Scrisoare adresată Ministerului Sănătății din Israel – 10 ianuarie 2022

Până la urmă, adevărul iese întotdeauna la lumină. Și adevărul în privința Coronavirusului începe să se dezvăluie. Atunci când concepte distructive se prăbușesc unul după altul, nu mai rămâne decât să ne adresăm experților care au gestionat această pandemie: noi v-am zis! Cu doi ani întârziere, realizați în sfârșit că un virus respirator nu poate fi învins și că orice încercare de acest fel este destinată eșecului.

Nu recunoașteți, pentru că nu ați recunoscut aproape nici o eroare în ultimii doi ani, însă, privind în urmă, este limpede că ați eșuat lamentabil în aproape toate măsurile voastre și până și presei i-a devenit greu să vă acopere rușinea. Ați refuzat să recunoașteți că infecția vine în valuri care dispar singure , în ciuda anilor de observații și a cunoștințelor științifice. Ați insistat să atribuiți fiecare declin al unui val exclusiv măsurilor voastre” și astfel, printr-o propagandă mincinoasă, ați învins flagelul. Și după aceea l-ați învins din nou. Și din nou, și din nou, și din nou.

Ați refuzat să recunoașteți că testarea în masă este ineficientă, deși propriile voastre planuri de contingență afirmau asta.
Ați refuzat să recunoașteți că trecerea prin boală oferă mult mai multă protecție decât vaccinul* , în ciuda cunoștințelor existențe și a observațiilor care arătau că persoanele vaccinate netrecute prin boală au un risc mult mai mare de a se infecta decât persoanele trecute prin boală.
Ați refuzat, în ciuda a ceea ce arătau studiile științifice, să recunoașteți că persoanele vaccinate sunt contagioase. Pe această bază, ați încercat să ajungeți la imunitatea de grup prin vaccinare – ați eșuat și aici.
Ați insistat să ignorați realitatea că boala este de zeci de ori mai periculoasă pentru grupurile de risc și pentru adulții vârstnici decât pentru tinerii care nu fac parte din grupurile de risc, în ciuda informațiilor care au venit din China încă din 2020.
Ați refuzat să adoptați „Declarația de la Barrington”, semnată de peste 60.000 de oameni de știință și profesioniști medicali sau orice alte programe de bun simț.

Ați ales să îi ridiculizați, să îi calomniați, să le deformați spusele și să îi discreditați. În locul programelor bune și al persoanelor bune, ați ales niște profesioniști cărora le lipsea pregătirea potrivită pentru gestionarea pandemiilor (medici generaliști pe post de consilieri șefi ai guvernului, veterinari, agenți de securitate, personal din presă etc.)
Nu ați creat un sistem eficient pentru a semnala efectele secundare ale vaccinurilor, iar rapoartele despre efectele secundare au fost eliminate până și de pe pagina dvs. de Facebook.

Medicii evită să lege efectele secundare de vaccin, de teamă că îi veți persecuta așa cum ați făcut-o cu unii dintre colegii voștri.
Ați ignorat numeroase rapoarte care vorbeau despre schimbările în intensitatea și durata ciclurilor menstruale.
Ați ascuns informații care ar fi permis o cercetare obiectivă și adecvată (de exemplu, ați șters datele pasagerilor de pe aeroportul Ben Gurion).
În schimb, ați decis să publicați articole lipsite de obiectivitate împreună cu membri din conducerea Pfizer despre eficiența și siguranța vaccinurilor.
Totuși, de la înălțimea orgoliului vostru, ați ignorat și faptul că până la sfârșit Adevărul va ieși la lumină. Și el a început să iasă. Adevărul este că ați adus încrederea publicului în voi la un nivel fără precedent de jos și că v-ați erodat statutul de autoritate.

Adevărul este că ați risipit în van sute de miliarde de șekeli – pentru a publica acte de intimidare, pentru teste ineficiente, pentru lockdown-uri distrugătoare și pentru a tulbura rutina vieții în ultimii doi ani.

Ați distrus educația copiilor noștri și viitorul lor. Ați făcut în așa fel încât copiii să se simtă vinovați, speriați, să fumeze, să bea, să devină dependenți de droguri și iritabili, după cum o atestă directorii de școli din toată țara.
Ați distrus viețile, economia, drepturile omului, sănătatea mintală și fizică.
I-ați calomniat pe colegii care au refuzat să vi se supună, i-ați asmuțit pe oameni unii împotriva altora, ați dezbinat societatea și ați polarizat discursul.
I-ați etichetat, fără nici o bază științifică, pe oamenii care au optat să nu se vaccineze drept inamici publici și răspânditori de boală.

Ați promovat într-un mod fără precedent, o politică draconică de discriminare, de negare a drepturilor și de selecție a oamenilor, inclusiv a copiilor, în funcție de opțiunile lor medicale. O selecție lipsită de orice fel de justificare epidemiologică.
Când compari măsurile distructive pe care le-ați urmat cu politicile raționale din unele țări, poți să vezi cu claritate că distrugerile pe care le-ați provocat nu au făcut decât să adauge noi victime la persoanele deja vulnerabile la virus.
Economia pe care ați ruinat-o, șomerii pe care i-ați provocat și copiii cărora le-ați distrus educația reprezintă un surplus de victime rezultate exclusiv în urma acțiunilor voastre.

Nu exista nici o urgență medicală, însă voi ați întreținut o asemenea stare de doi ani încoace din lăcomie de putere, de bani și de control.
Singura urgență este faptul că voi încă decideți măsurile și controlați bugete enorme pentru propagandă, și le manipulați în mod conștient, în loc să le direcționați pentru a întări sistemul de sănătate.
Această „urgență” trebuie să înceteze!

Sursa scrisoarea originală în limba ebraică – Israel’s Prof. Ehud Qimron – „Ministry of healts – It’s Time to Admit Failure – https://theparadise.ng/israels-prof-ehud-qimron-ministry-of-health-its-time-to-admit-failure/ – 12 ianuarie 2022

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

De mai bine de doi ani de zile, în fruntea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei se află un personaj ciudat, pe care nici nu ştii cum să-l categoriseşti şi unde să-i găseşti locul cuvenit. Este vorba de Sofronie Drincec. Dumnealui a fost ,,hirotonit’’ episcop ortodox de confraţii lui întru erezie. Nu pot să mă pronunţ asupra canonicităţii şi validităţii ,,hirotoniei’’ sale, dar fiind sigur impus de cei din afara Bisericii se ridică mari semne de întrebare, deoarece Canonul 30 Apostolic prevede: ,,Dacă vreun episcop, folosind stăpânitori (dregători) lumeşti, s-ar face prin ei stăpân peste vreo Biserică, să se caterisească şi să se afurisească, de asemenea şi părtaşii (complicii) lui’’.

În 2009, Sofronie Drincec a oficiat un ritual de ,,sfinţire’’ a apei împreună cu greco-catolicul Virgil Bercea. Faptul a produs mare tulburare în Biserică, sinodul dezbătând această abatere canonică a domniei sale. A fost iertat, fără a se pocăi, şi şi-a continuat nestingherit activitatea de sfidare şi încălcare a Sfintelor Canoane.

În 2016, a participat la sinodul tâlhăresc din Creta, punându-şi frumuşel semnătura pe documentele eretice adoptate acolo.

În anul 2019, de Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, Sofronie Drincec a refuzat să-şi îndeplinească datoriile arhiereşti faţă de credincioşii ortodocşi, s-a deplasat într-o capişte greco-catolică şi a asistat la o ceremonie cu pretenţii de Sfântă Liturghie. La vremea cuvenită, greco-catolicii l-au pomenit între pseudo-arhiereii lor, ceea ce constituie momentul în care Drincec s-a lepădat de Sfânta Credinţă Ortodoxă şi a fost imediat asimilat ca ,,episcop’’ papistaş. Credincioşii ortodocşi au reacţionat prompt, cerând caterisirea lui Drincec şi îndepărtarea lui din scaunul episcopal al Oradiei. Zadarnic. Sinodul a rămas insensibil şi e menţinut în continuare pe statele de plată ale ortodocşilor. Pentru greco-catolici e convenabil să-şi aibă omul lor în fruntea unei eparhii ortodoxe.

Anul acesta, Sofronie Drincec a organizat, împreună cu celelalte căpetenii eretice şi schismatice din oraş, zisa ,,săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor’’. Numai că în această cacealma au fost aduşi şi evreii mesianici, care sunt orice, numai creştini nu. Reuniunea din locaşul lor a fost interzisă ,,creştinilor’’, adică goimilor, pe motiv că aceştia sunt necuraţi şi le-ar spurca sinagoga prin prezenţa lor. Li s-a permis să urmărească evenimentul on–line. Consternant.

 Ca o premieră, a fost invitată şi secta penticostală, pentru că distinşii participanţi la sinodul tâlhăresc cretan au ridicat toate grupările eretice la rang de ,,biserici’’. Nu înţeleg de ce n-au fost invitaţi şi martorii lui Iehova, cei care au o aversiune bolnăvicioasă faţă de Biserica lui Hristos.

Pas cu pas, aşa se conturează ,,religia’’ blestematului antihrist. ,,Până când vă voi răbda pe voi?’’ (Matei 17, 17).

Presbiter Ioviţa Vasile

Programul decadei de rugăciune:

– Miercuri, 19.01.2022 – Biserica Betania, str. Doina nr.19, ora 18.00

– Joi, 20.01.2022 – Biserica Penticostală Tabor, str. Meiului nr.4, ora 18.30

– Vineri, 21.01.2022 – Biserica Ortodoxă cu Lună, str. Traian Moşoiu nr.2, ora 17.00

– Sâmbătă, 22.01.2022 – Comunitatea Evreilor Mesianici – doar on-line

– Duminică, 23.01.2022 – Biserica Reformată Rogerius, str.Eroului Necunoscut nr.6, ora 18.00

– Luni, 24.01.2022 – Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae”, strada Iuliu Maniu nr. 1, ora 18.00

(Preluare de pe Bihoreanul)

Eu am fost întrebată: care este gândul cel mai temeinic cu care ați ieșit din închisoare? Și am spus, fără să ezit, două fraze: că suferința este treaptă de iubire, nu este pedeapsă, cum spunem noi; că noi așa zicem, de pildă, că boala este plata păcatului. Nu este adevărat, boala este dovada că iubirea lui Dumnezeu lucrează și ne curăță de zgura pe care păcatul a așezat‑o pe noi. Deci, din momentul când ajungi să înțelegi lucrul ăsta, ai o stare de bucurie și de împlinire nemaipomenită, pe care Părintele Bejan a numit‑o Bucuriile suferinței. Îți dai seama că de fapt Dumnezeu, în marea Lui bunătate, te scoate prin această suferință, prin acest dar care este un dar de iubire, de grijă a Bunului Dumnezeu. Vedeți, prin jertfa Mântuitorului orice părinte care are darul duhului Sfânt poate să ne ridice păcatele, dar urma păcatului rămâne. Pe aceea nu o poate ridica decât Bunul Dumnezeu; și El o ridică, dându‑ne această cale. Deci noi prin păcat am știrbit din opera divină care este creațiunea în întregimea ei. Ca să fie ca la început, cum a fost înainte de păcatul meu, eu trebuie să pun la loc ceea ce am luat prin greșeala mea. Lucrul acesta nu‑l pot face decât prin suferință.

Și asta pentru că mi‑a arătat Mântuitorul Iisus că asta este problema omului, numai pe Cruce se poate șterge urma păcatului de orice fel. Și din clipa aceea, când înțelegi lucrul ăsta, noi când am ajuns să înțelegem lucrul ăsta, ne‑am însușit cu bucurie nespusă suferințele închisorii, ne‑am dat seama cât de mare este iubirea Domnului, măsurând‑o după amploarea suferinței care ni s‑a dat. Cu cât era mai mare, cu atât a fost mai multă grija Bunului Dumnezeu, ca să ne absolve total. Și din clipa aceea suferința a devenit prilej de iubire și prilej de bucurie.

Al doilea gând pe care l‑am spus fără șovăire și mi‑a venit traducerea în cuvinte a acestui sentiment cu care noi am ieșit din închisori: Nici o frică să nu fie mai mare decât frica de Dumnezeu. De ce? Pentru că frica venită de la diavol este spaimă, este îngrozire, este o cale de tulburare și de suferință căreia nu ai cum să‑i faci față, pentru că diavolul este înfricoșător, într‑adevăr.

Deci frica de el asta este. Frica de Domnul, însă, este frica de a nu ofensa o iubire perfectă, este de cu totul altă natură. Și în momentul când ai această grijă, ai această frică să nu ofensezi iubirea Celui Care Și‑a lăsat cerul și a venit pe pământ ca să vadă care sunt problemele omului, care sunt treburile pe care el nu le poate birui și cum poate să‑l ajute mai mult și mai bine, din momentul acela înțelegem într‑adevăr că nici o frică, oricât de spăimoasă ar fi, nu te poate tulbura, nu te poate clinti. Pentru că una este frica de a nu ofensa iubirea absolută și alta este frica de a nu te lăsa păcălit, îngenuncheat, umilit și până la urmă înhățat de cel nenumit. Deci acestea sunt cele două mari învățăminte cu care Dumnezeu ne‑a împodobit sufletele în închisoare. Să trăim suferința ca pe un dar de iubire și să nu ne fie frică decât de a nu ofensa această iubire absolută, desăvârșită.

Selecţie şi editare : Dr. Gabriela Naghi

Toate războaiele declanşate şi desfăşurate în cursul istoriei au fost absurde. Pentru niciunul nu poate fi găsită o justificare raţională. Doar partea care-şi apăra ,,sărăcia şi nevoile şi neamul’’ avea îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu. Noi, românii, am fost mai mereu în această situaţie, exceptând cazurile când alţii ne-au târât în luptă, împotriva voii noastre.

Suntem în pragul unui război, care s-ar putea să fie al treielea mondial, cel despre care au profeţit Părinţii Bisericii. Este de mare trebuinţă să înţelegem cine sunt cei care vor declanşa această conflagraţie şi scopul major urmărit de aceştia. În acest sens, cel mai potrivit este să recurgem la textele Sfinte, mai exact la Cartea Apocalipsei:

1.,,Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; apoi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea! Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer. Şi i s-a dat să facă război cu Sfinţii şi să-i biruiască, şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul’’ (Apocalipsa 13, 4-7).

2.,,Şi s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra Sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a coborât foc din cer şi i-a mistuit’’(Apocalipsa 20, 9).

Aceste  fragmente biblice descriu, cum nu se poate mai limpede, confruntarea între puterile întunericului, adică funesta triadă diavol – antihrist – proorocul mincinos papa, de o parte şi Dumnezeu cu Sfinţii Săi, de cealaltă parte. La început, prin îngăduinţă Dumnezeiască, Sfinţii vor fi biruiţi. În lupta finală, Însuşi Dumnezeu va interveni şi va mistui cu foc puterile diavoleşti, care au împresurat ,,tabăra Sfinţilor, cetatea cea iubită’’, adică Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Observăm că războiul ce stă să înceapă va avea loc între hotarele ţărilor ortodoxe: Ucraina, aparentul măr al discordiei, Rusia, Belarus, Romănia şi Republica Moldova. Acestea sunt ţinta sataniştilor care pregătesc din umbră conflagraţia care va urma. După cum spun Părinţii Bisericii, se vor pierde milioane de vieţi. Oamenii sacrificaţi de demenţii lumii trebuie să fie ortodocşi, căci războiul împotriva Bisericii Ortodoxe se va duce, deoarece sataniştii ar dori să o şteargă de pe faţa pământului. Aceasta este cheia în care trebuie înţelese intenţiile diabolice ale mai-marilor lumii, cei care vor provoca acest război. Războiul se coroborează logic cu încurajarea găştii de golani schismatici ai lui Epifanie şi ai lui Filaret şi, bineînţeles, cu acordarea tomosului de recunoaştere a acestora, emis de agentul american Bartolomeu  din Constantinopol. Pierderile imense se vor înregistra în rândurile populaţiei civile, adică ale credincioşilor ortodocşi. Pierderile militare vor fi minore şi nici nu vor mai conta. Părţile, zise beligerante, vor simula un conflict între ele, cu motivaţii şi pretexte inventate propagandistic. În fapt, ele vor avea un ţel comun, suprimarea credincioşilor ortodocşi.

Să ţinem seama că războiul se va desfăşura sub o comandă unică, aflată în Statele Unite. Şefii de state, guvernanţii, marii comandanţi militari sunt marionete legate cu fire nevăzute de mâinile celor care au provocat zisa pandemie, cu acelaşi scop declarat, reducerea populaţiei globului. Unde e comandă unică nu pot fi antagonisme. Disputele la nivel declarativ între conducătorii politici nu sunt decât simulacre, menite să ascundă adevărata stare de lucruri. În fapt, ei acţionează în deplin acord, se supun aceloraşi comandamente şi comenzi, nutresc aceaşi ură faţă de Hristos şi Biserica Sa, asemenea sataniştilor din vârful piramidei. Din această ecuaţie lipseşte aşa-zisul cel mai puternic om al planetei, Joe Biden, care joacă exact rolul unei momâi în mijlocul unui lan.

Ce avem noi de făcut în faţa iminenţei războiului? Nimic altceva decât ne îndeamnă Dumnezeu prin Sfânta Scriptură: ,,Moise a zis către popor: Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi staţi liniştiţi’’ (Ieşire 14, 13-14). ,,Aşa zice Domnul către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă înspăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu’’(Paralipomena 20, 15).

Presbiter Ioviţa Vasile

Românii ingenioşi au găsit nenumărate modalităţi pentru a-şi asigura confortul de care au nevoie chiar dacă nu au acces la reţelele publice de utilităţi. Nu le lipsesc curentul electric, căldura şi apa potabilă, chiar dacă sunt la zeci sau sute de kilometri de oraş.

Moda caselor la ţară a prins şi mai mult contur începând din anul 2020, când întreaga Românie s-a aflat într-un lockdown dur timp de două luni şi jumătate, între lunile martie şi mai. Obligaţi să-şi petreacă ziua întreagă între patru pereţi, mulţi dintre ei au decis că este momentul fie să se mute şi să trăiască în case spaţioase, cu curte, fie măcar să-şi construiască o casă de vacanţă.   Mai de voie sau de nevoie, unii dintre ei s-au văzut puşi în faţa unor provocări, în condiţiile în care de cele mai multe ori casele de la ţară sau cele din pustietate nu sunt racordate la reţelele publice de utilităţi. Problema a fost pusă pe pagina de Facebook „Mutat la ţară, viaţa fără ceas”. „Salutare, oameni dragi! Este cineva din grup care trăieşte off grid? Sunt foarte curios de soluţii concrete şi fiabile pentru curent şi apă! Orice sfat ajută, mulţumesc frumos!”, a lansat provocarea unul dintre membrii grupului. Iar răspunsurile nu au întârziat.   „Apă, fântână, sistem fotovoltaic automatizat de 3 kw+generator diesel automatizat de 6 kw Încălzire: lemne, electric, încălzire apă cu butelie”, a răspuns cineva.   „Familie cu trei copii. Trăim off grid de vreo doi ani. Avem panouri fotovoltaice (sistem de 3,5 kw configurat si instalat de noi – 16.000 lei), generator (la nevoie), fântână”, a explicat altcineva. ADVERTISING   „Eu am în plan pentru curent, o moara de vânt în varianta modernă, există cineva care face aşa ceva şi are comenzi în toată Europa. Nu susţin tăiatul pădurilor sau poluarea de orice fel. Off the grid înseamnă în primul rând comuniunea cu natura şi respectul pentru ea”, a explicat alt internaut.

Altcineva a ales să trăiască off grid departe de ţară, în Spania, şi spune că se descurcă fără nicio factură, având însă tot confortul. „Avem o căsuţă în Spania unde trăim fără nicio utilitate facturată. Două panouri solare sunt suficiente pentru a avea lumină şi un frigider. Nu maşină de spălat sau alte electrocasnice. Apa o aducem cu pompa de la un izvor care are un bazin de colectare (de la peste 500 m distanţa) printr-un sistem de pompe şi furtun, pompele conectându-le la generator. Rezervorul de apă asigură prin cădere apa necesară spălării de mână a vaselor şi apa de la wc. Nu consumăm multă apă dat fiind că locuim acolo mai mult vara şi avem la mica distanţă un lac superb unde facem baie zilnic şi mai spălăm câte o rufă.

Nu avem nici internet nici acoperire la telefoane mobile. Avem o parabolică şi televizor, dar nu le folosim. În zilele mai răcoroase ne încălzim cu lemne, avem ceva sobiţe (două) iar lemne sunt suficiente în jurul casei. De gătit gătim la aragaz cu butelie şi la grătar afară (deşi focul deschis este interzis) cu mare grijă în zilele cu vânt puternic. Se poate trăi minunat şi aşa dacă nu eşti sensibil şi subjugat tehnologiilor. Seara o petrecem afară, privim cerul, numărăm sateliţii şi stelele căzătoare. Ziua umblăm hai hui, înotăm, zburăm ocazional (deltaplan sau parapantă) şi citim. Undeva mai sus pe câmp există un loc unde intră semnal şi acolo îmi improvizez un birou când am nevoie de internet.”  

Preluare de pe Cluj-Napoca

Judecat fiind, acuzatorii i-au zis Sfântului Maxim: ,,Apoi ce, tu singur te vei mântui, iar ceilalţi toţi vor pieri?’’

Zis-a Cuviosul: ,,Cei trei tineri, care nu s-au închinat idolului la care s-au închinat toţi oamenii, n-au osândit pe nimeni (Daniel 3, 18), fiindcă nu se uitau la cele ale altora, ci cum să nu cadă ei înşişi din adevărata cinstire a lui Dumnezeu. Tot aşa şi Daniel, aruncat în groapa cu lei (Daniel 6, 16), n-a osândit pe nimeni din cei care nu se rugau lui Dumnezeu, acceptând decretului lui Darius, ci s-a uitat la el însuşi şi cele ale lui preferând mai degrabă să moară decât să supere pe Dumnezeu şi să fie biciuit de conştiinţa proprie pentru călcarea legilor firii. Să nu-mi dea Dumnezeu nici mie să osândesc pe cineva sau să spun că numai eu mă voi mântui! Prefer însă mai degrabă să mor decât să am conştiinţa tulburată că am alunecat în vreun

,,– Însuşi faptul că tu nu eşti în comuniune este pentru toţi ca un glas mare să nu stea nici ei în comuniune.

Atunci robul lui Dumnezeu a spus:

– Nu există nimic mai silnic decât o conştiinţă care te acuză şi nimic mai îndrăzneţ decât o conştiinţă care te apără.“

“Atunci eparhul (prefectul) i-a spus:

– Eşti în comuniune cu Biserica de aici, sau nu?

– Nu.

– De ce?

– Pentru că a respins Sinoadele Ecumenice.

– Dacă a respins Sinoadele Ecumenice, cum se face că ele sunt menţionate în diptice (la Liturghie)?

– Şi care e folosul unor nume dacă sunt respinse dogmele?“

Zis-au lui: Ce vei face când romanii se vor uni cu bizantinii? Căci aseară au venit de la Roma doi clerici şi dimineaţă, în ziua Duminicii, se vor împărtăşi cu patriarhul din preacuratele Taine. Cuviosul Maxim răspunse: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul, eu nu pot să mă împărtăşesc, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, dacă ar propovădui înt-alt chip, aducând ceva nou în Credinţă’’

“Eu nu doresc ca ereticii să patimească, nici nu mã bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic – ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire“. (Sfântul Maxim Mărturisitorul (epistola 12: PG91, 465C)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

„Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească Sfântul de vei vota. Apoi adăuga:

– Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde, că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri.”

“Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nişe bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!” Şi vor alege de împărat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânată evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânaţi, din neamul împărătesc, şi va fi „el” frumos pentru cei necredincioşi, iar cei dreptcredincioşi îi vor vedea faţa lui adevărată: urâtă şi înspăimântătoare. Când se va plimba în mantie împărătească prin grădină cu mama sa, şi se va gândi cum va fi el în viitor să-şi conducă împărăţia, deodată se va deschide pământul, va izvorî apă, iar din apă va sări ceva, şi lui îi va părea că cineva e în spatele lui şi se va întoarce cu faţa înapoi să vadă. Atunci va vedea ceva groaznic, o grozăvie, şi, de frică, va deschide gura să ţipe; atunci diavolul se va sălăşlui în el şi din acel moment el va deveni antihrist.

Nu o dată Părintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum însă diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega şi el se va sălăşlui în împăratul-antihrist“.

(Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viața, învățăturile, minunile și acatistul”, Editura Egumenita)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Un Ierarh grec a acuzat Sfântul Sinod al Bisericii Greciei de faptul că sinodalii nu l-au condamnat public pe Elias Mossialos, care a ofensat-o ​​pe Maica Domnului. Fostul Mitropolit de Kalavryta Ambrosie (Biserica Ortodoxă a Greciei) a spus că episcopii Bisericii Greciei L-au trădat pe Hristos, relatează Romfea.

Mitropolitul Ambrosie a scris într-o adresare către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei: ,,Voi, marii preoți ai Bisericii Greciei, ați abandonat fără scrupule înalta voastră misiune și v-ați transformat din reprezentanți ai lui Hristos în reprezentanți ai lui Mițotakis? Adică ați renunțat la privilegiul de a fi după chipul lui Hristos și ai ajuns să fiți asemenea chipului lui Mițotakis?”.

În opinia sa, „acceptarea necondiționată și aplicarea fidelă a măsurilor impuse de guvernul lui Mițotakis, în urma cărora bisericile au fost închise, iar enoriașii au dispărut, este lepădare de Hristos și trădarea Credinței noastre Ortodoxe”.

El întreabă dacă „distrugerea completă de recentul cutremur a bisericii de la Arkalohori din Creta, care fusese transformată în primul centru de vaccinare din Grecia”, nu este o dovadă a mâniei lui Hristos pentru atitudinea trădătoare a episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei față de El?

Mitropolitul Ambrosie a acuzat Sfântul Sinod al Bisericii  Ortodoxe a Greciei și de faptul că Sinodul nu l-a condamnat public pe Elias Mossialos, care a jignit-o ​​pe Maica Domnului. ,,Dacă Sfântul Sinod, ca organ administrativ competent, și fiecare dintre voi, ca păstrător al Credinței, nu ați condamnat această îngrozitoare insultă adusă Maicii Domnului, pe care Mossialos o echivalează cu o desfrânată, atunci cine altcineva ar putea să facă acest lucru? Deci sunteți trădătorii Credinței noastre?”, a scris Vlădica Ambrosie.

UJO a scris mai devreme că un episcop grec crede că ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei care promovează necesitatea vaccinării au devenit mai degrabă reprezentanți ai lui Mițotakis decât ai lui Hristos.

(Preluare de pe UJO, cu mici adaptări)

 

Multă lume îmi spune : « Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog ». Şi mă gândesc : rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute. În total zece minute, să zic ! Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!
Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice.N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţării, să-i facă credincioşi. Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron – dacă patronul este un speculant – la întreprindere, oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai.

Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni. Ei bine, rugăciunea ta de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti şi mâine poţi fi mort. Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea, rugăciunea noastră trebuie să fie continuă ; dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu 2009)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Între Sfinţii ce se pomenesc astăzi în Biserica lui Hristos, este Sfântul Macarie Egipteanul. Acesta a trăit în secolul IV după Naşterea Mântuitorului Hristos şi a fost învăţător al semenilor, cu cuvântul şi cu fapta. Cele ce vom relata în continuare, arată darurile duhovniceşti primite de alesul lui Dumnezeu.

,,Apoi a venit la dânsul un frate oarecare şi i-a zis: Avvo, spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc. Zis-a lui bătrânul: Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi. Deci a mers fratele şi-i grăia de rău, apoi şi cu pietre a bătut mormintele; după aceea venind a spus bătrânului. Iar acela l-a întrebat: Nimic nu ţi-au spus? Zis-a el: Nu. Atunci zise bătrânul: Mergi şi îi laudă pe ei. Deci a mers şi a început cu laude a ferici pe cei morţi. Apoi întorcându-se, a spus bătrânului că i-a lăudat. Iar bătrânul i-a grăit: Nimic nu ţi-au răspuns? A zis el: Nu. Bătrânul a zis; Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când i-ai fericit cu laude, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărât fiind, să nu te mânii, nici cinstit fiind, să nu te înalţi, şi atunci te vei mântui’’.

A rămas scris despre Sfântul Macarie că se nevoia în Egipt şi, într-un rând, când se întorcea acasă, a aflat un tâlhar care îi fura puţinele lucruri din chilie şi le căra afară unde le punea pe dobitocul său. Când a văzut, Sfântul s-a prefăcut a fi străin de acea chilie şi a ajutat tâlharului să care acele lucruri. La plecare, l-a însoţit o bucată de drum şi l-a slobozit în pace. A cugetat apoi întru sine: ,,Nimic aducând în lumea aceasta, arătat este că nici a duce ceva de aici nu putem. Domnul a dat, şi precum El bine a voit, aşa a şi făcut, bine este cuvântat Dumnezeu întru toate’’(După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 376-400).

Ceea ce a făcut Sfântul Macarie Egipteanul îl arată trăitor al învăţăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşezată în paginile Sfintei Scripturi prin pana Sfântului Apostol Pavel: ,,Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să scoatem afară ceva din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare’’(I Timotei 6, 7-9).

Presbiter Ioviţa Vasile

În prima parte a anului 1990, adică acum 32 de ani, mai mult de 4 milioane de carnete de partid au fost aruncate la gunoi, iar mai multe zeci de mii de instituții au transformat în deșeuri cărți și alte materiale de propagandă, pentru ca nu cumva lumea să îi dibuiască pe posesori sau pe gestionari că fuseseră, cu doar câteva luni în urmă, vajnici comuniști și zeloși vătafi ai privilegiaților regimului ce tocmai căzuse cu zgomot și vărsare de sânge.

Presa, cu nimic deosebită de cea de acum, după ce primise toate bugetele posibile pentru a face propagandă comunistă, tocmai ce își „regăsea” sentimentele și principiile democratice, pășind pe gloriosul nou bulevard al capitalismului de cumetrie cu vitejești fapte de înfierare a ex-comuniștilor (erau ex-comuniști toți ceilalți, iar nu și patronii, trompetele lor și noii privilegiați ai politicii și economiei – în fapt, ei erau chiar eșalonul doi de cadre sau fostele mari speranțe ale feudalilor comuniști). Cuvinte ca „tovarăș”, „plan”, „socialism” etc. au fost fie scoase din uz, fie utilizate cu sensuri exclusiv peiorative și negative.

Ani de zile, în România anilor ’90 ai secolului trecut, adjectivul „comunist” a fost utilizat ca insultă. Ca să nu mai vorbim de adjectivul „securist” sau de adjectivul „milițian” …

Azi avem 8 milioane de posesori de certificate „verzi”, emise ca urmare a „imunizării”. La fel ca și cei 4 milioane de ex-comuniști din 1990, și cei 8 milioane de utilizatori de cod QR (în care li s-au condensat cele câteva grame de libertate concesionată cu pipeta de statul iacobinismul sanitar) de azi au avut motivații diferite pentru dobândirea carnetului/certificatului/codului.

Cei mai mulți nu au crezut în binefacerile comunismului, așa cum contemporanii nu cred acum în eficiența nemaipomenită a „imunizării” prin injectare și cod QR. Dar o majoritate gălăgioasă și violentă a făcut și atunci și face și acum tot ceea ce a putut ca să își semnalizeze „virtutea” de posesor de carnet/certificat/cod QR și tot ce a vrut ca să îi oblige pe toți ceilalți la supunere, îndoctrinare și încolonare în regimentele de soldați ai noii ideologii, progresist-globalist-totalitariste.
Nu au acceptat niciun refuz al convertirii la noua religie – pe toți cei care li s-au opus, i-au aruncat extra muros. I-au trimis la canal sau la pușcărie sau în arest la domiciliu. Libertatea și nesupunerea au fost considerate, și de unii, și de ceilalți, agenți patogeni ideologici, purtătorii acestor periculoși viruși fiind considerați „elemente” declasate, provocatoare, reacționare etc.

Cam toate epitetele cu care este gratulat azi Novak Djokovici, cel ce și-a permis să sfideze, cu legea în mână, minunăția de apartheid sanitar australian (notă – motivul expulzării acestui sportiv nu a fost încălcarea legii, ci pericolul destabilizării credinței australienilor în eficiența nemaipomenită a serului experimental cu care s-au injectat deja de 3-4 ori, cu rezultate total opuse celor așteptate …).

Așa cum susținea Oswald Spengler, istoria are prostul obicei de a se repeta. Așadar, nu numai influencerii, propagandiștii, credincioșii în cultul covidismului și idioții utili ai plandemiei trebuie să se aștepte la o lungă perioadă de ostracizare socială, ci și cei care au intrat în această horă pentru a călători, pentru a merge la mall, la cinema sau la dineuri cu proști. Curând, a fi posesor de certificat „verde” de „imunizat” va însemna cam ceea ce a însemnat acum 32 de ani să fii posesor de carnet roșu comunist.

PS Pentru a nu alimenta trollii (don’t feed the trolls) precizez că aveam 19 ani la Revoluție, fiind militar în termen. Nu doar că nu am avut carnet roșu – nu am fost nici măcar membru al UTC (aka Uniunea Tineretului Comunist); recunosc, însă, calitatea de pionier, șef de grupă, adică purtător de șnur roșu, la serbările școlare …

Avocat Gheorghe Piperea
*titlul îmi aparține

”Acum, dacă tot au pornit mașinile de spălat și fabricile „Nufărul” operațiunile de albire a personajelor și situațiilor, am să trag și eu o primă concluzie. Este cea din titlul acestui text!…

Mulțumesc, Covrig!
Îți sunt profund recunoscător! Acest text va fi scris pe melodia Angelei Similea – „Ce-aș fi fost dacă n-ai fi existat” se cheamă.

Dacă n-ai fi existat, Covrigule, aș fi fost un om mult mai NAIV.
Aș fi crezut că cei din fața mea sunt oameni buni, inteligenți, că au un suflet bun!
Aș fi crezut că suntem toți aici pe acest pământ pentru a ne ajuta, pentru a trăi în armonie unii cu alții.
Aș fi crezut că cei mai mulți oameni au atins un nivel de dezvoltare psihică superior generațiilor anterioare!
Aș fi crezut că presa caută măcar parțial ADEVĂRUL, și aș fi privit mulți jurnaliști ca pe niște luptători pentru libertate, adevăr, drepturi cetățenești!
Aș fi crezut, covrigule, că sunt LIBER pe acest pământ, că îmi pot duce viața cum vreau eu!
Aș fi crezut că am DREPTURI asupra corpului meu, asupra figurii mele, asupra nasului și-a gurii mele”!
Aș fi crezut că pot ieși la orice oră am chef să mă plimb, unde am eu chef, când am eu chef!
Aș fi crezut că pot CIRCULA între țări fără să îmi pese de nimic căci doar trăim într-o epocă a globalismului multilateral dezvoltat!
Aș fi crezut că liderii noștri, dacă nu ne pot face bine, măcar nu încearcă să ne facă rău!
Covrigule, aș fi crezut că niciodată nu voi fi supus DISCRIMINĂRILOR!
Aș fi crezut că dreptul la educație al copiilor mei este mai presus de orice!
Aș fi crezut că, dacă o dau pe fiica mea în leagăn, nu reprezintă o contravenție!
Aș fi crezut că Biserica va sări și își va apăra enoriașii!
Aș fi crezut că Paștele sau Crăciunul nu pot fi CENZURATE sau INTERZISE!
Aș fi crezut că medicii încearcă să ne salveze!
Aș fi crezut că nimic nu mai poate înfrânge VOINȚA oamenilor în 2021!
Aș fi crezut în viitorul meu, al copiilor mei!
Aș fi avut speranțe și planuri pentru viitor!
Aș fi fost mult, mult mai PROST!

Multumesc, Covrigule!
Datorită ție am aflat că în mulți oameni se ascunde un mic naz*ist care-ar face ORICE ca el să trăiască ȘI TU, NU!
Datorită ție am aflat câte lepre lipsite de SUFLET trăiesc printre noi.
Datorită ție am aflat cât de mulți oameni pe care-i consideram inteligenți sunt proști făcuți „grămadă” și câți oameni pe care-i consideram a fi mai proști au totuși bun simț și o inteligență nativă, chiar dacă e uneori necizelată!
Multumesc, Covrigule!
Datorită ție știu că rudele nu înseamnă de multe ori nimic. Chestia cu „Sângele apă nu se face” este mult prea ridicată-n slăvi. De fapt, chiar rudele te-ar călca pe cap sub influența propagandei.
Datorită ție am aflat că indivizii care NE CONDUC nu dau doi bani pe CE DORIM NOI, pe CINE SUNTEM NOI, și că răspund la alte comenzi, de lojă sau de uniune!
Datorită ție am aflat că poliția poate bate acum cum bătea și în comunism!
Datorită ție, covrigule, am aflat că PRESA nu mai reprezintă nimic decât o găleată plină cu sclavi și rahat.
Mulțumesc, Covrigule! Îți voi fi pe veci recunoscător!
M-ai învățat că sunt mic în fața tăvălugului societății, că oricând pot fi ars pe rug de tot felul de apostoli și eroi.
M-ai învățat că unii din oamenii ce păreau duri, necruțători, șmecheri, s-au prăbușit ca niște copii în fața unei boli.
M-ai învățat că înalți prelați, foarte habotnici și credincioși, au facut pipi pe ei în fața fricii de moarte.
M-ai învățat că aproape tot clerul a cedat și au uitat și de Înviere și de Nașterea Domnului!
Multumesc, Covrigule!
Datorită ție am trăit O PSIHOZĂ ÎN MASĂ și am putut să observ cum se modifică comportamentul uman în fața factorilor de presiune externi.
Am învățat ce înseamnă puterea monștrilor, foamea de bani, planurile nebune ale unor ELITE SATANIZATE!

Am observat, covrigule, cum jumătate de planetă s-a maimuțărit cu masca pe muian timp de doi ani și încă continuă să o facă!
Covrigule, esti genial! Am văzut oameni care și-au chinuit propriii copii!
Am văzut oameni care și-au mascat copii și i-au testat, i-au ținut în cuști de „pepsiglas”, i-au injegtat, asta în timp ce artizanii tăi râdeau ținându-se de burți!
Am văzut atâta imbecilitate, prostie, slugărnicie, teroare, teamă, frică, demență, nebunie, supunere, încât îmi ajunge pentru două vieți!

Cu adevărat ești o minune, Covrigule! Un învățător! Cel mai bun!
Mulțumesc, Covrigule!
Am aflat și multe despre mine. Am aflat că pot rezista! AM aflat că nu mă îndoi din coloana vertebrală!
Am aflat că mă pot OPUNE. Am învățat că pot discerne. Am învățat că am nasul fin și miros ușor VRĂJELILE.
Am învățat că pot merge până în pânzele albe pentru Adevăr.
Am învățat că știu să râd chiar când situația pare dezastruoasă.
Am învățat să nu abdic de la perceptele mele morale, de la ideile mele, de la LIBERTATEA pe care-o iubesc, de la DREPTURILE pe care mi le respect!

Am să-nchei, Covrigule, cu câteva versuri din frumoasa noastră Angela:
„Ce-aș fi fost dacă n-ai fi existat??
Nici nu-mi pot imagina;
Mă întreb, dacă n-ai fi existat,
Ce-ar fi fost viața mea?.”

  �

Ceea ce era de aşteptat, s-a întâmplat. Disperaţi că sârbul nevaccinat ar putea câştiga la pas Australian Open, sataniştii de toate felurile s-au mobilizat şi l-au alungat. Sunt sigur ca acest om exemplar le-ar fi dat o lecţie de tenis tuturor celor înscrişi şi calificaţi la turneu. Staţi măi, că ăsta e şi ortodox, ce facem, îl lăsăm să câştige? Şi nu l-au lăsat.

Ceea ce mă amărăşte şi mai mult este lipsa de reacţie a tuturor tenismenilor care se pregătesc să ia startul. Toţi sunt vaccinaţi. Unul singur şi-a exprimat timid sprijinul pentru Nole. Ceilalţi s-au bucurat că au scăpat de cel mai bun şi nu se ştie cine va triumfa. Oricare e un prezumtiv câştigător. E sigur că va fi un vaccinat. Fiecare se gândeşte la banii pe care-i poate câştiga, aşa încât nu s-au deranjat să-i ţină partea. Cu  sau fără susţinere, Novak este de partea dreptăţii. Firesc era ca măcar 10-15 să-şi apere colegul de competiţie, ameninţând cu retragerea.

La noi, grohăitorii de serviciu şi-au făcut datoria, în frunte cu ctp, care se erijează în expert al tenisului, dar nu pricepe mare lucru. Pe lângă asta, îl cam lasă şi memoria, după ce şi-a pierdut omenia şi bunul simţ. Deosebit de aspru a fost şi Ilie Năstase. Nu ne miră, mai ales că pe el nu l-a suspectat nimeni vreodată de vreun dram de inteligenţă. S-a văzut că şi de data aceasta fauna globalistă şi presa aservită au fost la datorie. Vă aduceţi aminte de vizita ereticului papă Francisc, cum se extaziau muieruştele alea din presă, până la leşin, în faţa cui? A unui impostor al istoriei.

Djokovic a plecat spre casă şi ar trebui să se bucure. E sănătos, în plină formă, în vârful piramidei tenisului, nevaccinat, cu un palmares excepţional. Precum s-a văzut, a făcut mult bine semenilor, e iubit în toată lumea şi dincolo de gloria sportivă a rămas om între oameni. E bine că a ieşit din cloaca globalistă, populată de specimeni respingători care se hrănesc din ură, prostie şi minciună. E bine că nu s-a conformat cerinţelor idioate ale sataniştilor.

Vom vedea lucruri surprinzătoare printre vaccinaţi. Unii dau semne evidente de neputinţă. Din pricina lipsei de calitate a aerului, zic oficialii. În realitate, ,,vaccinul’’ îşi face lucrarea şi sunt curios cum vor evolua cei înşelaţi şi injectaţi de de globaliştii satanizaţi. Să dea Dumnezeu să mă înşel. Australian Open n-are viitor, cum n-are nici tenisul şi nu numai.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Antonie cel Mare a trăit in secolul al III-lea şi inceputul secolului al IV-lea. Este socotit a fi intemeietorul vietii monahale, si este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vietii calugaresti.

Născut in satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminător al Credintei a fost fiul unor ţărani crestini instariti. In acest mediu a deprins calea Credintei. Pe cand Antonie avea 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, intrebandu-se despre drumul sau in viata, fericitul a auzit in biserica cuvintele lui Hristos: “Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punand aceste cuvinte in inima sa, si-a impartit averea la saraci, si-a incredintat sora unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate.

Dupa ce s-a nevoit o perioada intr-o coliba de langa satul natal, sub povatuirea unui ascet mai batran, Antonie s-a mutat intr-un mormant idolesc; apoi, pe cand avea 35 de ani, Sfantul Antonie s-a mutat intr-un loc numit Pispir, la marginea desertului. Aici a locuit sfantul timp de 20 de ani, pana cand ucenicii sai l-au silit sa paraseasca acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavolesti. Acum Antonie devine deja parintele duhovnicesc al multor calugari din diversele comunitati monastice din pustia egipteana, cele mai vestite fiind cele din Nitria si Sketis.

Dupa ce in anul 310 face o calatorie la Alexandria pentru imbarbatarea crestinilor prigoniti din cauza persecutiei lui Maximin, Antonie se stabileste in 312 in adancul desertului, pe muntele Kolzim. Aici a ramas sfantul pana la sfarsitul vietii, impreuna cu doi ucenici, nemaiparasindu-si locul decat pentru a-si vizita discipolii si pentru a doua sa calatorie la Alexandria, in sprijinul Sfantului Atanasie cel Mare, persecutat de arianisti.

Sfantul Antonie a trecut la cele vesnice in anul 356 d. Hr. in desertul de pe malul drept al Nilului. Informatiile pe care le avem despre Sfantul Antonie sunt relatarile Sfantului Atanasie, ucenicul sau. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: „Eu, o! fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga. Ca stiti pe diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci, nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea. Apoi, ca si cum fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul, apoi cu sfintii; ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte.

Stiti cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta si le porunceam sa inceteze un obicei ca acesta; deci, voi ingropati trupul meu si sub pamant ascundeti-l. Apoi sa paziti taina intre voi, ca nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul. Impartiti hainele mele si dati lui Atanasie episcopul un cojoc si haina pe care o asterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosita, iar la mine s-a invechit. Celalalt cojoc dati-l lui Serapion, episcopul; voi tineti haina cea de par, si mantuiti-va fiilor, fiti sanatosi; ca Antonie acum se muta si nu mai este impreuna cu voi”.

Dupa ce zise acestea si aceia l-au sarutat, ca pe niste prieteni au vazut ingerii care venira la dansul si, bucurandu-se de dansii, el si-a intins picioarele si zacand cu fata in sus, se arata vesel; dupa aceea si-a dat sufletul, si s-a dus la Sfintii Parinti. Iar ucenicii lui, precum le daduse porunca, infasurandu-l si ingropandu-l, au ascuns trupul lui sub pamant. Si nimeni nu stie pana acum unde este ascuns, afara de cei doi ucenici ai săi.

(Preluare de pe site-ul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului – Bucureşti)

În mai multe rânduri mi s-au cerut lămuriri privitoare la cele două Calendare – iulian şi gregorian – aflate în uzul liturgic al Bisericii Ortodoxe. Până prin anii 1924 toate Bisericile Ortodoxe Locale îşi orânduiau Sfintele Slujbe şi Posturile după Calendarul iulian, adică după ,,stilul vechi’’. Patriarhul de-atunci al Costantinopolului, Meletie Metaxakis, în cârdăşie cu confraţii săi masoni, au impus Bisericilor adoptarea Calendarului papistaşilor, numit gregorian, după numele papei Grigore, cel care l-a introdus încă din 1582. O parte din Biserici, cele subliniate mai jos, au refuzat Calendarul papistaş, rămânând a-l folosi pe cel vechi, care corespundea exigenţelor ortodoxe al cultului. Celelalte, au introdus Calendarul papistaş şi astfel s-a rupt unitatea liturgică a Bisericii lui Hristos, prin cele 13 zile care se interpun între stilul vechi şi cel nou.

Odată adoptat, Calendarul papistaş creat o serie de neajunsuri, şi mă refer în primul rând la Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cu neputinţă de stabilit în anumiţi ani, după regulile patristice. Pentru nesăbuinţa sa, Dumnezeu l-a pedepsit pe Meletie Metaxakis. Acesta a înnebunit şi-n rarele momente de luciditate exclama: ,,Vai mie, că am sfâşiat Biserica’’. Răul însă fusese făcut şi el persistă până în ziua de azi. Dacă sinodul tâlhăresc din Creta ar fi fost unul ortodox, problema Calendarului şi a restabilirii unităţii liturgice în Ortodoxie ar fi fost rezolvată în 15 minute. Nu s-a vrut, deoarece aceia care stăteau în umbră s-au opus, având interesul să lovească şi să dezbine şi mai mult Sfânta Ortodoxie. Iar pseudo-ierarhii prezenţi s-au aliniat cu slugărnicie acestui comandament străin de Biserică. Acestea sunt Sfintele Biserici Autocefale:

 -Biserica Ortodoxă Rusă.         �

 -Biserica Ortodoxă Română      

– Biserica Ortodoxă a Greciei    

– Biserica Ortodoxă Sârbă          

– Biserica Ortodoxă Bulgară       

– Patriarhia de Constantinopol, de care ţine şi Biserica din Muntele Atos, careslujeşte după Calendarul vechi, iulian.               

– Biserica Ortodoxă Georgiană      

– Patriarhia Antiohiei                     

– Patriarhia Alexandriei                 

– Biserica Ortodoxă din Polonia   

– Biserica Ortodoxă din Albania      

– Biserica Ciprului                            

– Patriarhia Ierusalimului                 

– Biserica Ort. din Cehia și

Biserica Ortodoxă reprezintă 4 % din populaţia globului şi 12% din numărul ,,creştinilor’’.

1.Cele 14 Bisericii autocefale alcătuiesc laolaltă Biserica lui Hristos, deoarece sunt în comuniune liturgică şi euharistică unele cu altele.

2. Stiliştii din România, care ţin de mănăstirea Slătioara, nu au comuniune cu niciuna din Bisericile acestea locale, nici măcar cu una din cele care se conduc după  Calendarul vechi iulian. Aceasta înseamnă că sunt în afara Bisericii lui Hristos sau, cu alte cuvinte, sunt schismatici şi nu trebuie să-i urmăm.

3.Cei care oscilează între Biserica noastră, în care coexistă cele două Calendare, şi stilişti, ar trebui să se gândească bine şi să se îndrepte spre Biserică, nu spre schismaticii stilişti. Faptul că aceştia ţin Calendarul corect, cel iulian, este cu totul irelevant, din moment ce sunt în afara Bisericii. Merită să ne periclităm mântuirea urmându-i numai pentru că ţin Calendarul vechi? Nu sunt recunoscuţi de niciuna din Bisericile locale Autocefale care se conduc după Calendarul vechi şi asta spune totul despre ei.

4.În privinţa Sărbătorii Învierii Domnului, trebuie să relevăm că toate cele 14 Bisericii Autocefale o sărbătoresc la aceaşi dată, după cum s-a statornicit la Sinodul I Ecumenic din 325. Data începerii Postului Paştilor, ca şi durata lui, e aceeaşi pentru toţi; data Sfintelor Paşti e aceeaşi; Înălţarea Domnului o săbătorim toţi împreună; Pogorârea Sfântului Duh e prăznuită deodată în toată Ortodoxia.  

Concluzii. Credincioşii se pot mântui slujind lui Dumnezeu după oricare din cele două Calendare. Determinant în mântuirea noastră nu este Calendarul, ci apartenenţa noastră la Biserica lui Hristos, respectiv comuniunea cu aceasta.

Presbiter Ioviţa Vasile