În această seară, în biserici şi în locuri tăinuite se va săvârşi Denia celor douăsprezece Evanghelii, slujbă cu săvârşire unică în cursul anului bisericesc şi liturgic. Datorită păcatelor noastre, Dumnezeu a îngăduit ca antihriştii să-şi impună voinţa şi să împiedice participarea frăţiilor voastre la această Dumnezeiască Slujbă. Nu e o biruinţă a puterilor iadului, cum socotesc acestea, e pentru noi un semn că trebuie să ne apropiem de hotarele pocăinţei şi să punem început bun. În aceste circumstanţe, veţi rămâne în căminele dumneavoastră, însă nu irosiţi timpul, aprindeţi lumânări şi citiţi din Sfintele Evanghelii, după cum urmează: Sfântul Matei –capitolele 26-27; Sfântul Marcu – capitolele 14-15; Sfântul Luca – capitolele 22-23; Sfântul Ioan – capitolele 18-19. Să nu dăm satisfacţie faraonului şi antihriştilor săi, întrerupând şirul Sfintelor Slujbe şi al rugăciunilor.
Obârşia Sfintei Liturghii este în voia cea sfântă a lui Dumnezeu. Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, stând cu Sfinţii Apostoli la Cina cea de Taină, a luat pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor’’. A luat apoi potirul în care se găsea rodul viţei şi le-a spus: ,,Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor’’. Sfântul Evanghelist Luca a consemnat şi porunca Mântuitorului Iisus Hristos: ,,Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea’’ (Luca 22, 19).
Sfinţii Apostoli au fost cei dintâi care au primit şi au împlinit această Dumnezeiască poruncă. Sfântul Evanghelist Luca ne-a lăsat scris în Cartea Faptele Apostolilor (2, 42, 46) precum că, după Pogorârea Sfântului Duh şi întemeierea Bisericii, aceştia ,,în fiecare zi stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţirea inimii’’.
În curgerea vremii, Biserica lui Hristos a îmbogăţit ,,frângerea pâinii’’ cu cântări şi rugăciuni până când Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur ne-au lăsat rânduiala Sfintei Liturghii în formele pe care le avem noi astăzi şi în care se săvârşeşte în Sfintele lui Dumnezeu Biserici Ortodoxe de pe toată faţa pământului. Credinciosul care are ocazia să participe la Sfânta Liturghie într-o ţară Ortodoxă, precum Grecia, Bulgaria, Ucraina, Serbia ori Rusia, va înţelege desfăşurarea acesteia, chiar neştiind limba respectivă, deoarece această Sfântă Slujbă are aceaşi rânduială în toată lumea.
Acum cred că ai înţeles, cinstite cititorule, ce privilegiu am avut atunci când am putut intra în sfânta biserică, la Dumnezeiasca Liturghie. Ai înţeles, desigur că aceasta este o Slujbă Dumnezeiască şi omenească, deopotrivă. Spre sfârşitul ei, vei auzi întotdeauna chemarea preotului: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu Credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi’’, de aceea sileşte-te să te spovedeşti din vreme şi când vei auzi cuvintele de mai sus, să te duci în faţa sfântului altar, ca să primeşti Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos. Să nu se găsească în tine nici umbră de îndoială privind adevărul că, sub chipul pâinii şi a vinului, Îl primim pe Hristos Însuşi, şi vei vedea cu câte daruri folositoare te va împodobi Dumnezeu.
Presbiter Ioviţa Vasile
Acum in Saptamana patimilor, prigoana preotilor si credinciosilor luind amploare, in Cipru in Satul Peristerona politisti au dat buzna in timpul slujbei de Florii, slujba era oficiata de catre Ips Neofit, In Grecia Pr paroh Gheorghe Scoinas este alungat din biserica si terorizat, si pus lacatul pe poarta bisericii Sf Nicolae din Atena, in Muntenegru deasemenea lumea care mergea la biserica terorizata
Prigoana este impotriva ortodocsilor. ceilalti, ereticii si pagani, sunt exceptati.
CORECTEZ: paganii
Sa fie blagoslovit ziditorul cuvant al Sfintiei Voastre, Cinstite Parinte Vasile!
