Autor: iovita_vasile

LUNA IANUARIE

Ziua a 6-a

Botezul Domnului. Arătarea Preasfintei Treimi

Sf. Mucenic Roman; Cuviosul Teofan Zăvorâtul

          ,,Cel Care în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor’’.

        ÂMântuitorul a dat Bisericii darul mare al Sfântului Botez, prin care oamenii devin, din pruncia lor, mădulare ale Bisericii ÅŸi primesc ceea ce le este necesar pentru buna vieÅ£uire ÅŸi pentru mântuire. AserÅ£iunea precum că pruncii nu trebuie botezaÅ£i, nefiind conÅŸtienÅ£i, este o învăţătură drăcească târzie, aparÅ£inând anabaptiÅŸtilor. Fals! Biblia ne arată desluÅŸit că tăierea împrejur a pruncilor, se făcea în ziua a opta după naÅŸtere: ,,Să vă tăiaÅ£i împrejur, ÅŸi acesta va fi semnul legământului dintre Mine ÅŸi voi. ÃŽn neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur  ziua a opta’’(Facere 17, 11-12). Pedeapsa pentru neîmplinirea acestei Porunci era drastică: ,,Iar cel de parte bărbătească… care nu se va tăia împrejur în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu’’(Facere 17, 14). Este limpede de înÅ£eles că această poruncă trebuia împlinită de părinÅ£ii copilului.

Aşa e şi cu Sfântul Botez. Părinţii şi naşii copilului sunt datori să-l ducă în Sfânta Biserică, pentru a fi botezat de către preot. Că pruncii erau botezaţi dintru început de Biserică, ne-o mărturiseşte Sfânta Scriptură. Iată ce citim la Fapte (1, 4-5), porunca Mântuitorului dată Apostolilor: ,,Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile’’.Am accentuat expresia ,,făgăduinţa Tatălui’’. După Înălţarea Domnului la cer, a urmat Pogorârea Duhului Sfânt. Atunci Sfântul Petru a spus: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru’’(Fapte 2, 38-39). Aşadar, şi copiilor a fost dată făgăduinţa că vor fi botezaţi, nu când vor ajunge maturi, ci ,,nu mult după aceste zile’’, adică atunci când s-au botezat părinţii lor. Urmarea a fost aceasta: ,,Cei care au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune’’(Fapte 2, 41-42). ,,Trei mii de suflete’’ înseamnă copii, maturi, bătrâni, de diferite vârste. Aceştia au alcătuit începutul Bisericii lui Hristos. Biserica din Ierusalim este mama tuturor Bisericilor. Aceasta este învăţătura despre Botezul copiilor. Înţelegem acum că greşesc de moarte aceia care mint, spunând că pruncii nu trebuie botezaţi.

 

Pr. Ioviţa Vasile

Precum aţi putut constata, în ultima vreme suntem asaltaţi de diverse persoane cu intenţii ascunse şi neoneste, care încearcă în multe feluri să inducă între noi o stare de confuzie. Este o acţiune concertată, plasmuită în unghere obscure, scopul ei fiind acela de a dezbina şi a semăna neîncredere şi-n rândul credincioşilor noştri. În aceste împrejurări, vă rog pe toţi să rămâneţi statornici în a păstra şi a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă, aşa cum am stabilit în întâlnirile de anul trecut. Când avem oarecari nelămuriri, să ne consultăm cu fraţii, căci avem această posibilitate. Fiecare avem datoria sfântă de a-i primi pe credincioşii care ne caută şi a le împlini trebuinţele duhovniceşti. Aţi constata şi Sfinţiile Voastre că, în ultima vreme, sunt din ce în ce mai mulţi cei care străbat sute de kilometri pentru a ajunge la slujitorii care s-au îngrădit de cancerul ereziei ecumeniste. Ne-au alungat ei din bisericile înălţate cu truda credincioşilor, dar n-au cum să ne îndepărteze de Biserica lui Hristos, ale cărei mădulare nevrednice suntem. Ei, ca eretici, sunt în afara Sfintei Biserici Ortodoxe şi zadarnic se chinuiesc să demonstreze că ar avea oarecare legitimitate. Şi-au pierdut-o, deoarece între Biserică şi erezie există o incompatibilitate de neînlăturat.

Vă îmbrăţişez cu dragoste în Hristos Domnul şi Mântuitorul, aşteptând să ne revedem în curând.

 

 ÃŽN ATENÅ¢IA CREDINCIOÅžILOR CARE S-AU ÃŽNGRÄ‚DIT DE EREZIA ECUMENISTÄ‚

Nu vă luaţi după zvonurile lansate de fraţii mincinoşi şi de vrăjmaşii Sfintei Biserici. Vă cerem iertare pentru situaţia creată. Din păcate, nu avem posibilitatea de a opri infiltrarea acestor indivizi de rea credinţă, care vor dezbinarea pe fondul unei confuzii generalizate. Orice-ar face ei, noi rămânem statornici şi ne respectăm jurământul depus înainte de hirotonie. Aveţi încredere în Părinţii pe care-i cunoaşteţi, recomandaţi-i şi celorlalţi credincioşi dornici de mântuire. Noi suntem la dispoziţia frăţiilor voastre în toată vremea. Nu vă lăsaţi înşelaţi de faptul că un oarecare poartă veşminte arhiereşti sau preoţeşti. Dacă nu mărturiseşte Dreapta Credinţă Ortodoxă, nu va avea niciodată parte cu Hristos Domnul. Aduceţi-vă aminte de cuvântul Sfântului Apostol Pavel scris Bisericii din Corint: ,,Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’ (II Corinteni 11, 13-15). Auziţi? După faptele lor vor fi pedepsiţi! Şi se tem teribil de acest sfârşit. Iar noi, laolaltă cu frăţiile voastre, vom ieşi întăriţi din această încercare. Ce e val…

Vă îmbrăţişez cu dragoste, fie că vă cunosc, fie că ne vom cunoaşte în viitor.

 

ÃŽN ATENÅ¢IA CELOR CARE S-AU ANGAJAT ÃŽN ACEASTÄ‚ ACÅ¢IUNE MURDARÄ‚ DE DEZBINARE

Nu veţi reuşi. Cercetaţi istoria şi veţi vedea că niciunul din vrăjmaşii Bisericii lui Hristos n-a sfârşit bine. Şi învăţaţi un adevăr simplu, rostit de Mântuitorul: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18).

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

LUNA IANUARIE

Ziua a 4-a

Soborul Sfinţilor 70 de Apostoli; Cuvioşii Teoctist, Eftimie; Sf. Mucenici Zosima, Hrisant, Onufrie, Eftimie şi Atanasie; Doisprezece Sf. Mucenici monahi; Şase Sf. Mucenici Mărturisitori; Cuvioasa Apolinaria; Sf. Muceniţă Eufimia

,,Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a niciunui lucrudin câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…’’ (Ieşire 20, 4-5). Aceasta este a doua din cele zece Porunci dată de Dumnezeu lumii, prin Moise. Acum te rog, să fii cu luare-aminte la definiţia Dicţionarului explicativ al limbii române: LUCRU: Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect.Te rog să observi, cinstite cititorule, distincţia netă pe care trebuie să o facem, o face şi Dicţionarul care este normativ, între ,,lucru’’ şi ,,fiinţă’’. Lucrul este ceva neînsufleţit, un obiect oarecare, pe când fiinţa este, potrivit aceluiaşi Dicţionar, ,,tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă), vieţuitoare, vietate’’. Aşadar, Porunca a doua ne interzice categoric facerea unui lucru din câte există în univers, dar nu opreşte facerea chipului unei fiinţe. Dumnezeu este Fiinţă,Sfinţii Îngeri sunt fiinţe,Sfinţii lui Dumnezeu sunt fiinţe, noi oamenii suntem fiinţe.          Dacă respectăm cu rigoare Porunca Dumnezeiască citată, niciodată nu ne vom face un chip cioplit sau asemănare a unui lucru,dar ne vom face chip al unei fiinţe, chip al lui Dumnezeu, al Sfinţilor Îngeri, al Sfinţilor lui Dumnezeu. Chipurile acesta le găsim pe sfintele icoane. Nu este un chip cioplit (turnat, dăltuit, şlefuit) ca în cazul statuilor catolice, ci este un chip pictat, după norme hermineutice bine stabilite, care ne aduce în faţa ochilor imaginea lui Dumnezeu, atât cât ne-a fost dat să o cunoaştem şi să o percepem. Este chipul Îngerilor, al Sfinţilor care au trăit pe pământ şi au fost percepuţi de ochiul omenesc.

Aşadar sfintele icoane nu sunt, cinstite cititorule, idoli, pentru că nu sunt chipuri ale unui lucru, ci chipuri ale unei (sau mai multor) Fiinţe Sfinte.Dumnezeu Însuşi a poruncit să se aşeze în cortul sfânt ,,chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă’’(Ieşire 26, 1; 36, 8), fără ca această poruncă să contrazică Porunca a doua din Decalog.

        ÂAfirmaÅ£iile  răutăcioase ÅŸi păcătoase ale evreilor iconoclaÅŸti ÅŸi ale slugilor lor, sectari ÅŸi eretici de tot felul, rămân în judecata lui Dumnezeu. Noi, fiii Bisericii lui Hristos, să ne întărim în CredinÅ£a Ortodoxă, în învăţătura despre sfintele icoane, ÅŸi să continuăm să ne închinăm lui Dumnezeu, să cinstim pe SfinÅ£ii Săi, pentru că ,,minunat este Dumnezeu întru SfinÅ£ii Lui’’.

Â

Pr. Ioviţa Vasile

 

LUNA IANUARIE

Ziua a 3-a

Sf. Prooroc Maleahi; Sf. Mucenici Gordie ÅŸi Filie; Trei Sf. Mucenici: mama ÅŸi doi fii; Cuviosul Petru; Cuvioasele Tomaida ÅŸi Genevieva

      ÂAstăzi pomenim între SfinÅ£ii lui Dumnezeu, dragi nouă, pe Proorocul Maleahi.

Prin gura şi scrierea Sfântului Prooroc Maleahi, Dumnezeu a dat lumii această proorocie: ,,Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot’’ (Maleahi 2, 7). Profeţia aceasta nu se referă la preoţii păgâni, cum a fost preotul din Madian (Ieşire 2, 16), nici la preoţii idolatri care slujeau diavolului (IV Regi 10, 11, 19; 23, 5, 20), nici la preoţii evrei necredincioşi care nu L-au primit pe Domnul Iisus, nici la preoţii mincinoşi de astăzi, care se insinuează sub acest nume. Dumnezeu a avut în vedere pe preoţii din Biserica Mântuitorului, numiţi de Cartea Apocalipsei (1, 6; 5, 10; 20, 6) preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos.Aceştia şi-au luat, de-a lungul istoriei, misiunea grea de a-L vesti lumii pe Hristos Mântuitorul şi a întinde Sfânta Biserică de la o margine până la cealaltă a lumii, de multe ori cu preţul vieţii lor.

Ştiinţa despre care se pomeneşte în proorocie nu este aceea mincinoasă, împotrivitoare lui Dumnezeu care depărtează pe om de la Credinţă (I Timotei 6, 20-21). Este ştiinţa cărţilor sfinte ale Bisericii, prin care-L cunoaştem pe Adevăratul Dumnezeu şi pe Fiul Său trimis în lume. Este ştiinţa care se propovăduieşte din faţa sfintelor altare.

Având ştiinţa sau cunoaşterea dreaptă, este de la sine înţeles că preoţii lui Dumnezeu sunt aleşi, rânduiţi şi trimişi să înveţe pe oamenii din toate vremurile şi locurile adevărurile mântuitoare descoperite de Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Cei ce aşteaptă aceste învăţături drepte, le primesc. Ceilalţi îşi rânduiesc învăţători impostori, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi desfăteze auzul, îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme’’(I Timotei 4, 3-4).

Trăim, din păcate, acele vremuri ale înşelării, imposturii şi batjocoririi celor sfinte, ceea ce ne arată cât de necesar ne este să ne ţinem de cuvintele sfinte ale Proorocului Maleahi, citate la început, să nu plecăm urechea spre cei ce hulesc adevărul, ci spre slujitorii rânduţi de Dumnezeu, despre care este acest cuvânt. Bine ar fi ca toţi cei chemaţi la slujirea preoţească să părăsească starea comodă în care se complac, şi să iasă în câmpul mărturisirii.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

 

 

LUNA IANUARIE

Ziua a 2-a

Sf. Ierarh Silvestru, episcopul Romei; Sf. Mucenici Teaghen, Argheu, Narcis, Marcelin, Vasile, Serghie, Teopist, Gheorghe; CuvioÅŸii Serafim de Sarov, Teopempt, Marcu, Nil, Silvestru; Sf. Ierarh Cosma; Cuvioasa Teodota

        ÂSfântul Silvestru a păstorit turma dreptcredincioasă a Romei, ca Episcop al Romei, între anii 314-335. Era vremea domniei Sfântului Constantin cel Mare.       CredincioÅŸii mai puÅ£in familiarizaÅ£i cu Istoria Bisericii s-ar putea întreba, nedumeriÅ£i, de ce un papă al Romei este cinstit ca Sfânt în Biserica Ortodoxă? Vom spune, dintru început, că până în anul 1054, cei care acum sunt catolici făceau parte din Biserica lui Hristos. ÃŽn anul amintit, un cardinal, Humbert, trimis al papei la Constantinopol, a depus anatema împotriva Bisericii pe altarul Sfintei Sofia, ceea ce a constituit ruperea celor din Apus de trupul tainic al lui Hristos. Zadarnic au ridicat această anatemă Patriarhul din Constantinopol ÅŸi papa Paul al VI-lea, unirea cu catolicii nu s-a făptuit, deoarece cauzele rupturii, numeroasele erezii catolice, sunt păstrate, în continuare, de apuseni. AceÅŸtia nu au renunÅ£at la erezii, ci, dimpotrivă, le-au adăugat altele noi.

Papa Silvestru a păstorit cu vrednicie  Biserica Romei cu mult înainte de a se produce schisma (ruptura) între Biserica Ortodoxă ÅŸi apuseni. CărÅ£ile bisericeÅŸti au păstrat faptul că evreii vremii, ca de altfel din toate vremurile, s-au arătat mari vrăjmaÅŸi ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, după ce Constantin cel Mare a crezut în Hristos ÅŸi s-a botezat, evreii necredincioÅŸi au venit la mama acestuia, Sfânta Elena, spunându-i cu multă făţărnicie: ,,Bine a făcut împăratul, fiul tău, că a lăsat păgânătatea ÅŸi a răsturnat templele idoleÅŸti; însă rău a făcut de a crezut în Iisus ÅŸi-L cinsteÅŸte ca pe Fiul lui Dumnezeu ÅŸi adevăratul Dumnezeu, căci Acela a fost un iudeu ÅŸi vrăjitor, înÅŸelând pe popor cu năluciri vrăjitoreÅŸti, iar Pilat, muncindu-L ca pe un făcător de rele, L-a spânzurat pe lemn. Iar dacă împăratul a căpătat sănătate, aceasta nu s-a făcut prin puterea Lui, ci cu darul lui Dumnezeu, Care a zidit cerul ÅŸi pământul. Deci se cuvine Å£ie, ÃŽmpărăteasă, să abaÅ£i pe fiul tău de la o rătăcire ca aceasta, ca nu cumva, supărându-Se Dumnezeu Cel Preaînalt, să se întâmple ceva rău împăratului’’. ÃŽmpotriva acestor hule drăceÅŸti s-a ridicat Sfântul Episcop Silvestru al Romei, care a vădit viclenia ÅŸi necredinÅ£a evreilor ÅŸi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului nostru, nu numai prin cuvântul adevărului, dar ÅŸi prin minuni care au deschis ochii multor evrei, aduÅŸi de el la Dreapta Credinţă. Acestea, ÅŸi multe altele, sunt temeiurile pentru care Sfântul Silvestru a fost chemat de Dumnezeu în ceata SfinÅ£ilor Săi, în Biserica biruitoare din ceruri, unde se roagă pentru biruinÅ£a Bisericii pământeÅŸti ÅŸi pentru binele lumii întregi (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.45-60).Â

Â

Pr. Ioviţa Vasile

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 31-a

Cuvioasa Melania Romana; Sf. Mucenici Hermes, Vusiride, Gaudenţiu; Cuvioşii Zotic, Ghelasie, Gaie; Sf. Mucenici Nemia şi Olimpiodora; Zece Sf. Muceniţe din Nicomidia; Sf. Ierarhi. Teofilact şi Petru Movilă

      ÂPeste puÅ£ine ore, anul civil (ÅŸi astronomic) se va încheia. Să încheiem ÅŸi noi acest an, cinstite cititorule, învăţându-ne din pilda frumoasă a Cuvioasei Maicii noastre Melania Romana.

Era din neam bun şi bogat, dar adevărata sa bogăţie era cea nepieritoare, din ceruri. Între multele avuţii avea şi o moşie pe malul mării cu un palat deosebit de frumos, cu grădini pline de roade. Odată şi-a pus în gând să o vândă şi banii să-i împartă săracilor. Peste acestea i-a venit gândul cel străin, care-i spunea că este mai bine ca măcar această moşie să o păstreze pentru desfătarea sa. Sfânta a cunoscut că gândul este de la diavolul şi atunci a grăit: ,,Nu mă vei împiedica prin aceasta în drumul meu, diavole. Căci ce sunt toate acestea, care astăzi sunt şi mâine vor fi stricate de barbari, sau de ploi, sau de timp, sau de altă împrejurare, faţă de comorile veşnice, care sunt aşa pururea şi rămân în veacuri nesfârşite, şi care se cumpără cu preţul acestor bunuri stricăcioase?’’A vândut moşia şi a dat banii lui Hristos, adică năpăstuiţilor care trăiau acolo. N-a trecut multă vreme şi barbarii au năvălit şi au pustiit cumplit Italia, risipind şi moşia Cuvioasei Melania. Atunci a slăvit pe Dumnezeu ,,căci ceea ce era să se piardă în zadar, fără nicio răsplătire de la Dumnezeu, aceea s-a făcut lor spre plată însutită, întru viaţa cea veşnică’’.

        ÂAltădată, fericita Melania a ajuns la chilia unui bătrân sfânt ÅŸi a vrut să-i dăruiască niÅŸte galbeni. Bătrânul n-a vrut să-i primească. Când însă a lipsit, Cuvioasa Melania a intrat în chilia sărăcăcioasă, a ascuns galbenii într-un vas cu sare ÅŸi a plecat. Fapta n-a rămas tăinuită ÅŸi bătrânul a alergat să-i înapoieze aurul. Nevrând să-l ia înapoi, bătrânul l-a aruncat în râu ÅŸi s-a întors la chilia sa, căci părinÅ£ii îmbunătăţiÅ£i ,,fugeau de aur ca de muÅŸcătura de ÅŸarpe’’.

        ÂFiind odată în biserică la Sfânta Liturghie, Cuvioasa Melania a auzit preotul pomenind, împreună cu cei adormiÅ£i, numele unei femei despre care ÅŸtia că a fost eretică ÅŸi s-a mâniat încât a spus slujitorului: ,,Viu este Domnul, dacă o mai numeÅŸti pe aceea, nu mă voi mai împărtăşi din jertfa ta’’.Spunea aceasta deoarece ÅŸtia că pomenirea ereticilor la Dumnezeiasca Slujbă este o încălcare a Sfintei CredinÅ£e Ortodoxe.

Când Dumnezeu a adus vremea trecerii ei din viaţa pământească, singură şi-a pus mâinile pe piept, în semnul Crucii, şi sufletul ei sfânt s-a ridicat spre ceruri, fără nicio împiedicare de la diavolii vrăjmaşi. Pentru sfintele sale rugăciuni, Dumnezeu să ne învrednicească de împărăţia Sa cea veşnică (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 590-613).

Cinstite cititorule, să înălţăm gând smerit către Preabunul Dumnezeu, mulţumindu-I pentru toate binefacerile, ştiute şi neştiute, pe care le-am primit în anul ce a trecut. Să-i cerem Preabunului Părinte să ne aibă-n paza Sa şi în anii care vor urma, căci vremurile sunt rele. Cu aceste gânduri să mergem la culcare, la ora obişnuită, cu rugăciunea în gură adormind. După un somn odihnitor, să începem anul 2018 în bisericile sfinte, cele care n-au fost pângărite de eretici şi păgâni. Binevoiţi, frăţiile voastre, să mă pomeniţi şi pe mine nevrednicul la sfintele rugăciuni.

 

Pr. Ioviţa Vasile

 

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 30-a

Sf. Muceniţă Anisia; Sf. Mucenici Fileter şi Ghedeon; Cuvioasa Teodora; Cuviosul Leon; Sf. Ierarh Macarie; şase Sf. Mucenici împreună cu Fileter

După ce cu puţin în urmă am învăţat despre faptele milei trupeşti, se cuvine acum, cinstite cititorule, să ştim care sunt faptele milei sufleteşi, adică datoriile noastre faţă de cele ale sufletului aproapelui. Sunt în număr de şapte:

1. Întoarcerea celor rătăciţi la Dreapta Credinţă. Unicitatea Credinţei este adevăr axiomatic. Pluralitatea credinţelor deşarte este realitate întristătoare. Cum să nu te întristezi văzând pe aproapele că rătăceşte cu încăpăţânare pe căile pierzării? Este de aceea datorie sfântă a îndrepta pe cei rătăciţi, chiar dacă suntem întâmpinaţi cu ostilitate, având impresia că încercarea noastră este sortită eşecului. Dumnezeu are mijloacele sale tainice de a întoarce pe rătăciţi. Proorocul Sfânt Iezechiel ne spune: ,,Iar dacă tu ai prevestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa’’(Iezechiel 33, 9).
2. Învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi. Ignoranţa este păcat înjositor pentru om. Nu trebuie să rămână omul nepăsător şi indiferent faţă de adevărurile Dumnezeieşti mântuitoare. Când totuşi întâlnim asemenea oameni, şi se întâmplă frecvent, ne vom îngriji de învăţarea lor.
3. Sfătuirea celor aflaţi în împrejurări dificile.Sfatul bun, primit şi urmat de aproapele, poate aduce, prin vrerea lui Dumnezeu, ieşirea din situaţii grele. Întotdeauna sfatul va fi în concordanţă cu legile Dumnezeieşti.
4. Rugăciunea pentru aproapele. A ne ruga numai pentru noi înşine, este semn de egoism, de aceea vom cuprinde în rugăciunile noastre pe toţi oamenii, după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (I Timotei 2, 1-4). De altfel, rugăciunea ,,Tatăl nostru’’, ca şi celelalte rugăciuni ale Bisericii au o formulare cuprinzătoare, cu exprimări de plural, care cuprind toate făpturile lui Dumnezeu.
5. Mângâierea celor întristaţieste faptă cerută fiilor Bisericii de însăşi Revelaţia Dumnezeiască, după cum citim în Epistola către Biserica Tesalonicului 5, 14: ,,Îmbărbătaţi pe cei slabi, sprijiniţi pe cei neputincioşi’’.
6. Răsplătirea răului cu bineexclude răzbunarea şi ura şi are, adesea, efect benefic asupra celui care ne-a făcut rău. Iosif a făcut bine fraţilor săi care l-au vândut, David nu s-a răzbunat împotriva lui Saul, care căuta să-l omoare.
7. Iertarea celor care ne-au greşit este cale împărătească de intrare în împărăţia lui Dumnezeu. Cum Dumnezeu este mult iertător, ne asemănăm Lui atunci când iertăm şi noi pe aproapele nostru.

 

Pr. IoviţaVasile

Â

 

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 29-a

Paisprezece mii de prunci ucişi de Irod; Pomenirea tuturor Sf. Mucenici nenumiţi; Cuvioşii Marcel. Tadeu, Veniamin, Atinodor, Gheorghe, Marcu, Ioan, Teofil Plângătorul şi Teofil; Sf. Ierarh Trofim

,,Glas din Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela plângea pe fiii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt’’(Ieremia 31, 15; Matei 2, 18). Astfel a proorocit Sfântul Prooroc Ieremia nenorocirea ce s-a abătut asupra unei naţiuni întregi, datorită pornirilor demenţiale ale lui Irod.

Când magii Răsăritului au venit la Ierusalim, din imbold Dumnezeiesc, au întrebat de-a dreptul: ,,Unde este Regele iudeilor, Cel Care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui’’.Ne spune cuvântul Sfântului Evanghelist Matei că Irod s-a tulburat, la fel şi iudeii.  Neliniştea lui Irod venea din faptul că îşi închipuia, în obsesiile sale bolnăvicioase, că Acela care era numit Regele iudeilor, Pruncul Iisus, îi va uzurpa tronul. Îngrijorarea lui Irod n-avea nici un temei. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că, peste ani, a existat un moment când iudeii au vrut să vină la Mântuitorul să-L facă rege cu sila, şi-atunci Domnul Iisus S-a retras în munte pentru a nu fi găsit (Ioan 6, 15).

Irod chemat pe magi ÅŸi a aflat vremea când li s-a arătat steaua, care coincidea cu vremea NaÅŸterii. Trecuse un an de la NaÅŸtere Domnului. Planul diabolic pe care l-a urzit a fost acela de a porunci uciderea tuturor pruncilor mai mici de doi ani, crezând că între ei va fi, fără îndoială, ÅŸi Dumnezeiescul Prunc. A aflat de la arhierei ÅŸi cărturari locul NaÅŸterii. Cu viclenia proprie tuturor tiranilor, Irod le-a cerut magilor să cerceteze ÅŸi să găsească Pruncul ÅŸi să vină să-i dea de ÅŸtire, pentru că – zicea el –  vrea se închine lui Iisus. Dumnezeu i-a făcut pe magi să ignore cererea lui Irod, ÅŸi ei s-au întors pe cale ocolită în Å£ara lor. Văzându-ÅŸi aÅŸteptările înÅŸelate, tiranul a dat diavoleasca poruncă ÅŸi slujbaÅŸii săi au împlinit-o. Betleemul ÅŸi Å£inuturile sale au fost însângerate ÅŸi scufundate în durere: patrusprezece mii de prunci au fost uciÅŸi pentru că un rege dement s-a temut pentru tronul său. Cei din stirpea lui Irod se străduiesc să ne convingă că era cu neputinţă să fie atâţia prunci în acele Å£inuturi. TradiÅ£ia Bisericii a consemnat negreÅŸelnic amploarea crimelor acelui tiran sângeros.

Dumnezeu n-a lăsat nepedepsită fărădelegea regelui. Sfântul Teofilact istoriseşte că Irod a ajuns într-o stare teribilă: ,,Cuprins fiind de lingoare şi de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul şi de alte boli ascunse, rău şi-a lepădat ticălosul său suflet’’,ceea ce ar trebui să fie învăţătură de minte şi pentru tiranii paranoici ai vremurilor noastre, care batjocoresc, în chipul cel mai josnic, popoare întregi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie,  Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 559-563)

 

Pr. Ioviţa Vasile

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 28-a

Sf. 20 000 de Mucenici din Nicomidia; Sf. Mc. Glicherie, Zinon, Teofil, Dorotei, Mardonie, Migdonie, Indis, Gorgonie, Petru, Antim, Secund; Sf. Mc. Agatia, Teofila, Domna; CuvioÅŸii Vavila, Simeon, Ignatie; Sf. Apostol Nicanor; Sf. Mucenici Senatori ai Romei, cu cei 20 000

Omul se împlineşte ca om atâta vreme cât stă sub poruncile lui Dumnezeu. Prin legile Sale veşnice, Dumnezeu a statornicit bune relaţii între fiii Săi, şi este o datorie sfântă a fiecărui om a cunoaşte şi a pune în lucrare datoriile pe care le are faţă de aproapele său. Deoarece am fost creaţi cu natură dublă, trup şi suflet, avem datorii faţă de viaţa trupească a aproapelui, dar şi faţă de viaţa sa sufletească. Biserica ne învaţă care sunt datoriile noastre faţă de trebuinţele trupeşti ale semenului:

1. Hrănirea celui flămând. Din oarecari pricini, care depind sau nu de voinţa sa, omul poate ajunge în starea de a nu avea cu ce se hrăni. Cei cu stare mai bună sunt chemaţi să-l ajute neîntârziat din prisosul agoniselii lor, oferindu-i cu dragoste frăţească pâinea cea de toate zilele.
2. Potolirea setei celui însetat.Aproapele nostru poate ajunge în stare de neputinţă, încât, în pat fiind, nu se poate deplasa pentru a-şi lua singur apa necesară. Creştinul educat de Biserică va împlini neîntârziat această necesitate a celui bolnav.
3. Îmbrăcarea celui gol.Sunt destule împrejurări în viaţă când cineva este în situaţia de a nu avea veşmintele necesare şi este expus intemperiilor. Acestuia îi vom da din hainele noastre, urmând pilda Sfinţilor care dăruiau cu drag singura lor haină, ştiind că dăruiesc lui Hristos.
4. Cercetarea celor aflaţi în necazuri şi nevoi. Când ne apropiem de aceştia şi le împărtăşim necazul sau durerea, Dumnezeu le trimite alinare.
5. Cercetarea celor bolnavi.Aceştia trebuie mângâiaţi şi întăriţi în suferinţa lor, arătându-le că suferinţa le este dată pentru încercare, întărire şi ispăşire. Îi vom ajuta să poată fi spovediţi şi împărtăşiţi şi să primească roadele slujirii bisericeşti prin Sfântul Maslu. Îi vom învăţa să nu cadă în greşeala de a-şi căuta sănătatea prin mijlocirea vrăjitorilor şi fermecătorilor, ştiind că aceştia sunt slujitori ai diavolului.
6. Găzduirea călătorilor.Asemenea Sfinţilor şi a celor cu frică de Dumnezeu, care primeau cu bucurie pe străinii ce le treceau pragul, şi noi avem această datorie sfântă.
7. Îngroparea săracilor.Când cineva, trecut din viaţa acesta, nu are cine să-l îngroape, noi înşine ne vom îngriji de cele necesare pentru ca să aibă parte de înmormântarea bisericească, după aceea îl vom pomeni în rugăciunile noastre şi ale Bisericii, făcând şi parastasele la soroacele cuvenite.

 

Pr. Ioviţa Vasile

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 27-a

Sf. Arhidiacon şi Mucenic Ştefan; Cuviosul Luca; Sf. Teodor Mărturisitorul; Sf. Ierarh Teodor; Sf. Mucenic Mavrichie

,,Vă vor scoate din sinagogi şi vine vremea ca tot celui care vă va ucide să i se pară că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi aceasta vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine’’ (Ioan 16, 2-3). Astfel a proorocit Mântuitorul nostru Iisus Hristos înainte de Sfintele Sale Patimi.

Astăzi Biserica lui Hristos îl pomeneşte pe Sfântul Arhidiacon şi Mucenic Ştefan. Sfânta Scriptură ni-l înfăţişează ca fiind ,,bărbat plin de Credinţă şi de Duh Sfânt’’(Fapte 6, 5), de aceea Sfinţii Apostoli şi-au pus mâinile peste el şi, prin rugăciune, l-au hirotnit în treapta diaconiei, alături de ceilalţi diaconi.

Iudeii cei necredincioşi şi îndărătnici n-au suferit dreptatea acestui slujitor al Lui Hristos şi pentru că n-au găsit nimic cu care să-l învinovăţească, au căutat nişte bărbaţi netrbnici şi i-au pus să aducă mărturie mincinoasă împotriva Sfântului: ,,L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu’’(Fapte 6, 11). L-au luat cu sila şi l-au dus în sinedriu, dar Sfântul Ştefan nu s-a înfricoşat, a ţinut în faţa lor un cuvânt aspru de învinuire, ceea ce i-a făcut pe iudei să fiarbă de mânie şi să-l scoată afară din cetate. Apropiindu-se ceasul pătimirii sale, Sfântul a mărturisit: ,,Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!’’ (Fapte 7, 56). Furia iudeilor n-a încetat o clipă, de aceea s-au strâns în jurul lui şi au început să arunce cu pietre în el. Atunci Sfântul şi-a adus aminte de porunca Învăţătorului său, Domnul nostru Iisus Hristos: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi’’(Matei 5, 44-45). Iudeii îl potopeau cu lovituri de pietre, însă Sfântul Ştefan s-a rugat, spunând: ,,Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!’’Pentru cei care-l urau şi-l ucideau s-a rugat asemenea Învăţătorului Iisus, când Se afla pe Cruce: ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta’’,şi în clipa următoare a adormit, adică a trecut din viaţa aceasta la Domnul şi Mântuitorul nostru.

AÅŸa au înÅ£eles iudeii să răsplătească pe binefăcătorul lor. Pentru rugăciunile Sfântului Arhidiacon ÅŸi Mucenic Åžtefan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeÅŸte Sfânta Ta Biserică, cea de la o margine a pământului până la cealaltă. Â

Â

Pr. Ioviţa Vasile

Â

Â

Â

 

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 26-a

Cuvioşii Nicodim de la Tismana, Constantin şi  Evarist; Eftimie Mărturisitorul; Sf. Mucenic Constantin Rusul

,,Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă’’(Iezechiel 44, 2). Cu aceste cuvinte a anunţat Proorocul lui Dumnezeu Naşterea Domnului din Pururea Fecioara Maria. Pe temeiul Revelaţiei Dumnezeieşti, Sfânta Biserică Ortodoxă mărturiseşte, fără schimbare, că Maica Domnului a fost Fecioară înainte de Naştere, în timpul Naşterii şi după Naşterea Mântuitorului, adevăr care se exprimă prin expresia consacrată ,,Pururea Fecioară Maria’’,de aceea şi cântăm: ,,Întru Naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare’’.

        ÂVrăjmaÅŸul lui Dumnezeu, al oamenilor ÅŸi al mântuirii lor, diavolul, tatăl minciunii, n-a putut suferi aceste adevăruri ÅŸi a socotit ca acolo unde s-a semănat grâul cel curat să vină ÅŸi să arunce neghinele sale otrăvite ÅŸi pierzătoare de suflete. Cel care s-a ridicat cu trufie împotriva Stăpânului ÅŸi Făcătorului a toate, a cutezat să grăiască, prin discipolii săi, ÅŸi împotriva Preacuratei Fecioare Maria. Acela care a izvodit ,,evanghelia’’ cea mincinoasă după Iuda, a grăit cuvinte de hulă ÅŸi împotriva celei ,,mai curate decăt strălucirile soarelui’’; cei care duc campanii de presă împotriva Bisericii defaimă cu neruÅŸinare ÅŸi pe cea care ,,a realizat în persoana ei cel mai înalt grad de sfinÅ£enie accesibil unei fiinÅ£e omeneÅŸti’’.

        Â Cei dintâi care au proferat hule împotriva Maicii Domnului au fost aceia pe care îi Sfântul Evanghelist Ioan îi numeÅŸte ,,sinagoga satanei’’ ( Apocalipsa 2, 9), iudeii cei necredincioÅŸi, care până în ziua de astăzi sunt stăpâniÅ£i de o ură necurmată împotriva a tot ceea ce este sfânt, curat ÅŸi drept. Sectele ÅŸi bisericile mincinoase sunt creaÅ£ia lor ÅŸi acestea au preluat toate inepÅ£iile născocite împotriva Bisericii Ortodoxe, singura care păstrează adevărurile DumnezeieÅŸti mântuitoare, fără umbră de schimbare.

Încheierea acestui cuvânt de învăţătură o socotesc potrivită cu începutul unei frumoase rugăciuni, adresate Maicii Domnului: ,,O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Stăpână, ceea ce eşti mai înaltă şi mai presus decât îngerii şi arhanghelii şi mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea Proorocilor, podoaba cea aleasă a Arhanghelilor, întărirea cea tare a Mucenicilor, lauda cea preamărită a Apostolilor… Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ţie, noi robii tăi, Doamna noastră’’(Rugăciunea de la Acatistul Buneivestiri).

Â

Pr. Ioviţa Vasile

Â

 

Suntem cu puţină vreme înainte de Sfintele Sărbători. Am socotit de cuviinţă să vă adresez un scurt cuvânt, prin care să vă doresc să petreceţi Dumnezeieştile Sărbători cu pace şi bucurie, împreună cu cei dragi şi apropiaţi. Iertaţi-i pe toţi care v-au greşit în vreun fel sau altul şi rugaţi-vă pentru ei. Rugaţi-vă pentru cei care aleargă pe căile pierzării, ca Dumnezeu Atotputernicul să-i întoarcă din rătăcirea lor. Rugaţi-vă ca Preabunul Dumnezeu să dăruiască poporului Său Dreptcredincios  păstori vrednici, cu râvnă pentru cele sfinte şi cu dragoste pentru fiii duhovniceşti. Rugaţi-vă Tatălui Ceresc să ne întărească şi să ne ajute să trecem cu bine prin vremurile de cumpănă care vor veni, să rămânem nebiruiţi alături de Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În ce mă priveşte, voi căuta să vă cuprind pe toţi în rugăciunile mele. În această perioadă, postările mele vor fi puţin mai rare.

Sărbătorile Dumnezeieşti ale Naşterii Domnului, Tăierii împrejur şi  Botezului Domnului să vă aducă lumina cerească în case şi în suflete şi să vă apropie de Împărăţia lui Dumnezeu.

Pr. Ioviţa Vasile

 

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 23-a

Sfinţii zece Mucenici din Creta: Teodul, Saturnin, Evrop, Ghelasie, Evnichian, Zotic, Agatop, Vasilid, Evarest, Pompie; Sf. Ierarhi Pavel, Nifon, Teoctist; Sf. Mucenici Schinon şi David; Cuviosul Naum

        ÂIubite cititorule! ÃŽn vremurile străvechi, în secolele de prigoană împotriva Bisericii, au fost unii care au căzut din Dumnezeiasca Credinţă, dar mulÅ£i din cei persecutaÅ£i voiau mai bine să moară, decât să se lepede de Hristos. Alteori, nu se învoiau între ei, fiecare dorind să fie primul care să pătimească pentru Mântuitorul. AÅŸa a fost ÅŸi cu cei zece SfinÅ£i Mucenici din Creta, pe care Biserica îi pomeneÅŸte astăzi, ÅŸi care au primit cununa muceniciei în zilele lui Deciu împăratul păgân, pe care scriitorii din vechime îl numesc, pe bună dreptate, ,,sluga cea osârduitoare a satanei’’.

Cei zece Sfinţi Mucenici au fost prinşi şi aduşi la ighemonul vremii spre a a da seama de Credinţa lor. ,,Aceştia, stând înaintea muncitorului, ce fel de cuvinte cu mult curaj nu au răspuns şi ce fel de bărbăţie nu au arătat! Pe ce cale a muceniciei n-au călătorit şi ce fel de muncă n-au biruit-o cu răbdarea! Căci au fost bătuţi, munciţi, târâţi pe pământ, cu pietre ucişi, batjocotiţi, scuipaţi şi au răbdat tot felul de batjocuri treizeci de zile! Iar în douăzeci şi trei ale lunii decembrie, pregătindu-se zi de judecată şi şezând ighemonul pe divan, s-au adus răbdătorii de chinuri la întrebarea cea mai de pe urmă, plini fiind de mărime de suflet şi de îndrăzneală. Iar ighemonul se îndrăcea cu iuţimea şi cu nebunia, sârguitor fiind spre chinuri, ca să-i omoare cumplit; însă aceştia erau gata a răbda până al suflarea din urmă’’.

        ÂCând a venit vremea să fie uciÅŸi, nu se învoiau între ei care să fie cel dintâi sub sabie ÅŸi să primească cununa muceniciei, astfel că s-a iscat ceartă între ei. Atunci unul dintre ei, Teodul, i-a împăcat cu cuvinte bine cumpătate: ,,Acela va fi mai întâi între dânÅŸii, care îşi va da capul sub sabie mai pe urmă decât toÅ£i; pentru că, dacă nu se va înfricoÅŸa ÅŸi nici nu va arăta vreo mâhnire sau schimbare a feÅ£ii, văzând tăierea celorlalÅ£i ÅŸi moartea, atunci cu adevărat mai ales se va arăta minunat nevoitor ÅŸi biruitor’’.Astfel s-au învoit ca fiecare să-ÅŸi plece capul sub sabie, după cum a rânduit Dumnezeu.

Înainte de a li se tăia cinstitele capete, au rostit fiecare această rugăciune: ,,Iartă, Doamne, pe robii Tăi  şi primeşte vărsarea sângelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre şi prieteni şi toată patria, ca să scape de întunericul necunoştinţei şi cu ochi curaţi să vadă Buna Credinţă, să Te cunoască pe Tine, Lumina cea adevărată, o, Împărate veşnic’’.

        ÂFiecăruia i s-a tăiat capul, iar sufletele lor sfinte s-au înălÅ£at spre locaÅŸurile cele cereÅŸti, unde-i avem ocrotitori ÅŸi rugători către Dumnezeu (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 443-446).

Â

Pr. Ioviţa Vasile

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 22-a

Sf. Muceniţe Anastasia şi Teodota; Sf. Mucenici Hrisogon, Evod şi Zoil

Astăzi este sărbătorită revoluţia română din 1989. Comuniştii teoretizau şi ne învăţau la şcoală că revoluţiile sunt evenimente legice, obiective, spontane care se produc în anumite momente ale istoriei, chiar fără voia oamenilor. Adevărul este că toate revoluţiile au fost pregătite din umbră de specialişti care deţineau şi mijloacele şi mecanismele de declanşare a lor, speculau anumite nemulţumiri, iar masele erau manipulate în sensul dorit de ei. Fie că o numim revoluţie ori lovitură de stat, ceea ce s-a întâmplat în 1989 a avut ca scop înlăturarea comunismului, care şi-a îndeplinit rolul criminal în istorie, şi înlocuirea lui cu un sistem mai subtil, mai perfid şi mai periculos, sub masca înşelătoare a democraţiei.

În anii din urmă ai comunismului, România se găsea sub dictatura lui Ceauşescu şi a clicii sale, dar străinii nu aveau cum să înrobească ţara şi să pună mâna pe toate avuţiile sale. De bine de rău, resursele ţării erau îndreptate şi spre cerinţele românilor. În anii post-decembrişti, ţara a fost vândută sau închinată străinilor, jefuită de tot ce avea mai bun, populaţia este sistematic sărăcită, pentru că industria, cum era ea, a fost distrusă, agricultura ruinată prin politici mârşave şi precis ţintite. Sub Băsescu dictatura a revenit sub altă formă. O clică aflată la putere dispunea după cum vrea de toate mecanismele puterii şi le folosea discreţionar în scop propriu, încălcând constituţie, legi, principii, bunul simţ, omenia, fără oprelişti.

Biserica nu se poate situa de partea revoluţiilor, nu le poate încuraja şi nici nu se bucură pentru oarecari avantaje trecătoare pe care le-ar aduce acestea. Revoluţiile înseamnă crimă, teroare, violenţă, cultivarea urii, luptă surdă pentru putere, înşelăciune, minciună, manipulare, ,,valori’’ pe care Biserica le-a combătut  dintotdeauna. Este mare păcat că au fost atraşi în vâltoarea revoluţiei oameni nevinovaţi, care au fost ucişi în numele unor idealuri de care românii de rând n-au ajuns beneficieze. Dimpotrivă, profitorii s-au căţărat în poziţii înalte, de unde privesc cu dispreţ un popor ajuns, realmente, în starea de sărăcie şi dezorientare.

Vremurile pe care le trăim sunt vremuri de cernere. Mulţi vor fi aceia care se vor depărta de Dreapta Credinţă, după cum mulţi vor fi care se vor apropia şi mai mult de Dumnezeu şi de Biserica Sa.

 

Pr. Ioviţa Vasile

Â

Â

LUNA DECEMBRIE

Ziua a 21-a

Sf. Muceniţe Iuliana din Nicomidia şi Iuliana din Viazemsk; Cinci sute de Sf. Mucenici din Nicomidia; O sută treizeci de Muceniţe din Nicomidia; Sf. Mucenic Temistocle; Sf. Ierarh Petru; Cuviosul Procopie

Astăzi pomenim pe Sfânta Muceniţă Iuliana. Ea a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, având tată închinător la idoli, iar mama fiind străină atât de credinţa idolească, cât şi de Credinţa în Mântuitorul Hristos. Dumnezeu i-a dat Iulianei un chip frumos, însă adevărata ei frumuseţe era lăuntrică, căci era iubitoare de Hristos şi deprinsă cu faptele cele bune. Tatăl ei voia să o mărite cu păgânul Evsevie, dar fecioara n-a primit a se însoţi cu închinătorul la zei.

Ceea ce nu a reuşit tatăl său prin rugăminţi şi ameninţări, a încercat a izbândi diavolul, căci acesta a luat chip de înger al luminii, precum scrie Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 11, 14), şi aşa s-a apropiat de fecioara Iuliana, îndemnând-o cu cuvinte prefăcute să se supună lui Evsevie. La început, Sfânta a stat în îndoială până s-a rugat lui Dumnezeu şi un glas din cer i-a spus: ,,Îndrăzneşte, Iuliano, Eu sunt cu tine, iar pe cel ce a venit la tine prinde-l, că ţi-am dat putere asupra lui şi de la el însuşi te înştiinţează cine este şi pentru ce a venit la tine’’. Din acel moment, Sfânta Iuliana a avut stăpânire asupra acelui demon, căci stătea nemişcat, fiind ţinut de puterea lui Dumnezeu.

Deşi era deprins numai cu minciuna, puterea Dumnezeiască l-a silit să mărturisească adevărul: ,,Eu sunt un diavol din domnii cei mai dintâi ai întunericului, trimis de tatăl meu satana să te ispitesc şi să te înşel pe tine. Pentru că mare rană am primit prin rugăciunile tale şi de la întreaga înţelepciune feciorească şi de la răbdarea ta cea bărbătească. Eu sunt acela care, odată cu pierzarea, am sfătuit pe Eva în Rai să calce porunca lui Dumnezeu. Eu am îndemnat pe Cain să ucidă pe fratele său Abel. Eu am învăţat pe Nabucodonosor să pună chipul cel de aur în câmpul Deira. Eu sunt cel care am înşelat pe evrei să se închine idolilor. Eu am înnebunit pe Solomon, făcându-l iubitor de femei. Eu am sfătuit pe Irod spre uciderea pruncilor şi pe Iuda la vânzarea Învăţătorului său, apoi şi pe el la spânzurare. Eu am ridicat pe evrei ca să ucidă pe Ştefan cu pietre şi pe Nero să spânzure pe Petru cu capul în jos, iar pe Pavel să-l taie cu sabia’’.

        ÂSfânta Iuliana l-a bătut pe vrăjmaÅŸul diavol, căci fiind legat de puterea lui Dumnezeu nu putea să se miÅŸte, ÅŸi deÅŸi nu avea trup material, cu bici materialnic i se făceau răni nematerialnice, după cum Stăpânul a toate a voit. Păgânii i-au tăiat capul ÅŸi sufletul ei curat s-a dus către locaÅŸurile cereÅŸti, la fericirea cea veÅŸnică. Pentru rugăciunile Sfintei MuceniÅ£e Iuliana, Doamne Iisuse Hristoase, miluieÅŸte-ne pe noi păcătoÅŸii (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe decembrie, Ed Mănastirea Sihăstria,2005, p.414-422).

 

Pr. Ioviţa Vasile