LUNA IANUARIE
Ziua a 23-a
Sf. Mucenici Clement, Episcopul Ancirei şi Agatanghel; Doi Sf. Mc. din Parium; Cuv. Eusebie, Mavsima, Salaman, Ghenadie; Sf. Ier. Paulin; Sf. Părinţi de la Sinodul VI Ec.
,,Dau anatema pe Arie şi pe cei împreună cu dânsul cugetători şi părtaşi ai nesănătoasei lor cugetări; pe Macedonie şi pe cei cu dânsul, care bine s-au numit pnevmatomahi; asemenea pe Nestorie şi pe ceilalţi ereziarhi, şi pe cei de un cuget cu aceştia îi lepăd şi îi dau anatema, şi cu glas mare zic hotărât: Tuturor ereticilor anatema! Tuturor ereticilor anatema!’’ Iubite cititorule, Biserica noastră Dreptmăritoare a rânduit ca înainte de hirotonire întru episcop, candidatul să facă o foarte amplă mărturisire de Credinţă, în care sunt cuprinse şi cuvintele de mai sus. Este de la sine înţeles că odată rostită anatema asupra cuiva, acesta este îndepărtat din Biserică şi nu mai putem avea nici un amestec cu el. Este de aceea de neînţeles faptul că un episcop care a pronunţat anatema asupra ereticilor să stea în aceaşi adunare cu aceştia, încă şi să discute cu ei ca parteneri egali, negociind Sfintele Dogme. Ne aducem aminte că s-a nimerit ca Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan să se întâlnească sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint, dar s-a grăbit să iasă de-acolo, nu cumva să se prăbuşească acoperişul peste ei! Pentru ca unul care a căzut în erezie să fie primit în Biserică se cer câteva condiţii; întâi să lepede şi să blesteme erezia, apoi să se pocăiască şi să-şi exprime dorinţa sinceră de a reveni în Biserică.
,,Peste acestea încă mai mărturisesc că voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate Canoanele celor Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi ale celor locale, învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi, tradiţiile Sfintei Biserici Ortodoxe’’. Este binecunoscut faptul că Sfinţii Părinţi nu intrau în dialog cu ereticii şi nu căutau să se unească cu ei, ci doar aşteptau întoarcerea şi pocăinţa lor, mărturisind cu tărie Adevărul revelat şi au statornicit ,,să fie dată anatemei orice erezie’’, cum spune Canonul I al Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol, din 381.
Potrivit celor scrise mai sus, şi întregii Tradiţii Sfinte, întâlnirile ecumenice, comandate şi programate de cei din afara Bisericii, au loc cu încălcarea Sfintelor Canoane, pe care toţi episcopii ortodocşi s-au făgăduit a le respecta. Faptul că se invocă dragostea creştină este o mască, căci nu poate exista dragoste acolo unde este făţărnicie, minciună şi înşelare. Faptul că se vorbeşte cu insistenţă de necesitatea ,,ca toţi să fie una’’, cum Însuşi Mântuitorul a spus, nu justifică în nici un fel întâlnirile costisitoare cu ereticii, care sunt chiar mai răi şi mai vicleni decât cei din primele veacuri.
Cum am spus şi altădată, Biserica nu a dat nimănui mandat să participe la întâlnirile ecumeniste şi nu se va uni niciodată cu ereticii. Se vor uni trădătorii lui Hristos şi ai Bisericii. Dupa sinodul II tâlhăresc din Creta, se poate spune că participanţii au căzut nu numai sub anatema Sfinţilor Părinţi. Au căzut sub propria anatemă. E dureros, dar cu să spui?
Citările de mai sus s-au făcut după cartea episcopilor, numită Arhieraticon.
Pr. Ioviţa Vasile