“Cand te copleseste ceva, nu te intrista, ci totdeauna stai cu duhul la mormantul Mantuitorului, ca si mine: eu, si in inchisoare, si in deportare, am stat totdeauna cu duhul la mormantul Domnului!”. (Sf. Kuksa de la Odessa)
N-aţi citit o carte, Adeverirea Sfintei Învieri? Foarte frumoasă. Zice că atunci când a bătut în poarta iadului Arhanghelul Mihail, a fost de două ori porunca: „Ridicaţi boieri porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice!”. Mihail a fost cel dintâi care a bătut în porţile iadului. Şi satana întreabă din iad: „Cine-i acesta Împăratul slavei?” Iar el răspunde: „Domnul cel tare în război”.
A doua oară a bătut Arhanghelul Gavriil, care era cu Mântuitorul. „Ridicaţi boieri porţile voastre” – nu le deschideţi, ci ridicaţi-le cu tot cu stâlpi, din rădăcină –, „să intre Împăratul slavei”!
Dar satana întreabă iarăşi: „Cine-i acesta Împăratul slavei?” „Domnul puterilor, acesta este Împăratul slavei!” Atunci s-a luminat, a intrat Mântuitorul Hristos în iad şi a predicat 30 de ore Evanghelia, cum zice în Penticostar, pentru cei care-L aşteptau şi nu-L văzuseră, pentru popoarele care nu-L cunoscuseră.
Atunci, în iad, toţi prorocii arătau cum se împlinesc prorociile lor pe Golgota.
Isaia, care a profeţit naşterea Mântuitorului din fecioară: „Iată, Fecioara va lua în pântece”, a profeţit şi de patimă: „şi cu rana Lui noi toţi ne-am vindecat, că era Om Care întru durere a pătimit, Care ştia să rabde”. Când L-a văzut că suferă, a zis: „N-am spus eu despre Mesia în profeţia mea?”.
Când a văzut că-i dă oţet pe cruce, David a spus: „Eu înainte cu o mie de ani am zis: «Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi M-au adăpat cu oţet»”.
Când L-au împuns în coastă, Prorocul Osea a zis: „N-am spus eu: «Vedea-vor pe care L-au împuns?»”. Când i-au luat hainele şi apoi au tras sorţi ostaşii pentru cămaşa care era ţesută de Maica Domnului, să n-o împartă că era foarte frumoasă şi era ţesută dintr-o bucată, Prorocul David a zis: „Ce-am spus eu cu o mie de ani înainte? «Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi»”.
Fiecare spunea ceva. Şi atunci s-a împlinit ce-a spus fiecare proroc de Hristos. Dar vine Sfântul Ioan Botezătorul, căruia-i tăiase capul de curând: „Voi spuneţi prin Duhul Sfânt, dar eu sunt care L-am atins cu mâna, în Iordan, şi L-am mărturisit: «Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii». Eu sunt de care a spus Prorocul Zaharia: «Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului». Eu am venit înainte, L-am văzut, L-am pipăit şi ştiam că vine”.
La porţile iadului, când a venit Mântuitorul şi au strigat că vine Împăratul slavei, zice că diavolul a început să vorbească cu cei mai mari ai lui: „Taci, că-i om, pentru că în Grădina Ghetsimani se temea de moarte. Dacă ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte”.
Dar satana cel bătrân le spunea celorlalţi draci: „Sunteţi proşti! El pe voi v-a înşelat, ca să nu ştiţi până în clipa Învierii cine-i El. El Se făcea că Se teme, ca om, ca să vă înşele pe voi”.
Dacă S-ar fi temut, nu primea paharul de la Tatăl. Dar El a vrut să meargă pe calea ascultării: „Fie voia Ta! Că în capul cărţii scris este: «Am venit să fac voia Ta»”! Şi la patimă n-a vrut să fie semeţ, să intre în suferinţă fără ascultare. Tot cu ascultare. „De este cu putinţă, să treacă paharul acesta, dacă nu, fie voia Ta”!
Şi aceasta ca să ne înveţe pe noi ascultarea, când vom intra şi noi în cele mai mari ispite şi greutăţi să ne lăsăm în voia Domnului: „Doamne, fie voia Ta!”.
