Autor: iovita_vasile

Toată mascarada și înșelarea programată Covid este de fapt folosită pentru distrugerea economiei mondiale și instaurarea unei tiranii planetare, îmbogățirea peste masură a elitelor miliardarilor planetei și sărăcirea celorlalți oameni.
Dacă omul se va deprinde multă vreme cu așa o viață claustrată, va ajunge treptat să se teamă să mai iasă din casă, pentru că afară e o altă viață, pe care el nu o mai cunoaște, căci își va fi pierdut posibilitatea să se apropie și să vorbească direct cu ceilalți, cu colegii sau profesorii, să râdă, sau să se bucure, să se se întristeze sau să plângă împreună cu cel aflat în suferință. Dependența digitală va deveni mai importantă decât relațiile umane și emoțiile.

Spunea cineva: ,,Oamenii instruiți nu vor să fie manipulați. În cultura iudaică, Cabbala, care furniza știința vieții, a fost timp de 3000 de ani o învățătură secretă, pentru că oamenii înțelegeau ce înseamnă să ridici vălul de pe ochii poporului, astfel încât oamenii să-și devină suficienți loruși. Cum să-i mai conduci atunci? Orice conducere a maselor presupune un element de manipulare. Cum să trăiești, cum să guvernezi o societate, unde toți au acces la informații primare, de la sursă, nefiind nevoiți să acceadă exclusiv la informații prealabil prelucrate de analiști și politologi instruiți de guverne și de imensa mașinărie mass-media, care este doar în aparență independentă, dar, cum înțelegem foarte bine, are ca scop conservarea și alimentarea stării de frică? Cum să trăiești într-o astfel de societate?”

Din cele șapte miliarde de oameni, cei care nu vor corespunde criteriilor sistemului antihristic, inadaptabilii, conspiraționiștii, negaționiștii, extremiștii, religioșii care strigă cu îndrăzneală Adevărul pe ulițe, vor fi… secerați! Sarcina principală a slujitorilor elitelor întunericului este acum creearea unei mase de tineri cu conștiința modificată, începând cu copiii de grădiniță și de școală, care poate fi manipulată, sclavi docili care execută și se supun, necondiționat, în schimbul unui confort iluzoriu, a unei vieți iluzorii, deciziilor guvernelor atee ale lumii.
Care este prețul acestui târg viclean și mișelesc? Libertatea? Individualitatea noastră unică? Abandonarea Credinței Ortodoxe? Vor hotărî alții pentru noi cine are dreptul să meargă la școală și cine nu? Cine trebuie să trăiască și cine nu? Vom fi secerați, cernuți si eliminați în funcție de alegerea pe care o vom face…

Șederea la calculator timp de doi, trei ani la rând va conduce la o nouă ,,selecție naturală”! Vom avea un nou popor și o nouă țară! Oameni noi!… Nu știu cum vor fi aceștia… Dar vor fi altfel! Poate că de asta ni s-a și dat această încercare, de către Dumnezeu, prin mila si Voia Sa, pentru a ne pregăti temeinic în timpul rămas, cu răbdare, smerenie și discernământ duhovnicesc, a face față ispitelor permanente ale duhurilor răutății.

Răul cel mare acum urmează.
Mila Domnului să fie cu noi cu toți!

Dr. Gabriela Naghi

E bine să ştim

Veridicitatea informaţiei de mai jos nu poate fi verificată. Părerea mea este că a fost scrisă şi răspândită de cineva cu frică de Dumnezeu.

Doamne ajută. Mi-a mărturisit o vecină care umblă pe la mănăstiri că a aflat despre un caz recent. Doi soţi s-au vaccinat seara, înainte de a se spovedi. La Sfânta Împărtăşanie, în faţa Sfântului Potir li s-a încleştat gura. Nu a putut părintele, nici după rugăciunile speciale de dezlegare, să-i împărtăşească. I-a întrebat dacă nu cumva s-au vaccinat şi au dat din cap că ,,da’’.

Încep să iasă la iveală lucrările diavolului. Îl arde Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului’’.

(Preluare de pe Messenger).

Scurtimea picioarelor minciunilor antihristice se arată de fiecare dată. Prin ,,picioare scurte’’, zicala vrea să ne arate că minciuna şi mincinoşii nu merg niciodată departe. Dimpotrivă, ticăloşia şi nimicnicia lor se vădesc după scurtă vreme. Cum însă mincinoşii au obrazuri groase, din beton armat, niciodată nu le veţi vedea înroşite de ruşine. Nu! De fiecare dată, o iau de la început, cu aceleaşi nesimţite minciuni. Îi demonstreazi mârlanului că a minţit, nu se sinchiseşte. Sare imediat la alte subiecte, precum sectarii atunci când li se vădesc rătăcirile pierzătoare de suflete.

1.Ni se spunea că în China cad oamenii pe stradă, seceraţi de coronavirus. La noi n-a căzut nimeni pe stradă, dar au căzut în spitale, răpuşi de ticăloşia ,,eroilor din prima linie’’, medicii, cărora li s-au aranjat şi un miting aviatic, drept ,,recunoştinţă’’.

2.Povestea cu spitalele supraaglomerate din pricina coronavirusului ucigaş, s-a tocit. Nimeni nu mai crede în ea. S-a demonstrat că în unităţile spitaliceşti bântuieşte pustiirea, personalul medical, cu puţine şi lăudabile excepţii, se relaxează. Stau în nelucrare, nu-şi bat capul cu stabilirea de diagnostice şi cu tratamente terapeutice. E mai comod să stai la cafea, fără griji, ştiind că banii (murdari) pe care-i vei primi sunt mult mai numeroşi, şi poţi să-ţi permiţi mai multe visuri ce ţi-au trecut prin cap, de multă vreme.

3.În privinţa vaccinurilor, hăbăucii criminali nu se pun de acord. Minciunile nu se pot armoniza niciodată. Adevărul, iarăşi, nu se poate armoniza, nu are cu ce să se armonizeze. Adevărul este o armonie Dumnezeiască şi nu trebuie demonstrat, nici armonizat.

4.Campania de vaccinare bate pasul pe loc. Oamenii au simţit proporţiile înşelăciunii şi se feresc de vaccin, ca de focul iadului. Este lucrarea lui Dumnezeu, Care nu îngăduie antihriştilor să-şi pună în lucrare ticăloşia. Ce fac antihriştii? Îşi răspândesc minciunile, în continuare. ,,Nu avem suficiente vaccinuri. Oamenii ar dori, dar noi…’’ ,,La spitalul X oamenii se bulucesc să se vaccineze’’. Ne uităm la imaginile televiziunilor ticăloase şi nu vedem nicio buluceală. ,,Până acum s-au vaccinat…’’ (urmează o cifră umflată). ,,Sunt înscrişi pentru vaccinare… atâţia oameni’’.

5.,,A apărut o nouă tulpină a virusului’’, din Marea Britanie. Tulpini pot să apară câte vor antihriştii. Ţineţi minte ce vă spun. Vor crea o stare de psihoză generală şi ne vor spune că primejdia este atât de mare, încât ne vor impune, prin lege ticăloasă, vaccinarea obligatorie a întregii populaţii. Şi atunci ne vor îngrădi cu atâta severitate şi ticăloşie, încât armata acestui nefericit Valeriu Gheorghiţă ne va impinge spre vaccinul ucigaş.Cu puştile în coaste.

