Nedreptatea gravă este motiv suficient pentru întreruperea pomenirii episcopului

Erezia nu este singurul motiv care îndreptăţeşte întreruperea comuniunii euharistice prin nepomenirea episcopului la Sfintele Slujbe. Ştim aceasta din cuprinsul Canonului 31 Apostolic: ,,Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită (separată) şi ar aşeza alt altar, nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa Dreptei Credinţe şi a dreptăţii, să se caterisească acela ca iubitor de stăpânire, căci este un tiran (uzurpator). De asemenea şi ceilalţi clerici, şi câţi se vor adăuga lui, iar laicii să se afurisească. Dar aceasta să se facă numai după una şi a doua şi a treia stăruinţă din partea episcopului’’.

Precum se poate observa, Canonul introduce pe lângă erezie, şi dreptatea care trebuie să călăuzească relaţiile episcopului cu preoţii ce-i sunt supuşi. Când un preot este nedreptăţit grav de episcopul său, poate purcede imediat la întreruperea pomenirii, singurul act care-l poate apăra de nedreptate. Un caz binecunoscut de toată lumea ortodoxă e cel al impostorului Hrisostom al Ciprului. Aflăm dintr-un comunicat:

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului a avertizat că îi va suspenda, începând cu data de 1 februarie, pe cei 12 preoți din dioceza sa rămași nevaccinați, dacă aceștia vor continua „să sfideze regulile bisericești” legate de Covid-19 impuse de el, informează Al Jazeera.Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea a declarat duminică la televiziunea de stat CyBC că îi va trimite pe preoți acasă, deoarece aceștia au refuzat să se vaccineze și i-au îndemnat și pe credincioși să facă la fel. El a spus că 27 dintre cei 123 de preoți din eparhia sa au rămas nevaccinați, 15 având scutiri medicale. Restul de 12 vor fi suspendați timp de trei luni, iar dacă își vor menține poziția față de vaccinare și după această perioadă, suspendarea va fi extinsă la șase luni și ar putea duce la caterisire, a spus Hrisostom (ActiveNews, 2 februarie 2022).

Aici este vorba de o nedreptate strigătoare le cer. Să suspendezi nişte preoţi pentru că refuză să primească stigmatele diavolului în trupurile lor este o cutezanţă luciferică. Aceasta înseamnă să le anulezi anii de studii teologice, să-i laşi pe ei şi familiile lor fără mijloace de existenţă, să-i traumatizezi psihic şi în final să-i ,,cateriseşti’’.

 Întreruperea pomenirii taie episcopului orice posibilitate de a mai întreprinde acte canonice valide represive asupra preoţilor, caterisirea adică, cu care sunt ameninţaţi. O eventuală caterisire e lipsită de valoare şi preoţii vor putea sluji în continuare, aşa cum se întâmplă cu cei îngrădiţi de erezie din Grecia şi România, fiind apăraţi de Canonul 15 I II Constantinopol care spune: ,,Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade sau de Părinţi… aceştia nu numai că nu se vor supune cercetării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop, chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi dezbinări’’. Canonul se aplică şi în cazul când episcopul comite o mare nedreptate unor preoţi, cum e cazul preoţilor din Cipru.

Această speţă ne arată nouă că datorăm ascultare necondiţionată şi deplină episcopilor noştri, atâta vreme cât ei exprimă corect învăţătura Bisericii şi respectă buna aşezare canonică a acesteia. Când păşesc pe tărâmul ereziei sau comit nedreptăţi extreme, de felul celor arătate mai sus, încetează datoria noastră de a-i mai asculta şi atunci ascultăm de Biserică, de glasul Sfinţilor Părinţi.

Este de cuviinţă să spunem că nu orice nedreptate comisă de un episcop este motiv de despărţire de el, prin întreruperea pomenirii. Nedreptăţile minore vor fi suportate fără urmă de împotrivire, fără ranchiună, păstrând în continuare bunele şi fireştile relaţii cu întâistătătorul care se osteneşte să păstorească Biserica.

Presbiter Ioviţa Vasile

Părintele Arsenie Papacioc: Rugăciunea Liturgică nu se poate compara cu nici o altă rugăciune

-Care este raportul între rugăciunea personală, intimă şi rugăciunea Liturgică? Ne putem ruga singuri acasă, făcând abstracţie de Sfânta Liturghie?

-Părintele Arsenie: Dumneavoastră faceţi o confuzie, să ştiţi… Rugăciunea Liturgică nu se poate compara cu nici o altă rugăciune. Sfânta Liturghie este Jertfa fără de sânge pe care o face Hristos. Nu poate explica mintea omenească minunea, valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii, măcar în parte. Domnul nostru Iisus Hristos este de faţă în Sfântul Altar. Şi, dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer, de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie. Că: „Tu eşti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru!“

Iată o taină nepătrunsă de mintea omului: Domnul împrumută chipul, glasul şi mişcarea preotului. Repet, El este Cel ce săvârşeşte, dând omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogăţia darului preoţiei, sâvârşindu-se marile prefaceri, a pâinii şi a vinului, în Trupul şi Sângele Mântuitorului, ca să-L avem văzut prin Credinţă permanent, ca noi să ne împărtăşim, adică să mâncăm Trupul şi Sângele Lui. La Sfânta Liturghie, primeşti într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creştinului, aprinzând lumina adevărului din om, pentru viaţa şi lupta împotriva stăpânitoarelor puteri ale întunericului.

Iată, deci, că viaţa noastră este cu adevărat condiţionată numai de această mare Taină a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului. Această Sfântă Liturghie, care se săvârşeşte într-un chip atât de nepătruns, cu cinste, evlavie şi binecuvântare, are rânduite rugăciuni şi prefaceri adânci pentru salvarea de la pieire a lumii întregi, vizând direct pe cei pomeniţi pentru sănătate, luminare, frumuseţe şi tăria nelimitată asupra duhurilor rele.

Este atât de necesară şi de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult chiar decât ne sunt necesare lumina şi aerul. Dumnezeu ţine pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie, care se săvârşeşte pe El! Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ, şi folosul dincolo de închipuire al întregii creaţii a lui Dumnezeu.

Părintele Arsenie Papacioc, Convorbiri duhovniceşti

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos

,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel Care ne-a daruit nouă şi învierea’’. Aceasta este cântarea, cu care Biserica lui Hristos Îl cinsteşte pe Pruncul Iisus, Cel de patruzeci de zile, adus la templul din Ierusalim spre împlinirea Dumnezeieştilor rânduieli, căci spune Legea Sfântă: ,,Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţească de sângele ei; de nimic sfânt să nu se atingă şi în locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei… După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotul la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţa şi curată va fi de curgerea sângelui ei’’(Levitic 12, 2-7).

