Cu durere în suflet aflăm că şi anul acesta, în luna ianuarie, în Mitropolia Clujului, s-a desfăşurat săptămâna de ”urâciune” ecumenistă, care este contrară Sfintelor Canoane ortodoxe şi Tradiţiei Sfinţilor Părinţi.
Redăm mai jos comunicatul de pe pagina oficială de Facebook a ereticilor greco-catolici din Cluj. Ştirea este postată la data de 23 ianuarie ora 00:12 :
<< Eparhia Greco-Catholică de Cluj-Gherla
Participare largă la Seara Ecumenică de rugăciune, ediția 2022, în seara de 22 ianuarie, la capela „Sf. Iosif” a Catedralei în construcție din Piața Cipariu, Cluj-Napoca.
Album foto: https://photos.app.goo.gl/GFu8SCdfAXEmZJg88
Video: https://www.facebook.com/CapelaSfIosif/videos/4784695988234198
Programul a fost deschis prin intrarea în procesiune a Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, gazda acestei întâlniri, a Preasfinția Sa Andrei, Arhiepiscopul ortodox al Vadului Feleacului și Clujului, a preoților prezenți și a celorlalți invitați din confesiunile religioase care activează în orașul Cluj-Napoca, care au intrat în procesiune și, oprindu-se în fața altarului au depus câte o lumânare aprinsă la Ieslea lui Isus, gest inspirat de tema din acest an a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor: „Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-L adorăm.” (Matei 2,2). O iesle a lui Isus a fost amenajată special pentru această seară de rugăciune.
Au răspuns invitației la momentele de comuniune: Înalt Preasfinția Sa Andrei, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, Pr. Popesc Mihăiță-Cristian de la Protopopiatul Romano-Catolic Cluj-Dăbâca; Pr. Gáspár Károly de la Eparhia Reformată din Ardeal; Pr. Fejér Olivér din partea Episcopiei Evanghelice Luterane din România și Pr. Elekes Zsolt de la Episcopia Unitariană Cluj.
În capelă s-au aflat persoane consacrate din diferite ordine și congregații religioase: surori din Congregația Maicii Domnului, surori din Ordinul Sfântului Vasile Cel Mare, părinți și frați din Societatea lui Isus, de asemenea, membre ale Mișcării Focolare, tineri din ASTRU, membri ai altor asociații eparhiale, credincioși clujeni.
Așa cum era prevăzut, a avut loc mai întâi un oficiu de rugăciune cu participarea și a studenților Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”.
În calitate de gazdă a evenimentului, Preasfințitul Claudiu a urat invitaților bun-venit și a vorbit despre comuniune, despre modul tainic în care dragostea față de Cristos îi aduce împreună pe aceia care se apropie de Dumnezeu. Episcopul de Cluj-Gherla a invitat la bucuria întâlnirii cu Cristos, la a permite Spiritului Sfânt să conducă pașii celor ce-l caută pe Dumnezeu. A atras atenția la situația gravă, la provocările cu care se confruntă țara noastră și întreaga lume și a invitat la rugăciune comună, unii pentru alții și pentru toți oamenii. A mulțumit din suflet tuturor celor prezenți.
La invitația Pr. Daniel Avram (organizator al întâlnirii), fiecare invitat a rostit câte un cuvânt, având în comun tema întâlnirii și anume drumul de căutare, găsirea Pruncului Isus născut în iesle și închinarea magilor. S-a evidențiat, și de către ceilalți invitați, cum apropierea de Dumnezeu, de Pruncul din Iesle în cazul fragmentului evanghelic citat, apropie unii de alții pe aceia care, cu dorința în suflet de a-L întâlni și a I se închina, pornesc în căutarea lui Dumnezeu.
Întâlnirea s-a încheiat cu un moment de omagiu și reamintire a Serilor Ecumenice din anii precedenți, în care, Episcopul de binecuvântată memorie, Preasfinția Sa Florentin, primea cu căldură sufletească și cuvinte de prețuire, an de an, reprezentanții confesiunilor religioase.
Ca urmare, Preasfințitul Claudiu, Înalt Preasfințitul Andrei și ceilalți invitați au coborât la demisolul catedralei, la locul odihnei de veci a Episcopilor de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu și IPS George Guțiu de binecuvântată amintire, unde au păstrat un moment de reculegere în memoria acestora.
Mai mult, Înalt Preasfinția Sa Andrei a dorit ca lumânarea pe care ar fi trebuit, conform programului serii, să o depună la ieslea lui Isus, în fața Altarului din capelă, să o depună acum, la încheierea Serii Ecumenice, la locul odihnei Episcopului Florentin, ceea ce a și făcut cu smerită rugăciune. Seara ecumenică s-a încheiat așadar printr-un moment de comuniune cu Cerul. >>
Comentariile noastre:
Cu multă tristeţe, ţin să precizez că este foarte gravă participarea Mitropolitului Clujului, Andrei Andreicuţ, la rugăciunea în comun organizată de ereticii greco-catolici, și la care au participat şi alţi eretici: reformați, unitarieni, luterani etc. În cuvântul susţinut, Mitropolitul Andrei a explicat versetul „Ca toți să fie una, (…) ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21), expicând, de fapt, în mod greşit, ecumenist şi nu după tâlcuirea facută de Sfinţii Părinţi, promovând astfel erezia numită unitatea în diversitate, atât de dragă ecumeniştilor.
Învăţătura ortodoxă ne arată că unirea se poate face numai în Adevăr, în dreapta credinţă – Ortodoxia. Ereticii trebuie să se smerească, să lepede ereziile, să le dea anatemei – verbal şi în scris -, şi aşa să vină la Ortodoxie, prin Sfintele Taine: Botezul ortodox, Sf. Taină a Mirungerii, după rânduielile tipiconale stabilite de Sfinţii Părinţi. Numai aşa putem să ne rugăm împreună şi să fim „una”, să fim „o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). Noi, ortodocşii, putem să ne rugăm pentru ca aceştia să revină la Ortodoxie – şi chiar ne dorim acest lucru -, dar nu putem să ne rugăm împreună cu ei atât timp cât aceştia stăruie în eres!!! Aşa ne învaţă dumnezeieştii Părinţi, purtători de Duh Sfânt!
Sfintele Canoane opresc rugăciunea în comun cu schismaticii si ereticii: Canoanele 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Canoanele 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Canonul 9 al Sfântului Timotei al Alexandrei.
Canonul 45 Apostolic porunceşte: Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească şi dacă l-ar primi să slujească ca preot, să se caterisească.
În plus, Mitropolitul Clujului se adresează acelui greco-catolic, numindu-l „Preasfinţia Voastră”, ceea ce ne arată faptul că mitropolitul le recunoaşte preoţia, contrar Sfintelor Canoane care ne spun clar că „Tainele ereticilor nu sunt taine” (Canonul 46 Apostolic), iar pe ceilalţi „fraţi şi surori”, deşi nu ne putem numi aşa dacă nu avem aceeaşi credinţă. La fel şi Sfântul Nicodim Aghioritul, la tâlcuirea Canonului 47 al Sfinţilor Apostoli, ne arată că latinii sunt eretici şi nu au nici Botez, nici Preoţie, iar dacă vreun preot nu botează pe cei ce se întorc la Ortodoxie, se afuriseşte.
Mi-aş fi dorit ca Mitropolitul Andrei să fi folosit acest „prilej” pentru mărturisirea Adevărului, a credinţei ortodoxe, să fi avut curajul să le spună că sunt în erezie şi că doar în Biserica Ortodoxă se pot mântui; aceasta este adevărata dragoste!
Pr. Mihai Cantor
Bine punctat părinte Mihail ! Blagosloviți și iertați !
DUMINICĂ, 30 IANUARIE 2022
Mesajul Părintelui Elpidie: Toți românii să se roage. Să ia fiecare metanierul și să spună: «Hristoase al meu, salvează țara noastră, România!» «Salvează țara noastră, România și pe noi!».

-Nu știu acum cum ar părea, dar cred că a venit momentul în care ar trebui să se pregătească și părinții acolo în România.
-La ce vă referiți? La ce anume?
-Eh, în jurul lor va e o mare gălăgie de război.
-Vă referiți în jurul României, nu-i așa?
-Da, vor încerca să o implice și pe aceasta în război, dar cred că acolo conducătorii sunt mai atenți. Nu pentru că ei înșiși vor să o facă, ci pentru că le este frică de popor.
-Da, da, poporul nu vrea să se amestece.
-Și pentru că poporul nu vrea… Da, vor rămâne întregi, chiar dacă țipă americanii… Pentru că este un război care îi va distruge pe mulți. Acest război care va veni acolo, va distruge toate țările acestea care se vor implica, le va distruge.
-Și ce credeți ? Se va implica și România?
-Nu ! Îmi doresc… poate puțin… vor încerca acolo, dar sper că nu vor reuși să o implice în război. Asta sper…
-Doamne Ajută!
-Să folosească toate rugăciunile Sfinților lor pe care îi iau acolo.
-Da.
-Și să nu intre deloc în război. Dacă vor intra se vor distruge.
Nu știu… să nu intre deloc în război și să se roage cu toții. Să nu intre (intervină) în contra America-Rusia, pentru că este o contră America-Rusia. Din păcate îi pun americanii… americanii sunt criminali. Vor băga multe popoare acolo de jur-împrejur, să intre în război împotriva Rusiei, pentru că se presupune că sunt în NATO.
Neapărat să se roage cu toții, cu toții… Toți românii să se roage, ca să nu lase Dumnezeu, să nu permită Dumnezeu, ca, conducătorii lor [conducătorii români] din prostie se intre în această contră. Se vor distruge. Literalmente se vor distruge. Însă sper că nu se va întâmpla asta. Am o siguranță cum că mulți oameni vor crede asta și se vor ruga și va fi oprit acest rău. Să ia fiecare metanierul și să spună: «Hristoase al meu, salvează țara noastră, România!», «Salvează țara noastră, România și pe noi!».
-«Hristoase al meu salvează țara noastră, România și pe noi!»
-Da, da. «Salvează-ne!» Să spună acest lucru, dar cu toții. Să găsească o oră acolo, ceva, și să unească rugăciunea tuturor într-o unitate. Ca să nu se întâmple nimic. De jur-împrejur, va fi o mare luptă. O să înceapă în joacă, ca să îi testeze americanii pe ruși, dar nu își pot imagina că războiul va scăpa (va înainta) așa de mult. Ai înțeles?!
-Da.
-Vor crede la început că va fi ceva limitat, dar nu se va opri. Se va întinde repede și din păcate Bulgaria va juca, ca să spun așa, un joc prostesc. Va începe ca un joc prostesc, dar va da greș și va fi nebunie… Ai înțeles?! Pentru că acum prin Alexandrupoli…
-Acolo va fi lupta, nu? [în Alexandrupoli este bază americană]
-Acolo au ca țintă. Bineînțeles că toate aceste sisteme de armament sunt exacte, adică lovesc cu exactitate, dar izolarea va aduce o mare foamete. O foarte mare foamete. Și din păcate pentru că americanii vor să-i ocolească pe turci, o să îi pună acum să facă o operațiune, un fel de NATO, care se presupune că sunt obligați împotriva Rusiei și rușii se vor enerva foarte tare și o să-i facă chifteluțe.
-Pe turci? Așa cum zice și Sfântul Paisie…
-Știi ce înseamnă chifteluțe?!
-Da…
-Cam așa. Dar pentru că vor să amestece și pe alții la mijloc, vor folosi drumul spre Rusia, adică Bulgaria, România, acesta care merge drept în sus.
Ia spune-mi, voi sunteți mai sus de România sau la stânga?
-La ce vă referiți?
-Pentru că acum nu am hartă în față, ca să văd ceva. Deasupra Greciei este…
-Este Bulgaria și apoi România. Deasupra Greciei este Bulgaria și apoi România. La Marea Neagră este România.
-Și apoi de acolo este Rusia?
-Și apoi, de acolo este Ucraina.
-Și Rusia?
-Da, da. Ucraina și apoi Rusia.
-Deoarece aceștia, rușii vor coborî în jos. Și nevoit vor folosi tărâmuri ale fostei Uniuni Ruse. Deci dacă România va lăsa loc rușilor să treacă, nu vor păți mare rău.
Să nu intre în război, dar să îi lase pe ruși să treacă.
-Am înțeles.
-Dacă îi împiedică îi vor distruge. Drumul acela va fi distrus.
-Of.
-Ai înțeles?!
-Da.
-Dacă au inteligență…să fie deștepți românii și să spună că: «nu ne implicăm în război», dar să nu-i împiedice deloc, nici pe americani, dar nici pe ruși.
-Să nu se amestece în treburile lor.
-Exact! Să-i lase să vină și să plece și pe americani, dar și pe ruși, dar să joace un rol neutru.
-Am înțeles!
-Pentru că, alte locuri [alte țări], care vor face mai pe patrioții, mai așa ziși patrioți, se vor distruge de tot. De tot se vor distruge. Ai înțeles?!
-Da!
-Acest lucru aș vrea foarte mult să îl știe (să îl afle) și să se roagε foarte mult. Să o spună la toți, ca să se roage.
-Am înțeles.
-Știi iubesc România, ca pe o a doua țară a mea. Și acum simt o legătură că se dezvoltă în interiorul meu, o legătură duhovnicească. Ai înțeles?!
-Da, Părinte !
-Pentru că, să nu îți închipui și rușii poate sunt într-o căutare a lui Dumnezeu, dar au o aroganță și aceasta aroganță îi va omorî din nou. Acum vor prevala, vor fi prima și cea mai mare putere, prima mare împărăție, bineînțeles pentru un timp scurt, înainte de Antihrist. Și orice este înaintea lor și va sta cu încăpățânare, îi vor distruge. Vor înainta și vor distruge.
-Noi avem și alte antecedente urâte cu rușii…
-Da. Nu trebuie să le opună rezistență deloc. Nici americanilor. Lasă-i să aibă trecere, dar [România] să nu se amestece deloc, să joace neutralitate.
-Am înțeles.
-Dar acest lucru nu îl vor reuși singuri. Trebuie să vă rugați cu toții, ca să sprijine România. Rugăciunile voastre Îl vor determina pe Dumnezeu să trimită îngeri și să schimbe gândurile celor mari.
-A conducătorilor?
-Da, da. Altfel trecerea aceasta va fi foarte grea (puternică). Acolo marea cum se numește?
-Marea Neagră.
-Știi de ce?! Vor avea foarte multe submarine rusești acolo și multe arme nucleare. O să zboare de acolo nucleare, o groază… Vor fi multe lupte aeriene între aeronavele Nato și Rusia, dar vor câștiga rușii. Rușii au arme ascunse.
Au arme ascunse și sunt fără milă, adică tari ca Ursul, ei nu glumesc… aroganță americanilor acolo se va sparge… Și îmi doresc ca în curând, să se mute războiul în Persia, pentru că și acolo va fi conflict.
-La Iran vă referiți?
-Da. Să ne eliberăm noi puțin, cei de sus. Eu asta aș vrea să le spun și să înceapă să facă, pentru că timpul este foarte aproape, nu știu când se va întâmpla asta, dar arată că timpul este foarte, foarte aproape.
-Am înțeles.
-Și va veni foamete și în România. Multă foamete, de aceea este de preferat, dacă pot, cine poate, să aibă o viețuire autonomă.
-Adică vă referiți să fie la țară? Să meargă [lumea] la sate?
-Nu știu, ce să facă, dar dacă nu au o viețuire autonomă vor fi și aceștia foarte înfometați. Vor fi morți de foame. Nu va exista mâncare din cauza izolării. Aveam impresia că aceasta izolare va fi mai mult la noi în Mediterană, pentru că noi suntem plini de insule și vapoarele sunt cele care transportă mâncarea. Dacă se opresc vapoarele, sunt morți de foame. Ai înțeles?! Dacă se opresc vapoarele, se oprește transportul petrolului, nu vom avea petrol, apoi nu va mai avea curent, pentru că toate astea sunt pe bază de petrol. Și apoi nu vă mai avea mâncare, pentru că toate vin din afară nu există autonomie. În afară de locurile care se ocupă de creșterea animalelor, care au animale, dar când se va întâmpla asta, vor mânca și animalele. Vor veni toți înfometații și va fi va fi o nebunie. Și așa aveam impresia, credeam, că va fi doar o izolare a insulelor din Grecia, dar va fi și în alte țări.
Ucraina va adera lui Putin. Vor fi nevoiți să adere. Și nici nu vor avea altă soluție, aceasta va fi cea mai corectă soluție. Chiar dacă le convine sau nu, va fi cea mai cuminte soluție. Pe Georgia o va convinge NATO… din păcate în aceea perioadă va avea conducători răi.
-Să lupte împotriva Rusiei?
-Da. Pentru că și acum sunt dușmani. Ai înțeles?! Au o mare dușmănie între ei. Dar acest lucru a fost greșit, mare greșeală. Atunci când nu uităm greșelile trecutului și nu încercăm să ne împăcăm… undeva vor greși. De fapt o să îi folosească NATO.
-Da?
-Ei [rușii] nu o să îi lase, din cauza NATO. Și chiar dacă voiau să facă pe bunii, nu o să facă acest lucru acum. Nu au altă soluție, sunt nevoiți să o facă. Ai înțeles?!
-Da!
-Dar voi sunteți puțin mai departe. Este România, este Ucraina.
-Este Ucraina, este Moldova, care este tot România. Acolo vorbesc română.
-Este distanță mare, dar și altceva. Bază vieții duhovnicești în România este ortodoxia și rușii nu vor dori să creeze o dușmănie mai mare cu românii.
-Măcar, să îi lumineze Dumnezeu și pe ruși, dar și pe conducătorii români.
-Pe conducătorii voștri, Dumnezeu să-i lumineze mai mult. Rușii sunt hotărâți, de ceea ce fac, nu se vor schimba. Dar, dacă conducătorii români vor juca un rol corect, o să scăpați. Altfel veți avea multă foamete. Adică o să fie înfometați cei din România. Apa va fi foarte importantă. Vor fi infectate apele, de aceea trebuie multă atenție. Să aibă mereu tancuri (cisterne) cu apă, ca să aibă mereu apă. La o nevoie urgentă… să pună înăuntru și puțin var… ce să facem, trebuie să găsim moduri.
-Exact.
-Aș vrea să le transmiți astea, că trebuie să îi pună pe oamenii lor de încredere, să le spună că trebuie să facem un lanț de rugăciune: «Doamne salvează România și pe noi (poporul)!», «Salvează lumea ta și România!», «Salvează România!» Αi înțeles?!
-Da.
-Să încredințeze sufletele lor lui Dumnezeu și să salveze România. Este nevoie să faceți acest lucru. Și să se roage, ca România să rămână neutră în acest conflict. Să nu fie de partea nimănui. Pentru că se vor supăra amândouă, atât Rusia, cât și America. America că nu va fi împreună cu ea și Rusia la fel, dar supărarea lor va fi mică.
-În schimb dacă se implică…
-Dacă se implică cu Rusia, vor pății multe catastrofe de la americani. Dacă se implică cu americanii, rușii îi vor distruge.
-Of, am înțeles. Dumnezeu să pună mâna Sa. Maica Domnului se Acopere România!
-Cred că acum e nevoie și de mâini și de picioare pentru rugăciune…nu sunt de ajuns doar mâinile…
***
Inima mea se gândește la voi toți și vă iubește. Simt țara voastră, ca pe țara mea, de aceea îl rog pe dulcele nostru Iisus să o protejeze de orice rău.
Mă doare inima de ceea ce ochii mei văd venind, așa ca vreau sa vă informez, dar și să vă pregătesc.
Iubitul nostru Dumnezeu Tatăl este foarte trist, pentru că, copiii Săi din întreaga lume nu au înțeles că toate acestea se întâmplă, pentru că l-au lăsat pe Satan să domine în viața lor și acum se pregătește să-i conducă la cea mai mare triplă distrugere pe care omenirea a văzut-o vreodată, prin boli, foamete și război.
Își avansează în mod constant planul său satanic de a transforma oamenii în creaturi umanoide controlate de acesta.
Liderii săi mondiali și oameni de știință de top, care îl venerează în ritualuri satanice secrete, au dat promisiune de sânge că vor înainta planul lui, rapid și decisiv.
Le-a poruncit, până când propriul său fiu, Antihrist, va apărea, ca toate Bisericile creștine ori să fie distruse, ori să i se supună.
Nu-i pasă dacă, deocamdată, acestea aparțin tipic lui Hristos. Singura lui preocupare este ca să nu se împărtășească cu Hristos, creștinii.
Atâta timp cât Bisericile sunt deschise și creștinii pot liberi să se împărtășească și să săvârșească toate celelalte Sfinte Taine, acesta nu va putea apărea în lume ca lider mondial și hristos (salvator) mondial.
Se teme atât de mult de Sfintele Taine ale Bisericii noastre încât, în diferitele exorcisme care au loc, le numește «magia lui Iisus».
Îi este frică de ele, pentru că au puterea de a slăbi și de a distruge, cu Harul Duhului Sfânt, forțele satanice. Chiar și aceste medicamente, pe care mod înșelător și fără să știm, ni le introduce în corpul nostru pentru a ne face pe deplin ai lui, nu reușesc să răspundă pe deplin la comenzile sale.
Din acest motiv, pentru a-i îndepărta pe creștini de Sfânta Împărtășanie, cere tuturor adepților săi să-și intensifice eforturile pentru a-i convinge pe creștini să le fie silă de Sfânta Împărtășanie și să se teamă că ar putea să se îmbolnăvească, atunci când merg să se împărtășească.
Dacă acest lucru este crezut și acceptat de toți creștinii, atunci a început epoca lui, epoca lui antihrist.
***
Dragii mei copii, anii Apocalipsei au început de ceva vreme.
Aceia dintre noi care Îl iubim și Îl adorăm pe Hristos, vom trăi pentru a vedea cei mai glorioși ani ale sfintei noastre Biserici, cu numărul ei mare de sfinți mărturisitori și martiri. A venit din nou vremea ca bărbații, femeile și copiii mici să-l facă de rușine pe Satana, cu credința lor puternică în Hristos și cu dragostea divină care va arde în inimile lor, precum lava dintr-un vulcan.
Fie ca toți să fim printre acești sfinți ai vremurilor de pe urmă. Cei care o doresc, să se pregătească cum trebuie, cerând lui Dumnezeu luminarea Duhului Sfânt, ca să știm de acum înainte, cum să acționăm corect în viața noastră.
A ști exact ce vrea Satana să ne facă, dar și cum îi putem distruge acțiunile, este primul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l știm cu toții.
Un ajutor valoros pentru voi toți, va fi dragostea și grija față de evlavioșii și statornicii în credința părinți ai voștri duhovnicești.
Să vă rugați în fiecare zi pentru aceștia, ca Dumnezeu să le dea putere și luminare, ca și ei la rândul lor să vă transmită prin intermediul Sfintelor Taine care vor săvârși, darurile Duhului Sfânt.
În așteptarea momentului când ne vom reauzi, vă binecuvântez pe toți din toată inima.
la ianuarie 30, 2022
Doamne ajuta
Și în Timișoara a fost o seara de spurcăciune, la Biserica Ortodoxă din Dacia, cu Ips Ioan și ceilalți…in 23 ianuarie.
Vai și vai…!!!
Parinte Radu,
Va dau o solutie simpla: intrerupeti pomenirea ereticului Ioan Selejan si va delimitati de el. Noi am facut-o acum 5-6 ani si din pacate evenimentele ne spun ca am procedat corect. Accentuez: nu am parasit Biserica si nu o vom face vreodata. Nepomenitorii apara Biserica de schisme si erezii, nu o parasesc. Sa plece ereticii din Biserica, daca nu vor sa se pocaiasca.
Nimic nu se poate întâmpla decât cu binecuvântare sau cu îngăduinţă dumnezeiască
Binele este cu binecuvântare, răul este cu îngăduinţă dumnezeiască, în măsura în care Dumnezeu îngăduie şi în limitele acelei măsuri, şi nu mai mult – citiţi începutul cărţii lui Iov din Vechiul Testament, dacă nu ştiţi, să vedeţi în chip foarte limpede -, şi dacă Dumnezeu îngăduie ce numim noi rău, înseamnă că tot un bine este în lucrare, fie aparenţă cu semnul minus, fie şi prin multe suferinţe; dar El Însuşi S-a facut solidar suferinţelor noastre, în Fiul lui, Hristos, Care a suferit pe Cruce şi a suferit până la moarte, a suferit şi durere, a suferit şi eşec, a suferit şi ruşine, a suferit să fie făcut de două parale de către răutăţile lumii ăsteia. Dar iadul, moartea, întunericul nu pot, pur şi simplu nu pot nimica împotriva puterii dumnezeieşti.
Deci, în sensul în care credincioşii erau într-o oarecare descumpănire, cum mi se pare că era cazul în zilele alea, într-adevăr, acolo unde lucrează Dumnezeu – şi unde nu lucrează Dumnezeu?, că acum, cum zice Liturghia Sfântului Vasile, Hristos S-a pogorât de pe Cruce în iad, ca să umple cu Sine toate; unde nu e Dumnezeu? -, acolo unde lucrează Dumnezeu tragedie nu este şi nu poate fi. Însă făptura pe care a zidit-o Dumnezeu, îngerul şi, mai pe urmă, omul, este făptură dotată cu calităţi dumnezeieşti, nu calităţi – toate calităţile dumnezeieşti. Suntem dumnezei în facere, nu prin fire, ci prin lucrarea lui Dumnezeu, Care ne-a făcut să fim astfel.
Fragment din conferința “Criza in Biserica” susținută de parintele Rafail Noica la Alba-Iulia, in aprilie 2003
Cum să ajungi să discerni între înșelare și darurile Sfântului Duh
SFÂNTUL CUVIOS MACARIE EGIPTEANUL
Ești dator să încerci și să discerni și numai atunci să te încrezi, căci lucrările harului sunt evidente, iar pe acestea păcatul, chiar dacă ia chipul binelui, nu le poate da. Căci știe satana să se prefacă și în înger de lumină, adică pentru a înșela. Dar chiar dacă ar aduce năluciri, prefăcându-se în vederi strălucitoare și vrând să amăgească sufletul, o lucrare bună să dea nu poate, fapt prin care se recunoaște ca fiind înșelare. Căci nici nu poate să lucreze dragoste către Dumnezeu și către frați, decât numai înfumurare și dispreț, nu blândețe, nu bunăvoință, nu smerenie, nu bucurie, nu pace, nu starea pe loc a gândurilor, nu urâre a lumii, nu odihnă duhovnicească în Dumnezeu, nici dorire de bunătățile cele cerești, nici nu face să înceteze plăcerile și patimile, fiindcă toate acestea sunt lucrări ale harului. Fiindcă roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea și celelalte.
Din lucrare vei cunoaște lumina înțelegătoare care strălucește în sufletul tău, dacă este de la Dumnezeu sau de la satana. Dar și sufletul, dacă are discernământ, îndată cunoaște diferența, din simțirea înțelegătoare/inteligibilă. Căci așa cum lăptuca seamănă cu măcrișul, iar oțetul seamănă cu vinul la vedere, dar din gust gâtlejul cunoaște diferența fiecăruia, tot așa și sufletul din simțirea înțelegătoare și din lucrare cunoaște și harismele Duhului, și închipuirile satanei.
(Sfântul Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice și epistole (Volumul I), traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 144-145)
Adu-i aminte sufletului tău că este veșnic!
SFÂNTUL CUVIOS MACARIE EGIPTEANUL
Întotdeauna să vorbești cu trupul tău și cu sufletul. Spune trupului tău: „Ce vom face în lume? Puțin este timpul nostru. Căci te vei strica și te vei duce în mormânt”.
Spune sufletului tău: „Ce faci aici? Du-te, scapă la Dumnezeu, nu cumva să fii osândit în focul cel veșnic. Fă război cu cel ce te lovește și strică mintea ta!”.
(Sfântul Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice și epistole (Volumul I), traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 219)
***
Tot noi purtăm responsabilitatea păcatelor noastre, oricât de crunt ne ispitește cel rău
SFÂNTUL CUVIOS MACARIE EGIPTEANUL
După cum puterea potrivnică ne îndeamnă (la săvârșirea faptelor rele), tot așa și harul divin (ne îndeamnă la săvârșirea faptelor bune). Dar (nici una dintre cele două puteri) nu ne forțează, ci ne lasă libertatea de discernământ și de alegere. De aceea, pentru faptele pe care le-a făcut, împins de satan, omul însuși – iar nu satan – primește pedeapsa, ca unul care a săvârșit răul, nu împins cu forța, ci sfătuit de cugetul său.
Tot așa se întâmplă și în legătură cu săvârșirea binelui: harul nu pune pe seama sa binele făcut, ci pe seama omului; îl înconjoară pe acesta cu slavă, nu leagă, nici nu constrânge voința omului, ci deși coexistă cu acesta, el cedează în fața liberului arbitru, ca să vadă în ce măsură voința umană înclină spre virtute sau spre rău. De altfel, stă în firea omului să aleagă între bine și rău.
(Sfântul Macarie Egipteanul, Scrieri, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, pp. 337-338)
Starețul Haralambie Dionisiatul
Prihănirea de sine este o armă de neapărată trebuinţă în rugăciune
„În timpul nevoinţei de noapte, ne spunea pururea pomenitul, toţi fraţii ţineam un băţ la subsuoară. De îndată ce un gând de mândrie, de judecată, de trândăvie etc. încerca să ne tulbure rugăciunea, dă-i bătaie, dar bătaie, nu glumă! Să cazi jos, să te tăvălești de durere și să-ţi spui: «O să te învăţ eu minte, ticălosule! Dacă mai îndrăznești, fă din nou aceleași!» Dar de multe ori, după o astfel de bătaie venea o umilinţă adâncă și rugăciunea începea să curgă ca un torent. Atunci mintea era răpită de Duhul, Care o îndulcea cu o bucurie paradisiacă de negrăit.
Prihănirea de sine este o armă de neapărată trebuinţă în rugăciune. Aceasta la nevoitori ajunge până la mânie. Primul dușman este eul nostru. Atunci căutăm răzbunare, adică însetăm după durere, după reaua pătimire. Și astfel sfântul baston cade ca ploaia. Atunci înţelegi că într-adevăr «bătaia este ruptă din Rai».
Până aici toate bune și frumoase. Dar atunci când mi-a făcut aceasta stareţul meu, puţin a lipsit să nu o pot răbda. Într-o zi acela mi-a spus:
– Vino aici, bre neisprăvitule! Bre netemătorule de Dumnezeu, tu ești preot care ţine în mâinile sale pe Însuși Hristos!?
Și împreună cu ocara, mi-a dat și două palme. Ei, aici m-am poticnit și pot spune că am pierdut cununa. Și mai ales când l-am auzit pe stareţ spunându-mi:
– Pentru aceasta îţi dau canon ca mâine să nu liturghisești.
Auzind acestea, am plecat la chilie plângând în hohote, însă nu vărsam lacrimi de smerenie, ci de cârtire și îndreptăţire de sine.
«Eu mă jertfesc pentru alţii, muncesc, priveghez, păstrez tăcerea… Ce rău vede stareţul la mine de se poartă așa de aspru? Stareţul meu este sfânt. Da, este sfânt. Dar aici, ca om, a dat greș.»
Însă nu am întârziat să înţeleg că dădusem examene mai grele, dar «picasem». Și din nou m-am întors la prihănirea de sine. Am început să mă lovesc spunându-mi: «Vai de tine, ticălosule, cât de mult egoism ai! Tu singur, de voia ta, ţi-ai zdrobit picioarele cu băţul, dar nu ai putut suporta cele două pălmuţe ale stareţului tău. Unde este iubirea ta faţă de stareţul tău? Unde credinţa? Unde ascultarea până la moarte?»
Deși am căzut la acest examen, compătimitorul meu stareţ nu a întârziat să mă cheme din nou la el. M-a strâns în braţe plângând și nemaiputându-se stăpâni, și-a revărsat fără să spună nimic toată dragostea sa. Mi-a transmis-o cu atâta putere, încât am fost cuprins de o bucurie de nedescris, care a ţinut toată noaptea aceea. Iar cine trăiește o astfel de bucurie, îi spune lui Hristos: «Doamne, ce este aceasta pe care o trăiesc? Oare există bucurie și veselie mai mare decât aceasta pe care o simt acum lângă Tine?»
Dar aceasta nu este nici măcar o picătură din oceanul cel nemărginit al iubirii lui Dumnezeu. Despre aceasta m-a încredinţat însuși stareţul meu atunci când am alergat la el să-i spun despre acea fericire pe care încă o mai trăiam, spunându-mi:
– Fiul meu, Domnul ţi-a dat o picătură din oceanul cel nemărginit al iubirii Lui. Dă-ţi silinţa pe cât poţi să te folosești de fiecare ocazie, de fiecare ispită, dispreţuire și mâhnire, ca să trăiești o stare și mai înaltă decât aceasta.”
Extras din Stareţul Haralambie- Dascălul rugăciunii minţii– monahul Iosif Dionisiatul, Editura Evanghelismos, 2005.
Calea cea largă îi duce pe oameni la iad
Cuviosul Părinte Efrem Filotheitul din Arizona
Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, ci sunt foarte ușoare, ușurează, răcoresc și aduc fericire în sufletul omului. De aceea Hristos nu ne-a cerut multe lucruri. Iar la a Doua Sa Venire nu va spune: „De ce nu v-ați nevoit…”. Nu. Ci va spune: „De ce nu ați miluit, de ce nu ați hrănit, de ce nu ați îmbrăcat, de ce nu l-ați ușurat pe cel din temniță?”.
Ce sunt acestea? Fapte de dragoste. De aceea a spus Hristos: „Cine este cel care Mă iubește? Cel care are poruncile Mele. Cel care nu Mă iubește, nu ține poruncile Mele”. Prin mustrarea pe care a făcut-o celor de-a stânga, a vrut să le spună că: „Voi nu ați avut dragoste și pentru aceasta nu puteți intra în cămara de nuntă a dragostei”. Cămara de nuntă a dragostei se dobândește numai cu dragoste și jertfă. De aceea va trebui să intrăm în Împărăția Cerurilor cu dragoste și smerenie.
Strâmtă și întristătoare este calea care duce la viață. Calea cea largă îi duce pe oameni la iad. Dar care este calea cea largă? Viața lumească nepăsătoare și atunci când zilele noastre trec goale…
Nu trebuie să ne înșele diavolul, ci să ne străduim, după Evanghelia lui Hristos, să curățăm partea dinlăuntru a paharului, care este sufletul nostru, inima noastră, mintea noastră. Dacă partea dinăuntru a paharului o faci curată, zice Domnul, și cea dinafară va fi curată. Fățarnice, nu curăța partea dinafară, iar cea dinăuntru o lași necurățată. În ochii lui Dumnezeu toate sunt arătate. Pe oameni îi putem înșela, le putem arăta altă față, însă lăuntrul nostru este cunoscut lui Dumnezeu. Să ne îngrijim de lăuntrul nostru să-l aranjăm, să-l schimbăm. Vremea pe care ne-a dat-o Dumnezeu s-o umplem cu fapte bune, cu cugetări bune, cu simțăminte curate.
Să nu stăm și să ne ocupăm cu vorbăria deșartă, cu discuții nepotrivite și vătămătoare. Să izbăvim limba de a-i mai judeca pe oameni, pe fratele nostru, pe aproapele nostru. Să nu mai facem aceasta, ci să ne judecăm pe noi înșine, pe noi să ne osândim. Dacă ne vom osândi noi pe noi înșine, ne vom izbăvi de osândirea lui Dumnezeu. Dacă osândim, vom fi osândiți, și dacă vom judeca, vom fi judecați, și cu ce măsură vom măsura, cu aceeași ne va măsura și Dumnezeu.
Fiecare clipă care trece nu se mai întoarce. Diavolul ne fură timpul, ni-l umple cu lucruri pământești și vremelnice cu scopul de a-l pierde, de a nu putea oferi mai multe lui Dumnezeu și sufletului nostru. Să luăm aminte cât putem să fim în stare de veghe, să ne păzim mintea, inima, să nu lăsăm gândurile să intre în inimă și s-o întineze. Ori de câte ori ne vom cerceta conștiința, vom vedea că nu luăm aminte și, prin urmare, avem multe păcate pe care nu le cunoaștem. Să le spovedim ca să se șteargă.
Așadar, să luăm aminte la toate aceste lucruri și să fim gata. Moartea este înfricoșătoare, nu este o jucărie. Dacă cineva dintre noi a cunoscut ceva puțin despre moarte, dacă s-a primejduit de vreo boală, a văzut cât de înfricoșătoare este. Vedeți cum lăcrimează omul și plânge când se apropie ceasul morții? De ce plânge? Pentru că vede că vin puterile potrivnice, vin demonii să-i răpească sufletul. Și sufletul tremură ca frunza de toamnă la cea mai mică adiere de vânt.
Ce spune troparul de la Slujba înmormântării? „Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către Îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute”. Își întoarce ochii spre Îngeri și nu-l pot ajuta, ci-i spun: „Te-am fi ajutat, dar trebuia să fi ajutat și tu cu faptele tale. Atunci își ridică mâinile spre oameni și strigă „Ajutați-mă!”, dar aceia îi spun: „Cum să te ajutăm pe tine, când noi nici pe noi înșine nu ne putem ajuta?”. Și atunci se înțelepțește omul, dar ce poate face în acel ceas când își dă sufletul?
Acest adevăr, această realitate pe care vedem că o trăiește fiecare om care pleacă din această viață, să ne fie lecție, ca să ne punem în rânduială acum, astfel încât atunci când ne va veni ceasul, să fim gata. Ne vom întrista, căci moartea este din fire dureroasă și amară, dar când conștiința nu ne învinuiește, atunci balsam vine în suflet. Sufletul nădăjduiește, are o simțire că ceva se va întâmpla. De aceea, înainte de a veni acel ceas înfricoșător, înainte de a veni această primă judecată a sufletului, mai înainte de marea judecată de la a Doua Venire, să ne pregătim, să luăm aminte, să ne silim acum, iar nu mâine sau poimâine. De astăzi, din această clipă, să punem pocăință în sufletul nostru și să ne întoarcem la Dumnezeu. Iar când Dumnezeu va vedea această intenție bună din partea noastră, ne va ajuta.
Și această mică intenție o va face mare, încât să săvârșească mântuirea sufletelor noastre.
Sursa: Sfaturi duhovnicești pentru dobândirea sănătății sufletești și a mântuirii noastre, Ortodoxos Kipseli.
“Poveţe părinteşti”
Cuviosul Părinte Efrem Filotheitul
“Fericit este omul care are nădejde vie în Dumnezeu“, căci prin aceasta arată credinţă, încredere, slavă şi cinste pe care le aduce Acestuia. Şi atunci Dumnezeu, îndatorat fiind, îi poartă de grijă. Atunci se împlineşte spusa din Evanghelie: „fie ţie după credinţa ta“.
Dar, din nefericire, ne vin ispite care ne pricinuiesc întunecare adâncă, iar soarele luminos al dulcii nădejdi este acoperit de întuneric adânc. Atunci pierdem ţinta şi ajungem să cugetăm şi să facem ceea ce este nepotrivit chemării noastre pe care o avem ca şi creştini. Dar bunătatea lui Dumnezeu, Care a văzut că mintea omului este plecată din tinereţe către cele viclene şi că nu este cu putinţă ca oamenii să stea la înălţimea desăvârşirii creştine, a dăruit slăvită şi nesfârşita pocăinţă.
***
Aveţi răbdare, fiii mei! Nu vă pierdeţi curajul în luptă şi să nu slăbească genunchii voştri în nevoinţa împotriva ispitelor, căci nu ne va lăsa Bunul nostru Dumnezeu să fim ispitiţi mai presus de puterile noastre.
De ce daţi loc satanei să vă războiască cu mai multă furie? Aveţi credinţă în Dumnezeu, că tot ce îngăduie El este spre folosul nostru. Oare noi cunoaştem mai bine decât El ce ne este de folos?
Aruncaţi spre Domnul grija voastră şi El vă va purta de grijă. Nu puneţi voia proprie, fiindcă credinţa este roada Harului si a cercetării dumnezeieşti. Oare nu am avut fiecare dintre noi parte de minuni ale Proniei Sale dumnezeieşti? Oare pe cutare nu l-a cercetat dumnezeiescul Har? Dacă voi nu v-aţi fi jertfit, ar fi fost el acum în oastea lui Hristos? Oare Domnul nu S-a jertfit pentru noi? Ba da. Şi dacă nu S-ar fi dat pe Sine la moarte pe Cruce, noi nu am fi ceea ce suntem acum datorită Harului dumnezeiesc.
Pentru aceasta cele foarte bune, cele foarte înalte duhovniceşti se cumpără cu sânge. Da, dar şi răsplata va fi atât de mare, încât nu se poate măsura. Iar slava va fi asemenea cu cea a îngerilor!
Mă interesez de voi, pentru aceasta şi sufăr. Dar în vremea ispitei omul le uită pe toate şi este dus acolo unde în timp de pace nu voieşte.
Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015
“Poveţe părinteşti”
Cuviosul Părinte Efrem Filotheitul
Trebuie să le facem pe toate cu credinţă si nădejde, căci „ceea ce nu este din credinţă, păcat este” [Romani 14,23]. Oricât de mult s-ar sălbătici marea patimilor şi valurile ne-ar afunda, noi să nu ne pierdem nădejdea în Domnul. Şi atunci valurile se vor sparge ca baloanele de săpun de stânca nădejdii şi dragostei noastre către Iisus al nostru.
Nu vă pierdeţi curajul atunci când vă împresoară ispitele, ci puneţi gândul cel bun, adică aduceţi-vă aminte de cuvintele Domnului, care luminează în vremea oricărei ispite. Să ne silim, ca să fim miluiţi, iar atunci când va veni Domnul să ne găsească priveghind, plini de untdelemnul faptelor bune. Atunci vom intra în cămara de nuntă a veşnicei bucurii si veselii.
Nu mică este lupta, nici de o singură zi, ci până la ultima noastră suflare. Pentru aceasta să ne înarmăm cu Preadulcele Nume al lui Iisus, ca să nu mai aibă loc diavolul în inima noastră. Dar chiar şi pentru a ţine pomenirea lui Iisus este nevoie nu de puţină silinţă, stăruinţă, credinţă, nădejde, răbdare şi timp.
***
Să-ti pui nădejdea în Hristos si să nu te temi de ameninţările demonilor, ci să te întăreşti întru El si să spui: „întru Dumnezeul meu voi trece zidul” [Psalmi 18,29], adică piedicile ispitelor demonice le voi trece cu puterea lui Dumnezeu.
Străduieşte-te să pui început bun, căci atunci vei avea sfârşit foarte bun. Aşa cum va fi începutul, tot astfel vei şi umbla.
Să nu dispreţuieşti un neajuns mic şi să spui: „Nu-i nimic aceasta“. Nu, căci neajunsul mic va deveni mare. Dar va da naştere şi la alte rele, iar cel care nu se va îngriji de cele mici, va cădea în cele mari.
***
Pentru nimic altceva să nu te mai întristezi, fără numai pentru faptul că nu faci răbdare în ceva. Fiindcă atunci când nu faci răbdare, te păgubeşti de răsplata cea veşnică şi nici îndrăznire nu mai ai în rugăciune. Ia aminte, căci Domnul îţi înmulţeşte bogăţia răbdării şi a îndelungii-răbdări. Iar cu această bogăţie vei îmbogăţi şi pe alţii.
Mă rog ca să nu-ţi pierzi curajul cel duhovnicesc, ci să-l dobândeşti din credinţa cea tare în Dumnezeu, Care nu va lăsa să fim ispitiţi mai presus de puterile noastre.
Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015
Acum nu incepe cu Ukraina.Prima la rand e Georgia,Armenia,Romania(pt ca romanii sunt foarte mandri si se vor da cu americanii si o sa vedeti ca in urma a ceea ce se propaga la tv or sa ajunga romanii-hagstagistii care lucra prin multinationale si care sunt jumatate din populatia tarii-sa urle cu” huo”,vor bate din copite rau de tot si vor racni razboi cu Rusia.Noi care gandim sanatos suntem foarte putini.O sa vedeti nebunimea ce o sa urle contra Rusiei asa…ca la meciurile de fotbal.Din cauza marii mase de nebuni din popor o sa fim nimiciti COMPLET de rusi).Parintele Elpidie zice ca sa incurajeze .Romania va fi nimicita si ea alaturi de tarile din jurul ei care se vor pune cu Rusia.Cine crede altceva ii spun un lucru:va vedea la momentul respectiv cat de dementa e populatia din Romania.Dragilor ,rugaciunea de care zice pr.Elpidie este nu pt Romania ci pt Dumneavoastra cei putini ca sa va apere pe voi Dumnezeu .Nu este pt populatia Romaniei care este sub blestem dumnezeiesc si nici nu se va cai vreodata.Acest popor va FI NIMICIT .Dumnezeu se uita cu mare scarba la actualii”patrioti” si la Dna Diana.”Patriotismul”lor si al ei este la Dumnezeu ca dejectiile unei bombe nucleare explodand care se urca ofensator in sus.Vorbim conform realitatii ,nu ca sa „mintim poporul cu televizorul”cuvintelor”duhovnicesti””indulcite”.