Autor: iovita_vasile

„Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale,” (Isaia 65,2).

Profeţiile Sfinţilor Părinţi se împlinesc în fiecare clipă, în aceste timpuri apocaliptice măcinate de haos şi panică, căci pregătirea venirii Antihristului trebuie să se facă într-o atmosferă în care, epidemiile, frica, depresia, anxietatea, suferinţa şi moartea, trebuie să-i domine pe toţi oamenii. La acestea se adaugă atacul concentrat ale forţelor întunericului asupra Credinţei noastre Ortodoxe, marcat de această dată prin protestul feministelor în ziua de 8 martie în faţa Catedralei Mântuirii Neamului.
Această grupare nu este altceva decât o altă sectă prost mascată, finanțată de Fondul ONG din România, finanțat la rândul lui direct de alte organizaţii din Norvegia, Islanda și Lichtenstein. Pentru un singur proiect de tip activist, una dintre aceste fundații a fost finanțată cu 30.000 de dolari. Bani aruncaţi din întunericul hrubelor satanice, celor patru organizaţii non-guvenamentale, pentru a declanșa o acţiune vicleană împotriva Bisericii Ortodoxe, alimentată de ură anticreștină, de măscări și blasfemii.

Nu merită a discuta despre aceste slugi vândute dușmanilor Bisericii lui Hristos, totuși le semnalăm prezenţa și ne declarăm cu toată puterea împotriva aprobării de către Primaria Capitalei, a acestui „protest”, numit blasfemiator „liturghia feministă”, o acţiune anticreștină îndreptată împotriva Poporului creștin Ortodox majoritar.
„Pe 8 martie, de Ziua Internaţională a Femeii, manifestăm împotriva unei institutii misogine, homofobe și lacome! Vino duminică, de la ora 14:00, în faţa Catedralei Mântuirii Neamului la ,,liturghiafeministă’’ să-ţi arăţi și tu revolta faţă de discriminările promovate de BOR și faţă de alocarea de fonduri din bugetele publice către Biserică, în detrimentul finanţării serviciilor de asistenţă și protecţie socială. Femeile sunt egale cu bărbaţii, în toate domeniile, spune legea. Dar Biserica pune în plan superior bărbatul și în plan secundar femeia, în familie, în spaţiul public și în propria ierarhie internă”, se arată în anunţul făcut public de Asociaţia Front.

„Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea ce nu am binevoit aţi ales”(Isaia 65;12)
„În cadrul evenimentului vom citi o „rugăciune feministă” și o reinterpretare simbolică a Crezului. Acesta din urmă va fi recitat de una dintre noi, apoi fiecare vers repetat de noi toate în cor. Credem în libertatea de gândire, conștiinţă și religie, ca drept fundamental al creștin-ortodocșilor și al tuturor persoanelor care aleg sau nu să își exprime convingerile. Prin această manifestaţie nu dorim decât să criticăm acţiunile instituţiei Bisericii Ortodoxe Române, care încalcă principiile statului de drept, drepturile și libertaţile fundamentale ale femeilor și ale persoanelor LGBTQ+ și care pune mai presus propriile interese faţă de nevoile persoanelor marginalizate și sărace”, se mai arată în anunţul făcut de Asociaţia Front.

În această stare vicleană , de minciună și dezordine, dirijată de cel rău, în Sfânta Duminică a Ortodoxiei, în care amăgitorul și dușmanul neamului omenesc, se folosește de toate slăbiciunile și neputinţele firii noastre căzute, ne ridicăm cu fermitate și tărie împotriva acestui abuz aprobat de stat în vremea Postului Mare.
În cele din urmă însă, fiind și în vremea plină de ispite, ne gândim că oa­menii nu ne aparţin nouă, sunt toţi ai lui Dumnezeu. Facem tot ce putem prin nevrednicele noastre cuvinte, alţii prin tăcerea lor, dar prin iubirea noastră faţă de aproapele, prin rugăciunea plină de durere faţă de rătăcirile fraţilor noștri cu genunchii plecaţi zicem— să se facă voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu are mai multă dragoste faţă de făptura mâinilor Sale decât noi…

Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Agaton spunea cu multă dreptate că erezia este despărţire de Dumnezeu. Zadarnic se revendică ereticii a fi slujitori ai lui Dumnezeu, zadarnic îşi numesc adunarea lor Biserică. Ei nu sunt alceva decât nişte lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.

          Sfântul Gherasim a trăit în asprimile vieţii călugăreşti, în vremurile Sinodului IV Ecumenic din 451 de la Calcedon. Părinţii de la acest Sfânt Sinod au luptat cu multă osteneală împotriva ereticilor monofiziţi, cei care nesocoteau adevărul revelat de Dumnezeu şi învăţau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire. Dumnezeu l-a împodobit cu multe daruri. Avea putere asupra duhurilor necurate, scoţându-le din oameni şi alungându-le în pustie. Ceea ce n-au reuşit vrăjmaşii nevăzuţi, diavolii, au reuşit vrăjmaşii văzuţi ai lui Dumnezeu, ereticii monofiziţi, care l-au atras la rătăcirea lor. Auzind de această cădere, Sfântul Eftimie s-a dus la dânsul şi l-a învăţat Dreapta Credinţă, iar el degrabă a părăsit vătămarea eretică şi s-a pocăit vreme îndelungată pentru înşelăciunea în care căzuse.

          Ne-a rămas scris despre Sfântul Gherasim că ,,era atât de postitor, încât în Sfântul şi Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai işi întărea trupul şi sufletul cu Sfânta Împărtăşanie a Dumnezeieştilor Taine’’.

         Bunătatea lui se arăta pentru toate fiinţele aduse de Dumnezeu la existenţă. A întâlnit într-o zi un leu bolnav din pricina unui ghimpe mare care i-a intrat în picior. În faţa Sfântului s-a arătat blând şi din priviri l-a rugat să-l ajute. Acesta i-a scos ghimpele, i-a curăţat rana şi din acel moment leul nu se mai despărţea de el, încât se mira cât de recunoscătoare poate fi o fiară necuvântătoare.

           A venit vremea ca Sfântul Gherasim să se despartă de trup şi să urce spre locaşurile fericirii veşnice. În acea vreme leul lipsea din lavra vieţuirii Sfântului şi când s-a întors, nu l-a găsit. Atunci a început a se tângui ca un om, până când l-au dus la mormânt. ,,Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul ar fi avut suflet cuvântător, ci pentru că Dumnezeu a voit să preamărească pe cel care L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte, şi să ne arate nouă câtă ascultare aveau fiarele către Adam, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai’’(După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 61-66).

Presbiter Ioviţa Vasile                                 3 martie 2020

„Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.” (I Cor. 11, 26).

După comunicatul Patriarhiei BOR, – Măsuri sanitare şi spirituale în timp de epidemie -, din 27/2/2020, astăzi a apărut din partea Patriarhului Daniel, un  cuvânt pastoral pentru întărirea în credinţă şi în comuniune euharistică, prin care încearcă să șteargă penibilul și rătăcitorul cuvânt amar, care trădează secularizarea fără seamăn care a năpădit ca o mătrăgună otrăvitoare gândirea Patriarhiei BOR .
Ambele postări se găsesc pe siteul agenției Basilica, basilica.ro

Cuvântul care taie ca o sabie, s-a răspândit în văzduh cu puterea unui virus ucigaș, dătător nu de pneumonie, ci de îndoială nefastă în puterea credinţei, în vindecare și mântuire prin Sfânta Taină a Împărtășaniei, în puterea fără seamăn împotriva răului a Sfintelor Icoane și Moaște, în prezenţa Duhului Sfânt, anulând însăși Taina Sfântului Maslu prin care orice bolnav se poate vindeca în caz de boală și suferinţă, dupa voia Stăpânului: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Epistola Sfântului Iacov 5, 14-15).

Arabia Saudită anulează pelerinajul de la Mecca, de frica epidemiei, acolo unde milioane de arabi făceau anual procesiunea de ramadan, fapt nemaiîntâlnit nici măcar în timpul epidemiei de gripă din 1918, care a ucis zeci de milioane de oameni la nivel mondial. Este de înţeles. Există o isterie globală colectivă provocată, care se manifestă din păcate și la noi, din ce în ce mai rău. Comunicatul Patriarhiei, ca răspuns la cuvintele aiuristice ale unui ateu, care nici măcar nu trebuia luat în seamă, a stârnit reacţii virulente….Dar la noi, ca la nimeni…unde în lumea ortodoxă au fost nesocotite Sfintele Canoane și au fost caterisiţi Preoţi care au încetat canonic pomenirea ierarhului, care a propovăduit erezia?

Patriarhia transmite credincioșilor că „Sfânta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sunt frecvent igienizate”. În „mod excepțional”, Biserica spune că aceia care se tem de îmbolnăvire la împărtășanie, pot primi această sfântă taină „ într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană”! Pentru cei care se tem de sărutarea icoanelor, Patriarhia le transmite să sărute icoanele…de-acasă, unde de altfel se poate urmări și slujba televizată, dacă există simptome gripale.

Comunicatul folosește un limbaj profan, aproape profanator, cu sau fără intenție. Este o formă abruptă și lașă de auto-secularizare, prin care neliniștile artificiale ale credincioșilor, induse de panica rău intenționată, sunt întâmpinate cu argumente din registrul lumesc. Unde a dispărut divinul?

De frica corona-virusului, papistașilor li se recomandă să renunţe la gestul însemnării cu apă binecuvântată, pentru a evita atingerea aghiazmatarelor, şi să nu mai dea mâna cu ceilalţi participanţi la Sf. Liturghie, în momentul dăruirii semnului păcii. Ereziile din Creta se instaurează treptat în viaţa Bisericii şi nimeni nu se poate opune. Totul se desfăşoară sub controlul din umbră a conducătorilor masoneriei sioniste conform programului dinainte stabilit. Nimic altceva. În rest sunt doar vorbe manipulatoare. Mâine se va reduce durata slujbelor, programul, se vor elimina catehezele, s.a.m.d. mergându-se chiar până la închiderea unor Biserici….ca măsuri anti-epidemice astăzi, mâine din alt motiv. Ierarhii tac aşa cum ne-au obişnuit, va trece şi această mică furtună, cum vor trece toate care vor urma.

Sfântul Nicolae Cabasila descrie în mod divin caracterul unic al Împărtăşaniei astfel: „Fără îndoială că Hristos se află în toate tainele, El care este şi ungerea şi botezul şi hrana noastră, ba este de faţă şi în cei ce iau parte la săvârşirea Sfintelor Taine împărţindu-le din darurile Sale, dar în fiecare din Taine El este de faţă în alt chip. Pe cei botezaţi îi curăţeşte de întinăciunea păcatului şi întipăreşte în ei din nou chipul Său. În cei miruiţi face mai lucrătoare puterile Duhului, a căror comoară s-a făcut trupul Său prin ungere. Când duce însă pe credincios la Sfânta Masă şi-i dă să mănânce din însuşi Trupul Lui, Mântuitorul schimbă întru totul lăuntrul primitorului, împrumutându-i însăşi personalitatea Sa, iar noroiul care primeşte vrednicie de împărat nu mai este noroi, ci se preface în însuşi trupul Împăratului: ceva mai fericit decât această soartă nici nu s-ar putea închipui. De aceea, Sfânta Împărtăşanie este Taina cea mai mare, pentru că mai încolo de ea nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva. Căci, de regulă, după o treaptă vine a doua, după aceasta a treia şi apoi tot aşa până la cea din urmă. După Sfânta Împărtăşanie însă nu mai este loc unde să păşeşti, de aceea trebuie să te opreşti aici şi să te gândeşti cum să faci, ca să poţi păstra până la sfârşit comoara pe care ai dobândit-o” (Viaţa în Hristos, IV).

Potrivit regulii apostolice transmise de Sfântul Iustin Martirul, pe la anul 150 „Hrana aceasta se numește la noi euharistie. Nimeni nu poate participa la ea decât numai cel ce crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate şi care a trecut prin baia iertării păcatelor şi a renaşterii, trăind mai departe aşa cum ne-a transmis Hristos .Căci noi nu primim acestea ca pe o pâine comună și nici ca pe o băutură comună: ci, după cum prin Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, S-a Întrupat și a avut în vederea mântuirii noastre și trup și sânge, tot astfel și hrana transformată în euharistie prin rugăciunea cuvântului celui de la El, hrana aceasta prin care se hrănesc sângele și trupurile noastre prin schimbare, am fost învăţaţi că este atât Trupul, cât și Sângele Acelui Iisus Întrupat”.(Apologia întâia, LXVI).

Noi, cei care prin mila Mângâietorului, ne-am îngrădit de erezie, doar semnalăm abaterile grave de la Sfânta Credinţă Ortodoxă ale mai-marilor Bisericii, conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Nu stă în puterea noastră să le schimbăm cu ceva gândirea hulitoare de cele sfinte și manipularea credincioșilor. Cât despre clericii ascultători de poruncile mai-marilor, și nu de Domnul Hristos, îi lăsăm în grija Lui,
a Celui ce poartă fără durere neputinţele noastre, cu a Cărui rană toţi ne-am vindecat. El să aibă nesfârșită milă de noi toţi! Amin.

Dr. Gabriela Naghi                 1 martie 2020

Comunicatul emis de Patriarhia Română a produs sminteală şi tulburare în Poporul Dreptcredincios. Nu vreau să reproduc conţintul lui, sau ideile smintitoare, pentru a nu înmulţi şi perpetua răul. ,,Iar cine va sminti pe unul dintr-aceşti mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala’’ (Matei 18, 6-7). Patriarhia se aliniază cu grăbire cerinţelor unor lepădături, care spuneau că bisericile trebuie închise! Aceşti neisprăviţi nu trec niciodată pragul sfintelor biserici, dar, chipurile, se arată grijulii faţă de credincioşii practicanţi. De ce? Ca să-i îndepărteze de Dumnezeu. Acesta-i gândul lor ticălos, ascuns şi nemărturisit.

Ne bucură faptul că în acest Babilon al necredinţei se aude vocea unui Ierarh lucid, Preasfinţitul Ignatie al Huşilor: ,,Dacă timp de peste două mii de ani Împărtășania a fost “medicamentul nemuririi” (Sfântul Ignatie Teoforul), în era coronavirusului a devenit medicamentul muririi. Ce metamorfozare secularistă!’’

Îndemn pe toţi fraţii preoţi să ignore directivele patriarhale şi să-şi exprime dezacordul. Nu vom asculta mai mult de oameni decât de Dumnezeu! Credincioşilor noştri le spun să meargă la biserică fără nicio reţinere sau teamă. De mii de ani oamenii se împărtăşesc din acelaşi Sfânt Potir, cu aceaşi linguriţă. După încheierea Sfintei Liturghii, toţi preoţii consumă Sfintele Daruri, după ce au împărtăşit zeci de credincioşi, fără vreo teamă sau urmă de îndoială.

Doresc să vă relatez ceea ce mi s-a spus şi mie de către un student la Teologie, cu câteva decenii în urmă. Un preot, care slujise într-o leprozerie, se afla în faţa studenţilor şi le vorbea deapre modul de pastoraţie din acel loc. Un student a întrebat: ,,Ce-aţi făcut ca să nu va contaminaţi de lepră?’’ ,,Nimic’’. A fost răspunsul. Şi a continuat: ,,Voi credeţi că Sfânta Împărtăşanie este un mijloc de transmitere a bolilor, nu unul de vindecare?’’ Toţi au rămas uimiţi de răspunsul unui adevărat preot al lui Hristos.

P.S. Ca şi cum ar fi fost străin de Comunicat, Patriarhul Daniel a alcătuit un fel de cuvânt pastoral, prin care încearcă mai atenueze grozăviile slobozite în spaţiul public. Zadarnic.

Presbiter Ioviţa Vasile

Intalnirea ecumenistă de la Amman s-a încheiat. Rezultatul? Hristos a fost iarăşi trădat, Sfânta Biserică a fost trădată si ea.

În loc să asistăm la o luare de poziţie fermă a Patriarhului Kiril, a cărui Biserică este lovită de schisma provocată de Bartolomeu din Constantinopol, am auzit o bălmăjeală de cuvinte fără noimă. Nicio luare de poziţie, niciun moment în care să arate cu degetul spre Fanar, niciun adevăr rostit cu tărie, doar vorbe, vorbe, vorbe…

Participanţii: eretici aproape toţi. Cinci sunt semnatari ai documentelor elaborate în Creta. Situaţia lui Kiril al Rusiei este puţin diferită. N-a fost prezent în Creta, dar a semnat la Havana documente eretice, împreună cu ereticul schismatic, Francisc,  papă al Romei. Excepţie: ÎPS Onufrie din delegaţia Rusiei, care insă n-a avut cuvânt în faţa lui Kiril. Menţiune specială pentru Nifon din Târgovişte, cel care în discursul de la Busan ne-a înşiruit nu mai puţin de patru erezii.

Cuvântul de ordine: dialogul. De opt ori se pomeneşte acest cuvânt, ca şi cum ar fi unul magic, menit să rezolve toate problemele. În înţelegerea lor este, într-adevăr, magic. Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei este promotorul dialoguluiinter-religios la nivel internaţional. Ce caută factorul politic, un rege musulman, în dezbaterea unor probleme bisericeşti? Ştim ce. Venind rândul Patriarhului Constantinopolului Teofil al III-lea, ei bine, acesta deschide calea dialogului; participanţii la sinaxă au reînnoit dialogul; participanţii speră ca şi Bartolomeu să se alăture acestui dialog;acordarea autocefaliei se va face într-un spirit de dialog şi unitate pan-Ortodoxă şi cu un acord pan-Ortodox; schisma ucraineană se va soluţiona printr-un dialog pan-Ortodox, necesar pentru împăcare şi vindecare; chestiunea Macedoniei de Nord trebuie soluţionată prin dialog; delegaţiile prezente au convenit ca până la sfârşitul anului să se adune pentru a consolida legăturile frăţeşti prin rugăciune şi …dialog. Dialog până la saturaţie.

Celelalte cuvinte de ordine:unitate, împăcare, activitate extraordinară, legături frăţeşti, legături de pace. Limbaj de lemn, cuvinte găunoase preluate de la politicieni.

Calea corectă de urmat: aplicarea Sfintelor Canoane. Cu sau fără dialog, acestea trebuie să primeze în înlăturarea ereziilor şi schismelor cu care se confruntă Sfânta Biserică Ortodoxă. În comunicat, Sfintele Canoane nu sunt pomenite nici măcar în treacăt. Nu mai au loc de …dialoguri. Când o instanţă are în faţă un inculpat, îl invită la dialog? Nu, aplică legea. Aşa trebuie aplicate şi Sfintele Canoane.

Delegațiile au îmbrățișat chemarea fratelui lor Patriarhul Teofil al III-lea de a organiza o rugăciune pentru lume, pentru încheierea războiului, a bolilor și a suferinței și pentru toți creștinii, precum și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe. Staţi liniştiţi. În urma acestor rugăciuni, războaiele vor înceta, bolile şi suferinţele nu vor mai fi, unitatea Bisericii va fi restabilită.

Comunicatul ne vorbeşte despre iminenţa schismei. Înţelegem că aceasta va fi inevitabilă, în cazul Bisericilor din Muntenegru şi Macedonia. Sunt sigur că aceste schisme sunt pe agenda lui Bartolomeu din Constantinopol, aşa încât este o chestiune de timp pentru înfăptuirea lor.

Schisma din Ucraina este fapt împlinit. Schisma dintre Biserica lui Hristos şi Bartolomeu, Teodor al Alexandriei, Ieronim al Greciei este fapt împlinit, nu iminent. Să nu ne ascundem după cuvinte.

Concluzie. S-au parcurs mii de kilometri fără nimic folositor Sfintei Biserici Ortodoxe. Ereticii nu s-au dezminţit. Au mers pe linia trasată în Creta şi s-au întâlnit spre a ne arunca praf în ochi şi a-L trăda din nou pe Hristos. Corectaţi-mă, dacă greşesc.

Presbiter Ioviţa Vasile

La 26 februarie 2020, la Amman, Iordania, a avut loc o întâlnire a Primaților și a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Locale, având ca viziune principală unitatea și împăcarea în cadrul Sfintei Ortodoxii. Participanții au înțeles, îngrijorarea Patriarhiei din Ierusalim pentru pericolul iminent al schismei în cadrul Comunității noastre Ortodoxe.

La întâlnire au participat delegații din: Biserica Ortodoxă din Ierusalim condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil din Ierusalim, Biserica Ortodoxă Rusă condusă de Prea Fericirea Sa Patriarhul Kirill din Moscova și toată Rusia, Biserica Ortodoxă Sârbă condusă de Prea Fericirea Sa Patriarhul Irineu din Serbia , Biserica Ortodoxă Română condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon din Târgoviște, Biserica Ortodoxă Poloneză condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Abel de Lublin și Chełm și Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei condusă de Preafericitul Părinte Mitropolit Rastislav al Țărilor Cehe și Slovacia.

Participanții și-au exprimat recunoștința față de Majestatea Sa Regele Abdullah II, Regele Regatului Hașemit al Iordaniei și Custodele Hașemit al Locurilor Sfinte Creștine și musulmane din Țara Sfântă și poporului iordanian pentru facilitarea găzduirii acestei adunări în capitala lor, orașul Amman, remarcând activitatea extraordinară a Majestății Sale în promovarea dialogului inter-religios la nivel internațional.

Participanții au mulțumit, de asemenea, Patriarhiei din Ierusalim și Preafericitului Părinte Patriarh Teofil pentru toate eforturile neobosite menite să deschidă calea dialogului și să adune frații în duhul prețios al unității, menționând că lumina care izvorăște de la Ierusalim este un martor al Orașului Sfânt, care își proclamă continuu confidențialitatea și multifuncționalitatea, bucurându-se de existența sa ca fiind căminul cald al celor trei credințe abrahamice, Creștinismul, iudaismul și islamul.

Delegațiile au declarat că această adunare urma să consolideze legăturile frățești între frați și Bisericile lor, să promoveze legăturile de pace în Hristos între ei, să pledeze pentru unitatea Bisericilor Ortodoxe și să reînnoiască dialogul în speranța rugătoare de a aduce împăcarea unde a existat discordie.

Într-o atmosferă de dragoste frățească, cei adunați in cadrul ședinței au convenit că deciziile referitoare la chestiuni de importanță la nivel ortodox, inclusiv acordarea autocefaliei Bisericilor Locale, ar trebui să fie finalizate într-un spirit de dialog și unitate pan-Ortodoxă și cu un acord pan- Ortodox.

În ceea ce privește situația bisericească actuală din Ucraina, participanții au recunoscut, de asemenea, că un dialog pan-Ortodox este necesar pentru vindecare și împăcare.

În chestiunea referitoare la Macedonia de Nord, delegațiile au declarat că această problemă trebuie soluționată prin dialog în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe și cu sprijin pan-Ortodox.

În ceea ce privește Muntenegrul, delegațiile participante au cerut autorităților competente să respecte și să păstreze dreptul fundamental de proprietate asupra proprietății, inclusiv cel al Bisericii.

Delegațiile au convenit că ar trebui să se adune ca frați, de preferință înainte de sfârșitul acestui an, pentru a consolida legăturile frățești prin rugăciune și dialog. Participanții speră că Prea Fericirea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu cunoscuta sa prerogativă de onoare (πρεσβεια τιμήs) se va alătura acestui dialog împreună cu ceilalți frați Primați.

Delegațiile au îmbrățișat chemarea fratelui lor Patriarhul Teofil al III-lea de a organiza o rugăciune pentru lume, pentru încheierea războiului, a bolilor și a suferinței și pentru toți creștinii, precum și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe. 

Această rugăciune va avea loc în Biserica Mamă, Biserica Învierii (Sfântul Mormânt) din Ierusalim, înaintea Sfântului Mormânt al lui Hristos, din care El a înviat și vestește pacea lumii.

Traducere: Dr Gabriela Naghi

(Preluare de pe Orthodox Christianity)

Evenimentele din jurul Sinaxei Primaților Bisericilor Ortodoxe Locale, care se desfașoară în Iordania, în perioada 25 februarie 2020 – 27 februarie 2020, la Hotelul Fairmont din Amman, sunt bine protejate de invazia mass-mediei internaționale. De asemenea, nu s-a dat publicității numele ierarhilor din componența delegațiilor Bisericilor Locale. Patriarhul Teofilos al III-lea din Ierusalim a binecuvântat o singură acoperire mediatică a desfășurării activității Sinaxei Primaților – canalul de stat iordanian.

Două grupuri de jurnaliști ruși au fost somați deja să părăsească Hotelul Fairmont. Reprezentanții presei ruse au încercat să filmeze desfășurarea evenimentelor de pe acoperișul clădirii vecine hotelului, dar au fost opriți de intervenția poliției.

Întâlnirea se va deschide după rugăciunea de dimineață la ora 9:30 și va dura până la ora 13:00. Locul de desfășurare – Sala de Conferințe a Hotelului Fairmont.  La sfârșitul primei părți a întâlnirii frățesti, este programată o întâlnire de protocol cu regele Abdullah II al Iordaniei, care se va încheia la ora 16:00.

La ora 17:00 va începe a doua parte a ședinței Sinaxei Primaților, care va dura până la 20:30. Conform informațiilor neoficiale, va fi pregătit un comunicat de presă care se va da publicității ulterior.

Postare: Dr. Gabriela Naghi

Ce este un idol? Este, potrivit Dicţionarului, o divinitate păgână; idol este  şi reprezentarea acesteia printr-o statuie, un chip sau o figură în care sălăşluiesc unul sau mai mulţi demoni, cum vom vedea în continuare. Este de la sine înţeles că închinarea la idoli este închinare la diavolul.

          Sfântul Porfirie, pomenit astăzi,  a fost hirotonit episcop pentru cetatea Gaza, care era predominant păgână. Marnas, Venera, Fortuna şi Prosepina erau câteva din zetăţile păgâne cinstite în cetate. Puţinii credincioşi aveau multe de suferit din partea păgânilor. Sfântul Porfirie însoţit de Sfântul Mitropolit Ioan al Cezareii s-au dus la Constantinopol pentru a lua scrisori împărăteşti prin care creştinii să fie apăraţi de păgâni. Deorece în Constantinopol păstorea Sfântul Ioan Gură de Aur, s-au dus la acesta pentru binecuvântare şi sfat. Dumnezeu a rânduit ca arhiereii lui Hristos să aibă trecere în faţa împăratului şi s-au întors în Gaza cu bune scrisori şi cu oaste care să apere poporul credincios de  păgâni.

          Când au ajuns lângă o insulă, cei doi episcopi au vrut să se oprească acolo, pentru a merge să se închine Cuviosului Procopie Sihastrul. Corăbierul, care în taină era eretic arian, n-a ascultat rugămintea lor, de aceea s-a stârnit puternică furtună, încât pe toţi i-a cuprins frica morţii. Atunci Cuviosul Procopie s-a arătat Sfântului Porfirie spunându-i: ,,Sfătuiţi pe cârmaci să se lase de eresul arian şi să-l blesteme, apoi să-l învăţaţi spre Botez şi îndată va înceta învăluirea cea înfricoşătoare’’. Sfinţii arhierei i-au arătat primejdia pieirii veşnice în care se afla, l-au învăţat Dreapta Credinţă apoi l-au botezat. Furtuna s-a potolit, după cum spusese Cuviosul Procopie.

          Ajunşi în cetate, au început dărâmarea templelor, a idolilor de pe toate uliţele şi din casele păgânilor. Idolul femeilor era Venera, închipuită printr-o statuie goală ,,căruia gazeenii îi făceau mare cinste, iar mai ales partea femeiască, aprinzându-i lumânări şi cădelniţându-l cu tămâie mirositoare; căci diavolul, locuind în idolul acela, pe multe le înşela cu năluciri de visuri, îndemnând pe femei sau pe fecioare la necurata însoţire’’.

         Când să dărâme templul spurcat al lui Marnas, unii au spus să fie cruţat şi sfinţit, pentru a-l preface în biserică. Printr-un copil nevinovat, Dumnezeu a spus acelora: ,,Să se ardă şi să se risipească templul lui Marnas, de vreme ce este întinat de mult sânge omenesc, vărsat pentru jertfa diavolilor, şi temelia din pământ să se sape şi să se arunce; iar în acel loc să se zidească noua biserică dumnezeiască’’.Aşa s-a dezrădăcinat păgânătatea din Gaza, şi prin osârdia Sfântului Porfirie, Biserica lui Hristos s-a arătat biruitoare (După Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.301-318)

Presbiter Ioviţa Vasile

Peste puţină vreme, reprezentanţi a şase (sau şapte) Biserici locale se vor întâlni în capitala Iordaniei pentru a lua în discuţie starea actuală în care a ajuns Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi-au anunţat participarea Bisericile Ierusalimului, Rusiei, Poloniei, Cehiei şi Slovaciei, Serbiei şi României, aceasta din urmă trimiţând o delegaţie de rangul doi. Pare-se că li se vor alătura reprezentanţii Bisericii Antiohiene.

De la bun început, remarcăm ambiguităţile care planează asupra reuniunii. A fost concepută ca o Sinaxă a întâistătătorilor, unii vorbesc de un Sinod, alţii – despre întâlnire frăţească sau reuniune. Oricum îi vom spune acestei întâlniri, ea nu va face nici un pas spre înlăturarea ereziilor ecumeniste şi a schismelor provocate de Bartolomeu din Constantinopol, care refuză să participe, ştie el de ce. Apoi nu ştim cu ce mandat din partea Sinoadelor locale se prezintă delegaţiile la Amman. Se vor rosti vorbe frumoase, meşteşugite, diplomatice, se vor exprima speranţe şi intenţii pentru soluţionare, dar nu se va mişca măcar un deget pentru a aplica Sfintele Canoane privind ereziile şi schismele.

Întâlnirea ar putea deveni una istorică, dacă ar exista reprezentativitate şi voinţă. Ce-ar trebui să facă participanţii? Întâi, să nu se ferească de cuvântul Sinod şi să procedeze în consecinţă. Să condamne ereziile promovate în Creta, ca şi schismele cu care se confruntă Biserica. Au fost convocaţi toţi întâistătători, aşa încât cei ce refuză să participe nu vor avea cuvânt de dezvinovăţire. Nu vor să se prezinte, înseamnă că persistă în rătăcire, fără gând de pocăinţă.  Cei vinovaţi de erezie şi schismă trebuie identificaţi, nominalizaţi, condamnaţi, caterisiţi, anatematizaţi, excomunicaţi. O operaţie dureroasă, dar necesară spre vindecarea  relelor abătute asupra Sfintei Biserici. Ştiu că sunt un visător, un idealist, şi ceea ce spun eu acum nu se va înfăptui la Amman. Fără aplicarea Sfintelor Canoane, nu va exista vindecarea pe care toţi o aşteptăm. Dimpotrivă, starea actuala se va perpetua şi încă se va agrava. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.

Mi-au rămas în memorie cuvintele unui Părinte al Bisericii: de la ierarhie să nu aşteptaţi, îndeobşte, bună rânduială. Şi nu aşteptăm. Puţinii ierarhi, nu-i ştim pe toţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi luptă pentru Sfânta Ortodoxie, vor reprezenta, în continuare, treapta episcopală şi vor păstra succesiunea apostolică în Biserică. Ceilalţi se vor opune din răsputeri restatornicirii bunei rânduieli în Ortodoxie, adică ne vor lăsa la …aman.

Ca oameni păcătoşi ce ne aflăm, nu întrevedem nicio ieşire din această stare. Soluţia este în Atotştiinţa Atotputernicului nostru Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,În 1964 a început un drum care de acum nu se mai poate opri: încă n-am ajuns la ţinta unităţii creştinilor, însă din acel moment am învăţat să ne iertăm unii pe alţii pentru greşelile şi neîncrederea din trecut şi am făcut paşi importanţi spre reapropiere şi reconciliere. Acum a venit momentul de a merge înainte’’ (împreună cum spune Francisc) – afirma Bartolomeu, conducătorul Fanarului, încă din 2014.

Între timp, am învăţat să ne iertăm unii pe alţii. Iertaţi-ne, iubiţi papistaşi, pentru că noi ortodocşii am păstrat Sfânta Învăţătură a Mântuitorului nostru Iisus Hristos fără adăugire, fără scădere, fără denaturare. La rându-ne, vă iertăm pentru numeroasele erezii pe care le-aţi născocit şi le afirmaţi, şi nu vă cerem pocăinţă. Ne este de-ajuns să stăruiţi în ele.

Duhul antipatristic şi al Ecumenismului,domină peste tot lumea ortodoxă. Cine îşi mai aminteşte momentul în care kir Bartolomeu, a oferit un Sfânt Potir ca dar cu un simbolism foarte profund, nou-alesului Episcop Unit al Atenei? Astăzi,prin scăderile de la acrivia dogmatică în poziţiile ortodoxe  … din nefericire, întru nimic nu ne mai deosebim de uniţi”, iar dialogul ecumenic este doar un joc care nu are nimic sfânt! De aceea unirea cu greco-catolicii nu va întâmpina nici o tulburare! Constantinopolul aduce cântări de laudă Papei, care stăruie în erezie, ca fiind „venerabil Păstor şi Întâi-stătător” şi asta chiar în biserica patriarhală şi în prezenţa Patriarhului Ortodox! Se aduc cântări de laudă ereziei papismului, ca fiind „Biserică venerabilă, Scaunul lui Petru”, de către Constantinopol şi asta în biserica patriarhală şi în prezenţa Patriarhului!

E adevărat. Bartolomeu nu se deosebeşte cu nimic de papa eretic. Acelaşi cuget, aceleaşi simţiri. Lauda datorată lui Dumnezeu o înlocuim cu lauda adusă papei.

Papa, cel care stăruie în erezie, îmbrăcat în veşminte liturgice, participă activ la Dumnezeiasca Liturghie în biserica patriarhală (30.11.2006) schimbând sărutarea liturgică cu (… co-liturghisitorul său) Patriarhul şi rostind Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru) în numele Poporului Ortodox! Nu în cadrul Liturghiei, dar şi la noi Patriarhul Daniel a procedat la fel…fără să întâmpine nici o opoziţie… Clerici papistaşi şi armeni, îmbrăcaţi în veşminte liturgice, citesc Evanghelia la Vecernia Dragostei (a „Doua Înviere”, n.tr.) în biserica patriarhală a Constantinopolului (în anii 2011, 2012) şi intră în Sfântul Altar prin uşile împărăteşti, ca nişte clerici ortodocşi canonici! Mitropolitul Germaniei, kir Augustin, a participat la Trier în Germania la o manifestaţie dedicată „pomenirii Botezului” în „Ziua lumii creştine” (5 mai 2012)! S-a rugat împreună chiar şi cu pastoriţe şi episcopese şi a primit să fie stropit pe frunte de un Episcop papistaş întru „pomenirea Botezului”! În aceeaşi măsură tragică pentru un episcop ortodox a fost şi clipa în care Mitropolitul Germaniei Serafim Joantă, ca şi cum ar fi fost un cleric papistaş, i-a stropit pe frunte pe mirenii catolici şi protestanţi întru „pomenirea Botezului”! Ar fi putut, aşadar, Roma să-şi asigure o mai bună legiferare bisericească a „botezului” papistaş decât printr-un episcop ortodox cunoscut, reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului? La aceeaşi ceremonie, acelaşi mitropolit a fost fotografiat aşteptând la rând după o pastoriţă sau episcopeasă, care îl binecuvintează pe frunte (!) pe un episcop papistaş! Episcopi papistaşi au participat în biserici ale Patriarhiei Ecumenice la litania Icoanelor în Duminica Ortodoxiei! O, cumplită confuzie şi batjocorire! Mitropolitul Prusei şi directorul Facultăţii de Teologie din Halki, kir Elpidofos, le predă studenţilor lui că rugăciunile în comun cu eterodocşii sunt îngăduite şi nu reprezintă o încălcare canonică, potrivit Sfintelor Canoane, a Enciclicei Patriarhale din 31.1.1952 şi Scrisorii din 3.7.1999 a Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, adresată Sfintei Chinotite a Sfântului Munte.

Nu spera când vezi mişeii / La izbândă făcând punte,/ Te-or întrece nătărăii,/ De-ai avea şi stea în frunte /Teamă n-ai, căta-vor iarăşi/ Între dânşii să se plece/ Nu te prinde lor tovarăş/ Ce e val, ca valul trece.

Conducătorul Fanarului a condamnat pe cei care citesc «anatemele» împotriva eterodocşilor şi a celor de alte credinţe, ca şi împotriva celor care propovăduiesc şi învaţă ecumenismul sincretic, întrucât se produce tulburare şi există primejdia schismei şi a neorânduielii în Ortodoxie. Câţi ierarhi ortodocşi, vor mai citi Synodiconul în Duminica Ortodoxiei? Prin „anatemele” Sinoadelor Ecumenice şi Locale, Biserica îi sensibilizează pe fraţii rătăciţi şi trage semnalul de alarmă faţă de membrii ei, atrăgând atenţia asupra stricării şi deformării Adevărului, asupra primejdiei răspândirii ereziilor în Trupul Bisericii , care otrăvesc de moarte mădularele acesteia. Atât de uşor se uită şi se şterg toate acestea?

Câţi ierarhi ortodocsi vor mai citi Sinodiconul în Duminica Ortodoxiei? Toţi. Ecumeniştii se feresc de el, pentru că îi osândeşte. Vor fi şi preoţi care vor citi Sinodiconul, şi nu puţini. Asta e durerea lor, pentru că anatema echivalează cu condamnarea la moarte (Diac. Prof. Dr. Ioan Floca)

Totul a fost pregătit cu mult timp înainte, dar evenimentele au trecut la acea vreme, din neştiinţă, pe lângă noi. Arhiereii BOR mai sunt ei oare, prin Harul Domnului, ,,părtaşi chipurilor şi urmaşi ai tronurilor Sfinţilor Apostoli”? Adunarea de la Kolymbari din 2016 a devenit, prin documentele semnate de înalţii arhierei, în numele tuturor creştinilor ortodocşi, un „sfat al nelegiuiţilor” şi o„adunare a viclenilor”, căci  nu a apărat şi nu a păzit Credinţa şi Mărturia noastră Ortodoxă şi rânduiala canonică a Preasfintei noastre Biserici.

Arhiereii români sunt vânduţi vrăjmaşilor lui Hristos şi ai Bisericii, aşa încât, nu mai avem nicio aşteptare de la dânşii. Dumnezeu să le dea sănătate şi gând de revenire în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Dr. Gabriela Naghi

Scurte adnotari: nevrednic presbiter Iovita Vasile

Sfântul Paisie Aghioritul confirmă proorocirile Sfinţilor Părinţi cu exemple din lumea care ne înconjoară. Ne atenţionează cu înţelepciune să fim în stare de trezvie permanentă, observând semnele vremurilor de apostazie pe care am ajuns să le traim, prin mila Domnului. Acestea însă se vor derula cu repeziciune. Vedem ca românii trăiesc ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic…majoritatea, vieţuiesc într-o stare de letargie duhovnicească, într-o neputinţă somnambulică înfricoşătoare. În schimb au epuizat în timp record majoritatea stocurilor de măşti de protecţie din farmacii, ca şi cum acea bucată de ţesătură simplă i-ar apăra de vreun virus, cât ar fi el de puţin „nociv”! Nu îi preocupă erezia care îmbolnăveşte de moarte mădularele Trupului lui Hristos, nici schisma care invadează agresiv Ortodoxia, punând în pericol unitatea Bisericii. Se pare că şi-au pierdut, nu se ştie cum, mustrarea de conştiinţă, au uitat puterea rugăciunii şi a pocăinţei care reuşesc să înduplece mila Celui Prea Înalt. Ce fac arhiereii noştri, acum când s-a hotarat deja unirea cu papistaşii la sinodul ecumenic din 2025?

„Se vor petrece multe evenimente. Poate veţi apuca să trăiţi şi voi multe din semnele scrise în Apocalipsă. Încet-încet, destule încep să iasă la iveală. Strig şi eu, netrebnicul, de atâţia ani! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării[1].Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va stăpâni, fiecare stat se va ridica să facă orice-i spune cugetul. Dumnezeu să ajute ca interesele celor mari să fie spre binele nostru! Pe zi ce trece vom auzi lucruri tot mai noi. Vom vedea făcându-se lucrurile cele mai neaşteptate, mai neraţionale. Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune.

Ecumenism, piaţă comună, un stat mare, o religie după măsurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioniştii pregătesc pe cineva să fie Mesia. Pentru ei Mesia este împărat, adică va stăpâni aici pe pământ. Martorii lui Iehova visează şi ei la un împărat pământesc. Sioniştii vor prezenta unul, iar martorii lui Iehova îl vor primi. Vor spune: „Acesta este!”. Se va face mare zăpăceală. În mijlocul acestei zăpăceli toţi vor cere un Mesia ca să-i mântuiască. Şi atunci vor prezenta pe unul care va spune: „Eu sunt Imam, eu sunt al cincilea Buda, eu sunt Hristos pe care-l aşteaptă creştinii, eu sunt acela pe care-l aşteaptă Martorii lui Iehova, eu sunt Mesia evreilor”. Va avea cinci „eu”-uri!…

Evanghelistul Ioan, atunci când în prima sa epistolă spune: Copiii mei… că vine antihristul, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat…[2], nu înţelege că aşteptatul antihrist va fi ca prigonitorii Maximian şi Diocleţian, ci că antihristul cel aşteptat va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia şi va înşela lumea. Vin ani grei, vom avea încercări mari. Creştinii vor avea mare prigoană. Şi uită-te, oamenii nici nu înţeleg că trăim vremuri apocaliptice, că pecetluirea înaintează. Trăiesc ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. De aceea spune Scriptura că va căuta să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi[3]. Cei care nu vor avea intenţie bună, care nu vor fi luminaţi, se vor înşela în anii apostaziei. Pentru că cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are nici limpezime duhovnicească, asemenea diavolului.

– Părinte, sioniştii cred cele despre antihrist?

– Aceştia vor să stăpânească toată lumea. Ca să le reuşească scopul, folosesc vrăjitoria şi satanismul. Satanolatria o văd ca pe o putere care îi va ajuta în planurile lor. Adică vor să stăpânească lumea cu putere satanică. Pe Dumnezeu nu-L pun în socoteala lor. Dar în felul acesta vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu? Din aceasta Dumnezeu va scoate multe lucruri bune. Celelalte teorii satanice au ţinut cel puţin şaptezeci de ani; ale acestora nici şapte ani nu vor ţine.

– Părinte, atunci când aud despre Antihrist simt o frică înăuntrul meu.

– De ce te temi? Va fi mai înfricoşător decât diavolul? Acesta este om. Sfânta Marina l-a bătut pe diavol şi Sfânta Iustina a alungat atâţia. La urma urmei noi n-am venit să ne aranjăm în această lume.”

[1] II Tes. 2, 3. [2] I In. 2, 18. [3] Mt. 24, 24;  Mc. 13, 22.

(Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Dr. Gabriela Naghi.

O dumnezeească prorocie a Avvei Pamvo, se împlineşte întru totul în vremurile noastre. Trebuie să luptăm în fiecare secundă cu duhurile întunericului care şi-au făcut tron în inimile şi minţile multora, zăpăcindu-i, şi atrăgând şi pe alţii pe drumul care duce la iadul cel primitor.

Zice cu înţelepciune Avva Pamvo (sec.V):
„Că iată îţi zic ţie fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeeştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinţii nostri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hârtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie dupa voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină.” Și i-a zis lui fratele: „Aşadar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea?” Și a zis bătrânul: „În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugarilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri grabnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţie.” Și a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile şi anii aceia?” Și a zis bătrânul: „Fiule, în acele zile cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în împărăţia cerurilor.” (Patericul Egiptean, pag. 209, cuv. 15)

Dr. Gabriela Naghi

A fost odată ca niciodată un grec numit Bartolomeu. Omul nostru avea mari ambiţii de slavă deşartă, însă cum să şi le împlinească? Nimeni nu-l băga în seamă. Iată că se iveşte prilejul mult aşteptat: întâlnirea cu tatăl minciunii. Tranzacţia s-a făcut repede şi omul şi-a vândut sufletul, preţul fiind un jilţ înalt. Cel mai înalt, a cerut el. Necuratul i-a promis să-i satisfacă dorinţa, şi nu după multă vreme a ajuns în jilţul patriarhal din Constantinopol. Acum, se gândea el, am lumea ortodoxă la picioarele mele, sunt asemenea papei de la Vatican. În euforia ce-l cuprinsese, n-a băgat de seamă că jilţuri ca al său mai există câteva sute în lume, exact la înălţimea lui. N-a observat nici faptul că jilţul său e din ceară, iar dedesupt… Şi s-a pus pe treabă. În anii de domnie scurşi, a lovit Poporul lui Dumnezeu cu erezii de împrumut de la ecumenişti, cu schisme de inspiraţie papistaşă, totul culminând cu adunarea din 2016, din Creta. Atunci a oficializat introducerea ecumenismului satanic în Biserică, a şters hotarele dintre Dreapta Credinţă şi rătăcirile ereticilor şi i-a adus printre noi, că doar şi ei sunt făpturi ale lui Dumnezeu, şi-atunci de ce să fie lipsiţi de calitatea de ,,biserici’’? Dar ereziile lor? Lăsaţi asta, ele nici nu mai contează, căutăm ceea ce ne uneşte şi celelalte le lăsăm deoparte, să nu mai aud de ele.

După o vreme, omul a văzut că lucrurile nu merg precum îşi doreşte. Ce-i de făcut? A pus locotenenţii să scrie degrabă o epistolă confratelui de erezie şi schismă, lui Ieronim al Greciei. Ce aflăm din această epistolă?

1.Că Bartolomeu e… păzitor al rânduielii dogmatice şi canonice a Bisericii Răsăritene! Nici mai mult, nici mai puţin! Înţelegeţi, iubitori de Hristos, cine ne asigură existenţa? Nu oricum, ci ,,în lumina responsabilităţii noastre ca patriarh ecumenic şi preşedinte al Sfântului şi Marelui Sinod care s-a întrunit în Creta’’.Doamne fereşte, să nu dispară fizic. Ne mai spune că Patriarhia de Constantinopol e Mama Bisericilor. Parcă ştiam că Biserica Mamă e cea a Ierusalimului. Acolo s-a întemeiat prima Biserică locală la Cincizecime, nu?

2. Prin urmare, vă rugăm stăruitor pe preasfinţia voastră şi pe Sfântul Sinod al Bisericii Greciei care a participat la Sfântul şi Marele Sinod din Creta, şi care a colaborat la hotărârea sa şi a semnat toate textele sinodale, să aplice hotărârile acelui Sinod care a stabilit că aceste texte sunt obligatorii pentru toţi credincioşii ortodocşi – clerici şi laici deopotrivă.Am ajuns s-o auzim şi pe asta, adică să ne spună sanctitatea sa că e musai să devenim cu toţii eretici, dacă vrem să ne numim ortodocşi. Ce actor, ce teatru al absurdului!

3.Durerea cea mare a sanctităţii sale e aceea că Părintele Theodor Zisis a cutezat să spună că Biserica lui Hristos nu e compatibilă cu erezia şi s-a ridicat împotriva sinodului tâlhăresc din Creta. Acuma, ştie oricine că Părintele Theodor e un bun slujitor al lui Hristos, un eminent profesor de Teologie care a condus numeroase doctorate, unele susţinute chiar de români, care mai apoi au căzut în erezie. Mi se pare pierdere de vreme să-l comparăm cu Bartolomeu, cel cu jilţul de ceară.

4. Bartolomeu vrea să soluţioneze criza pe care a generat-o, spunându-le tuturor  ierarhilor: rupeţi comuniunea ecleziasică cu ei, caterisiţi-i, excomunicaţi-i! Exact ca Alexandru Lăpuşneanul:  ,, Săriţi, flăcăi! Unde-s voinicii mei?… Daţi! daţi de tot! Eu vă poruncesc. Ucideţi-i pre toţi… Nici unul să nu scape. …A! mă-năduş!… Apă! Apă! Apă!…’’

Bartolomeu  se preface a nu şti că nu mai are ce rupe, deoarece Părintele Theodor Zisis şi toţi nepomenitorii s-au îngrădit de ei şi au încetat de multă vreme orice comuniune cu ereticii cretani. Şi ar fi bine să-şi aducă aminte Bartolomeu că ilustrul său predecesor, Meletie Metaxakis, cel care a sfâşiat unitatea liturgică a Ortodoxiei, prin introducerea calendarului papistaş, a înnebunit şi-n această stare s-a dus la judecata particulară.

Presbiter Ioviţa Vasile

„Fiecare înşală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc”. (Ieremia 9,5).

În ultimii ani, Patriarhul Daniel s-a abţinut să mai adreseze participanţilor mesaje cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. În anul 2013, tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune , a fost  ,,Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?”, inspirată din textul scripturistic de la proorocul Miheia (VI, 6-8).
Întâistătătorul BOR consideră că la întrebarea “Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?” va răspunde fiecare om nu atât prin cuvinte, cât prin lumina iubirii milostive pe care o are în suflet când se află în faţa lui Dumnezeu. Întrebăm şi noi cu smerenie, cum şi-a manifestat iubirea milostivă faţă de noi, fiii BOR, pe care ne-a respins fără discuţii, fără a răspunde neliniştilor noastre legate de Sfânta Credinţă Ortodoxă, de mântuirea sufletelor, în dispreţ total faţă de noi şi Preotii îngrădiţi de erezie, conform Sfintelor Canoane. Este preocupat intens de rugăciunile cu ereticii, de întâlnirile nenumărate din cadrul satanicului organism CMB, care au pervertit conştiinţa clerului ortodox participant. Se preocupă de unitate, dar în realitate răspandeşte în jur dezbinarea şi „rupe”unitatea BOR.

“Această lumină este însăşi prezenţa harului divin în sufletul omului credincios, rugător şi solidar cu oamenii aflaţi în suferinţă, sărăcie şi singurătate, dar şi făcător de pace şi lucrător pentru unitate. Luând aminte la cuvintele proorocului Miheia, care a prevestit Naşterea lui Hristos – Mesia in Bethleem (Miheia, 5,1-3), să ne străduim şi noi să fim făcători de pace şi de unitate, ca împlinitori ai rugăciunii Domnului Iisus Hristos ,,ca toţi să fie una’’ (Ioan 17,21), ceea ce înseamnă mai mare apropiere şi reconciliere între creştini …”, mai afirmă Patriarhul Daniel. Prin urmare harul divin, lumina, se află în toţi credincioşii (nu creştinii!), fie ei papistaşi, luterani, calvini, monofiziţi, uniaţi, armeni etc., minţiţi în faţă în numele “iubirii” despre lucruri fundamentale ale condiţiei lor soteriologice. Li s-a spus că şi ei sunt “biserici”, că sunt slujitori ai misiunii Bisericii lui Hristos, că sunt fraţi creştini cu ortodocşii şi altele asemenea, în general sugerându-li-se indirect falsa idee că ei nu se află în înşelare şi, prin urmare, nu trebuie să se întoarcă la Adevăr.
Numai în Adevăr putem avea o comuniune de rugăciune cu ei, cei care sunt străini, în afara Adevărului Hristos, străini de Tradiţia revelată a Bisericii celei Una. Dar tot în cartea Prorocului Miheia găsim pedeapsa cumplită a celor care nesocotesc învăţăturile Sfinţilor Părinţi, a celor care ,,grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor. Pentru aceasta aşa zice Domnul: Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire, de care nu veţi putea să vă feriţi grumazul vostru şi nu veţi mai călca mândri; căci vremurile sunt rele.
În vremea aceea veţi ajunge de batjocură şi vi se va cânta un cântec de jale“(Miheia2;3,4)

Patriarhul nu ar putea face nimic, fără complicitatea tacită a sinodului, a clerului nepăsator făţiş faţă de mântuirea turmei, dar şi a aproapelui căzut între tâlhari. Fariseismul, ipocrizia şi minciuna îşi fac locul în viaţa Bisericii, unde creştinii sunt înşelaţi şi minţiţi, chiar prin păstrarea tăcerii asupra tuturor problemelor care framântă lumea ortodoxă. ,,Să nu ne înşelăm. Există şi un dialog al falsităţii, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, ,,căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă “adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9)“ (Sfântul Iustin Popovici).

Nu este întâmplător faptul că Sfântul Porfirie i-a apărut de curând unui profesor grec căruia i-a spus că suntem cu adevărat singuri şi nu avem nici un prieten sincer alături de noi, în afară de ajutorul Sfinţilor şi al Maicii Domnului. Acelaşi lucru l-a susţinut şi Părintele Efrem Filotheitul din Arizona. Cât timp mai suntem dispuşi să înghițim atâta lașitate apostată tot ceea ce ni se prezintă, fără a reacționa, fiind încredințați că aşa aducem ,,închinare lui Dumnezeu”, uitându-ne la adevăr , dar îm­brăţişând în chip pătimaş minciuna? Minciuna, odata iniţiată ca sistem, cere dupa ea alte şi alte minciuni din ce în ce mai mari, mai ramificate şi mai nerusinate. Treptat ajungem să nu mai deosebim în noi înşine, decât cu mare greutate, adevărul de minciună. Se spun minciuni deoarece creştinii nedespătimiţi, cler si laici, se feresc de martiriu sau de mărturisirea Adevărului.
Sfânta Scriptură menţionează ferm:

,,Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură.
Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului.
Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic.
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine’’(Cartea înţelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah, Ecclesiasticul 4,27-30)

Dr. Gabriela Naghi

Comunicat

În legătură cu invitația Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, adresată Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de a participa, în perioada 25-27 februarie 2020, la întâlnirea fraternă de la Amman, Iordania,

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reiterat hotărârea sa nr. 3668, reluată în hotărârile nr. 9156/2018 și nr. 180/2019, și anume ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la o soluție, în problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a nu se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova.

De asemenea, Sfântul Sinod a precizat că este de acord cu acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu doar a unei părți), însă aceasta se poate realiza numai prin înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei și prin consens panortodox.

Iar, pentru a nu se interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar fi o Sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la respectiva întâlnire fraternă la care se vor discuta modalități de reconciliere și de restabilire a comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori, Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie reprezentată de Patriarhul României, ci de o delegație a Patriarhiei Române.

Această participare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirea fraternă de la Amman este motivată de faptul că toate Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor Canoane Ortodoxe”.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Precizări necesare

1.Sinodalii români se feresc ca de foc să spună lucrurilor pe nume şi nu pomenesc cuvântul cheie, adică ,,schismă’’, care defineşte exact starea în care au ajuns unii ierarhi prin recunoaşterea schismaticilor ucraineni şi prin întreruperea comuniunii euharistice de către Sfânta Biserică Ortodoxă Rusă. Pentru dânşii nu există nici vocabula ,,erezie’’. Cele două rele tulbură adânc Biserica lui Hristos.

2.Sinodalii de la Bucureşti vorbesc de autocefalia Sfintei Biserici Ortodoxe a Ucrainei. Despre ce autocefalie poate fi vorba când Biserică Ucraineană canonică nu o doreşte şi nu o cere, aceasta având o bună si canonică aşezare în Patriarhia Rusă? ,,Autocefalia’’ acordată schismaticilor epifano-filaretişti e lipsită de valoare din două motive: a) a fost acordată la cererea factorului politic, a fostului preşedinte Poroşenko şi b)  Bartolomeu din Constantinopol nu avea autoritatea să facă acest lucru, fiind căzut în erezie din 2016, de la sinodul tâlhăresc din Creta. În comunicat schismaticii sunt puşi, în mod viclean, pe picior de egalitate cu Sfânta Biserică Ortodoxă a Ucrainei, ceea ce e o mare elucubraţie.

3.Ni se spune că Bisericile Ortodoxe ar fi divizate în două tabere adverse: pro-Constantinopol şi pro-Moscova. Inexact. Divizarea s-a făcut între Biserica lui Hristos şi partea devenită schismatică, alcătuită din Bartolomeu, Teodor al Alexandriei, Ieronim al Greciei şi ceilalţi care s-au alăturat lor. Biserica nu se poate despărţi sau împărţi cu niciun chip, fiind Trupul tainic al Mântuitorului Iisus Hristos. Din Biserică se pot desprinde anumite facţiuni, care însă îşi pierd harul sfinţitor şi devin schismatice.

4.De ce se fereşte Patriarhul Daniel să participe? Pentru că ştie că această reuniune din Amman va fi un eşec, de care doreşte să se disocieze prin neparticipare. Se feresc până şi de denumirea de ,,Sinaxă a întâistătătorilor’’ pentru că aşa sunt comandamentele momentului. În acest caz, întâlnirea este din capul locului diluată şi lipsită autoritate. Pentru ca totuşi delegaţia română să se bucure de credibilitate, propun ca în ea să fie incluşi Ieromonahul Grigorie Sanda, Părinţii Claudiu Buză, Cosmin Tripon şi Ioan Ungureanu, ca unii care, prin nepomenire, apără Biserica Ortodoxă tocmai de schisme şi dezbinări (Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol). Evident că nimeni nu bagă în seamă această propunere, aşa încât să nu ne mirăm că vom avea parte de un eşec răsunător.

5.Aserţiunea precum că ,,Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor Canoane Ortodoxe” e o exprimare găunoasă, într-o limbă de lemn. E îmbucurător faptul că sinodalii bucureşteni îşi aduc aminte totuşi de Evanghelia lui Hristos şi de Sfintele Canoane Ortodoxe, pe care le-au dispreţuit şi călcat fără nicio reţinere. Să-şi fi adus aminte acum că au jurat să respecte Sfintele Canoane?

6.Am spus cu fiecare prilej că, înainte de toate, în Sfânta Biserică Ortodoxă trebuie rezolvată problema gravă a ereziilor şi a ereticilor, şi numai după aceea să se purceadă la vindecarea schismei. Ne facem că uităm de ereziile din Creta? Erezia naşte schismă, cum s-a văzut în anul 1054, cum bine vedem că se întâmplă şi acum. Cine mai speră că ereticii vor vindeca Biserica de plaga schismei?

Presbiter Ioviţa Vasile

---