În această zi s-au împlinit cele patruzeci de zile de la Naşterea Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Despre necurăţie nu poate fi vorba când vorbim de Preacurata Fecioară Maria, căci ea a fost fecioară înainte de Naştere, în vremea Naşterii şi după Naştere, adică în vecii vecilor. Cărţile noastre bisericeşti o numesc ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’. Dar din smerenie şi din dragoste pentru Legea lui Dumnezeu, a adus pe Pruncul Iisus spre a-L închina Domnului. Nu a adus jertfa celor bogaţi, mielul de un an, ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum obişnuiau cei mai săraci, pentru că săracă era Fecioara şi în sărăcie a crescut şi Pruncul Iisus.

La templu aştepta de mulţi ani să vină această zi sfântă Dreptul Simeon, cel încărcat de ani mulţi, pentru că lui i se vestise că nu va muri până când nu va ţine în braţele sale pe Mântuitorul lumii. Ce privilegiu, ce cinste i s-a dat acestui om! L-a luat în braţe pe Prunc, a binecuvântat pe Dumnezeu şi L-a rugat să-i facă dezlegarea din trup, cu cuvintele: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’(Luca 2, 29-31).

La templu s-a rânduit de Dumnezeu să fie şi Ana Proorociţa, cea care ,,de templu nu se depărta, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni’’(Luca 2, 37).

Din vremea binecredinciosului împărat Iustinian, Biserica are această zi sfântă de sărbătoare, căci cinstind după cuviinţă Întâmpinarea Domnului, au încetat molima şi cutremurul ce se abătuseră asupra Bizanţului şi Antiohiei.

Tot în această zi facem pomenireaSfinţilor Mucenici Agatador, Iordan şi Gavriil

Presbiter Iovia Vasile

,,Bisericile’’ din Satu Mare s-au reunit spre a pregăti întronizarea antihristului. Printre ei, şi cultul ortodox

Comunicat

Primăria Municipiului Satu Mare şi Consiliul Local au organizat joi 13 ianuarie ..Rugăciunea la început de an’’, eveniment care se află la a doua ediţie.

,,Am dori să mulţumim în acest an pentru tot ce am realizat să facem (sic!), cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Am trecut peste mule provocări, dar am rămas uniţi, iar acest lucru se datorează credinţei şi valorilor noastre. Avem ţeluri şi obiective comune, ne dorim fiecare binele municipiului şi bunăstarea sătmărenilor. Este un prilej bun pentru a ne reaminti că numai împreună vom putea ajunge să creăm o lume mai bună pentru copiii noştri. Le mulţumesc tuturor reprezentanţilor cultelor religioase că au fost şi în acest an alături de noi şi îmi doresc să păstrăm pe tot parcursul anului care a început acelaşi sentiment al unităţii şi solidarităţii!’’ a declarat primarul Gabor Kereskenyi.

La Rugăciunea de început de an au participat episcopul romano-catolic Shonberger Jeno, protopopul Greco-catolic roman Dumitru Roman, preotul paroh Pallai Bela, din partea protopopiatului Greco-catolic maghiar, preotul Chiş Alexandru din partea Protopopiatului Ortodox, preotul Kiss Josef de la Biserica Reformată, pastorul Danciu Ioan de la Biserica Penticostală, pastoral Kovacs Jozsef din partea Bisericii Baptistă (sic!), preotul Palffy Anna Maria- din partea Bisericii Unitariane şi preotul Illyes Sandor din partea Bisericii Evanghelice

Toată floarea cea vestită a întregului Apus.

Aflăm din acest comunicat că toate ,,bisericile’’ din Satu Mare s-au reunit într-o fierbinte rugăciune îndreptată spre cine? Nu spre Dumnezeul Adevărului. Ereticii şi schismaticii se roagă cui vor ei, dar vor să ne convingă că rugăciunile lor sparg porţile cerului şi-L obligă pe Dumnezeu să execute, întocmai şi la timp, ceea ce vor ei, cei care-L batjocoresc pe Atotputernicul şi-L sfidează, strâmbând adevărurile Sale veşnice.

Doamne, unde-am ajuns?

Am ajuns ca sectele să fie ,,biserici’’, iar Sfânta Biserică Ortrodoxă să fie cult, adică sectă! Cum a putut acel Chiş Alexandru, zis ortodox, să se aşeze la aceaşi masă cu ,,preotul’’ unitarian Palffy Anna Maria? Sătmărenii să ştie, de acum înainte, că au un ,,preot’’ purtător sau purtătoare de fustă, care trece prin nişte cicluri, dar asta nu mai contează. Domnul Iustin Sigheteanul de la Baia Mare poate s-o invite să facă parte din soboarele pe care le ,,prezidează’’. Eventual să-i dea hirotesia de duhovnic şi să o numească într-o funcţie în Episcopia pe care cu onor o conduce. Iustine, du-te în pustie şi lasă-ne. Tu nu mai slujeşti Lui Hristos, tu pregăteşti ,,religia’’ antihristului.

Nebunilor, care aţi făcut pactul cu diavolul şi v-aţi vândut sufletele, încetaţi odată! Lăsaţi Biserica lui Hristos. Duceţi-vă la antihriştii voştri.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas

,,Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei care Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă, sau femeie, sau copii sau ţarine, sau case, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică’’(Matei 19, 28-29).

Între cei care au lăsat toate acestea pentru Hristos, au fost Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas. Cele ce urmează, au fost scrise de Sfânta Perpetua, cea care avea numai douăzeci şi doi de ani, a primit Sfânta Taină a Botezului şi s-a făcut fiică a Bisericii lui Hristos. Fiind căsătorită, Dumnezeu i-a dat un copil care a fost piatra de încercare a Credinţei sale. Întemniţată de păgâni, pentru că mărturisea pe Hristos, Sfânta Perpetua îndura asprimile temniţei, având totuşi îngăduinţa de a-şi alăpta copilul, care apoi era întors în familia din care lipsea ea. Tatăl său era păgân şi a încercat în toate chipurile să o facă să se lepede de Hristos. Sfânta suferea cumplit din pricina părinţilor, a unui frate şi, mai ales, a copilului. Stau şi mă întreb: câte din femeile de azi ar avea tăria să treacă prin asemenea încercări, fără să se lepede de Iisus? Dumnezeu i-a dat o vedenie din care a înţeles că va fi condamnată la moarte şi nu se va lupta cu fiarele, ci cu diavolul.

A sosit şi ziua în care cele două Sfinte L-au mărturisit pe Mântuitorul. Cei care au urmat după dânsele au scris despre pătimirea lor. Gladiatorul din arenă a întins tremurând sabia spre gâtul Sfintei Perpetua şi ea însăşi a primit a fi ucisă, apropiindu-şi sabia.

Sfintei Felicitas i s-a dat să treacă prin aceleaşi suferinţe. Era servitoarea Sfintei Perpetua. Înainte de chinurile muceniciei a născut o fetiţă. Numele celor care au pătimit împreună cu cele două Sfinte Muceniţe sunt scrise în sinaxarele noastre bisericeşti (După vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.18-29).

 Pentru sfintele lor rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii şi întăreşte pe toate mamele ca să nască fii pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nu mai  participaţi la o astfel de blasfemie numită „rugăciune în comun”, fie că sunteţi clerici, fie credincioşi ortodocşi – este păcat împotriva Duhului Sfânt!

Cu durere în suflet aflăm că şi anul acesta, în luna ianuarie, în Mitropolia Clujului, s-a desfăşurat săptămâna de ”urâciune” ecumenistă, care este contrară Sfintelor  Canoane ortodoxe şi Tradiţiei Sfinţilor Părinţi.

Redăm mai jos comunicatul de pe pagina oficială de Facebook a ereticilor greco-catolici din Cluj. Ştirea este postată  la data de  23 ianuarie ora 00:12 :

<< Eparhia Greco-Catholică de Cluj-Gherla

Participare largă la Seara Ecumenică de rugăciune, ediția 2022, în seara de 22 ianuarie, la capela „Sf. Iosif” a Catedralei în construcție din Piața Cipariu, Cluj-Napoca.

Album foto: https://photos.app.goo.gl/GFu8SCdfAXEmZJg88
Video: https://www.facebook.com/CapelaSfIosif/videos/4784695988234198

Programul a fost deschis prin intrarea în procesiune a Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, gazda acestei întâlniri, a Preasfinția Sa Andrei, Arhiepiscopul ortodox al Vadului Feleacului și Clujului, a preoților prezenți și a celorlalți invitați din confesiunile religioase care activează în orașul Cluj-Napoca, care au intrat în procesiune și, oprindu-se în fața altarului au depus câte o lumânare aprinsă la Ieslea lui Isus, gest inspirat de tema din acest an a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor: „Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-L adorăm.” (Matei 2,2). O iesle a lui Isus a fost amenajată special pentru această seară de rugăciune.

Au răspuns invitației la momentele de comuniune: Înalt Preasfinția Sa Andrei, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, Pr. Popesc Mihăiță-Cristian de la Protopopiatul Romano-Catolic Cluj-Dăbâca; Pr. Gáspár Károly de la Eparhia Reformată din Ardeal; Pr. Fejér Olivér din partea Episcopiei Evanghelice Luterane din România și Pr. Elekes Zsolt de la Episcopia Unitariană Cluj.

În capelă s-au aflat persoane consacrate din diferite ordine și congregații religioase: surori din Congregația Maicii Domnului, surori din Ordinul Sfântului Vasile Cel Mare, părinți și frați din Societatea lui Isus, de asemenea, membre ale Mișcării Focolare, tineri din ASTRU, membri ai altor asociații eparhiale, credincioși clujeni.

Așa cum era prevăzut, a avut loc mai întâi un oficiu de rugăciune cu participarea și a studenților Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”.

În calitate de gazdă a evenimentului, Preasfințitul Claudiu a urat invitaților bun-venit și a vorbit despre comuniune, despre modul tainic în care dragostea față de Cristos îi aduce împreună pe aceia care se apropie de Dumnezeu. Episcopul de Cluj-Gherla a invitat la bucuria întâlnirii cu Cristos, la a permite Spiritului Sfânt să conducă pașii celor ce-l caută pe Dumnezeu. A atras atenția la situația gravă, la provocările cu care se confruntă țara noastră și întreaga lume și a invitat la rugăciune comună, unii pentru alții și pentru toți oamenii. A mulțumit din suflet tuturor celor prezenți.

La invitația Pr. Daniel Avram (organizator al întâlnirii), fiecare invitat a rostit câte un cuvânt, având în comun tema întâlnirii și anume drumul de căutare, găsirea Pruncului Isus născut în iesle și închinarea magilor. S-a evidențiat, și de către ceilalți invitați, cum apropierea de Dumnezeu, de Pruncul din Iesle în cazul fragmentului evanghelic citat, apropie unii de alții pe aceia care, cu dorința în suflet de a-L întâlni și a I se închina, pornesc în căutarea lui Dumnezeu.

Întâlnirea s-a încheiat cu un moment de omagiu și reamintire a Serilor Ecumenice din anii precedenți, în care, Episcopul de binecuvântată memorie, Preasfinția Sa Florentin, primea cu căldură sufletească și cuvinte de prețuire, an de an, reprezentanții confesiunilor religioase.

Ca urmare, Preasfințitul Claudiu, Înalt Preasfințitul Andrei și ceilalți invitați au coborât la demisolul catedralei, la locul odihnei de veci a Episcopilor de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu și IPS George Guțiu de binecuvântată amintire, unde au păstrat un moment de reculegere în memoria acestora.
Mai mult, Înalt Preasfinția Sa Andrei a dorit ca lumânarea pe care ar fi trebuit, conform programului serii, să o depună la ieslea lui Isus, în fața Altarului din capelă, să o depună acum, la încheierea Serii Ecumenice, la locul odihnei Episcopului Florentin, ceea ce a și făcut cu smerită rugăciune. Seara ecumenică s-a încheiat așadar printr-un moment de comuniune cu Cerul. >>

Comentariile noastre:

Cu multă tristeţe, ţin să precizez că este foarte gravă participarea Mitropolitului Clujului, Andrei Andreicuţ, la rugăciunea în comun organizată de ereticii greco-catolici, și la care au participat şi alţi eretici: reformați, unitarieni, luterani etc. În cuvântul susţinut, Mitropolitul Andrei a explicat versetul „Ca toți să fie una, (…) ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21), expicând, de fapt, în mod greşit, ecumenist şi nu după tâlcuirea facută de Sfinţii Părinţi, promovând astfel erezia numită unitatea în diversitate, atât de dragă ecumeniştilor.

Învăţătura ortodoxă ne arată că unirea se poate face numai în Adevăr, în dreapta credinţă – Ortodoxia. Ereticii trebuie să se smerească, să lepede ereziile, să le dea anatemei – verbal şi în scris -, şi aşa să vină la Ortodoxie, prin Sfintele Taine: Botezul ortodox, Sf. Taină a Mirungerii, după rânduielile tipiconale stabilite de Sfinţii Părinţi. Numai aşa putem să ne rugăm împreună şi să fim „una”, să fim „o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). Noi, ortodocşii, putem să ne rugăm pentru ca aceştia să revină la Ortodoxie – şi chiar ne dorim acest lucru -, dar nu putem să ne rugăm împreună cu ei atât timp cât aceştia stăruie în eres!!! Aşa ne învaţă dumnezeieştii Părinţi, purtători de Duh Sfânt!

Sfintele Canoane opresc rugăciunea în comun cu schismaticii si ereticii: Canoanele 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Canoanele 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Canonul 9 al Sfântului Timotei al Alexandrei.

Canonul 45 Apostolic porunceşte: Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească şi dacă l-ar primi să slujească ca preot, să se caterisească.

În plus, Mitropolitul Clujului se adresează acelui greco-catolic, numindu-l „Preasfinţia Voastră”, ceea ce ne arată faptul că mitropolitul le recunoaşte preoţia, contrar Sfintelor Canoane care ne spun clar că „Tainele ereticilor nu sunt taine” (Canonul 46 Apostolic), iar pe ceilalţi „fraţi şi surori”, deşi nu ne putem numi aşa dacă nu avem aceeaşi credinţă. La fel şi Sfântul Nicodim Aghioritul, la tâlcuirea Canonului 47 al Sfinţilor Apostoli, ne arată că latinii sunt eretici şi nu au nici Botez, nici Preoţie, iar dacă vreun preot nu botează pe cei ce se întorc la Ortodoxie, se afuriseşte.

Mi-aş fi dorit ca Mitropolitul Andrei să fi folosit acest „prilej” pentru mărturisirea Adevărului, a credinţei ortodoxe, să fi avut curajul să le spună că sunt în erezie şi că doar în Biserica Ortodoxă se pot mântui; aceasta este adevărata dragoste!

Pr. Mihai Cantor

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Am venit în viaţa aceasta ca să ne pregătim pentru cealaltă viaţă

Când omul va fi ajutat să creadă în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, în cea veşnică – adică prinde sensul cel mai adânc al vieţii – şi se va pocăi şi îşi va schimba viaţa, va veni îndată mângâierea dumnezeiască prin harul lui Dumnezeu care îl va schimba, alungându-i toate metehnele moştenite. Mulţi oameni care s-au pocăit şi s-au nevoit smerit şi cu mărime de suflet s-au umplut de har, au devenit şi Sfinţi cărora ne închinăm acum cu evlavie şi le cerem mijlocirile, deşi mai înainte au avut patimi şi neputinţe moştenite. Cuviosul Moise Etiopianul, de pildă, deşi a fost tâlharul cel mai sângeros, având o răutate moştenită, îndată ce a crezut în Dumnezeu s-a pocăit, s-a nevoit, a alungat toate patimile, l-a cercetat harul lui Dumnezeu şi s-a învred­nicit să ia şi harisma proorociei. A întrecut în sensibi­litate chiar şi pe Marele Arsenie, care era din cea mai mare familie de nobili din Roma, cu virtuţi moştenite şi cu o mare cultură.

-Părinte, ce trebuie să aibă cineva totdeauna în mintea sa, ca să facă voia lui Dumnezeu?

– Să-şi aibă mintea sa la Dumnezeu. Să se gân­dească pentru ce am venit în viaţa aceasta. Aici n-am venit să le facem pe toate şi să ne aranjăm bine. Am venit ca să ne pregătim pentru cealaltă viaţă.Aşadar mintea noastră trebuie să fie permanent acolo şi la orice ne ajută să mergem acolo. Prin înfruntarea cu bărbăţie a situaţiilor, prin nevoinţa smerită şi cu mărime de suflet, omul înţelege sensul vieţii duhov­niceşti.
Viaţa duhovnicească este bucurie, este petrecere duhovnicească. Ştiţi ce înseamnă petrecere! Să prindeţi sensul cel adânc al monahismului, nobleţea duhovnicească, sensibilitatea patristică. Sensul cel adânc al vieţii – nu al monahismului, ci al vieţii – toti oamenii sunt obligaţi să îl prindă. Dacă ar fi făcut aceasta, nimeni nu ar fi avut deloc parte de lucruri jos­nice, de nemulţumiri etc. Fiindcă există răsplata dum­nezeiască să căutăm cum să scoatem vreo dobândă pentru acolo, iar nu cum să ne asigurăm aici demni­tatea noastră şi cum să câştigăm cinstiri omeneşti.

Când omul se aranjează pe sine însuşi în viata cea adevărată, se bucură de toate. Se bucură că trăieşte, se bucură ca va muri. Nu pentru că s-a îngreuiat de viaţa sa, ci se bucură că va muri şi va merge lângă Hristos.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire Duhovniceasca, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi



Sataniştii s-au îmbrăcat în veşminte episcopale şi stau pe tronurile Bisericii. Antihristul Elpidoforos se pronunta pentru uciderea copiilor nenascuti

În cele din urmă, fiecare antihrist este un adversar al lui Hristos, oricine luptă împotriva persoanei lui Hristos, a adevărului lui Hristos, a iubirii, a Legii(Sfântul Iustin Popovici).

Nu pot să cred că trăiesc într-o asemenea eră. Nu pot să cred că pe tronurile ierarhiei au urcat jumătate oameni și jumătate creștini. Nici cele mai pervertite minți nu și-ar fi putut imagina că vom ajunge atât de repede la epoca în care majoritatea ierarhilor vor fi antihriştii, înaintea adevăratului antihrist

Am ajuns la vremea când – într-un asemenea întuneric trăim noi creștinii – ascultarea fără discernământ (poruncită de Evanghelie) este considerată o virtute. Pseudo-dragostea, pseudo-ascultarea, smerenia – deci pseudo-smerenia, si un mare demon după Sfântul Porfirie, au inlocuit adevarurile pe care le-am primit de la Prooroci, de la Părinţii Bisericii, de la Sinoadele Ecumenice, de la Sfinţii din vremurile noastre, dar de asemenea Hristos.

Am ajuns la momentul în care cel mai antihrist dintre toți episcopii din istoria Bisericii apără dreptul la avort! Și nicio frunză nu s-a mișcat. Niciun ierarh nu a ieșit să condamne. Nimeni din Muntele Athos nu s-a găsit să vorbească. Frica și teroarea au lovit pe toată lumea, precum şi teama de a fi înțeleși greșit și de a nu fi consideraţi incorecţi din punct de vedere politic.  Nu crezi ce îţi spun? Dar da! antihrist a apărut în martie pentru viață pentru a le spune oamenilor că, da, fiecare ființă umană a fost creată „după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, dar, pe de altă parte, trebuie să respectăm și autonomia și libertatea femeilor (versus fetuși), la fel cum Dumnezeu a respectat libertatea Fecioarei Maria de a alege să-L aducă pe Domnul pe lume !!!

Unde ești Proorocule Ilie! Unde ești Sfinte Ioan Gură de Aur… La ce vârstă trăim și unde am ajuns! Dacă nu reacționăm, lumea se va întoarce cu susul în jos, pământul ne va înghiți precum pe Datan și Abiron. Ce nenorociri ne așteaptă! 

S-ar putea argumenta că am înțeles greșit ce a vrut să spună antihrist. Adică am crezut și eu că într-un astfel de caz s-ar autodepăși! Și totuși „Arhiepiscopia Americii” vine nu doar să-mi confirme primul gând, ci și să reitereze pe twitter aplauzele stângacilor din Grecia care îl felicită pe Arhilikaros pentru declarația sa în favoarea avorturilor. Să presupunem că în câteva zile mass-media grecească va ieși să-l numească „iluminat”.

Aici este despărțirea. Aici este rușinea! 

Desigur, steagurile colorate ies și să sărbătorească recunoaşterea ieşită din nou biroul Arhiepiscopiei. Nu ştiu ce să mai zic. Altfel, unora le este frică de schisme. Nu contraziceţi Patriarhia din Constantinopol, pentru a nu face dezbinare! Nu-i înfruntaţi pe cei care au sfâșiat din nou Biserica! În curând vor recunoaște schismaticii din Skopje ca fiind „biserica Macedoniei”. Nu spunea Sfantul Iustin ca Sinodul va aduce doar schisme, erezii si pierderi de suflete (pag. 21) ? 

Nu este departe, timpul intervenției Domnului. Dacă ocuparea orașului (Constantinopol, la 1453, n.m)  s-a datorat apostaziei atunci, ce se va întâmpla astăzi? Treziți-vă aghioriți! Dacă este posibil!  Ierarhii ies și spun că avortul este un drept și nu se scutură o frunză? Ruşine. Aceasta nu este Ortodoxia, este, în cel mai bun caz, umanism . Și să închei așa cum am început, pentru că acolo am ajuns:

Nu există o percepție mai tragică a omului și nici un tratament mai tragic decât umanismul.  De aceea Sfântul Evanghelist Ioan, iubitorul de înţelepciune, adevărat cunoscător al omului și al naturii umane ne spune: ,,Dacă spunem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1, 8). Nimeni să nu se laude cu umanismul, pentru că există doar satanism, satanism, satanism… Astăzi nu există demoni, fiare, șacali, ci oamenii au țesut o coroană de spini și au purtat-o ​​pe capul lui Hristos  (Sfântul Iustin Popovici). 

Binecuvântare şi răbdare pentru cei care rezistă. Pentru cei care nu tac. Pentru cei care sunt incomozi. Eu cred că nu suntem puțini. Și Hristos ne va da biruința. Să fim cu El.

Adaptare după Christos Vlamakis, pentru blogul Orthopraxia.gr

Sfântul Nicodim Aghioritul: Să ne smerim singuri, ca să nu ne smerească Dumnezeu

Acesta-i fundamentul tuturor virtuţilor, Dumnezeu ne-a făcut din nimic şi acum, fiindcă suntem ceea ce suntem prin Dânsul, voieşte a întemeia toată fiinţa noastră duhovnicească pe această cunoştinţă că de la noi înşine nu suntem nimic. Cu cât ne vom adânci mai mult în această observare, cu atât vom vedea mai clar neajunsurile şi ticăloşiile noastre, iar Dumnezeu va pune pietre mai tari ca să se ridice duhovniceasca noastră zidire. Nu gândi, o, fiule, că vei putea să adânceşti vreodată toată cunoaşterea aceasta.E cu neputinţă.

De voieşti a lăuda pe Dumnezeu, smerește-te și doreşte a fi prigonit de alţii. Smereşte-te cu toţi şi sub toţi, dacă voieşti a slăvi pe Dumnezeu. Dacă vrei a-L afla, nu te înălţa, că El fuge. Smereşte-te şi smereşte-te cât poţi, iar El va veni să te afle şi să te îmbrăţişeze. Cu cât te vei smeri în ochii Lui şi vei voi a fi socotit netrebnic de alţii şi a se întoarce toţi de la tine ca de la un lucru urât, cu atât te va primi şi se va uni strâns cu tine şi mai cu iubire.

Frate, pentru marele dar ce ţi-l dă Dumnezeu, Cel atât vătămat de păcatele tale, ca să te unească cu Sine, fă şi tu aceasta ‒ a te socoti mai nevrednic şi mai rău decât toţi. Deseori mulţumeşte-I şi socoate-te îndatorat celor ce-ţi dau prilej a te smeri. Adică celor ce te-au defăimat ori te defaimă totdeauna. Chiar dacă suferi în silă defăimările, sileşte-te, cât poţi, a nu arăta nici un semn de nemulţumire.Şi dacă, cu toate aceste nevoinţe adevărate, viclenia diavolului şi închinarea noastră cea rea se îndârjesc la noi, încât mereu ne supără gândurile mândriei şi ne rănesc inima, chiar atunci este vreme potrivită cu atât mai mult a ne smeri şi a ne defăima, a ne urî (păcatele), cu cât vedem din acea cercare că într-adevăr luptăm cu toate puterile noastre să ne izbăvim de el.

Dar nu ne putem elibera de brutalitatea lui, fiindcă suferim de supărările mândriei care-şi au rădăcina şi originea în blestemata şi deșarta părere de noi înşine. Astfel vom scoate din otrava amară, miere; din răni, sănătate şi din mândrie, smerenie.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 121-1)

Selecţie şi editare: Dr Gabriela Naghi

Simbolul Credinţei sau Crezul este un compendiu de Dogme

Aşa este definit de cărţile noastre bisericeşti. Socotesc că pentru a ne uşura înţelegerea este bine să revenim şi să definim Dogma. Aşadar: Dogma este un adevăr de Credinţă care întruneşte cinci caracteristici;

1.Este descoperit de Dumnezeu

2.Este formulat de Biserică

3.Este necesar pentru mântuire

4.Este propovăduit credincioşilor

5.Este pururea neschimbat

Insist asupra caracterului neschimbabil, necesar înţelegerii noastre. Odată formulată o Sfântă Dogmă, aşa rămâne pentru veşnicie, indiferent de evoluţia ulterioară a limbilor în care ea este exprimată. Într-o lume nestatornică, în continuă schimbare, dogmele sunt ca nişte stânci nemişcate care străjuiesc drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu. Străbătând acest drum, nu putem rătăci, fiind călăuziţi de adevărurile veşnice ale lui Dumnezeu. Luăm ca exemplu Dogma Întrupării Mântuitorului, care are această formulare: ,,Care pentru noi şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om’’.

Conchidem că tot ceea ce e cuprins în Simbolul Credinţei este Dogmă. Crezul nostru exprimă următoarele unicităţi: a lui Dumnezeu, cred într-Unul Dumnezeu; unicitatea Fiului lui Dumnezeu – şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut; unicitatea Bisericii lui Hristos – Într-una… Biserică – şi unicitatea Sfântului Botez – mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Toate aceste adevăruri le-a sintetizat Sfântul Apostol Pavel: Este Un Domn, o Credinţă şi un Botez (Efeseni 4, 5).

Înţelegem acum păcatul îngrozitor al celor adunaţi în Creta, în sinodul tâlhăresc din 2016! Au cutezat să schimbe ceea ce e în veci neschimbător, dogma unicităţii Sfintei Biserici Ortodoxe. Pentru ei, aceasta nu mai este unică, de vreme ce au recunoscut adunările eretice şi schismatice ca fiind biserici. În optica lor strâmbă, toată ecleziologia (învăţătura despre Biserică) a fost răsturnată. Zadarnic rostesc Simbolul Credinţei, spunând că Biserica e Una dacă, în fapt, admit şi propovăduiesc existenţa mai multor biserici, sub acoperămâtul sloganului ,,nimic nu s-a schimbat în materie de Credinţă’’. Au cutezat să schimbe o Sfântă Dogmă, alunecând, pare-se ireversibil, în erezie.

Când cineva vă va cere socoteală sau lămuriri privind motivele îngrădirii de erezie şi de ierarhii eretici, spuneţi-le concis acestea:

1.Au schimbat Dogma unicităţii Bisericii noastre

2.Au încălcat toate Sfintele Canoane care le-au stat în cale

3.Au introdus oficial în Biserica noastră pan-erezia ecumenistă, colecţia tuturor ereziilor şi rătăcirilor lumii, asemuită unui cancer care trebuie urgent eliminat.

4.Pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-au trădat şi nu mai slujesc Lui.

5.Pregătesc unirea cu ereticii şi schismaticii, cu scopul vădit de a întemeia noua ,,religie”, al cărei dumnezeu va fi blestematul antihristos.

Presbiter Ioviţa Vasile

Mitropolitul Ambrosie, către uneltele diavolului din Sinod: Neglijați Împărtășania și predicați vaccinarea

Un episcop grec crede că ierarhii Sinodului grec care promovează necesitatea vaccinării au devenit mai degrabă reprezentanți ai lui Mițotakis decât ai lui Hristos. Fostul Mitropolit de Kalavryta Ambrosie al Bisericii Ortodoxe a Greciei a declarat că episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei au abandonat Împărtăşania cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi promovează vaccinarea împotriva coronavirusului, relatează Romfea.

Mitropolitul Ambrosie, în adresarea sa către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei, întreabă dacă „sprijinul înverşunat al episcopilor pentru impunerea vaccinului credincioşilor nu-i transformă oare într-o unealtă a diavolului?Ați abandonat eforturile de a vaccina credincioșii cu Vaccinul numit Trupul și Sângele lui Hristos și cu o perseverență fără precedent vă angajați în promovarea Vaccinului lui Mițotakis!, a spus arhiereul.

El crede că din reprezentanții Mântuitorului Hristos, ierarhii Bisericii Ortodoxe Greceşti care susțin promovarea vaccinurilor ,,au devenit reprezentanți ai serviciului public de sănătate. Neglijați grija pentru suflet și vă preocupă doar trupul! I-ați alungat pe credincioși din casa Domnului! Bisericile sunt goale! V-ați păstrat și ați făcut rău Bisericii Mame!”, a scris Mitropolitul Ambrosie.

Mai devreme, UJO a informat că la 14 ianuarie 2022, fostul mitropolit Ambrosie de Kalavryta a făcut apel către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei și a rugat să fie considerat „nebun pentru Hristos”, deoarece nu înțelege necesitatea vaccinării.

(Preluare de pe UJO)

Feriţi-vă de cursele diavolului

Circulă pe internet o ofertă extrem de generoasă, ca venită din partea unui preot, Iosif. Citindu-i postarea, veţi înţelege cu uşurinţă că e vorba de un impostor. L-am contactat telefonic, mi-a răspuns scurt, promiţând să mă sune ,,peste zece minutele’’, ceea ce n-a făcut, simţind probanil că vreau să-i întind o cursă cu gândul de a-l face să renunţe la aceste practici. Mai grav e că omul nostru a furat identitatea unui preot din Sălaj, prin publicarea fără aprobare a fotografiei acestuia, ca fiind a sa, ceea ce cade sub incidenţa legii şi se pedepseşte cu până la cinci ani de închisoare. Fireşte, nimeni nu doreşte să se întâmple aceasta, noi vrem ca omul să-şi vină-n fire şi să intre în bunele rânduieli bisericeşti, pentru că înşelăciunea nu-i va aduce nimic bun. Iată ce ne promite dumnealui, cel care se pretinde preot, dar nu este: ,,Pune-mi munca la incercare nu pierzi nimic, pana la urma urmei este gratuit. Doar daca se constata ca sunt probleme se platesc doar materialele: lumanari,etc. Daca nu va gasiti linistea, simtiti ca ceva se intampla, aveti vise ciudate,v-ati despartit de partener sau partenera sau nu mai aveti chef de viata, sau doriti sa scapati de patima alcoolului sau nu mai aveti spor in casa Preotul Iosif va ajuta cu sfaturi sau va va ajuta daca depinde de el. Apelati cu incredere si veti fi ajutat, nu va pierdeti credinta in bunul Dumnezeu va va ajuta daca apelati unde trebui.

Preotul Iosif, venit direct din Ierusalim, premiat cu LOCUL 1 pentru cele mai multe cazuri rezolvate a primit obiecte magice încărcate cu multă putere pentru a se servi la maxim de ele în scopuri esențiale de a aduce liniște sufletească, bucurie, spor, câștiguri, realizări sentimentale, dezlegări de farmece, blesteme, cununii legate, redresarea firmelor aflate în faliment vindecarea bolilor, depresia, alcolismul, impotența, dureri inexplicabile, și multe altel.

Ai obligatia de a o trai chiar daca te afli intr-un impas al vietii.Preotul Iosif este ajutorul si speranta tuturor celor cu probleme si necazuri. Preotul Iosif este cunoscatorul celor mai puternice ritualuri detinatorul tainelor astrologiei si chiromantiei; previziuni astrale, horoscop, astrologie, chiromantie, talismane, dezlegari, succes in afaceri, dragoste.

Daca credeti ca sunteti blestemat, nu mai aveti spor in casa, in afaceri, nu va mai intelegeti cu partenerul de viata sau sunteti despartiti, aveti vise inexplicabile, sunteti impotent sau ati cazut in patima alcoolului, apelati la mine si va promit ca prin puterea Domnului, va vom ajuta sa va vindecati si sa gasiti calea cea buna.

Cei care cred ca in viata lor se intampla lucruri inexplicabile si care cred ca i-au parasit norocul, cei care doresc sa aduca persoana iubita inapoi, cei care au familia dezbinata si le merge rau si credeti ca aveti probleme din cauza farmecelor. Acum aveti sansa sa va rezolvati toate problemele dumneavoastra, Cartea Sfanta se deschide pentru persoanele cu probleme Preotul iosif , vine in ajutorul oamenilor ce au fost afectați de vrăji:precum, farmece și puteri diavolicești. Cu ritualuri și rugăciuni spirituale, lucrează cu credintă și milostenie. Toti oamenii care sunt afectați si simt nevoia de o dezlegare cu har si credintă să nu ezite. Și să apleze cu toată inima. Deține experiența har si pricepere: dezleagă farmece și blesteme,cununii legate, impreunează cupluri, familii dezbinate,etc. Sună acum.

Omul acesta ne spune cu exactitate lucrurile de care trebuie să ne ferim. Nădăjduim că va părăsi aceste practice păguboase, pentru el şi pentru cei care l-ar asculta, eventual. Vrăjitoriile sunt îndeletniciri drăceşti, iar cei care le practică au parte de moarte năpraznică şi îşi pierd mântuirea. Să nu fie!

Presbiter Ioviţa Vasile

 

Se strânge lațul ?

Medicii români, cu excepțiile aflate într-o minoritate de tip marjă de eroare, sunt absolut disperați când aud despre perspectiva încetării minciunii globale Covid, pur și simplu sunt la limita turbării – ies peste tot să ne explice cum chiar dacă auzim că se termină, nu e chiar atât de simplu, încă nu e sigur, la noi nu se poate, chiar dacă la nivel mondial se renunță la abuzurile denumite „măsuri sanitare”, efectiv sunt paralizați de groază cu gândul la posibilitatea de a exista un final al minciunii și al genocidului. Știu ei foarte bine de ce. Iar disperarea vine din faptul că și noi știm, și ei sunt perfect conștienți de asta.

Buze aplicate apăsat pe fesele medicale ale Guvernului

Toți medicii din specialitățile vizate sunt paralizați de groază atunci când trebuie să confirme dificultățile de oxigenare ale pacienților cu afecțiuni de așa natură. Orice provocare le puteți întinde dinainte bravilor eroi în halate de baie, dar nu dificultăți de oxigenare! Exclus! Să vă intre bine în cap, nimeni nu are dificultăți de oxigenare, nimeni! În legătură cu respirația, singura formulă de diagnostic admisă este „Se sufocă, ne imploră, regretă” și se utilizează exclusiv în secțiile ATI. Căci de doi ani de zile 99.9% dintre parafele medicilor din România au fost înlocuite cu buzele deținătorilor de drept de practică și se aplică apăsat pe fesele medicale ale Guvernului după examinarea îndelungată și aprofundată.

Vă veți aminti

Sunteți tot mai puțini cei care nu mai concepeți viața fără o cârpă pe față, dar celor care ați mai rămas în „activitatea civică” vă promit că veți ajunge ziua când copiii voștri vă vor privi cu aceeași căutătură bovină cu care unii îi privesc acum pe cei care nu poartă mască pe stradă sau nu se sigilează destul de bine cu ea în spații închise, după idei paranoice. Și vă vor privi copiii voștri cu această căutătură bovină exact în momentele în care vă veți zbate pentru fiecare gură de aer, ca să știți la ce e bună respirația – pentru că viața e dreaptă, dar dură până la violență.

Contorsiuni logice și vedete clarvăzătoare

Să o ții la infinit cu versul conform căruia „amenințarea războiului e alarmă falsă, pentru că nu mai este posibil un război”, explicând tot tu în paralel cât sunt de disperați coordonatorii dictaturii sanitare să scape de răspundere înseamnă să ai rotițele bine încremenite. Cei care susțin inepția asta cu imposibilitatea declanșării războiului probabil nu percep disperarea ăstora la adevărata ei dimensiune – că le-ar fi tuturor mai comod să ascundă totul sub preș inducând frica de război.  Rămânând la nivel de amenințare, nu e niciun dubiu, dar cu tensiunea socială ieșind prin tavan, cu sărăcia în continuă adâncire, cu perspectiva unei crize alimentare puse cu mâna în baza tâmpeniilor „ecologiste” la care în mod clar nu vor să renunțe, forțând și o criză energetică în aceeași idee, cu adevăruri grele care încă mai au de ieșit la suprafață în privința genocidului în plină desfășurare, să dai garanții despre imposibilitatea declanșării unui război de către niște scelerați care, tocmai am spus, au de acoperit un genocid, este prostie crasă, specifică idioților care vor să pară speciali și vizionari. Nimeni nu poate da garanții de niciun fel în acest moment, nici într-o direcție, nici în cealaltă.

Credințele astea mistice despre cum totul este planificat milimetric pentru următorii 35.345.766 de ani și niciun fir de praf nu se mută cu vântul niciun pixel mai încolo sunt deja caraghioase – de acord, psihopații din principalele centre de putere vor să fie dumnezei, dar dacă îi și privim ca fiind dumnezei, înseamnă că și noi suntem drogați bine. Disperarea nu are nimic predictibil în ea, de-asta se numește disperare, iar luată la pachet cu noțiunea de genocid, numai scenarii garantate nu produce.

Anca Radu

Dr. Răzvan Constantinescu: Totul are un sfârșit

Doi ani de previziuni logice. Toate, absolut toate s-au adeverit. Ceea ce nu s-a confirmat a fost legat de termene: ”peste trei săptămâni e gata”, ”se va clarifica în curând”, ”mai avem puțin de suferit”, ”în maxim două luni vom afla”; eram și eu conștient că nu se poate atât de repede, dar era mai important efectul de încurajare decât vanitatea de ”prezicător” de Bahlui. Nu să ai dreptate în diagnostic e important, ci să-ți salvezi pacientul.

Cei care ați scăpat neînțepați, bravo vouă, v-ați verificat tăria de a rezista la agresiunile media, ale ”autorităților”, ale anturajului. Cei care nu ați reușit să rezistați – sunt sigur că se va descoperi curând un antidot față de otrava injectată. Dar, pentru ca suferința să nu fi fost în van, trebuie să folosim experiența ultimilor doi ani pentru a înțelege lucruri, pentru a ne păzi în viitor, pentru a fi mai înțelepți, mai solidari, mai oameni.

Și mai e ceva: pentru ca asemenea orori să nu se mai repete, e nevoie să urmărim cu strictețe felul în care promotorii minciunii și ai crimelor vor fi pedepsiți. Așa, nu vom uita. La noi, valul va ajunge mai târziu ca în alte țări, dar de data asta chiar va spăla țărmul de gândaci. Arafați, cercei și marinești, tătari și rafile, cîți și orbani, gâzi și tudori, turturici și prelipceni, chireaci și popești, pistoale și malere, muste și crai, imbri, zimbri și limbri, jurme și ținci, diaconi și rădulești – lungă listă de lighioane – toți vor trebui să dea socoteală. Dar nu pe vorbe, ci strict pe încasări și acte. Că una-i dacă un tâmpit aberează de capul lui, libertatea opiniilor trebuie garantată, nu-l poți pedepsi pe om pentru că-i prost sau pentru că a făcut un adenom la glanda fricii, alta-i însă dacă a aberat pe bani și, mai ales, alta-i dacă a făcut-o în cadru organizat.

(Preluare de pe ActiveNews)

Reproducem mai jos lista grohăitorilor de ambe sexe, care ne-au sufocat cu valuri de minciuni în aceşti ani. Menţionez că această listă de lighioane, cum le spune Distinsul Domn Doctor, nu e nici pe departe exhaustivă:

 Dr. ARAFAT RAED, ATI nepracticant.

 Dr. GHEORGHIȚĂ VALERIU „ad labam” Boli Infecțioase, CNCAV.

 Dr. MIHĂILĂ IOANA Endocrinologie, administrator S.C.

 Dr. CRAIU MIHAI Profesor (intraplandemie) Pediatrie.

 Dr. ALEXANDRU RAFILA Profesor Microbiologie.

 Dr. STREINU-CERCEL ADRIAN Profesor Boli Infecțioase.

 Dr. TĂTARU NELU Chirurgie.

 Dr. DORIN SARAFOLEANU specialist, vaccinist, propagandist

 Dr. PISTOL ADRIANA Epidemiologie, CNSCBT.

 Dr. MOLDOVAN ANDREEA Epidemiologie, Boli Infecțioase.

 Dr. MAHLER BOCA BEATRICE Boli Infecțioase. 

 Dr. MARINESCU ADRIAN GABRIEL Boli Infecțioase.

 Dr. CORIU DANIEL Profesor Hematologie.

 Dr. CIUREA VLADIMIR ALEXANDRU Profesor Neurologie.

 Dr. DOROBĂȚ CARMEN MIHAELA Profesor Boli Infecțioase.

 Dr. OANCEA CRISTIAN IULIAN Profesor Pneumologie.

 Dr. ȚINCU RADU ATI.

 Dr. CEPOI VASILE Medicină Internă. 

 Dr. MIXICH VLAD Politică Sanitară.

 Dr. CHERECHEȘ RĂZVAN Profesor Sănătate Publică.

 Dr. FLORESCU AYXEL SIMIN Boli Infectioase.

 Dr. IMBRI EMILIAN IOAN (mai mult gurist).

 Dr. BACIU ANDREI Chirurgie.

 Dr. MUSTA VIRGIL Boli Infecțioase.

 Dr. BĂLĂCEANU-STOLNICI CONSTANTIN Profesor Neurologie.

 Dr. ARAMĂ VICTORIA Profesor Boli Infecțioase.

 Dr. REDNIC SIMONA Profesor Reumatologie.

 Dr. ALEXIU SANDRA „Asociația Medicilor de Familie B-Ilfov”.

 Dr. ZOIȚANU RALUCA DANA „Societatea Națională Medici Familie”

 Dr. DIACONU GABRIEL Psihiatrie.

 Dr. DUMITRA GINDROVEL MF

„Dr” JURMA OCTAVIAN „decât” dr.

 ȘI nu în ultimă instanță 

 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE PEDIATRIE

 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

,,Săptămâna de rugăciune’’, un spectacol dezagreabil de făţărnicie

Tămbălăul numit ,,săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinor’’ din acest an s-a încheiat. Ecumeniştii care vorbesc în numele Bisericii Ortodoxe, fără a avea acest drept, s-au amestecat cu ceilalţi eretici şi rătăciţi într-un amalgam greu de definit, ca să-şi arate unii altora cât de iubăreţi sunt. Următorul citat este o mostră de limbă de lemn, pe care o vorbesc cei care  se aseamănă şi se adună:

În prima seară, îndemnul comun al reprezentanţilor cultelor din Oradea a fost de a rămâne uniţi în rugăciune, acesta fiind esenţa demersului. „Să nu obosim în a ne ruga şi să ne iubim sincer unii pe alţii!”,au transmis organizatorii printr-un comunicat de presă. Aţi înţeles că iubirea lor e sinceră, nici vorbă de prefăcătorie ori falsitate. Trebuie accentuat aceste fapt, nu cumva să existe dubii.

În realitate, nu-i vorba nici de iubire nici de sinceritate. Ecumeniştii nu iubesc pe nimeni, nu se iubesc nici între ei. Ei iubesc onorurile, slava deşartă, minciuna, rangurile nemeritate, petrecerile cu mese îmbelşugate. Pentru ei, Sfintele Slujbe au devenit spectacole în care-şi etalează scumpătatea veşmintelor, pe care le schimbă cu altele, de fiecare dată. Ca nu cumva să fie deranjaţi, îi ţin pe bieţii credincioşi la distanţă prin garduri metalice şi cordoane de jandarmi, cum s-a întâmplat atunci când au zis ei ca sfinţesc catedrala mamut, numită a ,,mântuirii neamului’’. Care neam? Care mântuire?

Aseară, la Mănăstirea Caşin, s-au adunat o mână de oameni ca să atragă atenţia impostorilor ecumenişti că batjocoresc şi calcă în picioare Sfintele Canoane, după care se conduce Biserica lui Hristos. ,,Rugătorii’’ au chemat şi de rândul acesta miliţienii şi jandarmii. Ei îşi închipuiesc că-şi pot permite orice în Biserică, pe care o socotesc o instituţie ca oricare alta, peste care şi-au întins stăpânirea, ocupând poziţiile cheie ale acesteia. A fost o adunătură a făţărniciei, falsităţii, prefăcătoriei, ipocriziei, toate covergând spre unirea cea mincinoasă, spre închegarea ,,religiei’’ blestematului antihrist. Ecumeniştii, care ne populează şi ne poluează Biserica, lucrează cu sârg şi bună ştiinţă în acest sens, de aceea partea lor va fi cu ,,omul nelgiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, înălţându-se mai presus de orice se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa încât să se aşeze el în Biserica lui Dumnezeu şi să se dea drept dumnezeu’’ (II Tesaloniceni 2, 3-4).

Am asistat şi-n anul acesta la o dureroasă împlinire a cuvintelor Proorocului lui Dumnezeu:,,Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea.
Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”(Isaia 6, 9-10).

Presbiter Ioviţa Vasile

OPRIȚI URGENT VACCINAREA COPIILOR! Citiți și DAȚI MAI DEPARTE! Apel GRAV către Ministerul Sănătății, cadrele medicale, părinți, educatori și întreaga societate civilă. Rugămintea Federației Organizațiilor Ortodoxe PRO VITA din ROMÂNIA