Autor: iovita_vasile

Din vremea când diavolul şi îngerii săi au căzut din locaşurile cereşti, nu fac altceva decât să întoarcă pe oameni de pe calea mântuirii şi să-i piardă în adâncimile iadului. Întotdeauna când un suflet cade în mrejele lor, se bucură în chip diabolic. Când ereticii primelor secole ale existenţei Bisericii lui reuşeau să atragă făpturile lui Dumnezeu la rătăcirea lor, jubilau şi se bucurau de aceste isprăvi. Eretici vremurilor noastre, înregimentaţi în puzderia de secte, au ca scop al existenţei lor îngroşarea rândurilor, aducerea la pierzare a cât mai multe suflete din cele nestatornice. Este o luptă pe faţă împotriva lui Hristos şi a Bisericii noastre.

Sfântul Iustin Popovici vorbea de cele trei mari căderi consemnate în istoria omenirii, enumerându-i pe Adam, pe Iuda şi pe papa. Căderea lui Adam s-a răsfrânt asupra întregului neam omenesc, căci fiecare am avut păcatul strămoşesc asupra noastră, până la Taina Sfântului Botez. Papa ţine în rătăcire mai mult de un miliard de suflete, deşi învăţăturile lui sunt, evident, plăsmuite în străfundurile iadului. Căderea lui Iuda a avut drept consecinţă Răstignirea Mântuitorului Hristos.

Există şi în vremea noastră mari şi multe căderi. Orice păstor de suflete care cade în erezie sau schismă, se primejduieşte pe sine, dar şi pe păstoriţii lui. Avem din păcate nenumărate exemple de slujitori care au îmbrăţişat ecumenismul, cu tot cortegiul lui de erezii, apoi, consecinţă logică, au devenit şi schismaticii. Păcatul generează păcat.

Ultimul exemplu este cel al Mitropolitului Serafim al Pireului. După ce ani buni s-a opus ereziilor şi schismelor, având exemplare luări de poziţie, a cedat şi a slujit împreună cu cei căzuţi în schismă, care i-au pomenit pe schismaticii ucraineni, opintindu-se să la câştige acestora o legitimitate pe care n-o vor avea niciodată. Nu ştiu dacă s-au făcut presiuni asupra dânsului. Nici nu are importanţă. Dumnezeu cunoaşte inimile şi  gândurile fiecăruia.

Cine credeţi că jubilează gălăgios la această cădere în schismă a Mitropolitului? Schismaticii români. Cei care au părăsit Sfânta Biserică Ortodoxă Română şi, din afara ei, îşi împroaşcă veninul răutăţii. Cei care exultă, deoarece li s-a mai alăturat un suflet, şi nu unul oarecare. Exact ce spuneam la început. Fie sănătoşi mireanul Sava şi celălalt mirean, căruia am hotărât să nu-i mai pronunţ numele. Pentru noi, cazul Serafim al Pireului este închis. Ştim cu certitudine că Dumnezeu are mai mult de şapte mii de făpturi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pe aceştia-i va scoate la arătare la vremea potrivită.

Presbiter Ioviţa Vasile

Unul din subiectele pe care le abordează astăzi, 9 ianuarie 2020, agenția de îndoctrinare şi propagandă ecumenistă, aflată sub atenta coordonare a Patriarhului Daniel, Basilica.ro, este „Anul 2019 în 12 evenimente ortodoxe”.
Al patrulea „eveniment ortodox” semnalat în articol , se referă la vizita Papei Francisc în Romania. „Ulterior, lăcașul de cult (n.n.Catedrala Nationala) de pe Dealul Arsenalului avea să fie vizitat de Papa Francisc, aflat într-o vizită de trei zile în România.”

Întreb cu uimire pe Patriarhul BOR, cum a reușit să scape de sub ochiul vigilent al Prea Fericirii Voastre, o asemenea erezie? Venirea ereticului Francisc în România, îl considerați un EVENIMENT ORTODOX? În numele Sfintei Ortodoxii a venit Papa Francisc să beatifice șapte episcopi greco-catolici uciși în temnițele comuniste sau în afara lor , care au refuzat sa treacă la Ortodoxie? Să nu uitam că Securitatea a fost cea care a reușit atât să distrugă „Biserica” Greco-Catolică – nu și greco-catolicismul din Romania -, cât și să compromită Biserica Ortodoxă, printr-o serie de complicități din rândul clerului ortodox, trecând în contul ei crima.
Dar în temnițele comuniste și-au dat viața pentru Hristos, neam si țară, zeci de mii de Martiri, Mucenici și Mărturisitori din rândul clerului BOR și a celor mai aleși fii ai pământului nostru strămoșesc. Canonizarea lor nu a fost niciodată luată în discuție de sinodul BOR (nu vorbim despre canonizarea anunțată pentru nu se ştie când a Părintelui Arsenie Boca), iar Vaticanul beatifică episcopii greco-catolici, într-o țară majoritar ortodoxă, care s-a opus prin Sfinții Săi necanonizați, necunoscuți, tiraniei și ideologiei dictaturii satanice comunist-bolşevice.
Comunismul în ansamblu său, nu a fost incriminat pentru toate ororile și genocidul înfăptuit, la care a supus popoarele din estul Europei. La nivelul Uniunii Europene, cu greu s-a admis într-o declarație a Parlamentului European că Holodomorul – crimele în masă comise de sovietici în satele din Ucraina, prin înfometare – a fost genocid.

Patriarhul Daniel a făcut un exercițiu diplomatic de imagine și a dorit sa pară condescendent când i-a spus Papei că a acceptat ideea de a-l lăsa „să rostească rugăciunea Tatăl nostru în latină și să intoneze câteva cântări pascale catolice” în semn de „recunoștință” pentru „sprijinul simbolic” dat de Vatican construirii Catedralei Mântuirii (200.000 de euro, iar în anii 1999 şi 2002 Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar Patriarhului Teoctist pentru construirea Catedralei, în valoare de 200.000 de dolari americani) și fiindcă Papa îi sprijină pe „credincioșii ortodocși din Italia și alte țări, unde Biserica Romano-catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală”. Într-o țară care a ratat lustrația şi în care vechile structuri comunisto-bolsevice încă ocupă subteranele, în care în mod excepțional, regimul comunist a fost condamnat oficial, de la tribuna Parlamentului, papa Francisc a arătat cu degetul spre închisorile în care oamenii erau ucişi, pentru că nu voiau să abjure de la credința lor și nici să îşi trădeze umanitatea şi demnitatea, câştigând astfel simpatia maselor de romani prezenți.
Primirea entuziastă cu stegulețe făcută papei, lipsa de reacție a clerului şi a pleromei față de erezia propovăduită de ierarhii ecumenişti ai BOR, a demonstrat o dată în plus, că pleroma ortodoxă este pregătită pentru a se uni, într-un viitor nu prea îndepărtat cu papistaşii, sub conducerea liderului Noii Religii Mondiale.

Dr. Gabriela Naghi

Am aşteptat să treacă Sfintele Sărbători, pentru a ridica glasul spre apărarea fratelui întru slujirea lui Hristos.

Prin intermediul unui film, am urmărit modul în care Părintele Ioan Ungureanu şi vrednica Presbiteră, Doamna Violeta, au primit colindătorii de Naşterea Domnului. Într-un paraclis extrem de mic, debranşat de la reţeaua electrică, s-au săvârşit Sfintele Slujbe, apoi pe uliţă, în frig, i-au primit pe pruncii colindători, în vreme ce nababul Savu Teofan, călugărul cel ce a jurat că va trăi în sărăcie, petrecea în palatele mitropolitane din Iaşi, înconjurat de şleahta de ecumenişti, lipsiţi de coloană vertrebală. Am văzut, cu această ocazie, adăpostul modular în care îşi duce existenţa Părintele Ioan. Când l-a alungat din sfânta biserică şi din casa parohială, pe care le-a dăruit bolohanului, Savu şi-a frecat mâinile de bucurie, crezând că a scăpat de omul care a îndrăznit să-i pună oglinda în faţă şi să-i arate faţa schimonosită de erezie şi de răutate. S-a înşelat, pentru că în înşelare petrece de mulţi ani. N-a putut să stingă flacăra Dreptei Credinţe în Schit-Orăşani şi să pună în loc otrava ecumenismului.

În temeiul datoriei pe care a pus-o asupra noastră Dumnezeu, aceea de a rosti şi apăra Adevărul; ţinând seama de misiunea noastră preoţească de a făptui dreptatea; urmând Dumnezeieştilor cuvinte ,,Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit’’ (Pilde 31, 9); având libertatea şi datoria, date de Dumnezeu, de a ne ridica împotriva silniciilor, de orice fel, îndreptate împotriva fraţilor noştri, cerem călugărului Teofan Savu să plece neîntârziat din scaunul mitropolitan al Moldovei şi Bucovinei.

Îi reamintim că orice va întreprinde de acum înainte, îi va fi spre osândă. Îi spunem răspicat că s-a întinat cu păcatul ereziei şi nu mai este vrednic a se afla în fruntea Poporului lui Dumnezeu din Moldova. Ca un călcător al Sfintelor Canoane bisericeşti ce se află, nu mai are autoritatea de păstor al Poporului Dreptcredincios. Forţa brută a jandarmilor şi câinoşenia derbedeilor angajaţi să împiedice intrarea în biserică a credincioşilor din Schit-Orăşeni, nu-l vor apăra în ziua Judecăţii.

Celor care l-au nedreptăţit pe Părintele, primarului, magistraţilor şi celorlalte autorităţi le spun doar atât: Va veni vremea pentru fiecare să dăm socoteală în faţa lui Dumnezeu

Sărut mâna Părinte Ioan, cinste Doamnei Presbitere Violeta pentru modul în care se opun hidrei ecumeniste.

Presbiter Ioviţa Vasile

Trimiteți acest mesaj familiei și prietenilor dvs. La noi au încercat, dar am avut grijă să nu răspundem.
Oamenii au primit apeluri de la
tel: +375602605281,
tel: +37127913091,
tel: +37178565072,
tel: +56322553736,
tel: +37052529259,
tel: +255901130460
sau orice număr începând de la +371 +375 +381 si mai nou tel:+501 este Belize 

Tipii ăștia sună o singură dată și închid.
Dacă apelați înapoi, se poate copia lista dvs. de contacte în 3 sec și dacă aveți o informație despre bancă sau carte de credit pe telefonul dvs., acesta poate copia și acest lucru …
Codul +375 este pentru Belarus.
Codul +371 este pentru Latvia (Letonia).
+381 Serbia
+ 563 – Valparaiso
+ 370 – Vilnius
+ 255 – Tanzania
* Nu răspundeți!
* Nu apelați înapoi!
De asemenea, nu apăsați # 90 sau # 09 pe telefonul mobil când vi se solicită de către orice apelant.
Este un nou truc pe care teroriștii îl folosesc pentru a vă accesa cartela SIM, a efectua apeluri pe cheltuiala dvs. și vă încadrează ca pe un criminal.

Transmiteți urgent acest mesaj către cât mai mulți prieteni, pentru a opri orice intruziune

(text redactat de Poliţia Română)

Dumnezeu a descoperit oamenilor ceea ce le este necesar a cunoaşte pentru mântuire. A lăsat ca anumite lucruri să fie cunoscute de oamenii înşişi prin puterile cu care El i-a înzestrat. Oamenii sunt, prin excelenţă, fiinţe înclinate spre cât mai adâncă cunoaştere. Când tendinţa de cunoaştere a omului e îndreptată spre adevărurile mântuitoare, spre Dumnezeu Însuşi, aceasta este benefică şi dă sens vieţii. Există şi o cunoaştere pervertită, diabolică, cea a ştiinţei fără Dumnezeu. Ocultismul şi ezoterismul sunt căi de cunoaştere a lumii întunecate a demonilor şi cine străbate aceste căi se face slujitor al diavolului, adică vrăjmaş văzut al omului credincios. Teoria evoluţionistă a lui Darwin, cea care-L tăgăduieşte pe Dumnezeu drept Creator al omului şi al universului, este unul din multele exemple care arată cât de păgubitoare este acest gen de cunoaştere pentru sufletul omului. Sfântul Apostol Pavel îndemna pe Episcopul Timotei al Efesului, ne îndeamnă şi pe noi, să ne ferim de ,,vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la Credinţă’’ (I Timotei 6, 20-21).

            De cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu atârnă mântuirea omului, după cum Însuşi Mântuitorul lumii a spus: ,,Părinte a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu Adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis’’(Ioan 17, 1-3).

           Sfânta Credinţă Ortodoxă este singura cale de cunoaştere adevărată şi sigură. Întrebaţi orice om de ştiinţă şi vă va spune cele mai fanteziste lucruri despre viitorul şi sfârşitul veacului acestuia. Întrebaţi şi un budist sau un mahomedan şi veţi avea răspunsuri mincinoase. Credinţa Ortodoxă ne spune, în chip negreşelnic, despre toate evenimentele ce vor avea loc spre sfârşitul istoriei. De mii de ani istoria cea adevărată nu face altceva decât să confirme ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit nouă în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie a Bisericii. Ştiinţa adevărată pătrunde în taina creaţiei şi se uimeşte de înţelepciunea cu care au fost aduse toate din nefiinţă la existenţă, încât exclamă asemenea psalmistului din vremurile străvechi: ,,Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta’’(Psalmul 103, 25).

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Cel Care în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor’’.

          Mântuitorul a dat Bisericii darul mare al Sfântului Botez, prin care oamenii devin, din pruncia lor, mădulare ale Bisericii şi primesc ceea ce le este necesar pentru buna vieţuire şi pentru mântuire. Aserţiunea precum că pruncii nu trebuie botezaţi, nefiind conştienţi, este o învăţătură drăcească târzie, aparţinând anabaptiştilor. Fals! Biblia ne arată desluşit că tăierea împrejur a pruncilor, se făcea în ziua a opta după naştere: ,,Să vă tăiaţi împrejur, şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur  ziua a opta’’ (Facere 17, 11-12). Pedeapsa pentru neîmplinirea acestei Porunci era drastică: ,,Iar cel de parte bărbătească… care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu’’ (Facere 17, 14). Este limpede de înţeles că această poruncă trebuia împlinită de părinţii copilului.

Aşa e şi cu Sfântul Botez. Părinţii şi naşii copilului sunt datori să-l ducă în Sfânta Biserică, pentru a fi botezat de către preot. Că pruncii erau botezaţi dintru început de Biserică, ne-o mărturiseşte Sfânta Scriptură. Iată ce citim la Fapte (1, 4-5), porunca Mântuitorului dată Apostolilor: ,,Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile’’. Am accentuat expresia ,,făgăduinţa Tatălui’’. După Înălţarea Domnului la cer, a urmat Pogorârea Duhului Sfânt. Atunci Sfântul Petru a spus: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru’’ (Fapte 2, 38-39). Aşadar, şi copiilor a fost dată făgăduinţa că vor fi botezaţi, nu când vor ajunge maturi, ci ,,nu mult după aceste zile’’, adică atunci când s-au botezat părinţii lor. Urmarea a fost aceasta: ,,Cei care au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune’’ (Fapte 2, 41-42). ,,Trei mii de suflete’’ înseamnă copii, maturi, bătrâni, de diferite vârste. Aceştia au alcătuit începutul Bisericii lui Hristos. Biserica din Ierusalim este mama tuturor Bisericilor. Aceasta este învăţătura despre Botezul copiilor. Înţelegem acum că greşesc de moarte aceia care mint, spunând că pruncii nu trebuie botezaţi.

Pr. Ioviţa Vasile

Unul din vicleşugurile diavolului şi al slujitorilor săi dintre oameni este acela de a învinui pe cei drepţi pentru fărădelegile pe care ei înşişi le comit. Aşa s-a întâmplat în vremea sângerosului împărat păgân Diocleţian (285-305). Acesta a călătorit prin imperiu şi când a ajuns în cetatea Nicomidiei, a poruncit ca slujitorul lui Hristos, Episcopul acesteia, Teopempt, să fie adus înaintea sa. Mărturia slujitorului bisericesc a fost aceasta: ,,Nu sunt dumnezei acei idoli de argint, de aur, de lemn sau de piatră, cărora tu te închini, pentru că nu pot nici să sufle, nici să grăiască, nici să facă ceva bine sau rău. Dumnezeul Cel ceresc, Atotputernicul, a făcut cerul pământul şi marea, precum şi toate cele ce sunt într-însele’’.Vorbind fără frică în faţa tiranului, Sfântul Teopempt a arătat puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu, căci aruncându-se într-un cuptor cu foc încins, a petrecut acolo fără vătămare. Când au venit ostaşii ca să cerceteze cuptorul, l-au găsit pe Sfânt cântând şi binecuvântând pe Dumnezeu.

          Împăratul l-a acuzat pe Sfântul lui Dumnezeu de vrăjitorie, cu alte cuvinte a aruncat asupra lui păcate şi fărădelegi pe care el însuşi, şi supuşii lui păgâni le făptuiau. Şi pentru a întări acuza nedreaptă, a poruncit să fie adus un vrăjitor renumit, ca să risipească ceea ce în chip mincinos, numea el farmece şi vrăjitorii. Aşa a ajuns vrăjitorul Teona în faţa Sfântului. Toate meşteşugirile lui drăceşti însă s-au arătat neputincioase, Sfântul Teopempt le-a biruit cu puterea Credinţei în Domnul Iisus. Văzând Credinţa şi neclintirea Sfântului, Teona s-a lepădat de slujirea diavolească, a crezut în Mântuitorul şi a fost botezat în temniţă.

          După multe chinuri la care a fost supus, Sfântul Teopempt a fost osândit la moarte, ceea ce nu l-a întristat, ci l-a umplut de o nespusă bucurie, căci înainte a rostit această rugăciune: ,,Binecuvântat este Dumnezeu  şi Tatăl Domnului Iisus Hristos, care m-a învrednicit să ajung această zi, pe care în toată vremea o doream; deci mă rog Ţie, Doamne, pomeneşte-mă în acest ceas’’. Acestea zicând, s-a plecat în pace şi i s-a tăiat capul.

           Sfântul Teona, a fost aruncat într-o groapă şi acoperit cu pământ, apoi au purtat cai deasupra sa. Astfel a trecut în ceata Sfinţilor. Pentru rugăciunile Sfinţilor Teopempt şi Teona, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie, Ed Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 88-92).

          Astăzi esteajunul Botezului Domnului, zi de post.

Presbiter Ioviţa Vasile

Să nu cădem în greşeala de a ne pune mari speranţe în ea. În momentul de faţă, nici nu se ştie dacă va avea loc, deoarece numai IPS Rostislav al Cehiei şi Slovaciei şi-a anunţat participarea. Ceilalţi stau în aşteptare, chibzuind cum ar fi mai bine pentru ei (nu pentru Biserică!), şi aşteptând directivele mai-marilor lor. În privinţa acestei întâlniri, sunt de făcut câteva observaţii.

1.Patriarhul Teofilos al Ierusalimului nu avea căderea de a convoca această întâlnire din două motive: a urcat pe tronul patriarhal prin uzurpare, deoarece Patriarhul legitim, Irineu, a fost înlăturat şi întemniţat abuziv; a participat la sinodul II tâlhăresc din Creta, aprobând ereziile acestuia. Până nu-şi va schimba poziţia faţă de rătăcirile ecumeniste pe care le-a îmbrăţiştat, nu are dreptul, ca eretic, să hotărască calea de urmat.

2. Am spus-o şi cu alt prilej, Biserica trebuie să rezolve întâi problema extrem de grea cu care se confruntă, aceea a ereziilor cretane, şi, în general a tuturor ereziilor ecumeniste. Nu este firesc ca aceia care au îmbrăţişat erezia să hotărască pentru Biserică, nearătând niciun semn de pocăinţă.

3. Nu-l văd pe pseudo-patriarhul Constantinopolului mergând în Iordania ca să-şi pună cenuşă în cap şi, cu condeiul în mână, să anuleze autocefalia acordată schismaticilor ucraineni, să înlăture schisma şi să aducă pacea în Biserică. El poartă tara teribilă a ereziilor din Creta. Adăugăm la aceasta schisma pe care a provocat-o cu vădită intenţie şi răutate. S-a văzut limpede că Bartolomeu e instrumental docil al americanilor, iar cu aceştia nu-i de glumit.

4. Se vorbeşte de frecvent de ,,schisma ucraineană’’. Schisma nu e numai ucraineană, e şi constantinopolitană, şi alexandrină, şi ateniană, deoarece aceşti întâistătători se găsesc în stare de schismă, în raport cu Biserica lui Hristos.

5. S-a vorbit mult despre dreptul de a convoca un Sinod sau o Sinaxă. Este mai uşor de spus cine nu are acest drept: ereticii şi schismaticii aflaţi pe scaunele episcopale. Când Biserica se confruntă cu ereziile şi este lovită de schismă, orice episcop canonic şi dreptcredincios poate convoca un Sinod, cum s-a văzut şi din iniţiativa celor patru mitropoliţi greci. Pseudo-patriarhul Bartolomeu nu mai are acest drept, din motivele arătate mai sus, şi-atunci Biserica trebuie să aştepte dispariţia fizică a acestuia şi alegerea unui Patriarh vrednic?

Cele ce am scris până acum sunt consideraţii omeneşti, personale, supuse greşelilor. Să nu-L înlăturăm pe Dumnezeu din această ecuaţie, pentru că în Atotştiinţa Sa se află soluţia vindecării rănilor de pe trupul Bisericii.

Presbiter Ioviţa Vasile

Rugăciunea întâia de binecuvântare

Domnul să te ierte.
Domnul să te audă.
Domnul să te vadă.
Domnul să te iubească.
Domnul să te însoţească.
Domnul să te apere.
Domnul să te călăuzească.
Domnul să te mângâie.
Domnul să te ajute.
Domnul să te apere de vrăjmaşi.
Domnul să-i îmblânzească.
Domnul să-ţi moaie inima.
Domnul să te facă să nu ţii minte răul.
Domnul să te ajute să nu faci rău.
Domnul să te călăuzească să faci binele.
Domnul să te facă milostiv.
Domnul să-ţi dea putere să ierţi.
Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.

Rugăciunea a doua de binecuvântare a credincioşilor

Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,
Domnul să vă ajute,
Domnul să vă miluiască,
Domnul să vă păzească de tot răul,

Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,
Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate
şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.

Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!

Să ne întâlnim la poarta raiului.

Troparul Praznicului Tăierii împrejur

Cel ce şezi pe scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a te naşte pe pământ din Fecioara, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă sfatului Tău celui preabun; slavă rânduielii Tale; slavă smereniei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Condacul Praznicului Tăierii împrejur

Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşalele muritorilor. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi Dumnezeiescul preot al lui Hristos, Vasile, se bucură întru cei de sus.

Troparul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare

În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai arătat şi în obiceiurile oamenilor ai pus rânduială. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare

Arătatu-te-ai temei neclintit al Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nestricată, pecetluind-o cu dogmele tale, Vasile Cuvioase, grăitorule de cele cereşti.

Dragi români dreptcredincioşi,

Dumnezeiescu Praznic să vă umple inimile şi casele de alese bucurii duhovniceşti. Anul nou, care începe peste puţine ore, să vă apropie de Împărăţia lui Dumnezeu, în care să domniţi cu Hristos în veşnicie.

Presbiter Ioviţa Vasile

Înaltpreasfinția Voastră,

Noi, monahii Gurie, Isihie si Modest, foști viețuitori ai mănăstirilor Frăsinei și Pătrunsa din Eparhia Râmnicului, actualmente trăitori ai vieții pustnicești, prin prezenta vă comunicăm următoarele:

În luna Iunie 2016, a avut loc în Insula Creta un „sinod” numit de către organizatori, „Sfântul și Marele Sinod”. Cu această ocazie în mediul ortodox au apărut intense frământări și neliniști generate de documentele ratificate în cadrul acestei adunări: alocuțiuni teologice critice ale unor distinși părinti și teologi ai Bisericii (Pr. Prof. Theodoros Zisis, Prof. Dimitrios Tselenghidis, Mitr. Serafim de Pireu, Mitr. Athanasie De Limassol, Arhiep. Longhin de Bănceni și mulți alții); diverse coferințe și sinaxe care au dezbătut documentele (conferința „Sfântul și Marele Sinod – mare pregătire fără rezultate” ținută în sala Melina Mercuri a stadionului „Pace si prietenie” din Pireu – Grecia, Sinaxa Națională Antiecumenistă de la Botoșani din 18 iunie 2017 cu peste o mie de participanți, conferința de la Tesalonic „Ortodoxia și Kolymbari, 2 ani mai târziu” la doi ani de la sinod cu cinci sute de participanți, prezidată de părintele Theodoros Zisis cu peste două milioane de vizualizări în mediul online, Sinaxa de la Botoșani din 1 mai 2019 și altele); precum și întreruperi de pomenire (comuniune) efectuate de mulți preoți, monahi și mireni în România, Republica Moldova, Grecia și alte țări.

Toate aceste aspecte au generat în sufletul nostru neliniștea cea bună, determinându-ne să citim, să analizăm și să confruntăm cu textele Sfinților Părinți aceste documente aprobate în Creta. Am lecturat: „Sfântul Maxim Mărturisitorul Mediator între Răsărit și Apus” scrisă de Jean Claude Larchet, „Opere vol.1 si 2” – Sfântul Marcu Evghenicul, Mitropolitul Efesului, „Biserica Ortodoxă și Ecumenismul” de Sfântul Iustin Popovici, „Ortodoxia si ecumenismul” scrisă de arhimandriții Serafim Alexiev și Serghie Jazadjiev, „Ecumenismul fără Mască” scrisă de Arhimandrit Haralambie D. Vasilopoulos, „Dreapta Credință în Scrierile Sfinților Părinți ” – editura Sophia 2006, „Apostazia și antihristul” după Învățăturile Sfinților Părinți ­ editura Egumenita, „Marșul distrugătorului” – editura Credința Strămoșască, „Stareții despre vremurile din urmă”, „Străjerii Ortodoxiei ” – Arhimandrit Vasilios Papadakis, „Biserica si noile erezii” de Arhimandrit Justin Pârvu, „Singur Ortodoxia” de arhimandrit Arsenie Papacioc, „Pidalionul”- Mănăstirea Petru Vodă, „Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii” Arhidiacon Prof. Doctor Ioan N. Floca; Am urmărit prelegerile teologilor menționați mai înainte care au dus critică documentelor din Creta.

Confruntând hotărârile din Creta cu textele acestor scrieri menționate am constatat o multitudine de abateri canonice și doctrinare dintre care amintim:

– a fost anulată sinodalitatea ortodoxă prin excluderea episcopilor de la participarea la sinod și de la votarea în cadrul său;

– nu a realizat unitatea organică cu celelalte sinoade prin faptul că nu s-au recunoscut dintru început toate sinoadele precedente și nu s-a întărit Credința Ortodoxă statornicită la acestea;

– a anulat hotărâri dogmatice și canonice ale Sinoadelor Ecumenice;

– a recurs la manipulări și presiuni fără precedent în ceea ce privește ordinea de zi și practicile sale;

– nu urmează Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una;

– a legiferat oficial și sinodal panerezia ecumensimului;

– a recunoscut sinodal participarea Bisericii Ortodoxe în așa-numitul „Consiliul Mondial al Bisericilor” și a întărit scopul acestuia de realizare a „unității creștine”;

– a acordat statut bisericesc ereziilor, acceptându-se că papismul, monofiziții precum și ceilalți eretici din „CMB” sunt „biserici”, iar nu erezii;

– a anulat articolul din Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan (Crezul), care specifică „Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică” prin recunoașterea ereziilor ca „biserici”;

– a recunoscut „CMB” și a acceptat documentul eretic „Declarația de la Toronto” ce reprezintă constituția „CMB-ului”;

– a promovat „teologia” post-patristică prin concepte şi idei străine Ortodoxiei;

– a trecut cu vederea și a ignorat rolul clerului inferior și al mirenilor și nu a exprimat experiența în Duhul Sfânt a trupului eclezial;

– nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, ci dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale;

– a introdus practici străine Ortodoxiei: căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu;

Prin temeiul celor spuse mai sus, respingem cu toată tăria Sinodul din Creta și îl considerăm în rândul sinoadelor tâlhărești sau eretice din istoria Bisericii. Hotărârile acestui „sinod” au fost semnate de întreaga delegație de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, participantă la sinod precum și de întreaga ierarhie în cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii noastre din toamna anului 2016. Până la momentul de față asemenea tuturor ierarhilor BOR și Înaltpreasfinția Voastră nu v-ați dezis de acest sinod eretic, din contră, prin publicitatea pozitivă pe care ați făcut-o acestuia, promovați și contribuiți la generalizarea panereziei ecumenismului în Eparhia Râmnicului, aceasta reprezentând „propovăduirea ereziei și învățarea ei cu capul descoperit în Biserică” după cum spune canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol.

„Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Deci, tot pomul care nu face roadă bună, se taie și în foc se aruncă. Pentru aceea, din roada lor îi veți cunoaște pe dânșii. Nu tot cel ce Îmi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela ce face voia Tatălui Meu care este in Ceruri” (Matei: 7,18-21)

Printre astfel de roade rele menționăm:

– binecuvântarea pe care ați dat-o exarhilor eparhiei de a călători în Italia și de a sluji în comun cu „clericii” romano-catolici în orașul Bari la sfârșitul anului 2016. Până în momentul de față ați încălcat canoanele apostolice (10, 45, 46, 64) și alte canoane care prevăd caterisirea în astfel de situații, acești părinți nefiind caterisiți conform prevederilor canonice, unul dintre aceștia fiind în continuare starețul unei mănăstiri.

– ați recurs la prigonirea și „caterisirea” viețuitorilor Mănăstirii Lacul Frumos care pe baza hotărârilor Sinoadelor au aplicat canonic întreruperea pomenirii Înaltpreasfinției Voastre pentru adeziunea pe care ați făcut-o la deciziile eretice din Creta.

În urma celor menționate, cu frica lui Dumnezeu și cu durere în suflet vă anunțăm că începând de astăzi, pe baza canoanelor 31 Apostolic și 15 de la Sinodul I-II Constantinopol, am recurs la întreruperea pomenirii Înaltpreasfinției Voastre prin neparticiparea la slujbele unde sunteți  pomenit. Vă aducem la cunoștință că nu suntem singuri în acest cuget și, în viitorul apropiat, urmează și alți călugări să întreprindă același demers. Această hotărâre a noastră rămâne valabilă până ce vă veți dezice de ecumenism și de sinodul eretic din Creta.

Din toată inima vă rugăm să respingeți și să condamnați „sinodul” și erezia ecumenismului în vederea restabilirii păcii în Biserică spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Amin.

Înaltpreasfinției Sale, Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

Gurie Monahul,

Isihie Monahul și

Modest Monahul

30.12.2019

Pomenirea Sf. Mucenițe Anisia fecioara,

Sf. Cuv. Teodora din Cezareea și

Sf. Cuv. Leon Arhim.

(Preluare de pe blogul Ortodoxia Mrturisitoare)

Erezia care îmbolnăveşte treptat madularele Bisericii Ortodoxe. Dupa trădarea Bisericii Locale a Greciei, condusă de Arhiepiscopul Ieronim, trădarea PatriarhuluTeodor a împărţit Ortodoxia şi a scos in evidenţă o dată în plus aspiraţiile conducătorului Fanarului de a deveni un „papă”ortodox, situaţie inacceptabilă pentru conducatorii tuturor Bisericilor Locale. Din cauza păcatelor, îndeosebi a slavei deşarte şi a negrijii noastre, a tuturor, Dumnezeu a retras Pacea Sa.

Ce vor face mai marii Bisericilor Ortodoxe? Rămâne ca anul 2020 să fie anul hotărâtor, an în care Întâistătătorii Bisericilor Locale vor decide dacă aleg Ortodoxia sau erezia. Cuvintele Sfântului Ierarh Grigorie Teologul (de Nazianz) sunt în veșnicie călăuze pentru tot creștinul iubitor de Hristos, trezvitor luptător pentru Adevăr şi atenţionare pentru episcopii veacurilor.

*”Se pare că nicicând nu v-aţi gândit ce înseamnă să călăuzeşti pe alţii duhovniceşte – să săvârşeşti Sfânta Liturghie, să hirotoniseşti preoti, să porţi grijă de Dreapta Credinţă a creştinilor. Şi, de poftiţi s-auziţi toate câte le am în inimă, ascultaţi şi cuvântul acesta: eram dezamăgit de ceilalţi preoţi. Îmi văzuseră ochii o sumedenie de nelegiuiri. Unde sunt preoţii noştri cei cinstiţi şi curaţi cu inima? Ca muştele fug şi se îmbrâncesc în Sfântul Altar. Unul pentru slavă, altul pentru bani, al treilea ca să-şi ascundă pornirile. Unde au învăţat să păstorească? Când au trăit în nevoinţă? S-au facut toţi neguţători de Hristos şi şarlatani.
Nu ştiu, fraţii mei… însă preotul nu-i oricine. Trebuie sa fie încercat duhovniceşte.
Întru toate să fie pildă. Să-şi biruiasca patimile. Departe de bani! Păcatul să-l înfricoşeze. De virtuţi să se îngrijească zi şi noapte. Să urce treaptă cu treaptă, să nu se oprească. Să nu se măsoare pe el însuşi privind la cei din jur, ci la Dumnezeu Însuşi. Datoria lui nu-i doar să-i ţină pe creştini în biserică. Trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă ca aceştia să sporească duhovniceşte. Să-i pregătească şi să li-L aducă între ei pe Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Nici mai mult, nici mai puţin: trebuie să poarte grijă să se facă toţi dumnezei, să se desfete de fericirea dumnezeiască. Câţi din preoţii noştri fac acestea? Şi totuşi, spre aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu: spre a-i ridica pe oameni din stricăciune şi spre a-i îndumnezei.
Greu vă pare cuvântul… însă aşa este, fraţii mei! Şi preotul este împreună lucrător la această mare lucrare. Cea mai de seamă, căci se îngrijeşte de lucrul cel mai de seamă – îndumnezeirea omului. Şi cea mai anevoie, căci se luptă cu patimile omului şi cu diavolii. Din fericire însă, Sfântul Duh este necontenit de faţă, întărindu-l pe preot şi, în cele din urmă, făcându-l în stare să fie pe măsura lucrării la care este chemat… Cu toate acestea, preoţia nu încetează a fi o slujire mare şi greu de purtat!
Atunci, de ce te temi, Grigorie? De războiul nostru. De vrăjmaşii ce-s înăuntrul Bisericii, pe care nu-i vezi. Ce par prieteni şi ortodocşi, însă sfâşie Biserica, batjocoresc şi schimbă învăţătura ei.”

*Stelianos Papadopoulos,“VULTURUL RANIT – Viata Sfantului Grigorie Teologul”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2002.

Dr. Gabriela Naghi

Sfârşitul anului a venit cu o veste întristătoare pentru ortodocşii din lumea întreagă. Odată cu anunţul Bisericii Ortodoxe Ruse privind întreruperea comuniunii euharistice cu pseudo-patriarhul Teodor al Alexandriei şi cu toţi care-l urmează, schisma a devenit efectivă şi, se pare, ireversibilă. E greu de crezut că un pseudo-patriarh, înscăunat de vrăjmaşii Bisericii tocmai pentru a provoca schisma, va face drum întors, se va pocăi şi va reveni în Biserica lui Hristos. Aşadar Teodor din Alexandria a jucat teatral rolul de patriarh, iar când a venit vremea, a lovit cu brutalitate în Ortodoxie. Mă gândesc că acesta nu poate fi decât om necredincios, care însă a mimat credinţa în Hristos Mântuitorul, aşteptând momentul prielnic pentru a-şi arăta adevărata faţă. Se vede cu limpezime că de Dumnezeu nu se teme şi de oameni nu se ruşinează. În acest circumstanţe triste, e bine să ştim următoarele:

1.Pseudo-patriarhul se află în schismă nu numai cu Sfânta Biserică Ortodoxă Rusă, ci cu întreaga Biserică a Mântuitorului Hristos. Prin urmare, orice ortodox de bună credinţă – cleric sau mirean – să socotească de acum înainte că a întrerupt comuniunea euharistică cu ereticul şi schismaticul Teodor din Alexandria şi cu cei care-l susţin în pornirile sale nebuneşti.

2.Cei care, la vremea cuvenită, s-au îngrădit de erezie prin nepomenirea ierarhilor eretici, s-au îngrădit şi de schismatici şi la dreapta judecata nu vor purta povara teribilă a acestor două păcate. Să nu uităm că schisma este un păcat de o gravitate extremă, care nu se iartă prin pocăinţă, şi nici chiar prin mucenicie.

3.Credincioşi îngrădiţi au datoria de a-şi arăta ataşamentul faţă de Sfânta Biserică Ortodoxă Rusă, de ÎPS Sa Onufrie al Ucrainei şi a înfiera acţiunile anti-bisericeşti ale aventurierului Epifanie Dumenko şi ale celor de un cuget cu el.

4. Surprinde în mod neplăcut lipsa de reacţie, clară şi fermă, a ierarhilor celorlalte Biserici Ortodoxe locale. Indirect, aceştia îi încurajează pe schismatici, aflaţi într-o criză de legitimitate fără ieşire. Până acum doar ÎPS Sava al Poloniei s-a exprimat fără echivoc împotriva schismaticilor şi a anunţat că nu se va alătura acestora.

5.Când ierarhii aşezaţi în jilţurile episcopale nu-şi împlinesc datoriile fireşti, Poporul Ortodox al lui Dumnezeu are menirea de a se ridica împotriva ereziilor şi schismelor cu care se confruntă Sfânta Ortodoxie.

6.Credincioşii Bisericii Ortodoxe Române sunt datori în faţa lui Dumnezeu să-şi arate dezaprobarea faţă de  schismatici şi să ceară Sinodului de la Bucureşti să nu se alăture lor, caz în care ar deveni şi ei schismatici.

7.Să nu încetăm a ne ruga pentru pentru ca Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică de peste toată faţa pământului, să fie păzită de silniciile păgânilor deghizaţi în ierarhi şi, mai ales, să nu uităm preasfintele cuvinte ale Mântuitorului care ne spun că oricât s-ar opinti porţile iadului, Biserica va ieşi birutitoare. Aşadar, ducem o luptă – lupta cea bună – al cărei deznodământ îl cunoaştem dinainte. Vino, Doamne Iisuse Hristoase.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Glas din Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela plângea pe fiii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt’’(Ieremia 31, 15; Matei 2, 18). Astfel a proorocit Sfântul Prooroc Ieremia nenorocirea ce s-a abătut asupra unei naţiuni întregi, datorită pornirilor demenţiale ale lui Irod.

            Când magii Răsăritului au venit la Ierusalim, din imbold Dumnezeiesc, au întrebat de-a dreptul: ,,Unde este Regele iudeilor, Cel Care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui’’.Ne spune cuvântul Sfântului Evanghelist Matei că Irod s-a tulburat, la fel şi iudeii.  Neliniştea lui Irod venea din faptul că îşi închipuia, în obsesiile sale bolnăvicioase, că Acela care era numit Regele iudeilor, Pruncul Iisus, îi va uzurpa tronul. Îngrijorarea lui Irod n-avea nici un temei. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că, peste ani, a existat un moment când iudeii au vrut să vină la Mântuitorul să-L facă rege cu sila, şi-atunci Domnul Iisus S-a retras în munte pentru a nu fi găsit (Ioan 6, 15).

             Irod chemat pe magi şi a aflat vremea când li s-a arătat steaua, care coincidea cu vremea Naşterii. Trecuse un an de la Naşterea Domnului. Planul diabolic pe care l-a urzit a fost acela de a porunci uciderea tuturor pruncilor mai mici de doi ani, crezând că între ei va fi, fără îndoială, şi Dumnezeiescul Prunc. A aflat de la arhierei şi cărturari locul Naşterii. Cu viclenia proprie tuturor tiranilor, Irod le-a cerut magilor să cerceteze şi să găsească Pruncul şi să vină să-i dea de ştire, pentru că – zicea el –  vrea se închine lui Iisus. Dumnezeu i-a făcut pe magi să ignore cererea lui Irod, şi ei s-au întors pe cale ocolită în ţara lor. Văzându-şi aşteptările înşelate, tiranul a dat diavoleasca poruncă şi slujbaşii săi au împlinit-o. Betleemul şi ţinuturile sale au fost însângerate şi scufundate în durere: patrusprezece mii de prunci au fost ucişi pentru că un rege dement s-a temut pentru tronul său. Cei din stirpea lui Irod se străduiesc să ne convingă că era cu neputinţă să fie atâţia prunci în acele ţinuturi. Tradiţia Bisericii a consemnat negreşelnic amploarea crimelor acelui tiran sângeros.

            Dumnezeu n-a lăsat nepedepsită fărădelegea regelui. Sfântul Teofilact istoriseşte că Irod a ajuns într-o stare teribilă: ,,Cuprins fiind de lingoare şi de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul şi de alte boli ascunse, rău şi-a lepădat ticălosul său suflet’’,ceea ce ar trebui să fie învăţătură de minte şi pentru tiranii paranoici ai vremurilor noastre, care batjocoresc, în chipul cel mai josnic, popoare întregi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie,  Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 559-563)

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Vă vor scoate din sinagogi şi vine vremea ca tot celui care vă va ucide să i se pară că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi aceasta vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine’’ (Ioan 16, 2-3). Astfel a proorocit Mântuitorul nostru Iisus Hristos înainte de Sfintele Sale Patimi.

          Astăzi Biserica lui Hristos îl pomeneşte pe Sfântul Arhidiacon şi Mucenic Ştefan. Sfânta Scriptură ni-l înfăţişează ca fiind ,,bărbat plin de Credinţă şi de Duh Sfânt’’(Fapte 6, 5), de aceea Sfinţii Apostoli şi-au pus mâinile peste el şi, prin rugăciune, l-au hirotnit în treapta diaconiei, alături de ceilalţi diaconi.

          Iudeii cei necredincioşi şi îndărătnici n-au suferit dreptatea acestui slujitor al Lui Hristos şi pentru că n-au găsit nimic cu care să-l învinovăţească, au căutat nişte bărbaţi netrebnici şi i-au pus să aducă mărturie mincinoasă împotriva Sfântului: ,,L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu’’(Fapte 6, 11). L-au luat cu sila şi l-au dus în sinedriu, dar Sfântul Ştefan nu s-a înfricoşat, a ţinut în faţa lor un cuvânt aspru de învinuire, ceea ce i-a făcut pe iudei să fiarbă de mânie şi să-l scoată afară din cetate. Apropiindu-se ceasul pătimirii sale, Sfântul a mărturisit: ,,Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!’’ (Fapte 7, 56). Furia iudeilor n-a încetat o clipă, de aceea s-au strâns în jurul lui şi au început să arunce cu pietre în el. Atunci Sfântul şi-a adus aminte de porunca Învăţătorului său, Domnul nostru Iisus Hristos: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi’’(Matei 5, 44-45). Iudeii îl potopeau cu lovituri de pietre, însă Sfântul Ştefan s-a rugat, spunând: ,,Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!’’Pentru cei care-l urau şi-l ucideau s-a rugat asemenea Învăţătorului Iisus, când Se afla pe Cruce: ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta’’,şi în clipa următoare a adormit, adică a trecut din viaţa aceasta la Domnul şi Mântuitorul nostru.

          Aşa au înţeles iudeii să răsplătească pe binefăcătorul lor. Pentru rugăciunile Sfântului Arhidiacon şi Mucenic Ştefan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte Sfânta Ta Biserică, cea de la o margine a pământului până la cealaltă.

Presbiter Ioviţa Vasile