Un episod aprate s-a consumat în 1998 când Mânăstirea a solicitat Guvernului transmiterea dreptului de proprietate pentru terenul limitrof ruinelor. Procedura presupunea acordul Consiliului Local Târgşorul Vechi. În şedinţa din 16 iunie 1998, consilierii în unanimitate au aprobat funcţionarea Mânăstirii în vechea ei vatră şi retrocedarea terenului aferent.
Prin intervenţia personală a fostului director al Serviciului Administraţie Publică Locală din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, dl. Theodor Popescu, soţul contabilei şefe a aceluiaşi Muzeu de Istorie şi Arheologie din Ploieşti, la prefectură ajunge însă o falsă hotărâre a Consiliului Local Târgşorul Vechi care urma să plece spre Guvern, hotărâre pe care cosilierii din Târgşor nici nu o văzuseră. Prin ea se dădea acordul de trecere a terenului în patrimoniul Muzeului de Istorie! A urmat o anchetă, unii funcţionari au fost sancţionaţi, însă scandalul s-a stins odată cu moartea fulgerătoare a domnului Theodor Popescu. Cei care ştiau câte ceva din trecutul Mânăstirii au făcut imediat legătura: Blestemul Patrairhului Ierusalimului!
Pe la 1700, Patriarhul Ierusalimului, Dositei Nottara, fie că a venit personal la Târgşor, fie că l-a întâlnit pe egumenul mânăstirii cu vreun prilej oarecare, a întărit cu înfricoşător blestem ca cei ce se vor amesteca să facă pagubă şi stricăciune obieiului mânăstirii, boieri mari sau mici sau alţi slujitori domneşti sau boiereşti (sic!), unii ca aceia să fie legaţi şi afurisiţi, cu Iuda şi cu Arie să fie la un loc; pietrele şi lemnele să putrezească, iar trupurile lor să sta tot întregi şi să nu se aleagă de ei nici de casele lor nimic. Însă la sfârşit, părinteşte adaugă: Iar întărind şi miluind să fie iertaţi şi blagosloviţi. Aceasta am dat patriarhia noastră să fie. Amin!
Întâmplarea de mai sus, în loc să pună pe gânduri pe unii, i-a stârnit şi mai aprig. Educţia materialist- ştiinţifică şi, probabil, lipsa „celor 7 ani de acasă” a unor „reprezentaţi ai culturii prahovene” s-a manifestat în cele mai variate forme. Apogeul l-a atins doamna director a Muzeului de Istorie din Ploieşti care nu s-a sfiit să îl înjure pe părintele stareţ ca la uşa cortului, la intarea în biserică…
(Preluare de pe site-ul Mănăstirii Turnu, Prahova)
Individul acesta a devenit megafonul dezbinării, al schismei și al zavistiei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, un reprezentant al acelor intelectuali de salon și al teologilor de budoar precum Baconschi, Paleologu și Papahagi, Caramitru Jr., Patapievici etc. etc. care, cu un limbaj gregar, de cancan și gazetă de perete nu numai că și-a permis să insulte un înalt membru al Sfântului Sinod (ÎPS Teodosie) dar și un întreg popor creștin-ortodox, încălcând nu de puține ori codul deontologic și de etică al instituției în care lucrează. E limpede, Bănescu nu numai că reprezintă o trompetă mizerabilă a progresismului globalist, dar pare că și-a pierdut rațiunea și bunul simț INCLUSIV în comunicarea intra-bisericească. Să ne înțelegem bine: NU mă număr printre fanii ÎPS Teodosie (tocmai fiindcă-i semnatar al acelui document al „Sinodului” din Creta), dar în falsa pandemie a fost singura față bisericească ce a s-a opus închiderii lăcașelor de cult, singurul preot care a protestat ca Lumina Sfântă să fie luată de pe balcoane, de prin ogrăzi și de pe la porți, singurul care s-a răzvrătit la neghiobia utilizării linguriței din plastic în cadrul Sfintei Euharistii. Prin urmare, limbajul suburban al lui Bănescu la adresa arhiepiscopului Tomisului și la adresa tuturor milioanelor de români creștin-ortodocși NU își are locul din postura purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, deoarece îl folosește spre dezbinarea Bisericii și spre sminteala în rândul mirenilor. Calea BOR este pacea și rugăciunea în duhul Sfinților Părinți, nicidecum discordia și dezbinarea. Asta, dacă ne mai dorim o Biserică!!!
Demiterea individului pare o măsură de igienă, de deratizare ABSOLUT NECESARE din partea Preafericitului Părinte Daniel, deși am mari dubii că se va produce. Derapajele purtătorului de cuvânt de pe Dealul Mitropoliei nu sunt nici accidentale și nici nu se manifestă de puțină vreme. Și totuși, este păstrat în funcție. Ceea ce-mi dovedește, nu numai că deține sprijin din partea globaliștilor, ci și din interiorul BOR cu simpatii „protestante”. Cu sau fără ghilimele!
Nicolae Iorga spunea într-una din cărțile sale, intitulată „Bizanț după Bizanț” că bisericile rusă și română sunt cele mai mari și importante comunități spirituale ortodoxe din lume. Prin urmare, astăzi într-o lume a pericolelor, a ateismului agresiv, a promovării acerbe a comportamentului deviant de tip LGBTQ+, a terorismului islamic unitatea ortodoxiei TREBUIE să fie un semnal puternic pentru pace, frăție și înțelegere, pentru unitate și conservatorism, pentru perpetuarea familiei tradiționale și a normalității. Bănescu reprezintă orice, numai legătura religioasă dintre est și vest pe calea dreptei credințe NU! Omul n-are nimic în comun cu osatura ortodoxiei mondiale în spiritul dialogului frățesc. Având în vedere că ÎPS Daniel ia poziția struțului în cazul acestuia (așa cum a procedat de atâtea ori în momentele de cumpănă prin care a trecut România), consider că-i validează limbajul și atitudinea nepotrivite și „rezonează” cu ideile progresismului abject vehiculate de subalternului său.