6.Nu vă faceţi iluzii că după vaccinare va fi… fericirea veşnică. Aşteptaţi bine de la diavolul? Aşteptaţi bine de la slujitorii lui?

Presbiter Ioviţa Vasile

Pierdem timpul preţios al rugăciunii extrem de important, care se cere a fi sporită în aceste vremuri de rătăcire, timpul dedicat luptei împotriva panereziei ecumeniste, timpul mărturisirii permanente a Adevărului Hristos.

Vorbirea cu gândurile
– Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.

– Îl ţii înlăuntrul tău?

– Da.

– De ce îl ţii? Închide-i uşa! Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi discuţia cu el şi, după aceea, acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. De îndată ce a venit, spune-ţi ţie: „Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: Mergi înapoia Mea, satano[1]. Dacă Hristos i-a spus diavolului „haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el?

– Părinte, este rău să discut cu un gând de-a stânga ca să văd de unde vine?

– Răul este că nu discuţi cu gândul, aşa cum crezi, ci cu aghiuţă. În clipa aceea simţi plăcere, dar după aceea te chinuieşti. Să nu discuţi deloc cu astfel de gânduri. Apucă grenada şi arunc-o în duşman, ca să-l omori. Grenada este astfel construită încât să nu explodeze imediat, ci după 2-3 secunde. Tot astfel şi gândul cel de-a stânga, nu te poate vătăma dacă îl alungi imediat. Dar tu de multe ori nu eşti atentă, nu rosteşti Rugăciunea şi de aceea nu te poţi apăra. Vine telegrama diavolului de afară, o iei, o citeşti, o reciteşti, eşti de acord cu ea şi o pui în arhivă. Aceste dosare le va prezenta diavolul în Ziua Judecăţii, ca să te acuze.

– Părinte, când devine cădere atacul unui gând de-a stânga?

– Vine gândul şi-l alungi imediat. Aceasta nu este cădere. Vine şi discuţi cu el? Aceasta este cădere. Vine, îl primeşti puţin şi apoi îl alungi? Aceasta este o jumătate de cădere, pentru că şi în cazul acesta te vatămi, fiindcă diavolul ţi-a întinat mintea. Adică este ca şi cum ar veni diavolul şi tu i-ai spune: „Bună ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, să te cinstesc cu ceva! A, eşti diavolul? Pleacă!”.
Dacă ai văzut că este diavolul de ce l-ai băgat înăuntru? L-ai cinstit şi de aceea va reveni.

(Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Cu ajutorul PreaBunului Dumnezeu am ajuns, la acest început de an, să avem, în limba română cartea de referinţă a Părintelui Profesor Theodoros Zisis, ,,Reaua ascultare şi sfânta neascultare’’. Este meritul Părintelui Mihai Cantor şi a Presbiterei Roxana-Cristina Cantor, amândoi îngrădiţi canonic de erezie. De la gândul cel bun, până la împlinirea lui, au străbătut un drum lung şi anevoios. Primul pas a fost procurarea originalului grecesc şi apoi a urmat corespondenţa cu Părintele Theodoros, depăşind barierele lingvistice. Când Părintele Theodoros s-a convins de bunele intenţii şi de lipsa, în România, a acestei cărţi, în vremurile de prigoană pe care le trăim, a binecuvântat strădania Părintelui Mihai şi şi-a dat, cu dragoste, acordul pentru această bună făptuire.

După căutări anevoioase, Ieromonahul Lavrentie Carp de la Iaşi a preluat, cu multă bunăvoinţă, sarcina traducerii. Când a fost vorba de susţinerea financiară a acestei întreprinderi, bunii noştri credincioşi şi-au adus cu prisosinţă obolul, dorind ca fapta lor cea bună să rămână tăinuită. Ultimul obstacol a fost şi el depăşit, căci nu-i uşor să găseşti o editură dispusă să-şi asume pregătirea şi tipărirea unei atari cărţi. Acum ţinem în mâini o carte într-o frumoasă prezentare grafică, mult folositoare clerului şi credincioşilor români care au luat asupră-le sarcina cea grea, dar frumoasă, a mărturisirii Domnului Iisus Hristos, într-o lume cuprinsă, în mare parte, de nebunia tăgăduirii, lepădării, contestării şi urii.

Cartea are un titlu oarecum surprinzător şi nu uşor de înţeles pentru noi, cei mai mici din Turma Cuvântătoare. De ce reaua ascultare? Mântuitorul a statornicit datoria noastră a tuturor, clerici şi credincioşi, de a asculta de Sfânta Biserică: ,,Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş’’ (Matei 18,17). Pe scurt, nu putem asculta orbeşte de ierarhi care ei înşişi nu ascultă de Biserică şi, mai rău, bolesc în păcatul teribil al ereziei.

De ce sfânta neascultare? Pentru că în materie de Credinţă Ortodoxă nu încap compromisuri, cedări, denaturări. Deasupra Sfintei Biserici e numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi de El trebuie să ascultăm mai mult decât de oameni (Fapte 5, 29). Când Credinţa ne este primejduită, încetează datoria ascultării faţă de cei ce o batjocoresc şi o scot la mezat. ,,Luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (Iuda 3). Cum luptăm, stând pasivi? Ascultând de necredincioşii care ocupă scaunele episcopale?

Cartea se deschide cu două Proloage, unul din ele bilingv. Părintele Theodoros s-a ostenit şi a scris un prolog deosebit pentru ediţia în limba română, în finalul căruia spune: ,,Biserica din România dispune de puteri ortodoxe care reacţionează la fenomenele apostaziei şi suntem încredinţaţi că Domnul nostru Iisus Hristos, Cârmuitorul şi Capul Bisericii, binecuvântează luptele şi mărturisirea lor, dar se bucură şi se veseleşte cu dragoste Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi toată ceata Sfinţilor Părinţi, Mărturisitori şi Mucenici ai credinţei’’ (pag.12).

Urmează un titlu semnificativ care rezumă în sine starea de decădere a ierarhiei, care nu a reacţionat atunci când spurcăciunile de toate felurile au erupt asupra României: ,,Nu ne-a ajuns ecumenismul, a venit şi sodomia’’.

Un alt titlu semnificativ: ,,Toţi, cler şi popor, au proporţional răspundere pentru Biserică’’.

Pătrunzând în miezul problematicii, avem parte de o minunată analiză, pe temeiul Sfintei Scripturi, despre păstorii cei buni şi cei răi. Cum a reacţionat Biserica lui Hristos, în istoria ei bimilenară, faţă de ereziile şi rătăcirile cu care s-a confruntat, aflăm din capitolul ,,Poziţii patristice’’. Aici avem parte de învăţăturile şi luările de poziţie a Sfinţilor şi Sfinţiţilor Părinţi: Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare,  Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Marcu Evghenicul şi Ignatie Briancianinov. Desigur, subiectul este vast, departe de a fi epuizat, de aceea selecţia operată de Părintele Theodoros ne este utilă prin concizie şi precizia exprimării.

,,Avem permisiunea să vorbim?’’ Este imperios necesar să vorbim, dacă dorim să ne dobândim mântuirea. Tăcerea şi pasivitatea, atitudinea de ,,căldicei’’ sunt complicităţi la fărădelegile ce se comit împotriva Sfintei Credinţe Ortodoxe. Or, noi nu vrem să fim părtaşi cu cei care strâmbă adevărurile Dumnezeieşti şi-i târăsc pe bieţii oameni spre împărăţia diavolului, iadul pedepselor veşnice.

Ediţia în limba română are două anexe. Cea dintâi este o analiză, din 2018, a întâlnirii tâlhăreşti din Creta: ,,În aceste zile se împlinesc exact doi ani de la întrunirea şi lucrările pseudosinodului eretic şi catastrofal din Colombari, care a dezminţit în totalitate numele de Sinod Mare şi Sfânt, fiindcă a denaturat dogme fundamentale ale Bisericii, a desconsiderat Tradiţia sinodală şi patristică, a conferit caracter nevinovat unor erezii vechi şi noi, a anulat până şi cuvântul ,,erezie’’ şi, sub pretextul, sub haina unui aşa-zis sinod ortodox, a reuşit să împlinească ceea ce diavolul caută întotdeauna: să înşele Turma credincioşilor şi mulţi păstori, conducând-o spre cea mai rea şi periculoasă erezie a tuturor timpurilor, panerezia ecumenismului inspirat de diavolul’’ (pag. 68).A doua anexă este o predică a Părintelui Theodoros la Duminica Ortodoxiei, în care îşi afirmă poziţia neclintită faţă de sinodul tâlhăresc din Creta, cel care a adus atâta tulburare în Biserica Mântuitorului Hristos. A fost momentul in care Parintele Theodoros a intrerupt canonic pomenirea arhiereului eretic Antim, sub a carui ascultare a stat pana atunci.

Cartea a fost tipărită într-un tiraj relativ modest. Toate exemplarele au fost distribuite gratuit. Părintele Mihai Cantor doreşte să tipărească o nouă ediţie, pentru luminarea celor ce caută, cu dragoste pentru Hristos Domnul, împlinirea poruncilor evanghelice şi canonice. Nădăjduind că Părinţii şi Fraţii vor susţine financiar apariţia acestei a doua ediţii. Îi rugăm pe toţi cei interesaţi să-şi exprime dorinţa prin modalitatea arată mai jos, pentru a primi gratuit cartea. Opţiunile Dumneavoastră vor fi reper pentru stabilirea tirajului. Aşadar, adresaţi-vă Părintelui Mihai Cantor la adresa de e-mail: marturiiortodoxe@gmail.com.

Intru slava Presfintei si de viata Facatoarei si Nedespartitei Treimi

Presbiter Ioviţa Vasile

Precizare. Editia intaia a cartii a fost epuizata. Optiunile pe care Dumneavoastra le trimiteti se refera la editia a doua, care acum este in stadiul de intentie. Deci, daca va fi voia lui Dumnezeu, vom avea si aceasta editie a doua, si atunci veti primi gratuit cate un exemplar din carte.

        �Sfânta Scriptură a Vechiului Testament relatează în Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 6, despre vremea în care a trăit Proorocul lui Dumnezeu, Elisei. Atunci, Israel era sub ameninţarea sirienilor, care, în lungi perioade de timp menţineau o stare conflictuală, soldată adesea cu confruntări sângeroase. De data aceasta, planurile războinice ale sirienilor erau dejucate de acest Prooroc: cu putere de la Dumnezeu el ştia gândurile regelui Asiriei, îl prevenea pe regele lui Israel, aşa încât, acesta se ferea şi-i zădărnicea strategiile războinice. Exasperat de aceste repetate eşecuri, căpetenia asiriană şi-a suspectat apropiaţii de trădare. Lămurirea a adus-o unul dintre slujitori: ,,Elisei Proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până şi cuvintele ce le grăieşti tu în odaia ta de culcare’’.

În momentul următor, regele asirian a urzit un plan menit să-l captureze pe Proorocul lui Dumnezeu şi, în acest sens, trimite oştirea să împresureze cetatea Dotan, unde se afla Elisei. Dimineaţa slujitorul lui Elisei a văzut îngrozit oastea asiriană şi i-a spus Proorocului vestea cea rea. Acesta însă nu dă niciun semn de nelinişte, dimpotrivă, fiind sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu, răspunde cu un calm imperturbabil: ,,Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei. Şi s-a rugat Elisei şi a zis: Doamne, deschide-i ochii ca să vadă! Şi a deschis Domnul ochii slujitorului şi acesta a văzut şi iată tot muntele era plin de cai şi care de foc împrejurul lui Elisei’’. Aceasta ne arată nouă că pentru a vedea lucrurile cel taince ale lui Dumnezeu, trebuie să ai ochii sufletului deschişi. La scurtă vreme, asirienii au început asaltul cetăţii. N-au mers însă prea departe, deoarece Elisei s-a rugat lui Dumnezeu: ,,Loveşte-i cu orbire!’’. Rugăciunea i-a fost ascultată astfel încât, la scurt timp, oastea asiriană a fost redusă la o neputinţă totală: niciunul nu mai vedea. A fost apoi o simplă formalitate pentru Elisei să ia această oaste neputincioasă şi s-o îndepărteze, ducând-o în Samaria. Din nou s-a rugat lui Dumnezeu: ,,Doamne, deschide-le ochii ca să vadă!’’ Revenindu-le vederea, şi-au dat seama că sunt departe de locul confruntării şi că iarăşi Dumnezeu le-a zădărnicit planurile războinice. Atunci slujitorul a prins curaj şi a vrut să se răzbune, ucigându-i. Răspunsul lui Elisei arată că, într-adevăr, acesta era omul lui Dumnezeu: ,,Să nu-i ucizi; au doară cu arcul tău şi cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi apoi să se ducă la domnul lor’’. Dumnezeiesc răspuns! Dumnezeiască dragoste pentru vrăjmaşi, ceea ce înlătură din mintea Proorocului orice gând de răzbunare. Dumnezeiască rânduire a lucrurilor, care face ca o primejdie sângeroasă ce părea iminentă să fie înlăturată fără a se trage nici măcar o săgeată. Dar pentru aceasta Dumnezeu S-a folosit de orbirea asirienilor, un lucru ce ne poate părea rău, şi a evitat astfel o absurdă vărsare de sânge între oameni care, la urma urmei, n-aveau nimic de împărţit.

          V-am reamintit acest episod biblic ca o introducere la Evanghelia acestei Sfinte Duminici. Aceasta ni-L arată pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în vreme ce se apropia de Ierihon, însoţit de o mulţime mare de oameni. Între cei mulţi aflaţi acolo, era şi un cerşetor orb care, auzind larma, îi intreabă pe cei din apropiere. Aflând că trece Iisus Nazarineanul, a început să-L strige, implorându-I mila. Strigătul lui îi deranjează pe cei care mergeau înainte şi aceştia ar fi vrut să-l reducă la tăcere. Bietul om însă a strigat cu mai multă putere şi nădejde, până când Mântuitorul a poruncit să-l aducă la El. ,,Ce voieşti să-ţi fac?’’– l-a întrebat. ,,Doamne, să văd iarăşi!’’. ,,Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu’’.

          A fi lipsit de un mădular, o mână, de pildă, este o infirmitate greu de dus; a nu putea vorbi e o cruce grea ce trebuie dusă cu răbdare; surzenia e un neajuns care, în parte, poate fi compensat; dar a nu vedea lumina soarelui e o foarte grea povară pentru om, mai ales dacă acesta a văzut înainte. Înţelegem dar starea acelui om care l-a adus în condiţia de cerşetor. Toată nădejdea lui s-a îndreptat, în acel moment, spre Mântuitorul lumii. Iisus nu l-a lăsat fără răspuns. Cu o milă pe care numai El putea s-o aibă, s-a aplecat asupra suferinţei omeneşti şi i-a dat vedere cerşetorului. I-a redat vederea pentru că acest om avea un dar mult mai mare, avea acea credinţă nestrămutată că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Care-I poate lumina ochii. Sfântul Apostol Pavel spunea: ,,Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă, şi aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu’’ (Gal. 2, 8). Ei bine, Dumnezeu îndreaptă acest dar mântuitor către toţi oameni: unii îl primesc, alţii nu; parte din cei ce l-au primit, după o vreme se leapădă de el şi pe aceştia-i numim apostaţi. Omul din Evanghelia zilei a păstrat cu scumpete acest dar Dumnezeiesc, fapt ce i-a adus împlinirea nădejdii lui, izbăvirea de orbire. Punând în balanţă darul credinţei şi cel al vederii, vom constata că credinţa e infinit mai preţioasă, e dar mântuitor, în vreme ce un om cu vedere trupească bună, dar fără credinţă, nicidecum nu va fi mântuit. Şi când vorbim aici de credinţă nu avem în vedere puzderia de crezuri deşarte pe care le-au făurit oameni nesăbuiţi, ci la singura şi adevărata Credinţă mântuitoare, cea a Sfinţilor (Iuda 3) pe care o propovăduieşta Sfânta noastră Biserică.

          Mi-amintesc ceea ce citeam, cu ani în urmă, într-o publicaţie bisericească. Un tânăr râvnitor către cele sfinte a fost dus şi prezentat de cineva la  Episcopul locului cu această rugăminte: ,,Prea-Sfinţite, băiatul acesta ar vrea să se prezinte la examenul de admitere la Sfânta Teologie’’. Ierarhul i-a dat imediat binecuvântarea. ,,Dar ştiţi, Prea-Sfinţite, tânărul acesta nu vede’’. ,,Nu-i nimic, dă Dumnezeu alte daruri’’, a fost răspunsul Episcopului. Şi într-adevăr, tânărul cel dăruit de Dumnezeu a dat admitere, a absolvit Sfânta Teologie ca un student foarte bun şi a ajuns unul din marii duhovnici ai Bisericii noastre, Părintele Teofil Părăian de la mănăstirea Sâmbăta, din judeţul Braşov. Cei care-l ştiam, îl ascultam cu admiraţie atunci când vorbea, fie la radio, fie direct oamenilor, neputându-ne explica cum poate acest duhovnic să citeze cu atâta exactitate din Scripturile Sfinte şi din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, lipsit fiind de vedere. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru înţelepciunea ce a aşezat-o în toţi slujitorii Lui, călăuzitori de suflete spre împărăţia cerurilor. Dă Dumnezeu alte daruri! Dă Dumnezeu multe daruri aleşilor Săi. Amin.

Presbiter nevrednic Ioviţa Vasile

Spunea cu multă dreptate distinsul intelectual Octavian Paler: ,,Între bine şi rău nu poţi fi echidistant’’, sau neutru. Într-adevăr, calea de mijloc înseamnă in fapt partizanat şi apropiere de rău. O spune chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, adresându-se Episcopului Bisericii din Laodiceea, cel care tocmai se complăcea într-o stare de zisă echidistanţă,  cale de mijloc, căldicea, ceea ce era profund dăunătoare acestei comunităţi ecleziale: ,,Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea’’ (Apocalipsa 3, 16).

Simt imboldul de a face aceste precizări în aceste împrejurări când numeroşi slujitori ai Sfintelor Altare – nu vorbesc de ierarhi – îşi încheagă discursurile, nu predicile, pe ideea că fiecare dintre noi are posibilitatea să primească vaccinul ucigaş, sau nu. Înspăimântător, cu câtă uşurinţă se spală aceştia pe mâini, împingându-şi credincioşii şi mai mult în confuzie, prevalându-se de faptul că nu au cunoştinţe medicale. Aceştia sunt căldiceii cei periculoşi. N-aş vrea să vorbesc de cei care pun umărul vârtos la propaganda sistemului antihristic, îndemnându-i cu mult zel pe bieţii oameni să se vaccineze. Greu răspuns vor da aceştia la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos Domnul.

Există însă şi păstori vrednici, care au curajul să spună lucrurilor pe nume şi îi pregătesc temeinic pe credincioşi pentru vremurile grele pe care urmează să le străbatem. Puţini, dar există. Pentru aceştia cuvântul de ordine e scurt şi limpede: Nu vă vaccinaţi! Şi nimănui încă nu i s-a tăiat capul pentru curajul mărturisirii.

Sfântul Iustin Popovici are o excepţională cugetare, prin care spune că orice om, fără excepţie, are în faţa sa o problemă pe care o dezleagă, cu sau fără voia sa, cum socoteşte de cuviinţă: sunt cu Hristos, sau împotriva lui Hristos? Între aceste două posibilităţi, nu există calea compromisului, a echidistanţei sau neutralităţii. Aşa este şi cu vaccinarea aceasta ucigaşă care ni se impune cu brutalitate.

Presbiter Iovita Vasile

Tot mai multe informații apar despre vaccinul pe care mass media și autoritățile îl prezintă ca fiind singura soluție pentru ieșirea din criză și întoarcerea la normalitate. Specialista nr. 1 în Franța pe ARN, Alexandra Henrion-Caude, avertizează că există pericolul transmiterii genelor editate de vaccinul Pfizer către urmași: „Dacă într-adevăr nu ar exista niciun risc de transmitere către descendenți, atunci de ce există pagini întregi în protocoalele Pfizer dedicate faptului că este foarte, foarte important să fii pe contraceptive sau să foloseşti prezervativ? Ei exprimă foarte clar în protocolul lor că nu ar trebui să riști să rămâi însărcinată… Nu este banal! Deci, cum o putem explica, dacă nu există riscul transmiterii către următoarea generație?”

Ne vaccinăm pentru ce? Stanford, Cornell și alte cinci laboratoare universitare din California au anunțat nu au găsit virusul Covid-19, care, netrecând testul Koch, este fictiv.Aceste laboratoare plănuiesc să dea în judecată CDC pentru frauda Covid-19. Rob Oswald, dr. în virologie și imunologie de la Universitatea Cornell: ,,Deci, cu ce ne ocupăm acuma este doar o altă tulpină de gripă ca în fiecare an. Covid-19 nu există și este fictiv. Cred că China și globaliștii au orchestrat acest COVID (gripa deghizată în nou virus) prin care ne induc în pentru a stabili o tiranie, o stare de supraveghere totalitară, polițienească si globală, iar acest complot a inclus fraude electorale masive.

“Am un doctorat în virologie și imunologie și sunt un om de știință și de laborator clinic. Am testat 1500 de eșantioane de presupus test C-19 pozitiv colectate în California de Sud. Când eu și echipa mea de laborator am efectuat testele în conformitate cu postulatele și observațiile testului Koch, pe SEM (microscop electronic cu scanare), nu am găsit Covid în aceste 1.500 de probe. Ceea ce am constatat a fost că acele 1.500 de eșantioane erau în mare parte cazuri de gripă A și unele cazuri de gripă B, dar nici un singur caz de Covid și nu am folosit pseudo-testul PCR.Am trimis apoi restul probelor la Stanford, Cornell și câteva laboratoare de la Universitatea din California și au găsit aceleași rezultate ca și noi, FĂRĂ COVID! Au găsit gripa A și B. Am vorbit apoi cu toții la CDC și am solicitat probe viabile de COVID, pe care CDC a spus că nu le poate furniza, deoarece nu avea probe.Am ajuns la concluzia fermă, prin toate lucrările noastre de cercetare si de laborator, că C-19 este imaginar, fictiv. Gripa a fost numită Covid și majoritatea celor 225.000 de persoane care au murit au fost cauzate de comorbidități precum boli de inimă, cancer, diabet, emfizem etc. Încă nu am găsit un singur eșantion viabil de Covid19, cu care să lucrez.”

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Potrivit Ministerului Sănătății din Franța, 139 de cazuri de efecte secundare grave sau neașteptate au fost identificate în Franța. De asemenea, cinci persoane au murit după ce au primit vaccinul Pfizer-BioNTech. Trei decese s-au înregistrat la Nancy. Ministrul sănătății, Olivier Véran, a declarat că toți cei decedați aveau peste 75 de ani și sufereau de comorbidități, relatează FranceInfo. Trei decese au fost înregistrate de centrul regional de farmacovigilență din Nancy (Meurthe -et-Moselle), unul de la Tours (Indre-et-Loire) și ultimul e cel de la Montpellier (Herault).

Specialiștii germani de la Institutul Paul Ehrlich au anunțat luni că investighează moartea a 10 persoane, la scurt timp după ce au fost „imunizate” împotriva Covid-19. Anunțul a fost făcut de Brigitte Keller-Stanislawski, șefa Departamentului de Siguranță a Medicamentelor și Dispozitivelor medicale al institutului, informează Business-Standard. Anunțul vine după ce în Norvegia s-au înregistrat 29 de decese în rândul vârstnicilor imunizați cu noul vaccin anti covid.

Text editat de Dr. Gabriela Naghi

CONSEMN. Toată lumea a murit, până acum, de Covid -19. De-acum, nimeni nu mai moare din pricina vaccinului ucigaş.

Presbiter Ioviţa Vasile

          Un umil călugăr a cutezat să înfrunte patru patriarhi ecumenici de Constantinopol. Numele acestora, Serghie, Pirus, Pavel şi Petru, nu le veţi regăsi printre Sfinţii lui Dumnezeu pentru că aceştia, in nevrednicia lor, au alunecat pe tărâmul ereziei şi s-au pierdut. Numele călugărului, Mărturisitor şi mare apărător al Dreptei Credinţe, străluceşte în cer şi în istoria noastră bisericească.

            Sfântul Maxim Mărturisitorul, căci despre el e vorba, a trăit între anii 580-662, ani grei pentru Biserică, deoarece ereticii monofiziţi şi cei monotelişti erau deosebit de virulenţi. Împotriva acestor erezii s-a ridicat Sfântul Maxim Mărturisitorul.

          Odată, au venit la Sfânt doi demnitari împărăteşti şi l-au întrebat: ,,Nu te împărtăşeşti cu scaunul Constantinopolului?’’Răspunsul lui a fost direct, de neclintit: ,,Nu mă voi împărtăşi’’. Cerându-i-se să-şi susţină refuzul de a fi în comuniune cu ereticii, Sfântul a grăit aceste cuvinte: ,,Deoarece au lepădat cele patru Sfinte Sinoade prin cele nouă capitole ce le-au alcătuit în Alexandria şi prin Alcătuirea scrisă după aceea de Serghie patriarhul…s-au blesemat pe sine de atâtea ori. Deci cei ce singuri de la sine sunt blestemaţi şi lepădaţi de sinodul ce a avut loc la Roma şi de preoţie sunt înstrăinaţi, aceia ce fel de taină săvârşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de aceia?’’ Văzând logica şi înţelepciunea pe care le arăta Sfântul lui Dumnezeu, demnitarii l-au întrebat insinuant: ,,Numai tu te vei mântui?’’ Le-a răspuns cu smerenie: ,,Când toate popoarele se închinau în Babilon chipului de aur, cei trei Sfinţi tineri n-au osândit pe nimeni de pierzare; pentru că nu căutau la faptele altora, ci numai pe ei singuri se păzeau, ca să nu cadă din Buna Credinţă cea adevărată. Asemenea şi Daniil, cel aruncat în groapa cu lei, n-a osândit pe aceia care nu se rugau lui Dumnezeu, după porunca lui Darie; ci cugeta şi se îngrijea pentru sine şi voia mai bine să moară, decât să greşească lui Dumnezeu. Deci, să nu-mi dea şi mie Dumnezeu, să judec pe cineva, nici să zic că numai eu mă voi mântui. Însă, pe cât pot, voiesc mai bine a muri, decât să-mi tulbur conştiinţa mea, greşind cu ceva împotriva Dreptei Credinţe’’.Demnitarilor împărăteşti l-au ispitit pe Sfânt: ,,Ce vei face când romanii se vor uni cu bizantinii? Căci aseară au venit de la Roma doi clerici şi dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu patriarhul din preacuratele Taine’’. Ceea ce le-a răspuns Sfântul Maxim Mărturisitorul sunt cuvinte care au străbătut veacurile şi vor sta mărturie până la sfârşit de ceea ce înseamnă statornicie în Dreapta Credinţă Ortodoxă: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul, eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, dacă ar fi propovăduit într-alt chip, aducând ceva nou în Credinţă’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie. Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 471-472).

          Binecuvântat de Dumnezeu va fi acela care, asemenea Sfântului Maxim Mărturisitorul, alege să moară, decât să batjocorească Sfânta Credinţă Ortodoxă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Observ cu tristețe cum problema vaccinării contra coronavirusului este tratată adesea cu o superficialitate înspăimântătoare chiar în Biserica Ortodoxă! Foarte puțini oponenți invocă motive religioase pentru a se opune vaccinării obligatorii. Nu mai scriu despre ierarhi și preoți care s-au vaccinat deja sau despre cei care îndeamnă lumea să se vaccineze!  Dacă ne opunem vaccinării doar pentru că nu știm sigur dacă ne avantajează în plan lumesc, aceasta este o rațiune lumească ușor de combătut. Vine necuratul și enumeră avantajele lumești și ne dă peste cap toate argumentele duhovniceşti! El ne spune că putem vinde liniștiți, putem cumpăra fără nicio opreliște în timp ce ,,nebunii” care se opun vaccinării vor fi lipsiți de toate aceste drepturi. În plus, ne spune că, după ce vom fi conctați la inteligența artificială, vom fi ,,ca Dumnezeu!” Nu ne spune despre problemele ce pot să apară după vaccinare anticipate in Apocalipsă, capitolul 14…

Oare chiar nu există motive religioase suficiente pentru a ne asuma o mărturisire plăcută lui Dumnezeu? Oare e prea mult spus că acest modificator genetic venit în postură de vaccin ne desparte de Dumnezeu? Ne e frică sau rușine să facem o paralelă între descoperirile științifice și avertizările cuprinse în Apocalipsă, capitolele 13 și 14? De ce să nu ne gândim cu bucurie la răsplata despre care se vorbește în capitolul 15 al Apocalipsei, versetele 2-4, pregătită celor care vor birui ispitele pregătite de necuratul?

,,Şi am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, şi pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de cristal şi având alăutele lui Dumnezeu.

Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!

Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că tu singur eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute.”

Găsim argumente și în Vechiul Testament. De ce a izgonit Dumnezeu o întreagă ceată de îngeri din Cer? Din cauza trufiei. De ce l-a izgonit Dumnezeu pe Adam din Rai? Din cauza neascultării și a dorinței lui de a cunoaște mai mult:

,,Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”

Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm;

Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”

Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.” ( Geneza, cap. 3, vs. 1-7)   Șarpele vine din nou asupra noastră ca să ne înșele vigilența. Ne spune că ne vindecă și că ne dă și nouă știință fără multă osteneală,� ne spune că și noi vom fi ,,ca Dumnezeu” dacă ne conectăm la inteligența artificială! Cum să nu deosebim glasul șarpelui de glasul lui Dumnezeu?! Vedem că omenirea dorește din nou să fie ,,ca Dumnezeu”, dar nu prin cultivarea virtuții și a nepătimirii, ci printr-o  trufie fără margini, sfidând poruncile divine. Așadar, omenirea nu are cum să fie decât ca îngerii căzuți. Dumnezeu ne avertizează să nu ne însemnăm cu 666 și ne dă niște repere clare. (Perechile de bare mai alungite dintr-un cod de bare dau după decodificare 666!) Ne spune că fără acest semn nu vom putea vinde sau cumpăra și că va trebui să alegem între avantajele materiale oferite de șarpe și fericirea veșnică oferită de Dumnezu.  Pentru a putea fi conectați la inteligența artificială, avem nevoie de o identitate biometrică, de un număr în locul numelui de Botez! Asta inseamnă că, undeva în corp, vom purta un cod de bare mai mult sau mai puțin vizibil, iar enzima luciferaza va putea asigura acest deziderat din moment ce are rol de marker identitar! Iar nanoroboții vor asigura legătura cu proprietarul! Așadar, în locul unui Părinte Ceresc, vom avea un …proprietar! Mai pe scurt, vom fi sclavi! Șarpele nu vine acum să ne întrebe dacă ne lepădăm de Hristos, ci ne propune un vaccin în numele protecției noastre! După ce acceptăm vaccinul, știe el ce are de făcut. Dacă îi deschidem ușa să intre el în corpul nostru, să ne modifice genetic cum vrea, să ne controleze și chiar să ne fure identitatea lăsată de Dumnezeu, să nu ne mirăm de ce va urma!   Câteva întrebări îmi stăruie în minte: – Un  om modificat genetic de către om va mai fi recunoscut de Dumnezeu ca fiind zidire a Lui? – Ce comuniune va avea cel vaccinat cu Dumnezeu? – Dacă știm că în acest  vaccin există celule umane provenind din prunci avortați, e sau nu e păcat să le primim? – Cum se vor raporta la Sfânta Împărtășanie cei vaccinați? – Nu cumva lupta împotriva Sfintei Împărtășanii se va accentua din aceste motive?   Oare nu avem suficiente argumente teologice pentru a respinge acest modificator genetic care ni se impune ca fiind vaccin? Doar dacă ne lipim de Hristos cu toată ființa, asumându-ne orice risc pentru a fi împreună cu El, ne va recunoaște ca fiind ai Lui! Dumnezeu să ne ajute! Amin. Lucreţia P.

1.Vineri, 15 ianuarie 2021, televiziunile ne-au prezentat un simulacru de vaccinare. K.W Iohannis a înfrânt, voiniceşte, opoziţia ,,opozanţilor’’ şi s-a vaccinat. Asta a vrut el să ne transmită. N-a fost vaccinul antihristic pe care urmează să-l primească naivii, proştii, ignoranţii, toţi cei neîntăriţi în Sfânta Credinţă Ortodoxă.

2.,,Leul Ortodoxiei’’, Serafim din Pireu, s-a vaccinat. Serafim n-a fost leu, a fost o vulpe şireată (scuzaţi pleonasmul!), în perioada când ziceam şi credeam noi că este un anti-ecumenist. Spre bucuria neţărmurită a lui IC Staicu, Serafim Pireuanul a devenit un un ,,lup îngrozitor’’ (Faptele Apostolilor 20, 29), şi a sărit în luntrea vrăjmaşilor lui Hristos. Drum fără întoarcere, şi să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.

3. L-aţi văzut pe Ierotheos Vlahos vaccinându-se. El este susţinătorul lui Teofan Dănţăuşul, cel din sinagoga evreiască.

4.L-aţi văzut pe pap Francisc (,,pe papa să-l blestemaţi’’- Sfântul Cosma Etolianul), vaccinându-se ostentativ, demonstrativ. Staţi liniştiţi, nu va muri prea curând. Va muri de bătrâneţe, pentru că vaccinul ucigaş nu este pentru el. Este pentru plebe.

5. Bartolomeu din Constantinopol se va vaccina şi el. Ne va face să credem că s-a vaccinat. Blestematul vaccin este pentru vulg, nu pentru elite. Ne va spune că botniţa, vaccinul şi restricţiile sunt venite din cer şi trebuie să ne supunem.

6. Veţi vedea şi alte făpturi jalnice, vrednice de plâns, cum se vor expune, în mass media, ca să ne convingă câtă fericire ne va aduce vaccinarea.

7. Făpturi ale lui Dumnezeu, rătăcite în  deşertul antihristic! Drumul vostru duce spre iadul chinurilor veşnice. Acolo vreţi să ajungeţi?

8. Apropiaţi-vă de Hristos, lăsaţi-i pe antihrişti să marşeze spre iad, dacă nu vor să înţeleagă Învăţăturile Bisericii lui Hristos.

9.Nu-i credeţi! Aceştia simulează vaccinarea, ca să ne convingă pe noi, proştii. Ceea ce li se injectează lor sunt fie substanţe benefice, fie substanţe neutre. Ei sunt rotiţe ale sistemului antihristic care au primit poruncă să simuleze vaccinarea. Sistemul are nevoie de ei, şi-i folosesc pentru a-şi atinge scopurile criminale. După aceea, îi vor înlătura, ca pe nişte fiinţe inutile.

Nevrednic de numele Mântuitorului Hristos,

Presbiter Ioviţa Vasile

Biserica este una şi unică, pentru că ea este trupul Unuia şi Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu există Biserica, iar unde nu există Biserica, acolo nici Euharistia nu există. În afară acestei identităţi, adică a Bisericii şi a Euharistiei, se află erezia, falsa biserică sau antibiserica. Biserica, prin Dumnezeiasca Euharistie, este unitate sobornicească şi unirea lui Hristos cu credincioşii şi a credincioşilor cu Hristos. Şi în Euharistie şi în Biserică, Dumnezeul-Om Hristos este Unul şi, de asemenea, este “toate şi întru toţi.” (Col. 3, 11).

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost… romano-catolicii şi protestanţii şi uniţii şi toată cealaltă legiune eretică şi schismatică. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie.
Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeul-Om în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.

Prin dogmă despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserică şi el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acelaşi timp şi “moartea a două” a papismului iar prin el şi cu el, a oricărui umanism. Totuşi, înaintea Adevăratei Biserici a lui Hristos care de la arătarea Dumnezeului-Om Hristos există în lumea noastră pamîntească ca Trup divino-uman, dogmă despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindcă nici o erezie nu s-a ridicat atît de radical şi atît de integral împotriva Dumnezeului-Om Hristos şi a Bisericii Lui, aşa cum a făcut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om.

Nu există nici o îndoială că dogma această este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o răzvrătire nemaivăzută împotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pămînt, o nouă trădare a lui Hristos, o nouă răstignire a Domnului – numai că nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Şi toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sărmana fiinţă pamântească ce se numeşte om. Acolo unde Îl înlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie şi cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Şi după cum din această pricină Biserica dispare de acolo, tot aşa se pierde şi ierarhia apostolească divino-umană şi succesiunea apostolică sacramentală.

(Sfântul Iustin Popovici, +1979, Biserica Ortodoxă si ecumenismul, 2002)

Text selectat, îngrijit şi editat de Distinsa Doamnă Dr. Gabriela Naghi, căreia îi mulţumim şi îi suntem recunoscători pentru multele osteneli, cu vreme şi fără vreme, în câmpul Sfintei Ortodoxii. Vă iubim şi vă preţuim. Doamne ajută!

Nevrednic de numele Mântuitorului Hristos, presbiter Ioviţa Vasile

Ce spunea Sfântul Paisie Velicicovski cu glas de tunet despre catolici şi uniaţie:
“Au eretici sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papă? Bine, ştiu că vei zice că sunt eretici. Şi de vreme ce sunt eretici, precum şi cu adevărat sunt, atunci Sfânta noastră Biserica îi afuriseşte pe danşii.Şi pe care Sfânta Biserică îi afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc. [..]

Iară preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stăpânirea papii, săvârşea această mare taină a Botezului, fără de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mântuirea omului”, iar despre uniaţi: “Ca pentru alte rataciri si erezii râmleneşti (catolice), ce nu se cuvine de acum să-ţi mai vorbim ca şi cu toate ereziile cele râmleneşti s-au amestecat şi cu ele se unesc si uniaţii (greco-catolicii), precum sufletul de trup. Şi cum le va fi lor nădejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îţi voi vorbi ţie din Scripturi, fără de care nu poate avea nimeni nădejde de mântuire. […]

Unia (uniatismul) este o aşchie desprinsă de la Sfânta Biserica a Răsăritului şi unire cu necredincioasa, ca să nu-i zic biserica râmlenească. Unia este inşelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiţi intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele.

Unia este mlădiţa inainte-mergătoare a antihristului, ce ademeneşte cu măgulire pe cei mai neştiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu linguşitorul sărut a vândut Credinta Pravoslavnică . Unia este ca şi râmlenii (catolicii) eretici. Cum, dar, uniaţii nu sunt râmleni (catolici), când toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au călcat in picioare si pe cele râmleneşti le-au adoptat, zicând cu neruşinare, precum că Duhul Sfânt purcede si de la Fiul?Şi papei de la Roma, adevăratului eretic, aceluia i se inchină şi, în loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii il au. […]
Un asemenea jurământ, adică anatema, asupra celor ce se împotrivesc şi nu se supun Soborniceştii Biserici, este pusă de patriarhii Răsăritului soborniceşte, nu doar pentru o oarecare vreme, ci până la sfârşitul lumii va rămâne tare şi neclătită şi nedezlegată cu darul lui Hristos.”

(Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol. II, Chişinău, 1999, p.49)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriele Naghi

Circulă o înregistrare audio tulburătoare, pe care eu o socotesc veridică, şi de aceea vă recomand să o analizaţi cu multă atenţie şi, mai ales, cu mult discernământ. Am transcris-o, cât am putut de fidel, cu omisiuni nesemnificative.

Recent, a avut loc la Paris o reuniune a ,,Cupolei’’, alcătuită din reprezentanţi ai lojelor masonice, serviciilor secrete şi ai ,,bisericilor’’ (nu persoane din vârful ,,bisericilor’’). Nu ştim vreunul din numele participanţilor, aflăm însă ce s-a dezbătut cu acel prilej.

1.Desfiinţarea Bisericilor autohtone (locale sau naţionale, n.a.)

2.Se va înfiinţa o nouă ,,biserică’’ sub conducerea lor, fără Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu va fi ,,alungat’’, au hotărât antihriştii.

3.Vor schimba dogmele (Sfintele Dogme sunt veşnice, neschimbabile, n.a.)

4.Vor reface textele din Cărţile biblice (martorii lui iehova au comis déjà această fărădelege)

5.Vor interzice cărţile bisericeşti vechi, Liturghierul şi Molitfelnicul

6.Cele din 2016 (adică schimbările textelor bisericeşti, n. n.) au spus că au fost soft, nu i-au mulţumit, i-au certat (pe lupii îmbrăcaţi în veşminte episcopale, n.a.), pentru că au semnat că vor fi loiali lor şi modificările pe care le-au făcut în textele din Biserici nu i-au mulţumit, pentru că se adresau, şi oamenii se închinau Acelui ,,mincinos’’ – aşa-L numesc ei pe Hristos, un ,,mincinos’’, –  şi oamenii trebuie să se închine nouă, că noi suntem cei adevăraţi pe care ne văd oamenii.

7.Deci, vor trebui să modifice textele. Acuma înţelegeţi de ce Necula o ieşit şi o spus că injecţia asta cu moaştele… nu schimbă nicio dogmă.

8.E foarte posibil ca anumite dogme să fie schimbate şi adaptate, şi atunci Necula să spună că nu schimbă nicio dogmă pe injectarea asta… Când, de fapt, ei au adoptat sau adaptat dogma prin care să accepte pecetea.  Deci lucrurile se grăbesc, lucrurile se grăbesc, la întâlnirea din seara asta au fost dezgustători.

9. Dar asta-i situaţia. Va trebui să ne strângem mai mult în jurul lui Hristos. Ei Îl fac ,,mincinos’’, noi ne strângem în jurul Lui. Au spus în seara asta că vor trebui să facă presiuni şi să stoarcă pe cei care se vor opune. ,,Vor fi foarte puţini, majoritatea i-am căştigat de partea noastră’’.

Fiecare punct poate fi comentat şi explicat. Nu ştim cine este autorul acestei înregistrări, nici modul în care aceste informaţii au fost obţinute şi apoi făcute publice. Ele concordă cu ceea ce Părinţii Bisericii ne-au făcut cunoscut cu ani în urmă. Ele ne arată ataşamentul ereticilor cretani faţă de de super-memorandumul în care sunt prevederi diabolice împotriva Bisericii lui Hristos, împotriva Mântuitorului Însuşi.

 În loc de comentarii, lungi şi obositoare, aleg cuvinte puţine, dar capitale pentru mântuirea noastră: Va trebui să ne strângem mai mult în jurul lui Hristos. Aşa să fie! Amin.

Nevrednic de numele Domnului Iisus Hristos,

Presbiter Ioviţa Vasile

          Psalmistul şi Proorocul David a scris în cel dintâi Psalm aceste Dumnezeieşti cuvinte: ,,Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat, şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut… Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri’’ (Psalmul 1, 1 şi 6). Pentru a ne păzi de aceste căi ale necredincioşilor sau ale celor rău-credincioşi, Domnul nostru Iisus Hristos a dat Sfinţilor Săi Apostoli, şi ne dă şi nouă, aceste mult folositoare îndemnuri: ,,Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori’’ (Matei 7, 15). Când este vorba de sectari, eretici, schismatici, vrăjitori, atei, de oameni ce au religii păgâne şi demonice, falşi vindecători prin bioenergie, yoghini şi alte feluri de rătăciţi, Fiul lui Dumnezeu ne previne, ne porunceşte chiar: ,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8). Scriind Sfintei Biserici din Corint cea de-a doua Epistolă, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe credincioşii acesteia: ,,Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templul al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. De aceea : Ieşiţi din mijlocul lor şi vă separaţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă Tată şi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul’’(I Cor. 6, 14-18).       �

         Aşadar, toate aceste imperative: ,,feriţi-vă’’, ,,nu mergeţi’’, ,,nu vă înjugaţi’’, ,,ieşiţi’’, ,,separaţi-vă’’, sunt îndemnuri Dumnezeieşti prin care Cel Atotputernic vrea să ne ferească de căile rătăcirii şi ale iadului. Dar dacă Bunul Dumnezeu ne spune desluşit de ce trebuie să ne ferim, El a avut grijă să ne spună şi unde să mergem, cu cine să ne însoţim şi cui să cerem ajutorul şi sfatul în vreme de mare nevoie. Sfânta Evanghelie a acestei Duminici este mult lămuritoare în acest sens.

          Sfântul Evanghelist Luca ne relatează momentul când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a intrat într-unul din satele ţării sfinte. Aici a fost întâmpinat de zece oameni nenorociţi, de fapt de zece condamnaţi la moarte, deoarece nici pănă-n ziua de azi leprei nu i s-a găsit leacul. Aceştia urmau să se stingă pe rând, neavând pe nimeni dintre oameni care să-i poată ajuta. Aşa s-ar fi întâmplat dacă purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu i-ar fi adus în calea Mântuitorului. Când L-au văzut, şi-au ridicat glasurile spre El: ,,Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi’’. Ceea ce a urmat, este plin de învăţăminte pentru noi. În loc să-i fi tămăduiti imediat, având această putere, Domnul Iisus le spune: ,,Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor’’. Iată, Marele nostru Preot îi trimite pe leproşi la preoţi! Urmând îndemnul Său, bieţii oameni se îndreaptă spre slujitorii lui Dumnezeu, ,,dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră’’. Ne putem imagina câtă bucurie va fi fost în sufletele lor, văzându-se scăpaţi de primejdia neputinţei şi a morţii apropiate! Întristător este însă, că au uitat repede de Binefăcătorul lor, şi s-au dus fiecare în calea sa. Cu excepţia unuia singur, şi acela de neam străin, care s-a întors, a căzut la picioarele lui Iisus slăvind pe Dumnezeu şi mulţumindu-I pentru marea binefacere. Pilduitoare şi emoţionantă această revărsare de recunoştinţă pentru mila Dumnezeiască! Din cuvintele Domnului răzbate, însă amărăciunea pentru indiferenţa şi nerecunoştinţa celorlalţi: ,,Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit’’.

          Credinţa lui era, cu adevărat, mântuitoare: credea cu tărie în Marele Preot, Mântuitorul nostru Iisus Hristos; a crezut şi în slujirea aducătoare de bine a slujitorilor Săi, preoţii rânduiţi de Dumnezeu. Rezultatul a fost tămăduirea, şi mai mult decât atât, buna vieţuire cu Dumnezeu a acelui samarinean. Căci dacă cei nouă au uitat degrabă de Dumnezeu, acesta din urmă a arătat şi tămăduirea sufletului său, din prea-plinul căruia s-a întors şi a stat la picioarele lui Iisus.

          Se cuvine, iubiţi fii ai Bisericii, să ştim că slujirea Mântuitorului a fost slujire de Preot. A spus Domnul Sfinţilor Săi Apostoli: ,,După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi’’ (Matei 20, 28). Sfântul Apostol Pavel, scriind Bisericii celei dintre evrei, afirma: ,,Drept aceea, având Preot Mare (Arhiereu Mare), Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Mare Preot Care să nu poată suferi cu noi slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat’’ (Evrei 4, 14-15). Slujirea noastră preoţească, a celor păcătoşi, îşi are temeiul şi izvorul, cum bine putem vedea, în slujirea preoţească  a lui Hristos. Suntem slujitori ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor nu printr-o rânduială omenească, ci prin voie Dumnezeiască, deoarece spune în continuare Apostolul Domnului: ,,Orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă jertfe pentru păcate; el poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron’’(Evrei 5,1-4). Se vede de aici cu limpezime că preoţia noastră este, înainte de toate, chemare de la Dumnezeu! Cum chemare de la Dumnezeu a fost şi preoţia Vechiului Testament, a lui Aaron. Dacă se cere preoţilor să fie îngăduitori cu cei neştiutori şi rătăciţi, suntem. Pe cei neştiutori îi învăţăm, pe cei rătăciţi îi aşteptăm să se întoarcă la Sfânta Biserică. Jertfă aducem şi pentru păcatele noastre cele multe, şi pentru cele ale dumneavoastră, pe care vă pomenim la Sfânta Proscomidie şi apoi la Sfântul Altar. Preoţia Vechiului Testament nu a fost desfiinţată, cum afirmă vrăjmaşii Bisericii lui Hristos: ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc’’ (Matei 5, 17). Împlinirea Legii şi, implicit, a preoţiei a fost făcută de Marele nostru Preot, Mântuuitorul Iisus Hristos: ,,Iar dacă preoţia s-a schimbat, urmează numaidecât şi schimbarea Legii’’ (Evrei 7, 12). Observaţi legătura dintre Lege şi preoţie? S-a schimbat Legea Vechiului Testament cu cea a Noului Testament, s-a schimbat şi preoţia, nu s-a desfiinţat! Avem acum Preoţia lui Hristos care se împărtăşeşte celor chemaţi de Dumnezeu. De la Hristos luăm noi putere în slujirea noastră preoţească, fără El nimic n-am putea face (Ioan 15, 5).

          Spuneam la început că Mântuitorul ne-a arătat luminat de cine să ne ferim şi unde să nu mergem. Evanghelia acestei Duminici ne arată, la fel de luminat, unde să mergem când suntem bolnavi sau avem orice alt necaz: la preoţi. Aşa îndeamnă şi Sfântul Iacov prin Dumnezeieştile cuvinte aşternute de el în Epistola sa şi a noastră: ,,Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui’’ (Iacov 5, 14-15). La preoţi s-au dus leproşii şi s-au vindecat; la preoţii Bisericii să mergem şi noi şi ne vom tămădui, prin rugăciunile lor. Ale preoţilor lui Dumnezeu (Apocalipsa1,6; 5,10).

          Accentuez: la preoţii lui Dumnezeu.Precizare care se impune, deoarece mulţi impostori s-au insinuat în Biserica noastră, s-au acoperit cu veşminte episcopale şi preoţeşti şi, din această postură, încearcă să ne otrăvească sufletele cu erezii şi rătăciri, cu îndemnuri spre vaccinul ucigaş. Privitor la aceştia, repet cuvintele de îndemn ale Sfintei Scripturi: ,,feriţi-vă’’, ,,nu mergeţi’’, ,,nu vă înjugaţi’’, ,,ieşiţi’’, ,,separaţi-vă’’. Aşa să fie. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile