Categorie: Uncategorized

          ,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel Care ne-a daruit nouă şi învierea’’.

Aceasta este cântarea, cu care Biserica lui Îl cinsteşte pe Pruncul Iisus, Cel de patruzeci de zile, adus la templul din Ierusalim spre împlinirea Dumnezeieştilor rânduieli, căci spune Legea Sfântă: ,,Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţească de sângele ei; de nimic sfânt să nu se atingă şi în locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei… După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotul la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţa şi curată va fi de curgerea sângelui ei’’(Levitic 12, 2-7).

          În această zi s-au împlinit cele patruzeci de zile de la Naşterea Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Despre necurăţie nu poate fi vorba când vorbim de Preacurata Fecioară Maria, căci ea a fost fecioară înainte de Naştere, în vremea Naşterii şi după Naştere, adică în vecii vecilor. Cărţile noastre bisericeşti o numesc ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’. Dar din smerenie şi din dragoste pentru Legea lui Dumnezeu, a adus pe Pruncul Iisus spre a-L închina Domnului. Nu a adus jertfa celor bogaţi, mielul de un an, ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum obişnuiau cei mai săraci, pentru că săracă era Fecioara şi în sărăcie a crescut şi Pruncul Iisus.

          La templu aştepta de mulţi ani să vină această zi sfântă Dreptul Simeon, cel încărcat de ani mulţi, pentru că lui i se vestise că nu va muri până când nu va ţine în braţele sale pe Mântuitorul lumii. Ce privilegiu, ce cinste i s-a dat acestui om! L-a luat în braţe pe Prunc, a binecuvântat pe Dumnezeu şi L-a rugat să-i facă dezlegarea din trup, cu cuvintele: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’(Luca 2, 29-31).

          La templu s-a rânduit de Dumnezeu să fie şi Ana Proorociţa, cea care ,,de templu nu se depărta, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni’’(Luca 2, 37).

         Din vremea binecredinciosului împărat Iustinian, Biserica are această zi sfântă de sărbătoare, căci cinstind după cuviinţă Întâmpinarea Domnului, au încetat molima şi cutremurul ce se abătuseră asupra Bizanţului şi Antiohiei.

Presbiter Ioviţa Vasile

16.479 de cazuri cu reacții adverse la Vaccinul Pfizer/BioNTech – Comirnaty, dintre care cel puțin 173 fatale (cauzatoare de moarte) au fost înregistrate în scriptele Uniunii Europene de la începutul campaniei de vaccinare anti-Covid și până pe 23 ianuarie 2021. Redactorii ActiveNews le-au studiat pe toate. Experiența a fost șocantă. Trecând de la un caz la altul, morții și cazurile grave se adunau în imprimanta până când s-a terminat topul de hârtie. Dintre toate, cel mai trist era să realizezi cum după administrarea vaccinului „bătrânii cădeau ca muștele”, așa cum a spus și un îngrijitor de la un cămin de vârstnici din SUA, revoltat de ceea ce a constatat cu proprii săi ochi.�

Poate ați observat că despre morții în urma vaccinurilor nu se vorbește nicăieri în media foarte informată care vă invadează casele. Chestiunea nu se petrece numai în România, ci la nivel european și internațional. Oficialii tac, deși știu. Ceea ce este o crimă în sine.

În Europa, doar ministrul francez al Sănătății, Olivier Véran, s-a scăpat luni, 18 ianuarie, când a fost nevoit să comenteze cazurile de deces din Franța, că sunt înregistrate oficial 71 de decese în UE. Până vineri, 22 ianuarie, când a apărut și decesul de la Bacău, s-au mai înregistrat oficial alte patru în Franța, la care se adaugă decesul asistentului de la Mangalia, documentat de ActiveNews dar nerecunoscut de autoritățile române ca fiind în urma vaccinul. Practica este mondială. Dar vineri, 22 ianuarie, se vorbea oficial – în urma scăpării ministrului francez – de 76 de morți. Însă în realitatea, pe 23 ianuarie, data pând la care sunt înregistrate rapoartele accesate de ActiveNews, cazurile fatale erau de cel puțin 173.

Am scris cel puțin 173 fatale – selectate din registrul general disorders, pentru că la acestea se pot adăuga dar și suprapune și alte cazuri de încetare a vieții, cum ar fi atacul de cord – foarte des întâlnit în cazurile cercetate de noi. Nu putem ști exact cu cât sunt mai multe dar cu siguranță nu pot fi mai puține de această cifră.

