În Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt
În Evanghelie, Mântuitorul Hristos ne cheamă să iubim chiar și pe vrăjmașii noștri, chiar și pe cei care ne urăsc, chiar și pe cei care ne persecută, chiar și pe cei care ne urmăresc – pe toți. Să relaționăm cu toată lumea cu dragoste, iertare totală și bunătate iubitoare.
Mulți se întreabă: este posibil? Pot să o fac cu adevărat? Nu este un fel de ipocrizie? Pentru că uneori spun că îi iert pe toți, dar chiar îi iert din toată inima? La urma urmei, repetăm aceste cuvinte [ale rugăciunii Tatăl Nostru] în fiecare zi: „Și ne iartă nouă datoriile, precum și noi iertăm pe datornicii noștri”. Iartă pe toți cei care au păcătuit împotriva noastră și iartă-ne nouă, pentru că noi îi iertăm. Cum putem realiza acest lucru, astfel încât să fie cu adevărat din toată inima noastră?
Sunt oameni care părăsesc Biserica lui Hristos din această cauză, care se abat de la Evanghelia lui Hristos, tocmai pentru că nu pot face ceea ce spune Hristos. Și oamenii chiar spun uneori că acest tip de moralitate creștină este o formă de slăbiciune. Totuși, dacă observăm, dacă ne observăm cu adevărat sufletele și inimile, atunci vom vedea că nu este deloc așa. De fapt, dacă o persoană devine iubitoare, cu adevărat iubitoare; iertător, cu adevărat iertător; și rugându-se, rugându-se cu adevărat pentru dușmanii săi, putem vedea mai târziu cum această persoană devine un exemplu pentru noi. O vom vedea mai târziu, mai ales după sfârșitul vieții ei, și când Biserica va vorbi despre ea și despre faptele mari pe care le-a săvârșit. Deci, în acest caz, chiar vom vedea că nu a fost o slăbiciune ci, dimpotrivă, o forță. Și ce putere! De ce ? Intrucât pentru ca inima să fie într-o asemenea stare încât să poată ierta și iubi cu adevărat, inima trebuie să se schimbe. Și nu este ușor să ne schimbăm inimile. Este nevoie de putere. Este o luptă.
Fiecare creștin din momentul Botezului sau de la sosirea conștientă la Botez în viață (dacă am fost botezați în copilărie), din acel moment devine un luptător ascet, ar trebui să fie un luptător ascet și nu poate fi altfel. Asta nu înseamnă că toată lumea ar trebui să devină monah. Acest lucru nu înseamnă că fiecare ar trebui să-și schimbe modul de viață în exterior sau chiar într-un anumit sens interior.
Ce înseamnă asta ?
Asta înseamnă un singur lucru: că fiecare dintre noi trebuie să se luptă cu el însuși, cu egoismul său, cu egoismul lui, cu tot ceea ce îi împiedică relația cu ceilalți. Și dacă reușim să ne distrugem propria mândrie, propriul egoism, propriul egocentrism și să ne înmoaie propriile inimi, atunci putem deveni, așa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov, „lumini pentru alții”. „Dobândește duhul păcii, a spus el, și mii de oameni vor fi mântuiți în jurul tău! »
Și o astfel de persoană devine luminoasă, aducând ceva nou în viața oamenilor; și totul se schimbă în relațiile umane, totul devine special. La aceasta ne cheamă Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să dobândim o credință neclintită și fierbinte în adevărul cuvintelor lui Hristos, în adevărul căii Sale. Atunci Duhul Sfânt se va pogorî în inimile noastre, după cum a spus Sfântul Serafim, și cum a spus înaintea lui Apostolul Pavel: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite.” (cf. Rom. 8:26)Şi astfel ajunge să iubească și să ierte, să binecuvânteze și să se roage pentru toți fără excepție. Amin.
Sursa: https://orthochristian.com/145561.html
Traducere: Dr. Gabriela Naghi
Și cu ochii de vei vedea pe om păcătuind…
Un oarecare bătrân mare şedea în Siria, între hotarele Antiohiei şi avea un frate, care era gata să judece, de vedea pe vreun frate greşind.
Deci, de multe ori îl învăţa pe dânsul bătrânul, grăind:
– Cu adevărat, fiule, te înşeli şi-ţi pierzi sufletul, de vreme ce nu ştie nimeni ce este în om, decât duhul care este într-însul. Căci de multe ori înaintea oamenilor fac fapte rele, iar în taină se pocăiesc înaintea lui Dumnezeu. Păcatul îl vedem, dar pocăinţa şi faptele cele bune ce le-au făcut, numai Dumnezeu le ştie. Pentru aceasta şi cu ochii de vei vedea pe om păcătuind, nici cât de puţin nu-l judeca pe el, că numai unul Dumnezeu este Judecător.