Eu mă feresc ca om, să păzesc, dar, dacă este voia Ta, vreau să fac ascultare şi merg pe drumul ascultării. „Ascultare până la moarte şi moarte pe Cruce”.
(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a doua, volumul VI, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 11-13)
In direct …de la Capela Sf. Mormant :
https://m.youtube.com/watch?feature=youtu.be&v=74QUyXvm1Yw
100 de călugări de la Mânăstirea Lavra Peşterilor din Kiev (sau Lavra Pecerska) sunt infectați cu Covid-19, inclusiv starețul Mânăstirii, iar trei au decedat.
Mânăstirea Lavra Peşterilor, monument creştin-ortodox cu o deosebită însemnătate istorică, face parte din patrimoniul mondial al UNESCO. Ea a fost închisă abia când s-a ajuns la a 63-lea persoană infectată, relatează EFE, potrivit agerpres.
„Prin decizia comisiei de urgenţă a capitalei, mânăstirea Lavra Pecerska este închisă pentru carantină. Cer forţelor de poliţie să supravegheze îndeplinirea acestei măsuri”, a declarat la o conferinţă de presă primarul Kievului,Vitali Klitschko.
„Primăria va trimite aparate mobile de radiografie cu raze X şi o brigadă de medici pentru a face teste. Trebuie să avem o imagine reală a situaţiei”, a explicat Klitschko.
https://voceabasarabiei.md/externe/item/20050-100-de-calugari-de-la-manastirea-lavra-pecerska-din-kiev-sunt-infectati-sunt-si-persoane-decedate
Inregistrare cu venirea Sfintei Lumini 2020
incepand cu min. 19:30
https://m.youtube.com/watch?v=rP7nldRKAyI
Învierea lui Hristos este izvorul oricărei bucurii
Viața pământească a omului nu este altceva decât o neîncetată luptă cu moartea, cu înainte mergătorii ei, cu însoțitorii ei și cu oștirile ei. Aici nu există nicicând armistițiu, și cu atât mai puțin pace. Moartea atacă necontenit pe om și din afară și dinăuntru.
Din afară prin ispite, iar dinăuntru prin bolile văzute și nevăzute. Și toate acestea: ispitele, păcatele, bolile nu sunt nimic altceva decât dinții morții care doboară neîncetat pe om, și din afară și dinăuntru. Lucrul cel mai grozav este că-i devoră nu numai trupul, ci și sufletul, mintea și conștiința.
Din această situație există o singură ieșire, o singură salvare: învierea lui Hristos și biruința pe care ea o aduce asupra morții în toate lumile. Așa cum moartea este izvorul tuturor amărăciunilor și este toată amărăciunea, tot astfel învierea Mântuitorului Hristos este izvorul oricărei bucurii, este atoate-bucuria.
E de ajuns ca omul să-și deschidă ochii spirituali și atunci nu poate să nu simtă și să vadă că Domnul Cel înviat e singurul care dă sens și bucurie adevărată vieții celei amare a omului pe pământ: El și nimic altceva și nimeni altul.
Sfântul Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om. Abisurile și culmile filozofiei, Ed. Deisis,
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini – Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
https://www.facebook.com/1771002466518065/videos/655966888559440/
https://www.facebook.com/1771002466518065/videos/655966888559440/
Hristos a înviat, Sfinţite Părinte Vasile!
Hristos a înviat, tuturor!
Sfânta Lumină a Învierii să ne aducă mângaiere duhovnicească, vindecare trupească, alinare și tămăduire a toată boala sufletească, pentru ca Bucuria, Pacea și Dragostea nesfârșită a Mântuitorului Hristos să-și găsească loc în inima și cugetul nostru!
“Să zicem Fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere!”. Amin
Sfântul Nicolae Velimirovici: Cine îmi adeverește mie că Hristos a înviat?
Îmi adeverește înainte de toate conștiința mea. Apoi mintea și voința mea.
În primul rând, conștiința îmi spune: atâtea patimi câte a suferit Hristos pentru binele și mântuirea oamenilor nu ar putea fi încununate de nimic altceva în afară de Înviere și de slava cea mai presus de lume. Patimile cele de nespus ale Dreptului au fost încununate de slava cea de nespus. Acest lucru îmi dă bucurie și liniște.
