Autor: iovita_vasile

Chiar acum am primit prospectul, si maine va scriu mai multe despre vaccinul celor de la Pfizer.

Parerea mea personala si doar a mea, timpul ramane sa certifice daca am sau nu dreptate, este ca acesta NU ESTE VACCIN. Este o infectare cu VIRUS VIU (ARNul lui e viu si de aceea sunt necesare temperaturile scazute si conditiile specifice organelor la translpant …etc) care, conform prospectului, moare la cateva ore daca nu este tinut la temperaturile joase, specificate.

Virusul este crescut pe celule de fat avortat (conform prospectului) si traieste in ele, si este livrat direct in codul tau genetic pe care IL MODIFICA prin tehnologia LNP.

N-am inteles si nu am sa inteleg niciodata de ce unii oameni au atata incredere in „haina oficiala”, in institutiile care pretind ca lucreaza in interesul lor si in media. Nu veti fi niciodata liberi daca nu invatati sa ganditi pentru voi insiva, nu veti avea niciodata starea de libertate necesara pentru a fi un om independent si liber daca continuati sa gantiti dupa cum vi se spune si sa repetati ce vi se spune.

Vaccinurile sunt SINGURELE produse farmaceutice de pe lumea asta pentru care firmele producatoare NU ISI ASUMA NICIUN RISC. Orice produs farmaceutic, orice medicament, injectie este supus legii raspunderii exceptand vaccinurile. Oriunde in lumea asta un vaccin este injectat intr-un suflet, guvernul acelei tari va semna un acord cu firma producatoare, prin care o absolva de orice vina in cazul in care produsul va cauza vatamari persoanelor injectate. Acest lucru este valabil pentru Romania si vaccinul pentru Covid nu va face exceptie, guvernul va semna un contract si orice vi se va intampla, firmele producatoare nu vor raspunde pentru asta.Cand veti merge sa fiti injectat va trebui sa semnati o hartie, prin care va dati consimtamantul ca ati luat la cunostinta EFECTELE SECUNDARE care s-ar putea sa devina realitate si sa va distruga apoi viata.

Voi chiar aveti incredere absoluta in toate halatele albe? In industria asta sunt multi profesionisti si oameni minunati dar foarte multe iude cu halat. A doua cauza pentru toate decesele din USA sunt ERORILE MEDICALE. Industria farmaceutica investeste SUME ENORME in guvernul fiecarei tari, in oamenii care ar trebui sa ia decizii bune pentru voi. Industria farmaceutica inversteste enorm de mult in organizatiile medicale si jurnalele medicale, televiziuni, radio, ziare, dar poate cel mai mult in FDA si CDC, si in institutiile care APROBA ca TOATE ACESTE PRODUSE sa isi faca loc in corpul vostru.

Vaccinul Covid pe care toti va impulsioneaza sa vi-l injectati si pentru care platesc zeci de milioane de dolari industriei farmaceutice producatoare, vine cu riscuri enorme pentru voi si ZERO din partea medicului, ministrului, guvernului sau firmei producatoare. Stiti cine sunt in comitetele de decizie ale acestor foruri care decid daca acest vaccin este sigur si va fi injectat in voi? FOSTI angajati ai industriei farmaceutice, lobyistii lor si uneori fosti CEO al firmelor care produc aceste vaccinuri. Aveti impresia multi ca daca un medicament sau vaccin a fost aprobat, gata este sigur si indelung studiat? Nimic mai gresit! Multe medicamente si vaccinuri au fost retrase in tacere fara ca sa isi recunoasca vreun neajuns.

Ati stiut ca la inceput au fost 40 de mii de oameni cand au inceput studiul pentru vaccin? Stiti cati au participat in stagiul final, adica faza 3? 190 de oameni. Ce s-a intamplat cu ceilalti? Nu vreti sa stiti… si nici nu va spun ei in gura mare adevarul. Practic va injectati in voi un vaccin care a fost injectat in 190 de oameni si apoi aprobat, cumparat din banii vostri de un guvern corupt, distribuit in lumea intreaga. Stiti cine participa la aceste studii?

Am postat prospectul vacinului Pfizer, de pe SITEUL GUVERNAMENTAL al NIH. Toate sursele mele sunt siteuri guvernamentale, adevărul se gaseste chiar pe siteuri guvernamentale dar trebuie sa stiti sa-l cautati si sa-l interpretati corect. Majortatea laboratoarelor, universitatilor si jurnalelor medicale sunt SPONSORIZATE DE INDUSTRIA FARMACEUTICA. Desi se jura ca nu au folosit tesut fetal un mic alineat ii tradeaza, si anume spune CLAR CA LA ELABORAREA mRNA-ului prin care este trimisa proteina in gazda s-AU UTILIZAT TESUTURI FETALE ! Daca eu iti pun cianura intr-o galeata si peste ea pun apa pe care o folosesc la prepararea unei prajituri, pot sa o vand ca fiind fara prezenta cianurii? Clar ca buna ziua, acest vaccin a fost elaborat pe celule prelevate de la fetusi umani avortati vii (acest tip de avort este diferit ).

Voi decideti daca accepati sau nu acest risc, in fond in asta consta CONSIMTAMANTUL INFORMAT. In momentul cand seringa intra in carne tu ar trebui sa stii toate astea si prin semnatura ta tu de fapt asta faci… recunosti ca ai fost informat si iti dai acordul. Ceva cu care nu pot fi niciodata de acord este OBLIGATIVITATEA sau conditionarea drepturilor ELEMENTARE de aceasta injectie(ii). Practic a ne refuza drepturi la educatie, la munca, la calatorie, si pentru asta ar trebui sa luptam toti, pentru ca azi e Covid, maine … fara numar.

Cand vi se bate obrazul ca nu-i protejati pe ceilalti, tineti minte ca oamenii nevaccinati NU CREAZA VIRUSURI din neant si nu va imbolnavesc cu ele, si cei vaccinati nu stopeaza imprastierea lor, asta sa tineti minte. Oricat te-ai vaccina vei transporta acest tzepos pentru ca imunitarul nu-l omoara instantaneu daca te-ai vaccinat, procesul dureaza si el pleaca la o alta gazda cu sau fara vaccinul tau. Oricum nimeni nu iti poate garanta ca acest vaccin iti ofera imunitate, d-apai una pe viata cum iti ofera anticorpii facuti in contact cu boala care CLAR ca nu se compara cu vaccinul.

O gramada de cercetatori au scris in LANCET, un jurnal medical pe care eu INCA il iau in seama , ca au constat un fapt interesant, si anume ca aceste tipuri de vaccin cresc riscul imbolnavirii cu HIV (virus cauzator de SIDA) si chiar producatorii nu neaga acest lucru. Raman multe intrebari nepuse, cum ar fi : DE CE NU SE INSISTA PE TESTAREA POPULATIEI care a dezvoltat deja anticorpi si are imunitate? De ce se tace cand vine vorba de vaccinarea populatiei care detine anticorpi? De ce vor sa vaccineze tot ce sufla, cand de fapt tot ei afirma ca succesul de 95% nu inseamna decat atenuarea simptomelor, pentru ca boala tot o faci nu esti protejat de nimic? 

Adi Sori Ada (Preluare selectivă)

Categoric nu putem intra în circul deșertăciunilor, căci totul este… deșertăciune, pierdere de timp preţios, irosire în van a speranţelor (cine le mai are!) de trezire a neamului la amara și crunta realitate. Falsa relaxare oferită cu ocazia alegerilor, de către slugile antihristice ale cezarului nu mai prostesc pe nimeni.
Am citit de curând o profeţie, a Sfântului Porfirie așa cum i-a fost spusă ucenicului său, care este acum un cunoscut episcop ortodox. Sfântul Porfirie i-a spus mitropolitului Neofit de Morfou:

„Vei vedea, fiule, atunci când vei trece de al cincizecilea an – Mitropolitul are acum 58 de ani -, că Dumnezeu are un plan de a schimba „echipajul” navei.”

„I-am spus: Ce vrei să zici, Gheronda, cu „echipajul navei”?

„Corabia lui Hristos este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, Ortodoxă. Numai aceasta e Biserică.”, îmi spuse el. „Pe oricine este „căpitan”, fie că este patriarh, stareț, preot, diacon… El îi va schimba dacă nu își fac treaba bine. El va permite să se întâmple o sumedenie de evenimente – boli, cutremure, inundații și un război grozav … și după toate acestea, va veni o pace deosebită cu echipajul nou al navei, pe care Hristos îl va aduce. Și în echipaj nu sunt doar căpitanii, ci și oamenii simpli.”

Oare a sosit vremea pentru urcarea la cârma corabiei Bisericii a unui nou echipaj? Ne dorim din tot sufletul şi aşteptăm cu răbdare ca Dumnezeu să-i debarce pe piraţii care s-au înstăpânit peste Corabia lui Hristos Mântuitorul.

Dr. Gabriela Naghi

           Iudeii se adunau la sinagogă pentru a citi din Legea lui Moise în ziua lor de odihnă, sâmbăta. Atunci a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos  în acest locaş şi a început să le propovăduiască Evanghelia împărăţiei. Printre cei ce-L ascultau se afla şi o femeie care îşi ducea cu greu neputinţa trupului său. Ce se întâmplase? În urmă cu optsprezece ani, un duh necurat, un demon i-a cauzar o infirmitate, făcând-o gârbovă încât în tot acest timp nu putea să se ridice. Ajutorul lui Dumnezeu se arată imediat, căci Fiul lui Dumnezeu a chemat-o la Sine şi a rostit aceste cuvinte: ,,Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta’’. Şi în momentul următor Şi-a pus preasfintele mâini asupra ei, neputinţa a încetat şi, lucru pilduitor dar rar, femeia a început să slăvească pe Dumnezeu.

          De prea multe ori însă binele stârneşte invidie şi împotrivire. În loc să se bucure de acest bine dumnezeiesc, mai-marele sinagogii s-a mâniat, a găsit un pretext de a dezaproba fapta sublimă a Domnului: ,,Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!’’ (13,14). Răspunsul dat unei atari făţărnicii trebuia să fie pe măsură, adică aspru. Şi a fost: ,,Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?’’ Fapt totuşi demn de remarcat este că i-a prins ruşinea pe cei potrivnici, în faţa acestei demonstraţii de bun simţ, iar cei mai mulţi se bucurau de prezenţa Mântuitorului în sinagoga lor şi-I lăudau faptele.

          Minunea aceasta dumnezeiască ne face să vorbim iarăşi despre răutatea cea mare a diavolului îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi îngrădit puterea, cel rău ar distruge toată creaţia. Dorinţa lui cea mare este de a zădărnici mântuirea tuturor oamenilor. De multe ori reuşeşte acest lucru cu acei oameni care trăiesc fără Dumnezeu sau se pun ei înşişi în slujba diavolului. Când satana nu poate face răul în proporţiile şi intensitatea pe care le doreşte, se mulţumeşte şi cu un rău mai mic. Aşa s-a întâmplat cu femeia din Evanghelia de astăzi: neputându-se atinge de sufletul ei, i-a cauzat această neputinţă trupească, ca să nu mai poată sta în poziţie firească, îndreptată în sus, ci era gârbovă, şi asta de optsprezece ani! A pus adică asupra ei o legătură a neputinţei, prin acel duh rău care o chinuia. Ştim bine însă că din toate confruntările cu diavolul – şi au fost multe – diavolul a ieşit întotdeauna înfrânt. Şi noi oameni, oricât ne-ar ispiti necuratul, avem posibilitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l biruim. Vedem că una din modalităţile celui rău de a-i vătăma pe oameni este să pună o legătură a neputinţei asupra lor. Pe mulţi din cei tineri îi leagă să nu se poată căsători, pentru că nu poate suporta sfinţenia Tainei Cununiei. Pe alţii îi impinge să se lege ei înşişi prin jurământ, apoi tot el îi îndeamnă să-l calce. Sunt cazuri când leagă doi tineri împotriva voinţei lor şi a familiilor lor, încât aceştia nu se mai pot despărţi, deşi sunt total nepotriviţi; îi ţine să trăiască necununaţi, în desfrâu şi alte păcate grele. Prin altfel de legături îi face pe copii să-şi urască părinţii, pe soţi să nu se mai înţeleagă, pe prieteni să se duşmănească, pe vecini să trăiască în necurmate conflicte.

          Aceste legături demonice nu se pot desface decât prin puterea lui Dumnezeu pe care El a dat-o Bisericii Sale. Ne aducem aminte ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Săi Apostoli: ,,Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’ (Mat. 18, 18). Această dumnezeiască putere se păstrează în Sfânta noastră Biserică până la sfârşitul veacurilor. Nicăieri, în nicio sectă nu găsim această putere, ea este atributul exclusiv al Bisericii, care o exercită pentru binele tuturor oamenilor, prin Sfintele Taine, Molitfe, Rugăciuni, Rânduieli, Posturi care risipesc legăturile diavolului.

          Când omul se simte împovărat de păcate, uşurarea şi-o dobândeşte prin Sfânta Taină a Spovedaniei când îşi mărturiseşte cu căinţă cele ce a greşit, i se dau îmdemnuri folositoare, i se stabileşte un canon apoi, la sfârşit este dezlegat de păcate prin cuvintele: ,,Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin’’. Odată rostite  aceste cuvinte, păcatele se iartă şi legăturile celui rău se rup.

          Se întâmplă adesea ca cineva să fie sub legătura blestemului sau cea a unui jurământ. Preotul se va ruga pentru el astfel: ,,dă-i lui mila Ta, rupe-i legătura jurământului şi a blestemului cu care s-a legat’’. În acest fel, legăturile diavolului sunt dezlegate şi omul poate reveni la o viaţă normală.

          Blestemul este un păcat neîngăduit de Biserică. Cu toate acestea, oameni au răul obicei de a blestema, neştiind că astfel dau diavolului putinţa de a pune o legătură nefastă asupra celui blestemat. Preotul poate rupe şi legătura blestemului prin Rugăciunea cuprinsă în cărţile noastre bisericeşti.

          Este mult folositor oamenilor să li se citească, de către arhiereu ori duhovnic, Rugăciunea pentru iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie şi pentru tot jurământul şi blestemul. Aceasta cuprinde şi o enumerare a mai multor păcate pe care le comitem noi de multe ori. Pentru ele se cere iertare de la Dumnezeu. Se cere, după aceea, ca Iubitorul de oameni să-i învrednicească a se împărtăşi cu înfricoşătoarele şi nemuritoarele Taine.

