Chiar dacă nicio lege nu mai funcționează, legile divine funcționează întotdeauna.
Constantin Brâncoveanu, fiind trădat, i-a spus trădătorului Ștefan Cantacuzino înainte de a fi dus împreună cu familia sa la Constantinopol că, dacă suferă surghiunul pentru păcatele sale, să se facă voia lui Dumnezeu; iar dacă ceea ce i se întâmplă are drept cauză acțiuni omenești, atunci acela (trădătorul) să se ferească de judecata divină! Constantin Brâncoveanu și-a continuat sfințirea sufletului printr-o atitudine creștinească acceptând mucenicia sa și a fiilor săi. La fel ne îndeamnă și pe noi versetul următor în aceste vremuri: ,,Cine e nedrept, să nedreptățească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfințească încă.” ( Apocalipsa, 22, 11) Acest verset nu încurajează păcatul, ci ne responsabilizează în viața aceasta și în veșnicie pentru alegerile făcute.
Știm că domnia lui Ștefan Cantacuzino a durat doar doi ani. A fost mazilit și apoi ucis într-un mod degradant, împreună cu tatăl său, care dorise cu orice preț să-și vadă fiul domnitor. Chiar cu prețul trădării!
Trufia omenească a făcut și continuă să facă multe victime sufletești. Mă gândisem să scriu ceva despre UNTOLD. Dar fiecare trebuie să-și asume alegerile făcute: și părinții, și tinerii, și organizatorii, și invitații. De câțiva ani Untold strecoară în program momente sataniste și aduc invitați dubioși care promovează ideologii străine de credința ortodoxă. Ce caută ortodocșii acolo?
Și despre patriarhul Chiril al Moscovei voiam să scriu. De curând a început să facă niște declarații blasfemiatoare despre Iisus. Asemenea Papei Francisc! Asemenea declarații au drept scop scăderea încrederii în Iisus Hristos în vederea acceptării lui Antihrist. Așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, un frate mincinos este mult mai periculos decât un satanist cunoscut. De aceea cred că vor mai exista sminteli de acest fel și trebuie să ne cunoaștem bine credința pentru a rezista duhovnicește în aceste vremuri.
Și despre politică ar fi multe de spus… Dar, dacă suferim nedreptăți pentru păcatele noastre, atunci să se facă voia lui Dumnezeu! Dar dacă aceste necazuri care se abat asupra poporului român sunt cauzate de trădări, atunci trădătorii țării și ai Ortodoxiei să se ferească de judecata divină!
Primesc uneori mesaje în care suntem chemați la ,,mare rugăciune pentru țară” , adică să spunem de trei ori pe zi rugăciunea ,,Tatăl nostru”. La atâta îndrăcire câtă există, aceasta, însă, e frecție la un picior de lemn. Nu e rea, dar e insuficientă. Ca să fim ascultați de Dumnezeu, trebuie să facem mult mai mult: să fim spovediți și împărtășiți, să ne rugăm insistent și să postim cu sufletul mai ales, să luptăm cu tentația de a păcătui și să ne cerem iertare pentru păcatele făcute…
-Spune-ne, Sfinte Ștefan cel Mare, cum te pregăteai sufletește pentru apărarea Moldovei de dușmanii lui Dumnezeu și ai neamului românesc?
Știm că înaintea fiecărei lupte, Ștefan cel Mare postea patruzeci de zile împreună cu armata sa și cu tot poporul. Și după fiecare război câștigat zidea câte o biserică mulțumind astfel lui Dumnezeu pentru ajutorul primit. Iar noi vrem să schimbăm ceva cu trei rugăciuni fără a ne schimba cât de puțin așezarea sufletească…
Nu. Dumnezeu nu poate fi mințit. Nici măcar seceta nu ne scoate din casă la rugăciuni pentru ploaie. Pericolul războiului e aproape. Ce e de făcut?
Sora Pelaghia
Credeți că dacă noi cei botezați creștini ortodocși am cunoaște și am trăi viața ortodoxă s-ar întâmpla aceste lucruri? Socotesc că nu.
Cei ce s-au urcat pe scena pomenită nu sunt instruiți corespunzător și prin ceea ce fac arată credințele lor. Căci, dacă ar fi instruiți creștinește, s-ar comporta creștinește. Știu ei că tot omul trebuie să se nevoiască ca mintea lui să stea cât mai aproape de îndemnurile evanghelice, căci Dumnezeu se află în poruncile Sale și dacă depărtăm mintea de acestea ea se îndobitocește prin simțuri sau se demonizează prin slavă deșartă?
Dacă am fi credincioși și uniți în credință locurile acestea ar putea fi curățate în câteva luni. Spun aceasta având ca reper pe Mahatma Gandhi, care a eliberat India fără război:
-Vreți să plece englezii de aici?
-Da! Răspundeau piețele pline de oameni.
-Dacă cu adevărat vreți să plece, nu mai cumpăraţi produsele lor.
Mircea Eliade povestește că, privitor la companiile de tutun, în 3 luni companiile engleze au dat faliment și au plecat.
Aplicând două principii din învățătura lor, nonviolența (ahimsa) și nonposesivitatea (aparigraha), India cu Gandhi conducător a fost eliberată fără război.
Poporul indian era pregătit prin asceză. Gandhi cutreiera satele în timp ce postea și îi învăța pe indieni ce să facă.
La noi este ceva asemănător?
Liturghie înseamnă serviciu public și de aici viață corect rânduită și trăită după rânduiala Scripturii. De ce spune preotul „Cu pace să ieșim” și strana răspunde „Întru numele Domnului”?
Antonio Stanchich prizonier sârb în războiul mondial, când era în lagăr și era iarnă era nevoit să țină apa în gură ca să se încălzească înainte de a o înghiți. La început o mesteca de 10 – 15 ori și a constatat că se simte mai bine, însă nu credea, socotea că este jocul imaginației. Progresând și experimentând s-a oprit la mestecatul apei în gură înainte de a o înghiți la 50. La fel a făcut și cu hrana oprindu-se la mestecatul ei în gură de 150 de ori. Apărând certitudinea că se simte mai bine prin această abordare față de hrană și apă , a spus colegilor de detenție. Dintre toți doar doi l-au ascultat. Din lagăr au ieșit vii cei trei care au mestecat apa și hrana mult timp.
Independent G. Osawa recomandă ca omul sănătos să mestece bucățica de hrană de 50 de ori, iar cel bolnav și cel care vrea să învețe ceva de 150 de ori.
Să ne amintim de trăirile creștinești din Pustia Egiptului, prima formă de protest față de alianța Bisericii cu stăpânirea, când anahoreții puneau în gură bucățele de pâine uscată și așteptau să se înmoaie de salivă pentru a o mesteca și a evita rănirea mucoaselor.
Astăzi mintea creștinului nu mai stă în sufletul lui. Se lipește de sclipirile efemere propuse de potrivnicii noștri care sunt instruiți. Iar noi, neavând instructori adevărați, ne „hrănim” și ne îmbolnăvim din minciunile lor.
Gusturile creștinului sunt la îndemâna psihonutriționiștilor din industria alimentară toxică, ochii sunt lipiți de ecrane ce răspândesc propaganda căderii, sănătatea este confiscată de alopatie care în afară de urgențe este o jalnică știință cu o școală necredincioasă ce nu ia în seamă sufletul omului… Unde e știința medicală naturopată aplicată lăsată de bunul Dumnezeu în cele zidite și în tainica înțelepciune a Zidirii? Cum am ajuns aici?…
Am spus acestea ca să ne calibrăm și să vedem unde suntem și cum ar trebui să fim, căci, cine nu le face pe cele mici, nu poate să le facă pe cele mari.
Prin urmare mestecatul îndelung al hranei face ca cel ce practică această îndeletnicire să contemple gustul, nu să îi fie rob. Dacă înghiți bucățica de hrană atunci când îți place, nu cumva suntem sub comanda gustului? Dacă mesteci îndelung, nu cumva apare mulțumirea pentru că apar ultimele gusturi subtile ce confirmă că hrana ți-a oferit totul?
Fără înțelegere și nevoință nu se poate face nimic. Căci noi trebuie să găsim discernământul viețuirii în condițiile actuale.
Dacă sinodalii sunt bărbați adevărați, prin exemplul de viață personală trăit creștinește, să învețe turma prin instruire, ca relele promovate de sistem să nu ne mai atingă și să moară. Așa, un rău care nu te atinge, face ca tot atâta rău să moară în lume. Murind răul, se înmulțește binele…