească copiii. Părintele.George le-a oferit copiilor Trupul și Sângele lui Hristos, „urmând conștiința mea preoțească”, a declarat el. „Sfânta Împărtășire nu este interzisă și nu transmite boli.”

    „În acel moment, urmând conștiința mea preoțească, dar și îndelungata tradiție a Bisericii noastre și fiind absolut convins că, potrivit deciziei Sfântului Sinod și a declarațiilor Arhiepiscopului, Sfânta Împărtășire nu este interzisă, nu transmite boli, ci dimpotrivă, transmite trupul și sângele lui Hristos, care este viața noastră, cu siguranță am oferit Sfânta Împărtășanie copiilor și părinților lor în afara ușii sfintei Biserici, îndemnându-i să păstreze o distanță unul de celălalt, ceea ce a fost observat. Am crezut că tot ce am făcut este absolut legal și canonic, adică în conformitate cu regulile sfinte ale Bisericii și cu legile Statului, ” a declarat Părintele George.

    Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim din Pireu a vorbit în apărarea părintelelui George, subliniind că din punct de vedere legal, el nu a comis nicio infracțiune, întrucât nu există interdicție asupra comuniunii, ci mai degrabă asupra numărului de persoane permise să se adune în biserică.

    Între timp, poliția din Cipru investighează dacă Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Neofit de la Morphou a comis o crimă prin celebrarea Sfintei Liturghii din Dumnica Floriilor..

    După cum a raportat anterior OrthoChristian, poliția a întrerupt slujba, după ce a fost informată că sunt enoriași prezenți. Au găsit aproximativ 10 oameni in biserică.

    „Nimeni nu este mai presus lege”, a declarat un reprezentant al poliției la postul de televiziune Alpha Cipru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *