Circulă pe internet o ofertă extrem de generoasă, ca venită din partea unui preot, Iosif. Citindu-i postarea, veţi înţelege cu uşurinţă că e vorba de un impostor. L-am contactat telefonic, mi-a răspuns scurt, promiţând să mă sune ,,peste zece minutele’’, ceea ce n-a făcut, simţind probanil că vreau să-i întind o cursă cu gândul de a-l face să renunţe la aceste practici. Mai grav e că omul nostru a furat identitatea unui preot din Sălaj, prin publicarea fără aprobare a fotografiei acestuia, ca fiind a sa, ceea ce cade sub incidenţa legii şi se pedepseşte cu până la cinci ani de închisoare. Fireşte, nimeni nu doreşte să se întâmple aceasta, noi vrem ca omul să-şi vină-n fire şi să intre în bunele rânduieli bisericeşti, pentru că înşelăciunea nu-i va aduce nimic bun. Iată ce ne promite dumnealui, cel care se pretinde preot, dar nu este: ,,Pune-mi munca la incercare nu pierzi nimic, pana la urma urmei este gratuit. Doar daca se constata ca sunt probleme se platesc doar materialele: lumanari,etc. Daca nu va gasiti linistea, simtiti ca ceva se intampla, aveti vise ciudate,v-ati despartit de partener sau partenera sau nu mai aveti chef de viata, sau doriti sa scapati de patima alcoolului sau nu mai aveti spor in casa Preotul Iosif va ajuta cu sfaturi sau va va ajuta daca depinde de el. Apelati cu incredere si veti fi ajutat, nu va pierdeti credinta in bunul Dumnezeu va va ajuta daca apelati unde trebui.
Preotul Iosif, venit direct din Ierusalim, premiat cu LOCUL 1 pentru cele mai multe cazuri rezolvate a primit obiecte magice încărcate cu multă putere pentru a se servi la maxim de ele în scopuri esențiale de a aduce liniște sufletească, bucurie, spor, câștiguri, realizări sentimentale, dezlegări de farmece, blesteme, cununii legate, redresarea firmelor aflate în faliment vindecarea bolilor, depresia, alcolismul, impotența, dureri inexplicabile, și multe altel.
Ai obligatia de a o trai chiar daca te afli intr-un impas al vietii.Preotul Iosif este ajutorul si speranta tuturor celor cu probleme si necazuri. Preotul Iosif este cunoscatorul celor mai puternice ritualuri detinatorul tainelor astrologiei si chiromantiei; previziuni astrale, horoscop, astrologie, chiromantie, talismane, dezlegari, succes in afaceri, dragoste.
Daca credeti ca sunteti blestemat, nu mai aveti spor in casa, in afaceri, nu va mai intelegeti cu partenerul de viata sau sunteti despartiti, aveti vise inexplicabile, sunteti impotent sau ati cazut in patima alcoolului, apelati la mine si va promit ca prin puterea Domnului, va vom ajuta sa va vindecati si sa gasiti calea cea buna.
Cei care cred ca in viata lor se intampla lucruri inexplicabile si care cred ca i-au parasit norocul, cei care doresc sa aduca persoana iubita inapoi, cei care au familia dezbinata si le merge rau si credeti ca aveti probleme din cauza farmecelor. Acum aveti sansa sa va rezolvati toate problemele dumneavoastra, Cartea Sfanta se deschide pentru persoanele cu probleme Preotul iosif , vine in ajutorul oamenilor ce au fost afectați de vrăji:precum, farmece și puteri diavolicești. Cu ritualuri și rugăciuni spirituale, lucrează cu credintă și milostenie. Toti oamenii care sunt afectați si simt nevoia de o dezlegare cu har si credintă să nu ezite. Și să apleze cu toată inima. Deține experiența har si pricepere: dezleagă farmece și blesteme,cununii legate, impreunează cupluri, familii dezbinate,etc. Sună acum.
Omul acesta ne spune cu exactitate lucrurile de care trebuie să ne ferim. Nădăjduim că va părăsi aceste practice păguboase, pentru el şi pentru cei care l-ar asculta, eventual. Vrăjitoriile sunt îndeletniciri drăceşti, iar cei care le practică au parte de moarte năpraznică şi îşi pierd mântuirea. Să nu fie!
Presbiter Ioviţa Vasile
Aici Patriarhia de la București avea obligația să tragă un semnal de alarmă, însă nu are de gând să o facă, dar mare lucru dacă nu iau recunoscut și pe acest gen de indivizi ca și frați in Creta, mai este unul ce bate câmpii, pe numele lui Adrian Singurov, pe la diverse publicații, inclusiv pe la un post tv și smintește pe ft mulți, mai bine se convertea pe la hinduși și budiști, și o ține una și bună că el face parte din B.O.Ru, am căutat cate ceva pe net sa vedem care este treaba cu acest individ, însă ce am găsit este faptul că a fost hirotonit de domnul Daniel Ciobotea
Singurov e un tip dubios. Si nu numai el, mai sunt destui de astia care-L sfideaza pe Dumnezeu.
Dumnezeu îi învie din moartea duhovnicească pe cei ce cred în Hristos încă în viaţa de acum
Dumnezeu îi învie din moartea duhovnicească pe cei ce cred în Hristos încă în viaţa de acum. Ca semn al acestei învieri slujeşte harul Sfântului Duh, pe care îl dă sufletului oricărui creştin, ca şi cum i-ar da un alt suflet. Orice suflet creştin de aceea se şi numeşte credincios pentru că i s-a încredințat Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. În trupuriie unor asemenea oameni Domnul Iisus Hristos coboară din cer ca într-un mormânt, se uneşte cu sufletele lor, pe care le Învie din moartea duhovnicească şi cărora le dăruieşte o vedenie harică a slavei acestei învieri.
Învierea sufletului creştin este gustarea vieţii în Hristos. Mulţi cred în învierea lui Hristos, dar puţini sunt cei ce Îl văd cu ochi curaţi. Învierea lui Hristos este, în fiecare dintre credincioşi, purtătoare de lumină în lumina dumnezeirii. Prezenţa Duhului Sfânt în noi, care se vădeşte prin cea mai puternică lumină, arată că Învierea Domnului s-a săvârşit în sufletul nostru şi ne dă darul să-l vedem pe Însuşi Hristos cel înviat. Când vine în noi Domnul Iisus cu harul Duhului Sfânt şi ne dă viaţă, atunci Îl vedem viu în noi înşine, Îl vedem cu ochii duhovniceşti, care ne dau darul de a ne cunoaşte învierea.
Prin urmare, învierea sufletului este unirea lui necontopită cu viaţa veşnică, care este Hristos. Înviat cu puterea lui Hristos, sufletul vede, în chip gândit şi tainic învierea lui Hristos cea ziditoare în noi. De aceea şi cântăm: „Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă. Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului.
Dacă un creştin odată cu vârsta trupească îşi înmulţeşte răutatea, atunci în el se măreşte puterea de corupţie şi moartea; şi, pentru ca să primească de la Domnul Iisus Hristos darul Sfântului Duh, creştinului îi sunt necesare tot felul de silinţe şi nevoinţe. El trebuie să iasă cu inima din lumea aceasta şi să între în mormântul pocăinţei şi smereniei cu mărturisirea suferinţelor Domnului. Atunci Hristos, care pentru noi a murit şi a înviat, intră în cel ce se pocăieşte şi îi învie sufletul, care se află în moarte. Asupra creştinului, care îl are în inima sa pe Dumnezeu-Duhul Sfânt, moartea nu are nici o putere ( In.3, 24; 4, 13). Învierea sufletului omenesc din moartea păcatului, după harul lui Hristos, se săvârşeşte odată cu răscumpărarea omului din robia diavolului, care este cel dintâi vehicul al întunericului morţii. Pe măsură ce se întăresc deprinderile păcătoase, duhul cel rău intră cu totul în om, pătrunde în inima lui, pune stăpânire pe puterile sufletului şi, influenţa pe care o desfăşoară, aprinde într-însul dragostea de neruşinare.
Domnul nu ne lasă singuri în luptă, pentru că El cunoaşte neputinţa naturii noastre omeneşti şi ne ajută când vrem să ne luptăm cu vrăjmaşul întărindu-ne cu puterea Lui în chip tainic, aşa încât nu atât noi, ci El însuşi îl biruie pe vrăjmaş.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Țelul vieții creștine, în vol. Comorile pustiei
Omul, deschizându-şi inima şi mărturisindu-şi greşelile, se smereşte şi astfel deschide uşa cerului
Sfântul Paisie Aghioritul
Ca să simtă cineva odihnă trebuie să arunce molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin mărturisire.
Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa cerului, lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează. Înainte de mărturisire în capul lui există ceată, vede slab şi îşi justifică greşelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un „fuuu”, se depărtează ceata şi orizontul se curăţă.
De aceea, celor care vin să discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc„ dacă nu s-au spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească şi după aceea îi primesc să vorbim.
Unii îmi spun: „Părinte, fiindcă Sfinţia Ta îti poţi da seama ce trebuie să fac în problema aceasta, povătuieşte-mă“.
„Deşi mi-aş da seama eu ce trebuie să faci, îi spun, nu vei înţelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi şi te spovedeşte şi după aceea vino să discutăm„.
Cum oare să te înţelegi cu un om atunci când se află în altă frecventă?
Prin mărturisire omul aruncă din lăuntrul său orice ar fi nefolositor şi rodeşte duhovniceşte.
Într-o zi săpam în grădină, ca să plantez nişte roşii. În acel timp vine cineva şi-mi spune:
„Ce faci, Părinte?„
„Ce să fac? îi spun. Îmi spovedesc grădina”.
„Bine, Părinte, dar şi grădina are trebuinţă de spovedanie?”
„Desigur că are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică scot afară pietrele, pirul, spinii etc., face legume alese, iar altfel roşiile se fac palide şi slabe!”.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească în col. Cuvinte duhovnicești III, Editura Evanghelismos, București, 2003
Demonii pot să ne citească gândurile?
ARHIMANDRITUL AMBROZIE IURASOV
Nu, nu pot, dar ar putea să le afle.
Când ne sugerează ceva, se uită bine la noi, ne ghicesc reacţia – ceea ce gândim la cele sugerate – şi acţionează în consecinţă. Dacă le vom accepta imediat sugestia, atunci demonii ne-au prins, ştiu cum gândim şi ne atacă aşa în continuare. Demonii au o experienţă uriaşă…ei îşi dau seama imediat ce păcat îl poate doborî pe un om anume.
De aceea, omul care nu vorbeşte mult despre el, nu descoperă firea lui, nu este atât de vulnerabil. Demonii nu ştiu ce gândeşte şi cum poate fi ispitit.
(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie. vol. 1, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)
„Toată viața noastră trebuie să fie numai pregătire și pocăință”
ARHIMANDRITUL AMBROZIE IURASOV
Trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu pentru a fi vrednici să fim înștiințați despre ziua și ora sfârșitului nostru. Mulți sfinți au fost înștiințați că vor muri, însă arareori li se indica anul, data și luna. Aceștia se pregătesc, se spovedesc, participă la Sfântul Maslu, se împărtășesc și așteaptă. Dar când va veni sfârșitul, numai Unul-Dumnezeu știe… Omul întotdeauna trebuie să fie pregătit pentru trecerea la cele veșnice.
Drepților Săi Dumnezeu le indică vremea sfârșitului lor obștesc. Dar necredincioșilor nu le e de folos să o știe. Ei vor spune: „Mai am încă timp. Să mai păcătuiesc puțin, pentru ultima dată. Mă voi pocăi înainte de moarte”.
Toată viața noastră trebuie să fie numai pregătire și pocăință.
Desigur, acelor oameni care n-au mers niciodată la biserică și nu au avut o viață de rugăciune le va fi greu în fața morții. Îi cuprinde brusc sentimentul de pocăință, cheamă preotul, însă nu știu ce să spună. Nu spun decât: „Eu n-am jefuit pe nimeni, n-am omorât. Sunt un om foarte bun, de treabă”. Și cu aceasta se sfârșește bunul gând spre pocăință. Este groaznic.
(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov),vol. 2, Ed. Sophia, 2009, pp. 277-278)
Fără răbdare nimeni nu se încununează
Sfântul Cuvios Efrem Kantunakiotul
Păstrează-ţi, fratele meu, echilibrul tău duhovnicesc şi să nu ajungi la răzbunări.
Când ajungi la o criză serioasă în viaţa ta, să nu arunci jos armele lui Hristos. Fără răbdare nimeni nu se încununează. Roagă-te cât poţi de mult, ca să-ţi dea Dumnezeu răbdare şi îngăduinţă faţă de ceilalţi.
Lucrurile arată că lucrezi ceva bun acolo şi de aceea te atacă diavolul cu atâta furie prin oamenii săi.
Să nu-ţi pierzi curajul, căci nu va birui acesta, ci Hristos.
Nici măcar nu-ţi poţi închipui ce îţi pregăteşte Hristos, dacă îl vei birui.
Însă fii atent şi la aceasta: nu cumva să deznădăjduieşti sau să te istoveşti luptând.
Sfinţii noştri Părinţi mereu strigau: “Vrei duh? Dă sânge!”
Mai bine să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti. Este de trebuinţă ca virtutea să fie prigonită pentru a străluci mai mult.
Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos
Omul – chip al Chipului
IERÓTHEOS VLACHOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS ȘI SFÂNTUL VLASIE
După învăţătura Părinţilor, omul este după chipul lui Dumnezeu. El nu-şi raportează viaţa la sine, ci la Dumnezeu. Hristos este chipul lui Dumnezeu, cum spune Apostolul Pavel: „Carele este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Colos. 1, 15), iar omul este după chipul lui Hristos. Deci omul este chip al Chipului. Omul a fost făcut după Chipul lui Dumnezeu şi trebuie să ajungă la asemănarea cu El. După învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, Chipul lui Dumnezeu înseamnă „să fie şi în veci să fie”; iar asemănarea lui Dumnezeu înseamnă „înţelepciune” şi „bunătate”. Putem spune că, să fie şi în veci să fie este chiar firea omului, iar „înţelepciunea” şi „bunătatea” ţin de „persoana sa”. Deci când sufletul omului nu se mişcă înspre asemănarea lui Dumnezeu – care este îndumnezeire – când nu trăieşte în chip dumnezeiesc, când nu are înlăuntrul său lucrarea Duhului Sfânt, atunci este mort. Nu numai că este cuprins de boală, ci este mort. Trebuie să lămuresc faptul că sufletul este zidirea lui Dumnezeu. Toate cele zidite de Dumnezeu au un început şi un sfârşit. Totuşi Dumnezeu a dorit să zidească şi să facă sufletul nemuritor. Astfel că sufletul, muritor din fire, este nemuritor prin har. Este nemuritor pentru că aşa doreşte Dumnezeu. Prin urmare, nu putem privi sufletul independent de Dumnezeu. Tocmai această afirmaţie arată deosebirea faţă de vechile idei filozofice despre suflet, însă şi faţă de poziţiile psihologice moderne.
(Mitropolit Hieroteos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, Editura Sophia, ediţie electronică; p. 18)
Dumnezeu este dragostea după care însetează fiecare dintre noi
IERÓTHEOS VLACHOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS ȘI SFÂNTUL VLASIE, SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE DE LA ESSEX
Vorbind despre Dumnezeu ca dragoste, Părintele scrie că s-a încredințat pe deplin de acest adevăr. Un loc al epistolei sale este deosebit de limpede:
„De mult m-am încredințat că Dumnezeu este dragoste, după care însetează fiecare dintre noi. M-am încredințat că ne caută, ne cheamă și că această dragoste a Lui pentru noi nu se schimbă atâta vreme cât nici noi nu ne schimbăm față de El, că încearcă întotdeauna să ne dobândească prin darurile Sale”.
Această cunoaștere a lui Dumnezeu i-a deschis orizontul duhovnicesc, așa încât a fost condus la concluzia că necunoașterea adevăratului Dumnezeu este o stare tragică pentru om. Înainte nu-l preocupau celelalte întâmplări sau situații tragice ale vieții omului pe cât îl preocupa faptul că oamenii îl ignoră pe Dumnezeu:
„Cel mai tragic dintre toate nu este, după părerea mea, că oamenii suferă, ci că mor fără să-L cunoască pe Dumnezeu”.
Această cunoaștere a lui Dumnezeu care provine prin vederea dumnezeieștii lumini, prin vederea adevăratului Dumnezeu, nu este o cunoaștere teoretică, ci este o cunoaștere ce preface întreaga existență a omului și îi crește dorința pentru o comuniune mai adâncă și mai mare cu El. Omul, în situația aceasta, trăiește veșnicia, cu toate consecințele ei.
(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 147)