Caracterisica tuturor ereticilor în decursul istoriei estea aceea de a se face stăpâni ai Bisericii şi a impune cu forţa rătăcirile lor. Pentru aceasta, n-au ezitat să se folosească de toate mijloacele mârşave: ameninţări, şantaj, exil, întemniţare, schingiuire şi, în final, asasinat. Cărţile noastre bisericeşti ne spun că atunci când s-a întrunit Sfântul Sinod I Ecumenic, la Niceea, în 325, mulţi din cei 318 Sfinţi Părinţi, unii împovăraţi de ani, purtau pe trupurile lor semnele violenţelor fizice la care-au fost supuşi de către ereticii arieni.
Sfântul Antonie cel Mare a trăit în vremea prigoanelor ariene, pe care le-a văzut în duh înainte de declanşarea lor, fapt ce l-a umplut de suferinţă, dar şi de mare nădejde în judecăţile şi ajutorul lui Dumnezeu. Aflându-se într-o vreme înconjurat de mai mulţi credincioşi, deodată i s-au arătat în vedenie prigoanele ce aveau să vină asupra Sfintei Biserici din partea ereticilor arieni. A suspinat îndelung, s-a cutremurat şi la urmă a izbucnit în plâns, spre nedumerirea celor prezenţi. Aceştia l-au rugat să le dezvălui cele arătate în vedenie. ,,O, fiilor, mai bine ar fi fost să mor mai înainte de a mi se face vedenia aceasta. O urgie are să cuprindă Biserica şi are să fie dată oamenilor celor asemenea cu dobitoacele necuvântătoare. Am văzut Sfânta Masă a Bisericii şi împrejurul ei stând catâri pretutindeni, dând cu picioarele celor dinăuntru ca şi cum s-ar fi făcut nişta azvârlituri de picioare ale dobitoacelor ce saltă fără rânduială. Şi atunci suspinam, căci am auzit un glas, zicând: Se va defăima altarul Meu’’.
Au trecut doi ani de la vedenia Sfântului, şi îndobitociţii eretici arieni au năvălit peste sfintele biserici, le-au pângărit, le-au furat sfintele vase. La toate aceste fărădelegi i-au luat ca ajutoare pe păgânii cei fără Dumnezeu. ,,Atunci toţi am cunoscut că azvârliturile de picioare ale catârilor vestite lui Antonie înainte, acum arienii le lucrau ca dobitoacele’’
Întristarea şi frica i-a cuprins pe toţi apărătorii Dreptei Credinţe, de aceea Sfântul Antonie le-a dat nădejdea cea bună: ,,Nu vă mâhniţi, fiilor, că precum S-a mâniat Domnul, aşa Se va milostivi iarăşi şi degrabă îşi va lua Biserica podoaba sa, va străluci după obicei şi veţi vedea pe cei izgoniţi, aşezaţi iarăşi la locurile lor, iar păgânătatea ducându-se şi ascunzându-se în cuiburile sale; apoi Dreapta Credinţă, biruind, va avea toată libertatea pretutindeni; numai să nu vă uniţi cu arienii, că nu este a Apostolilor învăţătura aceasta, ci a diavolilor şi a tatălui lor, învăţătură care este stearpă, dobitocească şi a minţii celei nedrepte, precum este necuvântarea catârilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 344).
Chiar în vreme ce lucram la acest text, a venit vestea întristătore precum că Părintele Ioan Ungureanu a fost lovit în cap de un agent de pază. Derbedeul este angajat de Savu Teofan ca să-i împiedice pe credincioşii anti-ecumenişti din Schit Orăşeni să intre în biserica lor, moştenită de la parinţii şi strămoşii lor. Împotriva acestuia s-a depus plângere, însă dreptatea nu va veni de la instanţă. Puternicii zilei ştiu să-şi protejeze bine lepădăturile care le slujesc cu devotament. Fiţi siguri că acea mână a brutei, ridicată asupra unui slujitor al lui Hristos, se va usca curând.
În loc de concluzie: ,,Omul în cinste fiind, n-a luat aminte; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 38, 12 şi 21).
Presbiter Ioviţa Vasile
Pacea lui Dumnezeu nu este precum pacea pe care ne străduim să o aducem în noi prin gânduri și rugăciuni, intrucat ne-am tulburat sufletește, datorita furtunilor lăuntrice provocate de actiunile celor care vor cu de-a sila sa ne transforme in fiinte slabanogite, conduse usor catre unirea cu uniatii si paistasii intr-o Biserica Universala, cu participarea reprezentanților tuturor „credințelor” Creștine.
Omul poate să vadă ca ființă rațională, că acest lucru este împotriva lui Dumnezeu. Să vadă și să recunoască, omorand serpii veninosi ai iubirii de sine, strecurati de duhurile diavolesti, zicand ca apostolul Pavel: ,,Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”.
Nu cunosc oare cei ce ne atrag in aceasta cursa vicleana si amagitoare, dumnezeestile cuvinte:
*”Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort.
Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu.
Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta. Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.”
Nu se ingrijoreaza catusi de putin Mitropolitul Teofan, cel care ii iubeste pe cei de alte credinte ca pe frati si ii prigoneste pe cei de credinta ortodoxa, cea pe care a marturisit-o candva.
Oare a fost vreodata sincer, caci cine a cunoscut Pacea lui Dumnezeu, prezenta lui Hristos, inlauntru Sau, numai doreste altceva si nu se mai poate desparti de El. Deci totul a fost prefacatorie fariseica in folosul intereselor intunecate la care a aderat, tradandu-si fratii ortodocsi, Ortodoxia neamului nostru stramosesc, sfasiind Camasa Domnului nostru Indelungrabdator.
Pacea lui Dumnezeu este înfricoșătoare. Omul simte pace și pregustarea Împărăției Cerurilor, simte pregustarea Raiului, simte pregustarea Ierusalimului celui de Sus, are pregustarea acelei păci nesfârșite, ce nu se poate exprima în cuvinte. Pacea aceasta este ceva foarte mare, este un har deosebit, ce îl dobândesc cei care au o viață duhovnicească inalta. Când Hristos dă Pacea Sa omului, când cineva simte prezența lui Dumnezeu înlăuntrul său, simte dragostea dumnezeiască în inima sa, simte ceva mai presus de fire. Simte că inima sa devine un rai duhovnicesc cu desfătare cerească, care se întinde și se extinde și ii cuprinde intreaga fiinta și îl face să fie în afara a tot ce este omenesc. In acest om încetează miscarea oricaror patimi, orice tulburare din inima și trăiește o viață cu desăvârșita nepătimire daruita lui de Hristos. Uneori se simte invaluit de o bucurie duhovnicească, o desfătare, o veselie negrăită, o întristare dătătoare de bucurie.
Raceala de gheata din inima Mitropolitului Teofan, este dovada vie a bolii fatale de care sufera, panerezia salbatica sataniceasca, sub semnatura careia isi va desfasura intreaga sa viata de acum incolo.
Asa vor ingheta treptat si inimile fratilor nostri din Biserica, ramasi in ascultare alaturi de Inaltii Ierarhi, Preotii si Staretii din manastiri. Nu ii vom mai recunoaste in scurt timp.
Nadajduim in milostivirea nesfarsita a Imparatului Hristos, sa ne dea si noua Pacea Sa, caci impreuna uniti, devenim in credinta mai tari ca stanca, ramanand in Adevar si straduindu-ne sa aducem roadele bine-placute Domnului, care este numai Iubire, caci cu El, prin El, toate sunt cu putinta celui care crede.
**”Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.”
*Apocalipsa3;1-3,6
**Matei3;9-10
Fiecare pasare pre limba ei piere. Teofan profita din plin de timpul care-l mai are, pentru a faptui raul.
Nebunia nebunilor
La Kiev in catedrala Sf Sofia schismaticii organizeaza un , , sinod” unde participa si sodomiti, evident a participat si o delegatie a fanarului, voi reveni cu linkul
De mi-ar fi spus cineva acum zece ani, n-as fi crezut. Acum e fapt implinit. Spurcaciunile umane nu mai au nicio frica, niciun dram de rusine. Sunt mari si tari. Pana cand?
Sinodul episcopilor „bisericii ortodoxe din Ucraina”, în frunte cu „mitropolitul” Epifanie Dumenko, intrunit la Kiev la 5 decembrie, a anunțat modificări la sărbătoarea Sfintei Liturghii menite să apropie practicile liturgice ale BOaU de cea a Patriarhia Constantinopolului.
În special, s-a decis ca troparul din Ceasul al treilea în Liturgiile Sf. Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare să fie opțional .
Sinodul a mai afirmat că, „ținând cont de practica liturgică a altor Biserici Locale, în special a Patriarhiei Ecumenice și a Bisericii Greciei, s-a decis pronunțarea Litaniei Catehumenilor numai în parohiile unde există catehumeni – cei care se pregătesc pentru Botez și sunt catehizati. ”
În acest fel, Liturghia va corespunde mai bine nevoilor celor prezenți, scrie Sinodul.
Utilizarea personalului episcopului în timpul slujbelor este, de asemenea, „simplificată”, ținând cont de practicile altor biserici locale.
Deciziile Sinodului nu sunt lipsite de controverse. „Patriarhul” Philaret Denisenko, șeful schismaticului „Patriarhie de la Kiev”, pe care OCU îl consideră încă membru al propriului său Sinod, a declarat că „Sinodul OCU și-a demonstrat dependența de tradiția greacă, făcând schimbări în Sfânta Liturghie și, mi se pare, pregătește inconștient un război religios în Ucraina. ”
În Lutsk, un grup de activiști a cerut o binecuvântare pentru a sărbători Nașterea Domnului Hristos conform Noului Calendar din 25 decembrie, pentru a se diferenția de „agresorul Rusia”.
https://orthochristian.com/126353.html
Schismaticii lui Dumenko fac orice pentru a se baga in seama si a arata ca ei exista. N-au decat sa batjocoreasca Dumnezeiasca Liturghie, pentru asta vor plati greu. Oricum, ce fac ei nu e Sfanta Liturghie ci un ceremonial de ochii lumii. Har n-au, Sfinte Taine n-au.
Un documentar extraordinar despre cei 30 de ani de democratie, dupa sacrificiul celor cazuti sub gloantele tiraniei bolsevice, in decembrie 1989, pe care Biserica ii pomeneste cu evlavie la fiecare Sfanta Liturghie.
https://recorder.ro/documentar-recorder-30-de-ani-de-democratie/