Că tot omul ce judecă pe altcineva, se află ca un antihrist al lui Hristos, de vreme ce l-a răpit dregătoria şi stăpânirea ce l-a dat Tatăl, făcându-se el judecător mai înainte decât Dânsul.
Extras din Patericul egiptean.
Starețul Dionisie Ignat: O să fie schimbări mari. Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul.
Să avem nădejdea la Dumnezeu, dar timpurile sunt critice. Timpurile-s foarte critice. După cum spun Sfinții Părinți, Sfinții Prooroci, noi am intrat în veacul al VIII-lea, și ei așa scriu că, intrând în al VIII-lea veac, multe necazuri o să vină peste omenire, mari schimbări o să fie în lume.
După scrierile Sfinților Părinți, omenirea așteaptă două pericole înfricoșate: un război înfricoșat de mare și împărăția lui antihrist. Acuma numai Dumnezeu știe care va apuca înainte, războiul acela care se așteaptă sau împărăția lui antihrist. Nouă nu ne-a rămas altceva decât să ne pregătim. Să ne pregătim prin pocăință, spre mărturisire curată, că nimenea nu se poate mântui decât numai prin pocăință, adică prin mărturisirea păcatelor înaintea părintelui duhovnic.
O să fie un război înfricoșat, poate nu acum, dar în câțiva ani. Așa va fi că nu vor mai cunoaște că au fost oameni cei omorâți. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.
Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul, atât duhovnicește, cât și firește; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creștin, asta e departe, dar nu mai poți fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului. Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui satan însuși, că de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârșire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci și tot ce-i omenesc.
Ăștia vor să facă lumea ca pe niște dobitoace, să nu știe că este Viață Veșnică. Chiar dacă zic că este Dumnezeu, ei spun că totul este aici, viața asta să fie bine.
Uniunea Europeană este casa fărădelegilor, este distrugerea omului, nu numai a creștinului sau a monahului. Lăsăm asta la o parte [monahismul sau creștinismul], dar vedem că legile Uniunii Europene duc la distrugerea omului, fiindcă dau drepturi lui satan. Ei legiferează că păcatul împotriva firii este ceva bun.
Vezi, ăștia de la Comunitatea Europeană o țin (consideră) pe România ca cea mai înapoiată. De ce? Pentru că crede în Biserică, fiindcă are mulți preoți și monahi. Adică crede în Viața Veșnică și nu crede în ideile lor. Vor să bage ideile lor și Biserica le stă în cale.
O să fie schimbări mari. Ce, crezi că Comunitatea Europeană este după Dumnezeu? O să-i schimbe pe toți, o să le schimbe mintea. Această schimbare este spre dărâmare, iar nu spre zidire.
Pentru păcatele noastre, ale omenirii, pentru fărădelegile care se petrec, bag seama că s-a luat Harul Sfântului Duh și de la alimente, fructe și legume. Le bagi în gură, dar nu vor să se pogoare în stomac, că nu au gust. Și gustul alimentelor este un dar de la Dumnezeu, dar acum toate sunt serbede.
Să te scoli de la masă cu o mică poftă de mâncare, așa povățuiesc Sfinții Părinți, și asta este folositor și trupește, și sufletește.
Mulți nici nu știu, nici nu socotesc că cununia este o Taină a lui Dumnezeu și că nu se poate desface așa cum vrea fiecare. Doar în caz de preacurvie a unuia din soți Biserica blagoslovește despărțirea; dar și atunci, dacă există iertare între soți, și Dumnezeu iartă. Adică Dumnezeu se bucură mult mai mult de păstrarea cununiei decât de despărțire, chiar pentru motive binecuvântate, să zicem, de Biserică. Trebuie multă răbdare și smerita cugetare și sfătuire între soți ca să poată trece uniți peste ispitele vieții în doi. Că nu e ușor. Este o cruce. Asta e o cruce, și cum poate fi crucea?! Nu ușoară.
Preotul este apostolul Bisericii, apostolul neamului, apostolul națiunii. Astăzi unii spun: „Ce? Haina mă mântuiește?!” Sigur că haina te mântuiește, fiindcă este blagoslovită. Haina preoțească te ferește de multe.
Nu este nevoie să iscodim și să ispitim lucrurile peste fire, că atunci diavolul ne aduce la necredință.
– Părinte, ce se înțelege prin veacul al VIII-lea?
– Că am intrat în a opta mie de ani, după numărătoarea Bisericii.
Extras din Lumea în vremurile de pe urmă. Vol. II – Starețul Dionisie, Editura Prodromos.