          Se întâmplă de multe ori ca oameni aflaţi pe patul morţii, să se chinuie cumplit şi îndelungat, îşi doresc moartea şi totuşi nu pot muri. Pricina acestei suferinţe sunt păcatele nemărturisite la duhovnic ori legăturile diavolului puse asupra lor. În asemenea împrejurări trebuie să chemăm neîntârziat preotul Acesta va citi, cu crdinţă şi evlavie, Slujba la ieşirea cu greu a sufletului, însoţită de cele două Rugăciuni pentru sufletul cel osândit şi cea pentru cel ce greu se luptă cu moartea.Cerem Bunului Dumnezeu, prin acestea, să dezlege în pace sufletul celui bolnav şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice unde sunt şi sufletele Drepţilor şi ale Sfinţilor. Aceste rugăciuni aduc mila lui Dumnezeu, chinurile încetează şi sufletele sunt dezlegate din trupurile greu încercate de boală.

          Aci poate că ne este de folos să relatăm un caz petrecut cu mai bine de treizeci de ani în urmă. O femeie  baptistă zăcea de mai multă vreme la pat şi a ajuns într-o stare teribilă: trupul i se descompunea, ochii i s-au scurs, era conştientă, vorbea, dar nu putea muri. Se ştia că asupra ei apăsa un păcat deosebit de greu, trăise cu ginerele ei. La bătrâneţe a intrat în secta baptistă, s-a ,, pocăit’’, credea ea. N-a fost aşa. Păcatul a rămas şi acum o ţinea în starea aceea nenorocită. În cele din urmă, nemaiavând ce face, familia l-a chemat pe preotul satului care i-a citit Rugăciunile de dezlegare, iar a doua zi a murit.

          Dezlegările Bisericii nu se mărginesc la hotarele vieţii pământeşti. Celor care au fost chemaţi de Dumnezeu şi au trecut pragul morţii li se citesc cele trei Rugăciuni de iertare în care se cere, printre altele:,,dezleagă pe adormitul robul Tău de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie’’. Aceleaşi cereri Îi sunt adresate lui Dumnezeu şi atunci când se săvârşeşte Parastasul pentru cei adormiţi.

          Iată dar, iubiţi credincioşi, cum slujitorii Bisericii se folosesc de puterea dată lor de a dezlega legăturile şi păcatele oamenilor. Dacă nu le-ar fi fost dată această dumnezeiască putere, atunci diavolul ar face mult mai mult rău, iar oameni n-ar avea putinţa să se elibereze din legăturile lui. Ştim însă că ,,pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului’’ (I Ioan. 3, 8).

          Când se întâmplă ca oarecine să fie sub legătură satanică, să nu deznădăjduiască. Să-şi îndrepte gândul către Dumnezeu Cel Atotputernic, chemând preotul care îi va aduce dezlegarea de care toţi avem nevoie.

De puterea pe care o are Biserica noastră de a lega, se vor convinge prigonitorii ei, nu peste multă vreme.

Presbiter Ioviţa Vasile

1.Pentru că îi las pe compatrioţii mei, cei iubitori de minciună şi fals, să hotărască pentru întreaga ţară, fiind profund convinşi că puterea este, pentru o zi, în mâinile lor.

2.Pentru că democraţia nu există în stare pură. Mereu e viciată de fraude, şantaj, propagandă mincinoasă, promisiuni neîndeplinite. Alegerile locale au dovedit această hoţie. Drăguţul stat de drept nu intervine nici atunci când dovezile sunt evidente.

3.Pentru că nu cred că votul e o modalitate de a sancţiona idioţii şi nemernicii care batjocoresc aceste neam. Se rotesc şi se perindă la putere mandat după mandat, fără ca oarecine să-i trimită acolo unde le e locul.

4.Pentru că nu mai am ce alege. Sunt trei partide în prim plan: PSD, care face jocurile lui Iohannis, de când Dragnea a fost întemniţat şi a încăput pe mâna impostorului Ciolacu; PNL al lui Iohannis, care numai liberal nu e; USR, o adunătură de trădători fără Dumnezeu, vânduţi străinilor.

5.Pentru că votul celui mai bun şi inteligent român este neutralizat de votul unui imbecil.

6.Pentru că nu vreau să fiu părtaş la o mascaradă, numită democraţie. În seara zilei în care-l sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nicolae se vor comunica rezultatele şi vom vedea că viitorul parlament va fi dominat de PNL şi USR, exact cum îşi doresc teutonul Iohannis şi şleahta lui. Va ieşi M. Pieleanu şi ne va prezenta cifre foarte apropiate de ce va furniza STS-ul. Până şi procentul prezenţei la vot e dinainte stabilit. Va fi momentul istoric în care toată puterea va trece în mâinile neamţului, care ne bajocoreşte ca Popor Ortodox. Dictatura antihristică va fi împlinită şi va înflori în toată splendoarea ei.

7.Pentru că va fi o fraudă masivă. La locale s-a furat cu sacul, la parlamentare se va fura cu softul. Străinii au avut grijă să înfiinţeze STS-ul, o instituţie militarizată, ermetică, necontrolată de nimeni, afară de Iohannis şi aparatul său. Softul e în mâinile setesiştilor care vor stabili cu mare precizie procentele comandate de la Cotroceni. Nu vedeţi că nici în această lună de campanie electorală neamţul nu arată, măcar din viclenie, un minim respect pentru români, care sunt ori precauţi, ori proşti? Nu vedeţi că nu are nicio emoţie în privinţa câştigătorilor? Nu vă aduceţi aminte ca la europarlamentare PSD a fos coborât la 24%, deşi obţinuse peste 30%, pentru ca imediat să fie întemniţat Dragnea, iar omul lui Iohannis, semidoctul Ciolacu să aibă drum deschis la şefia partidului?

Presbiter Ioviţa Vasile

RETRACTARE

Pe data de 10 octombrie 2020, publicam un text al doamnei av. Diana Sosoaca Iovanovici, caruia i-am dat titlul ,,O fiica a Sfintei noastre Biserici se ridica impotriva sistemului criminal, care sufoca Romania”. Prin acest text, doamna indemna oamenii sa mearga la Cuvioasa Paraschiva, in pofida oprelistilor ridicate de autoritatile romane. La acea data eram convins de sinceritatea doamnei Sosoaca. Ulterior au fost scoase la aratare texte apartinand acestei doamne cu continut defaimator la adresa Sfintelor Moaste si a Credinei Ortodoxe, in general. Asadar, demersul acestei persoane era un exercitiu de imagine, prin care cauta simpatia alegatorilor, avand in vedere ca va candida la alegerile parlamentare. In atari circumstante, retrag acest text si ma disociez de el si de autoare, cerand iertare cititorilor pentru aceasta regretabila eroare.

Nimic, absolut nimic nu rămâne în urma acestui ordinar plantat președinte cu pretenții de rege, dar cu un comportament de frustrat din tagma minorităților la modă în noua ordine mondială. Nimeni nu îndrăznește să îl întrebe pe Iohannis dacă are o pasiune aparte, dincolo de „soția mea Geta”; dacă merge la biserică doar dintr-un reflex de comunitate, pentru a semna condica și pentru a repeta că tot ce adună în cârdășie cu biserica, rămâne bisericii; dacă vreodată a făcut ceva în mod real, nu doar a vampirizat prietenii, parteneriate și alianțe politice!

La tupeul cu care este gonflat zilnic de slugile îmbrăcate în haine de general, să nu cumva să se spargă de colțul unei stele de securist ținut prea aproape. În cazul lui Iohannis, povestea cu „Victoraș, ai grijă de copii” nu se aplică, pentru că el investește în imobiliare, copiii îi tranzacționează.

Fericirea de a îngropa o țară! Sub președintele deșertăciunilor, România este tot mai săracă, tot mai îndatorată, iar valorile îi sunt extirpate cu sprijinul unor prea puțin dispuși să își rumege bine gândurile. Prigoana Ortodoxiei ar putea să fie climaxul, însă, cu Iohannis niciodată nimic nu este gata! Nici România educată, nici România normală, nici România lucrului bine făcut, nici războaiele cu legea, Constituția, cu românii … !

Portavocea unui guvern eșuat! Ce poate fi mai elocvent decât menținerea în frig a bolnavilor, cu precădere a celor cu COVID-19, în condițiile în care și un copil știe astăzi că frigul, lipsa de alimentație și umiditate, sunt factori agravanți? Pus în fața realității generate de guvernul lui, PNL, demagogul președinte lansează teme de dezbatere, de reflexie, în locul măsurilor și soluțiilor imediate, în locul sancționării celor care îi sunt de-o măsură. Cu fiecare apariție, președintele deșertăciunilor se manifestă tot mai corect cu sine. Da! Acesta este adevăratul Iohannis: infatuat, narcisist, pasionat de întruniri unde „se pune prosopul” pentru a „semnaliza” activitatea în derulare, un prost care nu suportă să fie înconjurat de oameni capabili, numai dacă aceștia se fac sclavi și lingăi.

Asta este România lui Iohannis: criminală, mitocană, coruptă! Făcătorul de nimic își laudă zilnic impotența umană, politică, emoțională, punând distanțe tot mai mari nu doar între el și poporul care îl hrănește și îi tolerează absurditățile, ci și între el și realitate. Înconjurat de lingăi, de cățeluși și trupeți disperați să parvină, de o masă degenerată uman, Iohannis este înghițit de lumea paralelă, cu forța cu care tragedia sufocă România! O Românie în profundă criză, din care valorile, tradițiile, cultura și credința, sunt ostracizate la nivel de stat, pentru a promova și impune degenerați rujați, în rochii și cu tocuri!

Președintele deșertăciunilor devine pe zi ce trece un pacient care trebuie băgat în cămașa de forță și tratat în izolatoarele psihiatrice, necum să conducă o țară pe care o face țăndări, numai și numai pentru a da satisfacție șefilor de la Berlin, Bruxelles sau Washington. Democrația lui Iohannis este de inspirație marxist-stalinistă! Iohannis este capabil de absolut orice, numai să fie lăsat să domnească liniștit peste o țară pe care, la final de mandat sau de viață, o va lăsa exact așa cum este ca președinte… o deșertăciune!

Dan TOMOZEI

București, 1 Decembrie 2020, Arcul de Triumf, ora 11.00. Nesimțitul național coboară plin de morgă din limuzina Mercedes S500. Stă preț de mai bine de un minut să-și aranjeze mănușile și cravata, imaginea lui e tot ce contează. Apoi se urnește din loc, cu un băț în fund, spre șleahta de ciocli din „Guvernul Meu”, care se frâng cu slugărnicie și apoi râd prostește. E Sărbătoarea lor! Nesimțitul național își citește discursul compus de alții (primul fără P.S.D. de anul acesta) apoi întoarce spatele și pleacă brusc, obosit de marele efort făcut. S-a deranjat destul pentru români. Trebuie să meargă la masă, să mănânce bio. În urmă lui, cioclii de la P.N.L. se râd între ei, se ciocnesc cu cotul… niște măscărici. Sunt plini de ei de parcă au făcut cine știe ce ispravă, în timp ce milioane de români aflați în față televizoarelor le-au dat toate plăcuțele suedeze din lume.

Acum 102 ani, când era tot pandemie, de gripă spaniolă, la Albă Iulia românii s-au adunat cu sutele de mii din toată țară, la 1 Decembrie 1918, să sărbătorească Marea Unire. Nimeni nu ar fi îndrăznit să tulbure uriașul sentiment de libertate și identitate națională. De atunci încoace, vreme de peste 100 ani, nimeni nu a îndrăznit, nici măcar comuniștii (care au mutat-o pe 23 august), să pună bariere Zilei Naționale. Până și comuniștii și-au fundamentat regimul pe patriotism și dragoste de țară. S-a găsit Nesimțitul național, cu „Guvernul Meu” (total nelegitim în raport de votul popular, pentru că P.N.L. nu a avut majoritate la ultimele alegeri din noiembrie 2016) să ne spună că ne îmbolnăvim dacă ieșim să sărbătorim Marea Unire. Că anul acesta nu mai facem nicio Sărbătoare.

Nesimțitul național nu agrează religia ortodoxă a acestui neam. A ordonat închiderea târgurilor de Crăciun! La Craiova unde curajoasă primărița Lia Olguța Vasilescu a deschis un târg în centrul urbei, zbirii statului polițienesc instaurat de Iohannis au dat iama în bieții comercianți, care aveau toate aprobările legale, să-i șantajeze că îi amendează dacă nu trag imediat obloanele. Bieții oameni au plecat cu un mare amar

Aproape nimeni nu mai spune în presă despre abuzurile contra drepturilor omului. „Guvernul Meu” a cumpărat aproape toată presă cu bani publici. Trăim într-o uriașă cenzură. Statul polițienesc se întărește. Anul trecut, de 1 Decembrie, Iohannis a făcut 25 de generali numai de la S.R.I. și S.I.E. Anul acesta a făcut 8 generali numai de la S.T.S… îi știți bine, sunt aia cu tabletele de la alegeri. Merită băieții! Alegerile se fură bine! Să creadă mutu’ că mai votează românii în țară lor de câteva alegeri încoace! Tot de 1 Decembrie, Iohannis a mai avansat, atenție!, 21 de chestori (echivalentul gradului de general) în structurile Ministerului de Interne, și alți 3 generali la Serviciul de Pază și Protecție. Iată semnele clare ale renașterii statului polițienesc. Să-l apere, să-l păzească de popor.

Biserica Ortodoxă a devenit un ghimpe pentru guvernanți. Românii cred și deci gândesc. Nu pot fi manipulați cum se dorește. Gata, li s-a interzis să mai facă pelerinaj de Sfântul Andrei. Cum s-a tot interzis anul acesta și în alte mari zile religioase. Noroc că nu ne pot fura și credința. Căci acest neam românesc e dintre cele mai credincioase popoare. Românul de când se naște, când se căsătorește sau când moare, o face la Biserică. De peste 2000 ani.

„Guvernul Meu”, condus de un sas, un ungur și un sirian, vede în orice intrare în Biserica lui Iisus un factor de răspândire a virușilor. Nici în piețele țărănești nu mai au voie românii, că se infectează. Românul mai are voie să meargă în „pelerinaj” doar la supermarket-urile străine, la cozile de la Fisc, la cules de sparanghel… și bineînțeles la vot, în număr cât mai mare! Dacă ne abatem de la program, amenzi. Cât mai multe și imposibil de plătit dacă se poate. Miliția lui Vela și mardeiașii de la Jandarmerie atât așteaptă. Că doar au scos credincioșii cu forță, cu mascații din biserici, în timp ce pe interlopi îi păzeau. Deci au antrenament.

Frică a năpădit națiunea. Frică de amenzi, frică de încătușare, frică de pierderea mijloacelor de subzistență. Am mai trăit același sentiment doar pe vremea comunistă, până în decembrie 1989 când a venit marea descătușare și marea bucurie popular. Sunt convins că voi mai apuca acel sentiment de imensă și indescriptibilă bucurie, când vom scapă de Iohannis și „Guvernul Meu”. Deocamdată ne pregătim de următoarea etapă a Dictaturii. Mai au un pas, să câștige cu S.T.S. și „specialiștii electorali” aduși de afară alegerile din 6 decembrie 2020. Votul nostru nu va conta. Apoi încă patru ani cu Nesimțitul național și „Guvernul Meu” sunt convins că vor constitui o teroare națională. Totul va fi posibil. Pregătiți-vă de ce e mai rău. Cine a putut opri lumea să meargă la Biserică – fără să încerce să găsească o cale de protecție sanitară – nu poate avea niciun Dumnezeu!

Răzvan Savaliuc – Lumea Justiţiei

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

După ce virusul blestemat a fost deliberat răspândit în lume, a urmat declararea epidemiei şi apoi a pandemiei de către OMS. Prima grijă a guvernelor ar fi trebuit să fie elucidarea condiţiilor în care a fost pregătit şi răspândit virusul, pedepsirea vinovaţilor şi anihilarea oricărei posibilităţi de a se repeta această blestemăţie criminală. Dacă s-ar fi căutat vinovaţii, s-ar fi ajuns la ,,dumnezeii veacului acestuia’’ (II Corinteni 4,4), cei care s-au substituit Dumnezeului Adevărului şi hotărăsc nebuneşte pentru întreaga populaţie a globului. Cine să-l pedepsească pe unul ca Bill Gates? Nimeni dintre oameni, dar îl va pedepsi Dumnezeu şi n-am nicio îndoială în această privinţă. Guvernele au trecut imediat la punctual doi de pe ordinea de zi, vaccinarea. Televiziunile blestemate au primit ca temă de dezinformare tocmai vaccinarea şi s-au aşternut pe lucru, revărsând asupra populaţiei avalanşe de minciuni care pe unii, din păcate, îi acoperă cu totul. Ce ştim şi ce avem datoria să le spunem oamenilor?

1.Vaccinul despre care se face atâta vorbire a fost pregătit cu grijă dinainte de răspândirea virusului, să n-aveţi îndoieli, şi acum ne va fi servit, chipurile, pentru combaterea mincinoasei pandemii. Ce ni se spune acum, că se lucrează de zor pe mai multe fronturi, pentru formula vaccinului este o imensă minciună. Vedeţi cu câtă siguranţă vorbesc despre soroace, când vor purcede la vaccinarea populaţiei. N-au nicio îndoială precum că organismele abilitate pentru avizarea acestor vaccinuri le-ar putea respinge. Nu, pentru că şi acestea sunt alcătuite din oamenii sistemului antihristic, care vor răspunde prompt la comenzi.

2.Ştim de mai mulţi ani că vaccinurile conţin celule de fetuşi umani, de copii avortaţi. Care să fie explicaţia? Ori acestea sunt deosebit de dăunătoare, ori e vorba de o premeditare cu implicaţii sataniste. Oricum ar fi, avem datoria sfântă să ne opunem acestor vaccinuri.

3.Ştim că ,,dumnezeii veacului acestuia’’ au ca ţintă principală exterminarea a mai mult de două miliarde de oameni, adică o treime din populaţia globului. Cartea Apocalipsei ne spune desluşit că va trâmbiţa al doilea înger şi vor muri ,,a treia parte din făpturile cu viaţă în ele’’ (Apocalipsa 8, 9). Vaccinarea oamenilor e modalitatea aleasă pentru exterminarea lor, însoţită desigur de pecetluirea cu semnul antihristic pierzător de suflete.

4.Antihriştii dispun de toate mijloacele pentru a prelungi zisa pandemie până când vor ajunge la scopul dorit. Promisiunea că pandemia va înceta după ce populaţia se va vaccina, e mincinoasă. Ei urmăresc nu încetarea pandemiei, ci punerea în mormânt a făpturilor lui Dumnezeu.

5.Preoţii care au încetat să slujească lui Hristos vor desfăşura, în biserici, o asiduă propagandă pro-vaccin. Despre pseudo-ierarhi ce sa mai vorbim.

6.Dacă vom primi vaccinul şi pecetluirea cu semnul diavolului, ne vom pierde mântuirea şi vom muri la scurt timp: ,,Şi o bubă rea şi ucigaşă s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei’’ (Apocalipsă 16, 2). Dacă însă ne vom opune din răsputeri vaccinării şi pecetluirii, cei aleşi de Dumnezeu vor pătimi ca Sfinţii Mucenici, ceilalţi vor supravieţui sub Acoperământul Maicii Domnului şi se vor învrednici de Împărăţia cerurilor. Alegerea nu e greu de făcut, se impune de la sine.

7.,,Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, Popor care eşti cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui’’(Isaia 51, 7).

Presbiter Ioviţa Vasile

Cu vrerea şi ajutorul Atotputernicului nostru Dumnezeu, un grup de clerici şi credincioşi îngrădiţi de erezie din Banat, Moldova, Bihor, Braşov şi Sălaj s-au întâlnit la Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României.

La începutul zilei liturgice, s-au săvârşit Vecernia cu Litie, Utrenia şi Ceasul întâi. O seama dintre credincioşi au avut posibilitatea de a–şi mărturisi păcatele la Taina Sfintei Spovedanii.

A doua zi, credincioşii au participat la Slujba Ceasurilor, urmată de Acatistul Sfântului Apostol Andrei. La Dumnezeiasca Liturghie au fost prezenţi un mare număr de credincioşi şi, ceea ce este deosebit de îmbucurător, câteva zeci de copii au adus nevionovăţia lor în sfântul locaş. La vremea chemării liturgice ,,cu frică de Dumnezeu, cu Credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi’’, poporul credincios s-a perindat prin faţa sfinţiţilor slujitori şi au primit Preacinstitul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

A urmat Sfânta Taină a Maslului prin care Atotmilostivul Dumnezeu ne-a împărtăşit tuturor darurile Sale tămăduitoare. La sfârşir, cinstiţii slujitori ai lui Hristos au rostit cuvinte alese de învăţătură, spre zidirea şi întărirea sufletească a poporului dreptcredincios.

Sub razele binecuvântate ale soarelui, creştinii noştri dragi au avut răgazul de participa la agapa frăţească, pregătită cu dărnicie de localnici, vreme în care s-au întreţinut în convorbiri folositoare despre vremurile antihristice pe care le trăim, având toţi nădejdea neclintită în ajutorul şi biruinţa Marelui nostru Dumnezeu şi a Bisericii Sale. Împliniţi sufleteşte, cu rugăciunea în gură, dragii noştri credincioşi s-au îndreptat spre casele lor, sub ocrotirea Maicii Domnului. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Presbiter Ioviţa Vasile

Despre întâlnirea tânărului bogat cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos au scris cei trei Evanghelişti sinoptici, Sfinţii Matei, Marcu şi Luca. Diferenţele dintre relatările lor sunt binevenite, deoarece fiecare din ei aduce nuanţe şi indicii lămuritoare şi întregitoare, aşa încât putem afirma că adevărul Dumnezeiesc ni se păstrează în formele voite şi inspirate de Dumnezeu Însuşi. În Duminica a 12-a după pogorârea Sfântului Duh, am vorbit despre momentul în care tânărul bogat a venit la Domnul Iisus şi a îngenunchiat înaintea lui cu multă bună cuviinţă (Marcu 10, 17), fapt pentru care Mântuitorul a l-a privit cu drag. Pentru Duminica amintită, Biserica a rânduit să se citească şi să se tâlcuiască pericopa Sfântului Matei. Astăzi avem parte de relatarea aceluiaşi eveniment, aşa cum a fost aşezat în paginile Sfintelor Scripturi de Sfântul Evanghelist Luca.

Pentru a avea foloase duhovniceşti şi a merge împliniţi la casele noastre, am ales să vorbesc astăzi despre una din cele cinci Porunci enumerate de Mântuitorul în convorbirea Sa cu tânărul bogat. Cuvintele Domnului Iisus sunt acestea: ,,Ştii Poruncile: să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta’’ (Luca 18, 20). Porunca ,,să nu mărturiseşti strâmb’’ este a patra în rostirea Mântuitorului şi a noua în Decalog. Aceasta statorniceşte datoria noastră sfântă de a spune adevărul în orice împrejurare a vieţii; aceasta opreşte cu desăvârşire să ne lezăm semenul prin denaturarea şi alterarea adevărului, truncherea sau omisiunea lui, amestecarea lui cu cuvinte mincinoase, fie în faţa judecătorului, fie în alte circumstanţe. Teologia Morală Ortodoxă numără câteva păcate îndreptate împotriva acestei porunci: ignorarea vădită a adevărului şi neprimirea lui, minciuna, făţărnicia, perfidia, calomnia, mărturia mincinoasă, pâra nedreaptă, linguşirea, dezinformarea. Acestea sunt păcate care bântuie şi macină societatea noastră, sunt ridicate la rangul de politică de stat şi sunt folosite pentru a justifica crima, teroarea, războaiele, cum s-a întâmplat în cazul Serbiei Ortodoxe prin anii 1996-2000.

Domnul nostru Iisus Hristos ne cere mărturisire dreaptă nu numai în cazul semenilor. Avem datoria sfântă de a-L mărturisi drept şi pe Marele şi Adevăratul nostru Dumnezeu şi aici amintim Dumnezeieştile cuvinte: ,,Oricine va mărturisi despre Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri’’ (Matei 10, 32-33).

Pe Dumnezeu nu se cuvine să-L mărturisim pur şi simplu, ci să-L mărturisim drept. Pentru că şi ereticii arieni Îl mărturiseau pe Domnul Iisus, dar mărturisirea lor era mincinoasă, pentru că nu recunoşteau Dumnezeirea Sa. Chiar păgânii musulmani aduc mărturie despre Mântuitorul, care însă este strâmbă, deoarece-L socotesc ca pe un simplu Prooroc. Evreii vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu-L tăgăduiesc cu desăvârşire pe Domnul Iisus, dar neagă Învierea Sa, ceea ce-i situează în rândul celor rău-credincioşi. Rău-credincioşi sunt şi sectarii. Mărtturisesc despre Dumnezeu şi ,,savanţii’’ de la acceleratorul de particule din Elveţia, care, zic ei, vor să reproducă condiţiile în care a luat naştere universal, refuzând să-L accepte pe Dumnezeu drept Creator al tuturor celor văzute şi nevăzute. Păgânii cu minte puţină şi întunecată Îl socotesc pe Mântuitorul un întemeietor de religie, şi-L numără între făpturile păcătoase, precum Buda, Mahomed sau Confucius. Fals! Domnul a întemeiat singura religie adevărată, cea a Bisericii Sale Ortodoxe, în vreme ce acei impostori ai istoriei au născocit false şi demonice religii. Chiar demonii cei întunecaţi Îl mărturiseau pe Domnul Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu (Matei 8, 29), dar o făceau cu răutate şi cu vădita intenţie de a amesteca adevărul cu minciunile lor pierzătoare.

Acestea, şi multe altele, sunt pricinile pentru care accentuăm necesitatea mărturisirilor drepte despre Dumnezeu Atotţiitorul. Ortodoxia înseamnă, cum am spus, Dreapta Mărire a lui Dumnezeu, dar şi Dreapta Mărturisire. Numai Biserica Mântuitorului Iisus Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, Îl mărturiseşte ca fiind ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, născut, iar nu  făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’,aşa cum Îl cunoaştem din Revelaţia Divină. La fiecare Sfântă Liturghie aducem această sfântă şi adevărată mărturie, de aceea avem buna nădejde că şi Fiul lui Dumnezeu va mărturisi pentru noi la Judecată.

Numai Bunul Dumnezeu ştie de câte ori, în curgerea vremii, această mărturisire a fost pecetluită cu sângele Sfinţilor Mucenici. Spunând aceasta, aş dori să vă relatez un eveniment petrecut în anul 1933, în plină teroare stalinistă. O echipă de cercetători a întreprins o expediţie în Siberia şi şi-a instalat corturile în apropiere de Irkutsk. Acolo se găsea un lagăr în care erau întemniţaţi cei mai mari ,,duşmani’’ ai poporului: diaconi, preoţi, călugări şi câţiva episcopi. Când i-au văzut, cercetătorii au constatat că e vorba de nişte schelete umane, de oameni extenuaţi de foame, frig, teroare şi izolare. Într-una din zile, spre tabăra lor s-a îndreptat un grup de şaizeci de deţinuţi, escortaţi de gardieni îndobitociţi. Aceştia au verificat documentele cercetătorilor, apoi le-au poruncit să intre-n corturi, spunându-li-se că e vorba de deţinuţi periculoşi, care au uneltit împotriva statului sovietic. Ştiind ce-i aşteaptă, aceşti slujitori ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii noastre, şi-au dat sărutarea frăţească, întocmai cum făceau odinioară la Sfânta Liturghie. Ceea ce a urmat, au consemnat acei cercetători: fiecare deţinut era dus pe marginea unei gropi şi era întrebat: există Dumnezeu? Cel dintâi a răspuns fără ezitare: da, există. În clipa următoare a fost împuşcat şi aruncat în groapă. Au urmat apoi ceilalţi şi toţi L-au mărturisit pe Dumnezeu fără teama morţii, ştiind că El îi va primi în corturile Sale veşnice. La această relatare ar trebui să ia aminte aceia care pretind că slujesc lui Dumnezeu şi-L mărturisesc.

Dumnezeu să ne ferească să nu ajungem în asemenea situaţii limită, pentru că nu ştiu dacă noi am avea tăria să murim, mărturisindu-L. Pentru noi a rânduit Dumnezeu o mărturisire potrivită puterilor noastre slabe, aceea de la Sfânta Liturghie, când rostim Crezul, sau ce din rugăciunile noastre particulare. Dar dacă nici această mărturisire lesnicioasă şi uşoară nu ne-o asumăm, atunci ce fel de creştini suntem? Când ne învrednicim de primirea Sfintei Împărtăşanii şi ne apropiem de Sfântul Potir, aducem această mărturisire: ,,Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuieşti  pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu’’. Aşadar, rostirea Simbolului de Credinţă şi a celorlalte rugăciuni bisericeşti, constituie forma cea mai înaltă şi negreşelnică mărturisire despre Dumnezeu în lumea aceasta plină de necredinţă. Viaţa noastră întreagă să fie o mărturisire dreaptă şi sfântă. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

          Mulţi dintre oamenii lumii acesteia, atunci când trec prin grele încercări se revoltă împotriva lui Dumnezeu, întrebând: ,,de ce, Doamne?’’, ,,dacă exişti, cum ai putut îngădui aceasta?’’

          Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul, care este pomenit astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, stă mărturie şi pildă de răbdare în cele mai cumplite suferinţe Acesta s-a născut din părinţi creştini, şi-a luat soţie creştină şi trăia în slujba împăratului persan, Isdegherd. S-a întâmplat însă că din prea multă ascultare de împărat, a adus împreună cu acesta închinare şi jertfă idolilor. Auzind de căderea lui din Credinţa în Hristos, mama şi soţia l-au mustrat cu asprime şi durere, ştiind că s-a făcut vrednic nu de împărăţia cea cerească, ci de iadul cel plin de nesfârşite chinuri. S-a cutremurat de grozăvia păcatului său şi a cugetat întru sine: ,,Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide. Pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei care se pocăiesc’’.

       Aşa a aflat împăratul păgân că sluga sa este creştin. Cum diavolul îşi inspiră totdeauna slujitorii, şi de data aceasta le-a dat gând păgânilor să taie pe rând toate degetele Sfântului, de la mâini şi de la picioare, apoi celelalte părţi ale trupului. Când i-au tăiat degetul mare de la mâna dreaptă, Sfântul Iacov a răspuns: ,,Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne, Dumnezeul Cel Mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel Dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine, din îndemnarea drăcească’’. I-au tăiat al doile deget şi Sfântul a strigat: ,,Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta’’.Călăii nu s-au lăsat înduplecaţi, i-au tăiat şi al treielea deget şi îndată glasul Mucenicului lui Hristos s-a auzit, zicând: ,,De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi cu cei trei tineri izbăviţi din foc mă voi mărturisi Ţie, Doamne, şi în cetele Mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase’’.

         Aşa continuând, după fiecare retezare de deget, Sfântul Iacov rostea cuvinte de laudă şi preamărire către Dumnzeu. I-a dat Dumnezeu putere să rostească şi cea din urmă rugăciune şi apoi i-au tăiat cinstitul cap, şi asemenea Dreptului Iov, ,,nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu’’(Iov 1, 22) (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 517-525).

Presbiter Ioviţa Vasile

În fiecare clipă gândurile noastre zboară pline de dragoste şi nădejde, spre Măicuţa Domnului nostru, Prea Sfânta Maică şi Pururea Fecioara Maria, căreia îi mulţumim pentru toate cele primite prin mila sa nesfârşită, care se revarsă peste toţi oamenii aflaţi în necazuri, şi grele pătimiri, care o preacinstesc, pe cea atât de apropiată, dar mai presus de minte şi cuvânt.

*„Câtă slavă şi cinste nu are ea acolo sus, iar noi păcătoşii pe pământ ne lenevim s-o chemăm în ajutor, pentru că nu ştim câtă durere o să aibă sufletul nostru în ceasul morţii. De aceea, fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia din casa cărora nu lipseşte icoana Maicii Domnului şi au candelă la icoana ei, şi citesc în fiecare zi măcar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului. Căci printr-însa s-a înnoit neamul omenesc şi ea este Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor Sfinţilor şi Maica noastră, a tuturor popoarelor pământului şi a tot sufletul necăjit şi întristat care o cheamă în ajutor”.

**„ Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit.

O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.”

Iată trei rugăciuni scurte pentru orice moment al zilei, pe care putem să le rostim aprinzând candela sau o lumânare lângă Icoana Fecioarei Preacurate.

,,Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: ”Bucură-te Mireasă, Pururea Fecioară!“ Amin!

,,Ușa mi­lostivirii deschide-o nouă, bi­necu­vân­tată Născătoare de Dum­ne­zeu, ca să nu pierim cei ce nădăj­duim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc’’. Amin!

,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”. Amin! (Sf.Chiril al Alexandriei). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 151
**Sfântul Nicolae Velimirovici

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

       În cărţile noastre bisericeşti se află o Rânduială privitoare la modul cum trebuie primiţi evreii care vin la Sfânta Credinţă Ortodoxă şi voiesc a fi madulare ale Bisericii lui Hristos. Între întrebările care li se adresează, este şi aceasta: ,,Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa jidovească şi de toate născocirile lor, şi de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au împotriva Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor Sfinţilor, şi asupra tuturor creştinilor, şi de toată defăimarea lor împotriva Bisericii, ca a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, şi îi afuriseşti pe ei?’’

         Întrebarea este justificată de un adevăr întristător, acela că, de-a lungul a mai bine de două mii de ani, evreii au dus o luptă plină de ură împotriva lui Dumnezeu şi a tot ce este arătat mai sus. Şi pentru că este cunoscută încrâncenarea lor, în mijlocul tuturor popoarelor creştine care i-au primit şi găzduit, evreii au născocit o puzderie de secte zise ,,creştine’’ care, asemenea unor cutii de rezonanţă, au preluat şi amplificat învăţăturile mincinoase ale acestora. Se ştie că şi Martin Luther a făcut reforma aceea diabolică sub înrâurirea evreilor, care i-au şi furnizat ,,argumentele’’ scripturistice împotriva învăţăturii celei sănătoase a Bisericii. Reformatorul a fost, aşadar, unealta evreilor, iar reforma s-a făcut în sensul dorit de ei.

          Între aberaţiile plăsmuite de evrei se află şi aceea că preacurata Fecioară Maria ar fi fost o femeie de rând, care a născut pe Omul Hristos, dar a avut şi alţi fiii, după cum ar dovedi-o chiar Noul Testament, când vorbeşte despre ,,fraţii Domnului’’ (Matei 12, 46-50; 13, 55-56; Marcu 3, 31-35; 6, 3; Luca 8, 19-21;Ioan 2, 12; 7, 3, 5, 10, etc). Biserica Ortodoxă a dovedit, în numeroase rânduri, că această învăţătură evreiască este mincinoasă şi drăcească, încât nu merită să o fac eu încă o dată. Aleg să afirm, şi de data aceasta, învăţătura despre Maica Domnului, aşa cum este păstrată de Sfânta Biserică. Preacurata Fecioară Maria a fost Fecioară înainte de Naştere, în timpul Naşterii şi după Naştere, ceea ce noi exprimăm prin expresia ,,Pururea Fecioară Maria’’. Cea pe care noi o numim ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’,a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat şi Om Adevărat. Ce este împotriva acestei învăţături, de la cel rău este, cinstite cititorule.

Presbiter Ioviţa Vasile

          În vremea împăratului păgân Maximin, trăia în Alexandria o fecioară de neam mare, înţeleaptă, frumoasă la chip şi bună cunoscătoare a filozofiei vremii. Rudele şi mama sa ar fi vrut să o mărite. Trăind în mijlocul  păgânătăţii şi fiind vreme de mare prigoană împotriva Bisericii, tânăra Ecaterina a văzut deşertăciunea zeilor nesimţitori şi a început căutările sale până când a ajuns la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu.

          La un praznic păgânesc, împăratul a venit la Alexandria şi au început să junghie tot felul de animale pentru a le aduce jertfe zeilor, încât văzduhul s-a umplut de putoarea fumului şi mulţi se duceau să sărbătorească. Văzând atâta rătăcire în popor, Sfintei Ecaterina i s-a făcut milă de ei şi a stăruit să fie primită de însuşi împăratul, în faţa căruia a mărturisit: ,,Cunoaşte, o, împărate înşelăciunea cu care v-aţi înşelat de diavoli, încât slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun, ca să se închine unor urâciuni ca acestea… Ci cunoaşte pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fără de început şi fără de moarte, Care, în anii cei mai de pe urmă, S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Prin El împăraţii împărăţesc, ţările se îndreptează şi toata lumea împreună stă şi cu singur cuvântul Lui toate s-au zidit’’.

         Din palatul imperial, unde a mărturisit neînfricată, Sfânta Ecaterina a fost dusă în temniţă şi apoi judecată şi condamnată la moarte. Păgânii care slujeau diavolilor au închipuit pentru Sfânta cele mai crude chinuri: au pus patru roţi pe o osie cu fiare ascuţite în aşa fel încât două roţi să se întoarcă în dreapta şi două în stânga, iar în mijlocul lor să fie legată aleasa lui Dumnezeu. Îngerul Domnului a venit şi a izbăvit-o din acele chinuri cumplite, încât toţi se mirau de puterea nemărginită a lui Dumnezeu.

          Văzând cruzimea de fiare a persecutorilor, împărăteasa Augusta a mustrat pe împărat şi acesta s-a umplut de mânie şi s-a pornit împotriva ei. Ne-oamenii au tăiat pe împărăteasă şi aceasta s-a săvârşit cu rugăciunea Sfintei Ecaterina, care i-a spus: ,,Mergi cu pace, ca să împărăţeşti cu Hristos în veci!’’

         Sfânta Ecaterina s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru popor şi pentru sine, apoi i-au tăiat cinstitul cap. Credincioşii au văzut Sfinţii Îngeri venind şi luând sfintele moaşte pe care le-au dus în Sinai (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 489-503).

          Când vei privi icoana Sfintei Ecaterina, cinstite cititorule, adu-ţi aminte de pătimirea acesteia şi cere rugăciunile ei către Dumnezeu, pentru ajutorul şi mântuirea ta.

Presbiter Ioviţa Vasile

          Sfânta Cecilia a trăit la Roma şi a auzit de mică învăţăturile Evangheliei lui Hristos, de aceea s-a hotărât să rămână fecioară şi să se păzească de orice fel de însoţire. Părinţii ei au hotărât însă altfel, şi au logodit-o cu un tânăr de vază, care însă era necredincios. A venit vremea nunţii şi atunci fecioara Cecilia i-a destăinuit mirelui său taina credinţei sale: ,,Iată, precum mă vezi, eu am pe îngerul Domnului care îmi păzeşte fecioria şi pe care tu nu-l vezi. Şi de te vei atinge de mine, apoi îndată te va omorî, pentru că stă aici gata să mă apere pe mine, roaba sa’’.Cuvintele acestea l-au înfricoşat pe Valerian şi el a consimţit să meargă la episcopul Romei de atunci, Urban I (222-230), care, spun cărţile bisericeşti, se ascundea prin morminte şi prin peşteri, din pricina păgânilor sângeroşi, porniţi cu încrâncenare împotriva credincioşilor Bisericii. Păstorul l-a primit cu lacrimi de bucurie, ştiind că l-a trimis Sfânta Cecilia, şi a zis: ,,Pe tânărul acesta l-a primit ca pe un leu în camera sa, iar către mine l-a trimis ca pe un miel, că de n-ar fi crezut el învăţătura ei, n-ar fi venit la mine. Deci deschide, Doamne, inima lui până la sfârşit, ca să Te cunoască pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, iar de satana şi de toate lucrurile lui să se lepede’’.A rânduit Bunul Dumnezeu ca Valerian să primească învăţătura cea mântuitoare şi apoi marele dar al Sfântului Botez.

          În mijlocul acelei păgânătăţi, Sfânta Cecilia a adus la Credinţa în Mântuirorul nostru Iisus Hristos pe alţi doi, pe Tivurtie, fratele lui Valerian şi pe Maxim, fiind şi ei botezaţi de la episcopul Urban al Romei, căci atunci episcopii nu socoteau a fi sub demnitatea lor a-i boteza pe cei care veneau la Hristos.

          Pentru viaţa ei curată şi pentru râvna pentru Hristos Mântuitorul, Sfânta Cecilia a fost arestată de mai-marii vremii şi supusă judecăţii. Au dus-o într-o baie aprinsă şi au chinuit-o trei zile şi trei nopţi, dar Preabunul Dumnezeu i-a stat în ajutor şi a răcorit baia. A venit apoi călăul şi de trei ori a lovit-o cu sabia peste grumaz, însă nu i-a tăiat capul. A mai trăit trei zile şi a întărit pe credincioşi, apoi s-a mutat la Domnul în locaşurile cereşti. Pentru sfintele sale rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.433-441).

Presbiter Ioviţa Vasile

Am găsit undeva următoarea povestire a unui ascet de demult: „Mult m-am trudit şi am lucrat, dar bani nu am adunat; ceea ce îmi rămâne, de obicei, împart totul la săraci. Însă odată mi-a venit următorul gând: „Ce se va întâmpla când voi îmbătrâni şi mă voi îmbolnăvi? Cine mă va ajuta şi mă va adăposti atunci? Cu ce voi trăi?”. M-am tot gândit aşa şi am început să pun bani de-o parte pentru „zile negre”, la început câte puţin din ostenelile mele, iar apoi tot mai mult, astfel încât am încetat cu totul să-i ajut pe ceilalţi, precum făceam înainte.

Cu timpul mi s-a adunat un stoc destul de mare pentru „zile negre”. Şi ce s-a întâmplat? Cum am gândit, aşa s-a şi întâmplat: „zilele mele negre” au venit. Mi s-a deschis o rană cumplită la picior şi nu am mai putut lucra. A trebuit să stau la pat şi să caut ajutor la doctori. Dar mi-am tratat boala atât de mult, încât toţi banii i-am cheltuit, iar ajutor nu am primit. În cele din urmă doctorii mi-au spus: „Trebuie să-ţi amputăm piciorul bolnav, căci altfel vei muri”. Nu aveam ce să fac şi am hotărât să mă lipsesc de picior, numai să rămân viu.

Între timp, în timpul unei nopţi m-am răzgândit. Mi-am amintit viaţa mea, de munca dinainte, când nu aveam niciun necaz, ci doar mă bucuram că din ostenelile mele le dădeam ajutor celor nevoiaşi, iar de mine parcă şi uitam, şi am început să-I cer lui Dumnezeu ajutor, căindu-mă pentru faptul că mi-am strâns avere şi am nădăjduit ca prin bani să mă izbăvesc de orice năpastă. Şi, iată, mi se arată îngerul lui Dumnezeu şi îmi spune: „Unde sunt, aşadar, banii pe care ţi i-ai adunat pentru „zile negre”? Eu am izbucnit în plâns. „Am greşit – i-am spus Doamne, iartă-mă, de acum nu voi mai face acest lucru!” Atunci îngerul Domnului s-a atins de piciorul meu bolnav şi dintr-o dată mi-a trecut toată durerea. De atunci am început să socotesc că este păcat să adun bani pentru „zile negre”. Pentru ce îmi trebuie bani când Domnul însuşi Se îngrijeşte de mine?” Vă nelinişteşte situaţia exterioară şi cea prezentă şi, mai ales, cea viitoare, nu atât pentru dumneavoastră, cât pentru familie. Dezvăluiţi-I Domnului durerea pe care o aveţi. Şi rugaţi-vă să orânduiască după voia Lui cea sfântă.

Familia dumneavoastră, oare, nu este a lui Dumnezeu? Şi nu are El grijă de ea aşa cum are de toţi? A vă ruga, dar, pentru aceasta nu este niciun păcat… Cine ne-a învăţat să cerem în rugăciune: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi nu se întristează când cerem şi celelalte lucruri ale vieţii, lăsându-le, totuşi, pe toate în voia Lui cea sfântă. Familia este crucea vieţii capului ei! Răbdaţi, supunându-vă Domnului şi, făcând tot ce ţine de dumneavoastră, lăsaţi totul în voia lui Dumnezeu.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Sursa: Sfaturi înțelepte, Ed. Cartea Ortodoxă, pp. 174-175

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi