Categorie: Uncategorized

În urma declarației recente a Papei Francisc referitoare la stabilirea unei date comune a celebrării Învierii Domnului facem precizarea că orice consultare referitoare la data Paștelui și o eventuală hotărâre pot avea loc numai în cadrul unui viitor Sinod pan-ortodox, prin participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe surori.
Așadar, și prezenta inițiativă se înscrie în același parcurs de lucru, ținând cont și de recomandarea foarte importantă a Sinaxei Întâistătătorilor și Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe, întrunită între 21-28 ianuarie 2016 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, în cursul căreia s-au precizat următoarele: „în ceea ce privește tema Calendarului, este potrivit ca fiecare Biserică să fie liberă de a pune în practică ceea ce consideră de cuviință pentru formarea duhovnicească a enoriașilor săi, dar fără să modifice data sărbătoririi comune a Paștilor de către toți ortodocșii”.
Prin urmare, orice inițiativă referitoare la data de sărbătorire a Paștelui poate fi discutată doar în cadrul unui Sinod pan-ortodox.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Comentariu

1.De ochii lumii, fariseii de la București par a răspunde inițiativei papei: Stai puțin, nene Francisc, în Biserica Ortodoxă nu e cum crezi dumneata. Aici trebuie să se întrunească un sinod pan-ortodox și numai acesta va putea hotărî o dată comună de sărbătorire a Paștilor.

2.Ne imaginăm că sinodul zis pan-ortodox s-a întrunit, și sunt prezenți cei 14 întîi-stătători, plus cei aleși pe sprînceană. De ce numai ei? De ce este împiedicat episcopul x să participe? De ce ceilalți episcopi ortodocși sunt ținuți departe? Din capul locului, nu va fi vorba de un sinod pan-ortodox, nici de unul mare și sfant. S-au ars odată, nu se vor expune din nou.

3.Acest sinod zis pan-ortodox (al treielea tîlhăresc?) urmează să constate că Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, anul 325, au greșit stabilind data Paștilor după criteriile cunoscute. Acum vin ei, ecumeniștii, și fac corecția de rigoare, ca să se armonizeze cu ereticii papistași. Aici e bomba cu ceas!
4.Cum își permit ierarhii ecumeniști să pună în discuție hotărîrile unui Sinod Ecumenic?, în loc să se înscrie într-o linie de continuiate a tuturor Sinoadelor acceptate de Biserică.

5.Data Paștilor este stabilită pînă în anul 2118, după criteriile Sinodului I Ecumenic. Prin urmare, pe noi nu ne interesează discuțiile tîmpe ale ecumeniștilor, ale papistașilor pe această temă. E problema lor. Noi avem drumul nostru, cu limpezime stabilit de Părinții Bisericii. Pe acesta să-l urmăm!

6.Iar ecumeniștii romani să înceteze aceste demersuri de distrugere a Tradiției Bisericii lui Hristos. De-acum le spun că sunt înfrînți și vor răspunde greu în fața lui Dumnezeu. Uitați-vă la textul acela privind Calendarul, elaborat la Chambesy. E o ambiguitate îngrozitoare!

Presbiter Iovița Vasile

În vremea împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118), s-au stârnit oarecari dispute între credincioşii Sfintei Biserici în privinţa celor trei Mari Dascăli şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. O parte din ei aveau mare evlavie pentru Sfântul Vasile cel Mare, spunând că nu era îngăduitor cu cei care nesocoteau legile Dumnezeieşti şi nu ierta prea uşor pe cei căzuţi în păcat. Alţii spuneau că Sfântul Grigorie ar fi cel dintâi pentru că era foarte învăţat şi sporit cu înţelepciunea. Cei care iubeau cu deosebire pe Sfântul Ioan Gură de Aur credeau că acestuia i se cuvine întâietatea, pentru frumuseţea vorbirii sale şi pentru că pe mulţi îi aducea la pocăinţă.

Credincioşii aveau dreptate când vorbeau cu ardoare despre cei Trei Mari Sfinţi, căci Dumnezeu îi împodobise pe toţi cu daruri alese şi fiecare se străduia să folosească aceste daruri spre binele şi mântuirea oamenilor. Greşeau atunci când făceau ierarhizări, în temeiul cărora s-au dezbinat, şi căutau să-şi impună fiecare punctul de vedere.

Văzând aceste dispute inutile, cei Trei Sfinţi Ierarhi s-au arătat Episcopului Ioan al Evhaitenilor, fiecare pe rând, apoi toţi trei împreună şi i-au spus: ,,Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de Dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează. Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se sfădesc luptându-se pentru noi, să nu se despartă, căci pentru aceasta ne-am sârguit şi noi cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem la unire. Deci pomeneşte-ne pe noi împreună într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă şi ne fă nouă praznic cuviincios’’.

Episcopul Ioan al Evhaitenilor a ascultat glasul Dascălilor Bisericii şi ai lumii şi s-a dus la cei care se certau pentru ei. Le-a spus cuvintele vrednice de crezare şi dezbinările au încetat, căci fiecare a dat cinstea cuvenită celor Trei Sfinţi Ierarhi. Astfel s-a rânduit ca ei să fie pomenţi în aceaşi zi, 30 ianuarie, în fiecare an (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 610-611).

Presbiter Iovița Vasile

Deși suntem o țară majoritar ortodoxă, observ că presa românească se raportează la Papa ca la o autoritate care ar avea un cuvânt de spus în Ortodoxie. De fapt, ca și în cazul ,,vaccinurilor”, se încearcă o spălare pe creier a ortodocșilor români. Trădările succesive ale Ortodoxiei din interior acum sunt îmbrăcate în poleială. Ni se insuflă încet și sigur un fel de condescendență periculoasă față de acest impostor: ,,Papa a zis…”, ,,Papa a propus…” etc.

Dar cine e Papa? În calitate de eretic, Papa e dușmanul lui Hristos. Simplu. Nu o spun eu, ci a spus-o însăși Maica Domnului. Și atunci de ce ne interesează atât de mult ce spune dușmanul lui Hristos?

Autoritatea supremă la care ne raportăm este Hristos. Și ne mai raportăm la ierarhii care drept învață cuvântul Adevărului. De ieri și de azi. Atâția câți au mai rămas neatinși de erezia ecumenistă.

Hristos este Capul Bisericii. Hristos nu a lăsat pe pământ niciun locțiitor. Nici chiar în Ortodoxie. Dacă Hristos a spus că mama și frații Lui sunt cei care fac voia lui Dumnezeu, atunci toate aberațiile papale pică. Cum face Papa voia lui Dumnezeu? Cum?

Cocoțat pe jilțul papal cu cruce întoarsă, pe criterii lumești, Papa Francisc își bate joc pe față de creștini prin afirmații penibile și greu de reprodus în scris și prin ereziile periculoase cunoscute.

Dacă manifestăm condescendență necuvenită față de dușmanul lui Hristos înseamnă că slujim la doi domni. Iar Hristos ne spune clar: ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”
(Matei, 6, 24)

De fapt, cred că se dorește să ascultăm mai mult de autorități decât de Dumnezeu. Papa are susținere politică, dar pentru noi acest lucru nu contează. Patriarhul Bartolomeu îi încurajează obrăznicia în loc să-l cheme la pocăinţă și la Botezul ortodox prin întreită afundare. Hristos nu a fost om politic, deci se vede clar că Papa nu-L urmează pe Hristos, ci are dorințe și propuneri absolut lumești. Politicul ar trebui să se subordoneze lui Hristos, nu invers!

Ce unire există între apă și ulei? Ce unire poate fi între Adevăr și minciună? Slujitorii minciunii au alt stăpân, nu pe Hristos. Și atunci ce să prăznuim împreună?

Dușmanii lui Hristos pot face propuneri valabile pentru subordonații lor, nu pentru noi, ortodocșii. Noi avem ascultarea de Dumnezeu, iar papistașii au supunerea oarbă față de Papa. Acum se dorește ca și în spațiul ortodox să se înlocuiască ascultarea de Dumnezeu cu supunerea oarbă față de ierarhi și chiar față de Papa! Asistăm la o încercare de idolatrizare a omului în detrimentul cinstirii lui Dumnezeu, încălcându-se astfel cea dintâi poruncă evanghelică.

Papa nu este interesat de mântuirea subordonaților săi, ci urmărește anumite puncte dintr-o agendă care are punct final înscăunarea lui Antihrist și închinarea la acesta. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!

Ortodocșii trebuie să-și cunoască bine credința și să o mărturisească în aceste vremuri de cernere. Desacralizarea lumii prin erezia ecumenistă aduce întregii omeniri prejudicii grave pe plan duhovnicesc. Așadar să nu-i permitem Papei să ne dicteze când să prăznuim Sfânta Înviere!

Sfântul Sfințit Mucenic Cosma Etolianul, la Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 a spus: „Pe Papa să-l blestemați, fiindcă el este cauza… Noi avem o poruncă ce spune să anatemizăm pe oricine adaugă sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Părinții Bisericii noastre.”

Dumnezeu să ne ajute să facem ascultare de Dumnezeu și de Sfinții Parinți! Amin.

Sora Pelaghia

Doamne ajută

Mă numesc Iovița Vasile și locuiesc în județul Sălaj.

Vă rog să transmiteți domnului informator al securității, Andrei Andreicuț, să nu încerce să-l salveze pe Florea Petru. Să termine cu minciunile și ambiguitățile. Ne spune că Petru Florea e suspendat, cînd de fapt el locuiește în incinta sediului Episcopiei, a publicat o pastorală pe site și emite acte oficiale. Chiar crede dumnealui că poate prosti un județ întreg? Pentru toate acestea, și multe altele, solicităm domnului Andreicuț să-și depună demisia și să părăsească neîntîrziat scaunul arhieresc pe care-l ocupă.

Cerem ca viitorul episcop al Sălajului să nu fie eretic, sodomo-gomorit, informator al serviciilor, să nu fie șantajabil și să nu fie ales de puterea lumească (Canonul 3 al Sinodului 7 Ecumenic).

Vă spunem tuturor celor care petreceți în erezia ecumenistă că e vremea să vă pocăiți de acest păcat îngrozitor. Altfel, veți avea un sfîrșit asemănător tuturor ereticilor din istoria Bisericii. Vă atragem atenția că Poporul Dreptcredincios nu dorește să se unească cu papistașii și ceilalți eretici, decît în condițiile în care aceștia vor reveni în Biserică.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Presbiter Iovița Vasile

PS Mă uit la Andeicuț, în filmările ultimelor două predici rostite în Sălaj. Nu se mai însemnează cu Sfanta Cruce. Mîna care a trădat în Creta, rămîne precum mîna lui Iuda.

Niciodată n-am avut încredere în Andrei Andreicuț, papistașul informator al securității, învechit în rele, travestit sub odăjdii ortodoxe. Puțini știu ce zace în acest ecumenist zelos, cățărat în fotoliul mitropolitan, avînd un trecut murdar și scandalos. Cînd a izbucnit imensul scandal din Episcopia Sălajului, s-a înființat imediat la fața locului și ne-a anunțat că lui Petroniu i s-a aprobat (chiar așa!) suspendarea din funcție și că el este cel care-și asumă conducerea Episcopiei, pînă la noi ordine. Nici vorbă!

Petroniu stă, se pare, în sediul episcopal cu aceleași slugi preasupuse, cu cele două maici ținute acolo, împotriva Sfintelor Canoane. Înainte de Sfintele Sărbători, a apărut pe site-ul Episcopiei pastorala sa, o mizerie penibilă, amplă, pe care am promis că o voi publica, drept mostră a micimii sufletești a lui Petru Florea. M-am răzgîndit, pentru că vreau să vă cruț de lectura unui text sub care numai dumnealui și-a putut pune semnătura, fără să roșească.

Cu cîteva zile în urmă, a dat aprobare scrisă unui anume preot să slujească în altă eparhie, condiționînd-o de aprobarea celuilalt zis episcop, ca să vedeți ce procedură trebuie să îndeplinești, dacă ești invitat la o înmormîntare într-un sat vecin, sau mai îndepărtat. Ce fel de suspendare e aceasta, despre care vorbește Andreicuț?
Cei care-i plîng de milă lui Petru Florea să doarmă liniștiți. Au grijă ceilalți ecumeniști purtători de mitre. Nu i se va întîmpla mai nimic. A adus servicii imense vrăjmașilor Bisericii și nici un fir de păr nu se va clinti din barba lui vopsită. Preocuparea de căpetenie a lui Andreicuț nu este aceea de a îndrepta relele lui Petroniu, ci de a-l scoate cît mai curat, mai spălat, din cloaca în care s-a afundat vreme șasesprezece ani.

Vă reamintesc că otreapa numită Vasile Bănescu a fost îndepărtat(ă) din Patriarhie după ce Daniel Ciobotea l-a decorat, în semn de înaltă prețuire, pentru marile daune pe care le-a cauzat Bisericii.

Aceștia sunt oamenii, cu ei defilăm. Pînă cînd?

Presbiter Iovița Vasile

Povestea tezaurului romanesc deținut hoțește de Moscova e o poveste lungă și binecunoscută. Nu cred că ni-l vor mai restitui vreodată. Fie sănătoși, nici lor nu le va folosi la nimic pentru că există o lege Dumnezeiască, și aceasta ne spune că hoția e faptă condamnabilă și bunurile răpite sunt spre pierzarea hoților, care și-au închipuit că se fericesc cu bunurile altora.

Mai avem un tezaur imens la Londra. Ni l-au furat mișeii și nici vobă nu e că ni-l vor restitui cîndva. Cînd Liviu Dragnea, cel mult hulit de proști și de inteligenți, a încercat să aducă tezaurul acasă, puțini își amintesc, a fost întemnițat și scos din politică, pentru ca loazele fără minte să se poată mișca în toată mediocritatea lor. Romanii să-și lucreze mantuirea fără aceste tezaure, care nu ne ajută cu nimic.

Acum s-a produs un nou jaf. Ne-au furat acele piese dacice trimise în Olanda. Autorul principal: Ernest Oberlander Tîrnoveanu, directorul Muzeului din București. Și acum chiar nu pot să nu mă indignez: De ce o liftă, un alogen, născut și făcut hoț, să dicteze în privința valorilor romanești? Pentru că această scursoare străină și-a legat de coadă numele Tîrnoveanu? Socotesc că acest alogen, deliberat a trimis acele valori într-un muzeu fără pază din Olanda, pentru a fi jefuite. Și complicii și-au făcut datoria. E o complicitate în care și procurorii romani își vor face datoria, adică vor mușamaliza și vor închide dosare, pentru că așa e directiva, venită de la hoții de rang înalt din ue.

Socotesc că acele piese valoroase nu vor mai fi recuperate niciodată. N-au fost jefuite pentru a fi restituite. Cei mai tineri, țineți minte! Faptul ne arată exact unde ne aflăm: o batjocură fără precedent la adresa romanilor, venită din spațiul euroatlantic, la care nu renunță jigodiile romanești. Doamne, ocrotește-i pe romani!

Presbiter Iovița Vasile

Astăzi, ne vom opri asupra unei întâmplări din vremea împăratului Leon Înţeleptul (886-912). Spun Părinţii Bisericii că un om oarecare şi-a trădat soţia şi legământul făcut la Cununie şi s-a dedat unei vieţi păcătoase, trăind în desfrânare. Vrând să-l aducă la o viaţă curată, soţia sa a făcut o greşeală gravă: a cerut ajutorul unui vrăjitor, Virginie, despre care auzise că are puteri deosebite. Aici spunem răspicat, o spun de câte ori am prilejul, că vrăjitorii, indiferent cum s-ar numi ei, fermecători, descântători, prezicători, magi, ghicitori, clarvăzători, etc., sunt slujitorii diavolului şi puterea lor vine de la cel rău. Oricine se adresează lor, cere ajutorul diavolului şi nu lui Dumnezeu.

Aşa a ajuns şi femeia la Virginie, care i-a promis că poate să-i omoare soţul sau să-l dea unui duh rău. Ea dorea să-i întoarcă bărbatul de la destrăbălare. Vrăjitorii pot cauza moartea cuiva, care este deja mort sufleteşte prin păcate, dar nu celui ce este întărit în Credinţa Ortodoxă şi trăieşte după învăţătura Bisericii.

Virginie i-a spus femeii că îi va împlini dorinţa, i-a spus multe din faptele ei trecute, câştigându-i încrederea. A trimis-o acasă, ca să pregătească o candelă, apă, untdelemn, făclie, un brâu şi foc. A vizitat-o şi s-a prefăcut evlavios. A pus apa şi untelemnul în candelă şi le-a aprins cu făclia, în faţa icoanelor. După ce a rostit câteva cuvinte asupra brâului, i-a făcut patru noduri şi i l-a dat să-l poarte. N-a trecut mult şi bărbatul s-a lăsat de desfrânare şi s-a întors la soţia sa. Părea că vrăjitorul i-a făcut un mare bine. Femeia însă era bântuită de duhurile necurate, pentru că nu poate diavolul să făptuiască binele. În fiecare noapte avea vise urâte, cu pofte trupeşti tulburătoare, cu şerpi şi broaşte scârboase, încât nu mai avea linişte.

Atunci şi-a adus aminte de Dumnezeu, a început să se roage şi să postească. Ajutorul i s-a dat printr-un vecin evlavios, Epifanie. Acesta i-a dezlegat tâlcurile celor făcute de vrăjitor. I-a arătat că diavolul caută să lipsească pe om de harul lui Dumnezeu şi-l împinge la păcat. Aşa a făcut şi cu femeia aceasta. Prin desfrânările soţului a îndreptat-o spre vrăjitor. Prin materiile folosite, a substituit oarecum apa sfinţită de la Botez, iar cu untdelemnul a înlocuit Sfântul Mir. Prin brâul cu noduri s-a legat diavolul, încât era purtat tot timpul de femeie. I-a spus să ardă brâul şi să spargă candela. Femeia s-a izbăvit de puterea diavolului (După ,,Demonii şi lucrările lor’’, Ed. Egumeniţa, 2007, p.322-325).

Feriți-vă de vrăjitori ca de foc. Dacă veți găsi în casa voastră sau în împrejurimi obiecte ce vi se pare că sunt de la vrăjitori, aruncați-le în foc, apoi spuneți degrabă preotului.

Presbiter Iovița Vasile

,,Dau anatema pe Arie şi pe cei împreună cu dânsul cugetători şi părtaşi ai nesănătoasei lor cugetări; pe Macedonie şi pe cei cu dânsul, care bine s-au numit pnevmatomahi; asemenea pe Nestorie şi pe ceilalţi ereziarhi, şi pe cei de un cuget cu aceştia îi lepăd şi îi dau anatema, şi cu glas mare zic hotărât: Tuturor ereticilor anatema! Tuturor ereticilor anatema!’’ (Arhieraticon).

Biserica noastră Dreptmăritoare a rânduit ca înainte de hirotonire întru episcop, candidatul să facă o foarte amplă mărturisire de Credinţă, în care sunt cuprinse şi cuvintele de mai sus. Este de la sine înţeles că odată rostită anatema asupra cuiva, acesta este îndepărtat din Biserică şi nu mai putem avea nici un amestec cu el. Este de aceea de neînţeles faptul că un episcop care a pronunţat anatema asupra ereticilor să stea în aceaşi adunare cu aceştia, încă şi să discute cu ei ca parteneri egali, negociind Sfintele Dogme. Ne aducem aminte că s-a nimerit ca Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan să se întâlnească sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint, dar s-a grăbit să iasă de-acolo, nu cumva să se prăbuşească acoperisul peste ei! Pentru ca unul care a căzut în erezie să fie primit în Biserică se cer câteva condiţii; întâi să lepede şi să blesteme erezia, apoi să se pocăiască şi să-şi exprime dorinţa sinceră de a reveni în Biserică.

,,Peste acestea încă mai mărturisesc că voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate Canoanele celor Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi ale celor locale, învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi, tradiţiile Sfintei Biserici Ortodoxe’’. Este binecunoscut faptul că Sfinţii Părinţi nu intrau în dialog cu ereticii şi nu căutau să se unească cu ei, ci doar aşteptau întoarcerea şi pocăinţa lor, mărturisind cu tărie Adevărul revelat şi au statornicit ,,să fie dată anatemei orice erezie’’, cum spune Canonul I al Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol, din 381.

Potrivit celor scrise mai sus, şi întregii Tradiţii Sfinte, întâlnirile ecumeniste, comandate şi programate de cei din afara Bisericii, au loc cu încălcarea Sfintelor Canoane, pe care toţi episcopii ortodocşi s-au făgăduit a le respecta. Faptul că se invocă dragostea creştină este o mască, căci nu poate exista dragoste acolo unde este făţărnicie, minciună şi înşelare. Faptul că se vorbeşte cu insistenţă de necesitatea ,,ca toţi să fie una’’, cum Însuşi Mântuitorul a spus, nu justifică în nici un fel întâlnirile costisitoare cu ereticii, care sunt chiar mai răi şi mai vicleni decât cei din primele veacuri.

Cum am spus şi altădată, Biserica nu a dat nimănui mandat să participe la întâlnirile ecumeniste şi nu se va uni niciodată cu ereticii. Se vor uni trădătorii lui Hristos şi ai Bisericii.

Presbiter Iovița Vasile

Cînd veți vedea toate leprele și scursorile puturoase dezlănțuite împoriva cuiva, să știți că acela e, cu adevărat, om. Mergeți pe mîna lui și nu veți greși.

Mă refer la Domnul Călin Georgescu. Cand antihriștii au văzut că are toate șansele să cîștige președinția Romaniei, au sărit în sus ca arși, televiziunile jidănești s-au întrecut în a-i inventa tot felul vini, care mai de care mai imbecile.
N-a trecut multă vreme și toate s-au dezumflat. Proștii și-au arătat prostia, în toată goliciunea ei. Prostului, degeaba-i spui în față că e prost, îți va zîmbi tîmp, și își va continua ascensiunea pe treptele puterii, cot la cot cu ceilalți imbecili.
De ce nu e bun Domnul Călin Georgescu pentru președinția Romaniei, în viziunea leprelor?
1.Pentru că e roman. Pîna acum l-am avut pe Iliescu, un ciudat amestec țigănesc, jidănesc, bulgar, rus, roman și Dumnezeu știe cîte alte etnii. Ne este limpede ce a făcut acest individ împotriva Poporului Roman.
2.Emil Constantinescu, un individ cu rădăcini jidănești, care a îngăduit ca Serbia Ortodoxă să fie bombardată de americanii păgîni, de pe aeroportul din Timișoara. Emile, criminalii americani au bombardat maternitatea din Belgrad, ucigînd mulți prunci nevinovați. Ești un Irod modern. Regret că te-am votat și e singura data cînd am avut ,,cîștig de cauză’’ la prezidențiale. Pregătește-te să răspunzi în fața lui Dumnezeu pentru ce ai făcut.
4.Traian Băsescu. Un asiatic păgîn, impus de antihriștii internaționali. A vîndut flota Romaniei și a comis nenumărate fărădelegi împotriva Poporului Roman. Nu mai comentez.
5.K.W. Iohanis. Un bolovan prost, nesimțit și îngîmfat. Se agață de cîrma puterii cu încolăciri de șarpe teutonic.Nu vreau să spun mai multe.
A venit acum Călin Georgescu, roman curat, descendent din neam preoțesc. De 35 de ani n-am văzut un om care să pună degetul pe rană cu atîta realism și să spună durerile Romaniei în acest fel. Cînd a afirmat deslușit că interesele Romaniei primează, în raport cu Estul și Vestul, dracii au sărit mai sus ca niciodată.

Călin Georgescu are un ,,defect’’ major: E inteligent, mult deasupra acestor proști cocoțați la putere. Asta nu i se iartă. Pe Iohannis nu l-ar angaja nici măcar ca vizitiu. Cum cutează Călin să pronunțe de atîtea ori numele ,,divinității?’’ Divinitatea fiind Preasfantul Nume al Dumnezeului Adevărului. Cum cutează Călin Georgescu să pună în discuțiile parcursul nostru pro-european și pro-atlantic? Cutează, și bine face. Pentru că acest parcurs ne-a adus în stare de țară vîndută, de colonie preasupusă intereselor străine. Imbecililor! Lăsați-ne în pace. Dobitoci cum sunteți, vă spunem că locul vostru este în cele două uliți large eminesciene, de nebuni și de mișei.

Presbiter Iovița Vasile

Degeaba-l plimbă valeții cu roaba de ici-colo, ca să ne arate că e activ, Papa Francisc a ajuns la capătul gloriei și al puterilor sale. Niciun papă din istorie nu a fost atît de activ într-ale ereziei, nu a comis atîtea fărădelegi și nu a sfidat o lume întreagă cu părerile sale neghioabe, exprimate ex cathedra, evident. Cutezanța lui luciferică s-a ridicat vehement împotriva Revelației Dumnezeiești, negînd adevărurile veșnice și mîntuitoare așezate de Dumnezeu în scrierile sfinte al Bisericii Sale. Mă uit la chipul lui și parcă toate aceste monstruozități s-au întipărit pe el
.
Papa Francisc are de îndeplinit în acest an obiective mărețe, cum ar fi atragerea Bisericii Ortodoxe în imensul malaxor papistășesc, alături de toate rătăcirile lumii. Vă dați seama ce-ar acoate diavolul din acest amestec? Vor avea o mare deziluzie: Biserica lui Hristos, cea mica, Turma cea mică nu va intra în acest malaxor! Vor intra trădătorii de toate felurile, care acum ocupă scaunele episcopale, secondați de trepădușii lor.
În Răsărit, stă papa Bartolomeu, care și-a arogat toate puterile unui suveran pontif. Sinodalitatea a fost desființată prin faptul că majoritatea episcopilor sunt ecumeniști, aleși de puterea lumească, nicidecum de Biserică. Ce așteptări putem avea de la aceștia? Niciuna.
Omulețul acesta ursuz, agent american, este apăsat de păcate neînchipuit de grele. Cînd s-a ridicat împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, păstorită de PF Onufrie, scriind tomosul în favoarea unor derbedei în haine episcopale, Bartolomeu și-a dobîndit calitatea de cetățean al iadului. Nu dorim să revină pe Pămîntul Romaniei, Dumnezeu să-i stea împotrivă!

Biserica noastră ne învață – și fiecare putem confirma – că Dumnezeu a așezat în ființa noastră conștiința morală, care ne dă o mulțumire sufleteaacă nebănuită, atunci cînd făptuim binele, și ne mustră teribil dacă am făptuit răul. Conștiința morală se mai numește și judecătorul neadormit.

Vă asigur că toți cei care se contrapun voii lui Dumnezeu – inclusiv Francisc și Bartolomeu – au neliniști pe care încearcă să le înăbușe cu antidepresive. Zadarnic! Vremea se apropie!

Presbiter Iovița Vasile

Veste tristă

A plecat din viața aceasta pămîntească marele handbalist Cornel Oțelea, triplu campion mondial cu naționala Romaniei. Abia în ultimii ani am am aflat că domnia sa a fost tatăl Părintelui Grighentie Oțelea, starețul Mănăstirii Strîmba, județul Sălaj, prigonit de Petroniu Florea, pseudo-episcopul Sălajului

Dumnezeu să-l primească în corturile sale cele veșnice.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit între anii 580-662, ani grei pentru Biserică, deoarece ereticii monofiziţi şi cei monotelişti erau deosebit de virulenţi. Împotriva acestor erezii s-a ridicat Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Odată au venit la Sfânt doi demnitari împărăteşti şi l-au întrebat: ,,Nu te împărtăşeşti cu scaunul Constantinopolului?’’ Răspunsul lui a fost direct, de neclintit: ,,Nu mă voi împărtăşi’’. Cerându-i-se să-şi susţină refuzul de a fi în comuniune cu ereticii, Sfântul a grăit aceste cuvinte: ,,Deoarece au lepădat cele patru Sfinte Sinoade prin cele nouă capitole ce le-au alcătuit în Alexandria şi prin Alcătuirea scrisă după aceea de Serghie patriarhul…s-au blesemat pe sine de atâtea ori. Deci cei ce singuri de la sine sunt blestemaţi şi lepădaţi de sinodul ce a avut loc la Roma şi de preoţie sunt înstrăinaţi, aceia ce fel de taină săvârşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de aceia?’’

Văzând logica şi înţelepciunea pe care le arăta Sfântul lui Dumnezeu, demnitarii l-au întrebat insinuant: ,,Numai tu te vei mântui?’’ Le-a răspuns cu smerenie: ,,Când toate popoarele se închinau în Babilon chipului de aur, cei trei Sfinţi tineri n-au osândit pe nimeni de pierzare; pentru că nu căutau la faptele altora, ci numai pe ei singuri se păzeau, ca să nu cadă din Buna Credinţă cea adevărată. Asemenea şi Daniil, cel aruncat în groapa cu lei, n-a osândit pe aceia care nu se rugau lui Dumnezeu, după porunca lui Darie; ci cugeta şi se îngrijea pentru sine şi voia mai bine să moară, decât să greşească lui Dumnezeu. Deci, să nu-mi dea şi mie Dumnezeu, să judec pe cineva, nici să zic că numai eu mă voi mântui. Însă, pe cât pot, voiesc mai bine a muri, decât să-mi tulbur conştiinţa mea, greşind cu ceva împotriva Dreptei Credinţe’’.

Demnitarii împărăteşti l-au ispitit pe Sfânt: ,,Ce vei face când romanii se vor uni cu bizantinii? Căci aseară au venit de la Roma doi clerici şi dimineaţă, în ziua Duminicii, se vor împărtăşi cu patriarhul din preacuratele Taine’’. Ceea ce le-a răspuns Sfântul Maxim Mărturisitorul sunt cuvinte care au străbătut veacurile şi vor sta mărturie până la sfârşit de ceea ce înseamnă statornicie în Sfanta Credinţă Ortodoxă: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul, eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, dacă ar fi propovăduit într-alt chip, aducând ceva nou în Credinţă’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie. Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 471-472).

Binecuvântat de Dumnezeu va fi acela care, asemenea Sfântului Maxim Mărturisitorul, alege să moară, decât să batjocorească Sfânta Credinţă Ortodoxă.

Presbiter Iovița Vasile

Înainte de mântuitoarele Patimi şi de Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a vorbit Sfinţilor Apostoli şi, prin ei, lumii întregi despre trimiterea Duhului Sfânt: ,,Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine’’ (Ioan 15, 26). Părinţii Bisericii care au participat la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) au preţuit după cuviinţă preasfintele cuvinte ale Domnului Iisus, şi atunci când au formulat ultimele articole ale Simbolului de Credinţă, au înscris, pentru veşnicie, această mărturisire: Credem ,,Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci’’.

Sinodul III Ecumenic de la Efes din anul 431 a hotărât, prin canonul 7, următoarele: ,,După ce s-au citit acestea, Sfântul Sinod a orânduit ca nimănui să nu-i fie îngăduit să dea la iveală, sau să scrie, sau să întocmească altă credinţă, afară de aceea care s-a orânduit de către Sfinţii Părinţi care împreună cu Duhul Sfânt s-au adunat în cetatea Niceenilor. Iar cei ce îndrăznesc, fie să întocmească o altă credinţă, fie să o aducă, sau să le-o înfăţişeze celor ce voiesc a se reîntoarce la cunoaşterea adevărului, fie că sunt din păgânism sau din iudaism sau din orice altfel de erezie, – aceştia, dacă ar fi episcopi sau clerici, să fie străini, episcopii de episcopie şi clericii de starea clerului; iar dacă ar fi laici, să se dea anatemei’’. Rezultă cu limpezime din acest text, grija Sfinţilor Părinţi de a feri Dreapta Credinţă de orice răstălmăcire sau alterare prin omisiune sau adaos.

Ignorând cu desăvârşire acest fapt, apusenii au ţinut un sinod local la Toledo în anul 589 şi au hotărât introducerea în Simbolul de Credinţă Niceoconstantinopolitan a adaosului Filioque, denaturând cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest adaos pretinde, împotriva Revelaţiei Dumnezeieşti, că Duhul Sfânt purcede ,,şi de la Fiul’’, ceea ce Biserica nu a învăţat niciodată. Dimpotrivă. Această erezie a fost întărită de sinodul de la Hatfield din anul 680, când regele arian al vizigoţilor, Recarede, s-a convertit la catolicism. Regele Carol cel Mare a stăruit ca Simbolul de credinţă să fie rostit în Apus cu adăugirea Filioque.

Împotriva tuturor s-a ridicat Papa Leon al III-lea (795-816), care s-a opus acestei erezii. El a poruncit ca Simbolul Niceoconstantinopolitan să fie scris pe două table de argint, în limbile latină şi greacă, şi să fie aşezate la intrarea în basilica Sfântul Petru. În acest caz, oarecum singular, putem vorbi despre infailibilitatea Papei, deoarece se afla în deplin consens cu învăţătura Bisericii. Mai târziu, în anul 1014, Papa Benedict al VIII-lea, a acceptat introducerea în Crez a adaosului Filioque, şi astfel acesta a rămas definitiv în rostirea catolicilor.

Pretenţiile şi justificările romano-catolicilor precum că Filioque ar preciza relaţia veşnică dintre Tatăl şi Fiul şi că acesta ar fi fost folosit pentru combaterea arianismului în Apus, nu este întemeiată. Nu se poate combate o erezie printr-o altă erezie. Gravitatea acestei erezii constă în acestea:

1. Stă în contrazicere cu însăşi Revelaţia Dumnezeiască, cuprinsă în cuvintele Mântuitorului mai sus citate ,,Care de la Tatăl purcede’’. Fără îndoială, dacă Filioque ar fi fost un adevăr, n-ar fi lipsit din rostirea Domnului Iisus Hristos.
2. Nesocoteşte şi încalcă, în chip nelegiuit, unul din canoanele Sfântului Sinod al III-lea Ecumenic de la Efes.
3. Nu a fost niciodată acceptat de Biserica Răsăritului. Când în 16 iulie 1054, cardinalul Humbert a depus anatema scrisă pe altarul bisericii Sfânta Sofia, aceasta conţinea printre alte ,,vini’’ imputabile grecilor şi aceea că ar fi înlăturat din Simbolul Credinţei adaosul Filioque. Aceasta este o recunoaştere involuntară a ataşamentului Bisericii lui Hristos faţă de păstrarea nealterată a Sfintei Credinţe, aşa cum a primit-o prin Revelaţia Dumnezeiască.
4. Adoptarea acestei vădite erezii i-a lipsit pe latini de harul Dumnezeiesc şi i-a despărţit de Dumnezeu şi de Sfânta Sa Biserică.

Dacă Biserica Ortodoxă a arătat o desăvârşită neclintire pentru păstrarea nealterată a Credinţei, catolicii s-au arătat a fi de o inflexibilitate extraordinară întru păstrarea şi apărarea acestei erezii. Au trecut 1421 de ani de la sinodul din Toledo, care a formulat erezia Filioque, care se arată de neînlăturat atunci când se vorbeşte de unirea catolicilor cu Biserica. Este de aşteptat ca în viitor ecumeniştii să proclame o nouă unire dintre ortodocşi şi catolici, dar aceasta va fi asemenea celei de la Ferrara-Florenţa, adică nulă şi deci inexistentă. Biserica nu se va uni cu o grupare eretică, până când aceasta nu va alege calea pocăinţei şi a lepădării de erezii. Dacă romano-catolicii ar avea această singură erezie, ar fi motiv suficient pentru ca aceştia să rămână în afara Bisericii. Ereziile lor sunt, însă, mult mai numeroase.

Acestea sunt faptele. Cumpănească fiecare catolic şi constate unde se află adevărul şi astfel va putea hotărî în deplină cunoştină de cauză.

Presbiter Iovița Vasile (articol din 2010)

Credincioșii veniți din Zalău, Cuzăplac, Bănișor, Horoatu Crasnei și din alte zone ale județului i-au înmânat Mitropolitului Andrei Andreicuț un plic cu toate doleanțele acestora din Episcopia Sălajului și i-au transmis gândurile comunității împotriva Episcopului Petorniu. Credincioșii ortodocși i-au transmis Mitropolitului că vor ca Petroniu să plece din Episcopie și au cerut vacantarea funcției. Totodată, i-au solicitat Mitropolitului să aducă în Sălaj un episcop așa ca el (n.r. – ca Mitorpolitul) „cu smerenie și frică de Dumnezeu”.
Mitropolitul Andrei Andreicuț le-a răspuns în primă fază celor care l-au abordat și le-a spus că „așa va fi”(n.r. – va veni un episcop cu frică de Dumnezeu). Ulterior, Mitorpolitul le-a cerut credincioșilor să se roage și pentru Episcopul Petroniu, pentru iertarea păcatelor. Un credincios i-a răspuns la aceste vorbe, spunându-i Mitropolitului să se roage el să nu ajungă protestatarii la Cluj, furioși că nu se rezolvă problemele din Episcopia Sălajului.
„Am venit acum cu pace, fără pancarde și lozinci. (…) Rugați-vă să nu venim noi la Cluj (n.r. – dacă nu se vacantează scaunul de Episcop al Sălajului)”, a fost reacția unui alt credincios.
Credincioșii prezenți în număr mare i-au transmis Mitropolitului Andrei faptul că „Petroniu face de rușine Biserica Ortodoxă”, dar și că „nu-l mai vrem și dorim vacantarea funcției”.
Mitropolitul Andrei Andreicuț le-a spus credincioșilor că este nevoie de răbdare pentru ca lucrurile să se facă cum trebuie. „Lucrul bun se face cu rânduială”, le-a transmis Mitropolitul Andrei.
Reamintim că Episcopul Petroniu este acuzat de avocatul Bogdan Ilea, fost secretar de stat în Ministerul Justiției că a strâns o avere uriașă în județul Sălaj, cât și în Mureș și Cluj. Acesta este acuzat că deține pe numele său o mulțime de imobile, tereneuri, case și apartamente, dar și o adevărată avere în bani, cu ajutorul cărora a călătorit în destinații exotice.
Episcopul mai este acuzat de angajări fictive, diferite afaceri cu obiecte bisericești, în special cu antimisul și cu cărțile scrise de acesta, dar și de faptul că deține o firmă de vânzări auto.
Episcopul a mai fost implicat și într-un scandal ce prevedea executarea silită a unei persoane în vârstă, după ce a acordat bani împrumut cu garanție imobiliară.
Preluare de pe Sălajul Liber
Comentariu
Credincioșii sălăjeni sunt sinceri atunci cînd cer un episcop ,,cu smerenie și frică de Dumnezeu’’, dar greșesc cînd îl iau pe Andrei Andreicuț drept etalon. Nu, Andreicuț nu este nici smerit, nici cu frică de Dumnezeu. Are un trecut încărcat, pentru care va da seama. Să ne amintim de trecutul său de greco-papistaș și de calitatea lui de informator al securității. Sunt atuurile sale care l-au ajutat să ajungă ierarh pe un scaun episcopal ortodox. N-am uitat faptul că a organizat răzmerița împotriva episcopului Emilian Birdaș, alungandu-l din Alba Iulia și apoi uzurpîndu-i scaunul episcopal, cu largul concurs al celuilalt papistaș, Nicolae Corneanu. În 2016, a făcut parte din lotul Romaniei deplasat în Creta, unde a făcut figurație, dar a și semnat documentele eretice elaborate. După opt ani, un nepomenitor își încheia misiva către Andreicuț cu cuvintele: ,,Sărut dreapta sfințitoare’’, fiind vorba de aceași dreaptă cu care l-a trădat pe Hristos în Creta.

Presbiter Iovița Vasile

Dacă în anii trecuți se strângeau cu greu câțiva ortodocși care să reacționeze împotriva rugăciunilor în comun cu ereticii condamnați, acum, pentru al doilea an, aproximativ 80 de mărturisitori au fost pe poziție, spălând rușinea Bisericii din România în fața tăvălugului ecumenist sincretist.
La biserica Parcul Domeniilor-Cașin (locul trădării de câțiva ani) s-au strâns suficient de mulți încât să dea manifestației anvergura unui protest în toată regula.
Evident, organizatorii au chemat și ei jandarmii pentru a „proteja” oficialitățile ecumeniste. Au fost cel puțin 13 haidamaci, pregătiți cu garduri, care nu s-au dezmințit și, așa cum sunt obișnuiți, și-au exercitat eternele intimidări și abuzuri asupra unor dintre participanți legitimându-i fără se le prezinte, așa cum cere legea, un motiv întemeiat pentru aceasta. Analfabeți juridic fiind, pretindeau că manifestanții ortodocși săvârșeau o contravenție participând la o manifestație nedeclarată, în ciuda prevederilor articolului 39 din Constituție, dar și Legii 60/1991, care spune că manifestațiile religioase nu trebuie declarate.

De la Patriarhie a fost trimis ca delegat-trădător pesudo-episcopul Paisie „Sinaitul”, un alt ecumenist sadea, care, ca și predecesorul său, Varlaam, a intrat foarte devreme în biserică și a ieșit foarte târziu probabil, în urma tuturor participanților sincretiști si mult după plecarea tuturor manifestanților. Spre bucuria mărturisitorilor de afară au fost prezenți, ca și altă și câțiva monahi, dar și un preot nepomenitor, dintre cei care niciodată nu veneau în stradă în săptămâna spurcăciunii ecumeniste.

În interior, trădătorii, în frunte cu Paisie „Sinaitulul” și cu parohul Gabriel Cazacu, au făcut ce știu ei mai bine: rugăciuni împreună cu ereticii condamnați, discursuri sincretiste, recunoașteri ale titlurilor eterodocșilor invitați, cântarea în strună a celor din afara Bisericii ca și când ar fi parte din Biserică și acordarea privilegiului de a predica, din fața altarului, apostatutului uniat (greco-catolic) Mihai Frățilă, chipurile „episcop” de București.
În urma acestor întinări, conform mai multor păreri, dacă ar avea cine, lăcașul de cult ar trebui resfințit!
Condamnăm ecumenismul ca erezie și mărturisim că Ortodoxia nealterată este singurul adevăr de credință, unica Biserică a Mântuitorului Iisus Hristos!

(Ortodoxie, Țară, Romanism)

Vă mulțuim, dragi mărturisitori, care v-ați ostenit să fiți la locul potrivit pentru a apăra Sfanta Credință Ortodoxă, împotriva trădătorilor de ieri și de azi.