În al doilea rând, mintea îmi spune: fără de strălucita biruință a Învierii, întreaga lucrare a Fiului lui Dumnezeu s-ar limita la mormânt, întreaga Lui misiune ar fi zadarnică.
În al treilea rând, voința îmi spune: Învierea lui Hristos m-a mântuit de ezitările și oscilațiile între bine și rău și mă așează hotărâtor pe drumul binelui. Și acest lucru îmi luminează drumul, mă întărește și îmi dă putere.
În afara celor trei glasuri, care din lăuntrul meu îmi adeveresc învierea lui Hristos, există neîndoielnic și alți martori, care o adeveresc. Sunt slăvitele femei mironosițe, sunt cei 12 mari Apostoli și cei 500 de alți martori, care toți după Învierea Lui L-au văzut și L-au auzit, nu în vis, ci în realitate, și nu doar pentru un minut, ci pentru 40 de zile la rând. Îmi adeverește aceasta Saul cel de foc, marele prigonitor evreu al creștinismului; îmi mărturisește, că a văzut acea lumină a Domnului înviat în miezul zilei și că a auzit glasul lui și că s-a supus poruncii Sale. Această mărturie, Pavel nu a vrut să o tăgăduiască nici după 30 de ani, nici chiar în ceasul când în Roma lui Nero sabia îi tăia capul. Îmi adeverește acest lucru și Sfântul Procopie, comandant al armatei romane care începuse să îi extermine pe creștinii din țările Orientului și căruia i s-a arătat dintr-o dată Hristos viu și l-a întors de partea Lui. Și în loc să îi măcelărească Procopie pe creștini, el s-a predat de bună voie, ca fie măcelărit în numele lui Hristos. Îmi adeveresc acest lucru și miile de creștini din pușcării, de la locurile de execuție de-a lungul veacurilor, de la martirii din Ierusalim până la martirii din Balcani, până în zilele noastre, până la martirii moscoviți ai vremurilor noastre.
Îmi adeveresc aceasta și toate sufletele drepte și bune, pe care adesea le întâlnesc în viață și care se bucură atunci când aud că Hristos a înviat din morți. Acesta e un răspuns al conștiinței lor, vibrează sufletul și se veselește inima lor.
Mărturie iau și de la păcătoși și de la dușmanii lui Hristos. Numai și numai din faptul că aceștia, ca păcătoși și răi, tăgăduiesc Învierea lui Hristos, eu mă încredințez de contrariu. La orice proces se cercetează viața și purtarea martorilor și pe temeiul acestora este cântărită valoarea mărturiei lor. Atunci când martori înțelepți, curați și sfinți afirmă că știu că Hristos a înviat, eu primesc cu bucurie mărturia lor ca fiind adevărată. Însă atunci când oameni necurați, nedrepți și lipsiți de conștiință neagă Învierea lui Hristos, prin însuși acest lucru întăresc mărturia celor dintâi și îmi adeveresc încă mai cu tărie adevărul Învierii Domnului nostru. Căci aceștia resping din răutate Învierea lui Hristos, iar nu întru cunoștință.
Îmi adeveresc Învierea lui Hristos destule popoare și seminții, pe care doar credința în Învierea lui Hristos le-a scos din barbarie la luminare, de la sclavie la libertate, de la noroiul amoralității și al obscurantismului la lumina fiilor lui Dumnezeu. Însăși învierea poporului sârb îmi dă mărturie de Învierea lui Hristos.
Până și cuvântul ”Înviere” din morți îmi adeverește ceea ce este de la sine înțeles. Căci, fără Învierea lui Hristos nici măcar nu ar fi existat cuvântul acesta în limbile oamenilor. Când Pavel a dus pentru prima oară acest cuvânt în Atena civilizată, atenienii au fost de-a dreptul consternați și i s-au împotrivit.
Și astfel, fii ai lui Dumnezeu, să salut și eu: Adevărat a înviat Hristos!
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Drumul fără de Dumnezeu nu poate fi îndurat, Ed. En plo, pp. 70-72, via pemptousia.ro