Da, este adevărat, bătrânii au căzut „ca muștele”, sărăcuții. Și știm, desigur, și textele care însoțesc aceste morți – că nu poate fi depistată relația cauză-efect. „Erau bătrâni, oricum mureau…”. Dar sunt și destule cazuri de tineri, cum este cel de 27 de ani pe care îl prezentăm mai jos, care a murit chiar de Crăciun, pe 25 decembrie 2020, vomitând sânge, la o zi după ce și-a făcut vaccinul Pfizer.

 Alt caz, femeie, 59 de ani, moarte spontană, după cum a notat un profesionist din domeniul sănătății Dar, după cum veți observa din graficele din articol, majoritatea celor afectați sunt din categoriile de vârste între 18 – 64 de ani. Alt caz fatal, femeie, de 41 de ani, moarte subită la o zi după vaccin.

Ne adresăm Dvs, direct, cititorilor ActiveNews, și nu sec, ca într-un articol oarecare, pentru că vă invităm să vă convingeți cu ochii Dvs. Informați-vă singuri și luați decizia pe care o hotărâți – și pentru care sunteți responsabili în fața familiei Dvs și a lui Dumnezeu Creatorul – dar numai în cunoștință de cauză. Or, ce constatăm? Că la ora aceasta informația pe această temă – a pericolelor vaccinurilor anti-Covid  – este obliterată total.

Mai mult, presa din România și din întreaga lume este mituită cu zeci și sute de milioane de euro ca să facă propagandă pro-vaccin – adică să mintă frumos – sau să tacă – ceea ce este tot o minciună, prin omisiune. De ce?

Autoritățile din mai multe țări, inclusiv din România, au sistat pentru moment campaniile de vaccinare sub pretextul lipsei de doze suficiente. Chiar așa să fie? Ca ziariști, ne putem pune întrebarea dacă nu cumva schimbarea de tactică are loc pentru că autoritățile știu prea bine că numărul morților este mult mai mare decât cel real, decât cel declarat oficial? Sau/și pentru că numărul celor care refuză vaccinarea, mai ales din zonele intelectualilor, de specialitate, profesori, medici etc, este mult prea mare față de așteptările sistemului de propagandă.

Să luăm cazul României – unde nu putem vedea, încă, toate aceste raportări, din partea medicilor sau ale rudelor. Iată, la o singură postare pe această temă, de după decesul doamnei din Bacău, publicată de avocatul Gheorghe Piperea, cinci persoane au relatat despre cazuri similare din familiile lor.

„Sunt mulți comentatori (cel puțin 5, după numărătoarea mea) care au declarat, cu nume și prenume, că au decese în familie consecutive vaccinării. Cazurile ar trebuie făcute publice imediat. Ar trebui, de asemenea, făcute urgent plângeri penale pentru malpraxis și procese de daune pentru efectele adverse ale vaccinului. Altfel, vor fi și alte nenorociri. Autoritățile ar trebui să suspende de urgență vaccinarea persoanelor în vârstă sau suferinde, cu boli cronice.”, a afirmat avocatul pe pagina sa de Facebook.

Și Ziarul Bursa a cerut sistarea vaccinărilor, cel puțin pentru bătrâni, după cele 33 de cazuri de deces raportate în Norvegia.

„Bunica mea a decedat duminica in urma acestui agent biologic experimental (asa numit „vaccinul anti-Covid”), care i-a fost administrat acum doua zile. Bineinteles ca vor spune ca e o coincidenta, ca nu are nicio legatura cu leacul minune. Sunt convinsa ca sunt mult mai multe cazuri de acest gen, dar acestea nu merita sã fie mediatizate.”, a scris o comentatoare care a revenit apoi pentru a adăuga: „Ideea e ca desi avea anumite probleme de sanatate, a trait cu ele ani de zile si nu cred ca e o coincidenta ca s-a stins la cateva zile dupa „vaccin”.”

„Tatăl meu a fost vaccinat în data de 15 ianuarie 2021, vineri după masa, sâmbătă după masa a făcut accident vascular cerebral, a paralizat partea dreaptă, seara a intrat în comă și duminică dimineața la ora 6 a decedat.”, a scris alt comentator. Sigur, se va spune că aveau comorbidități și că este o coincidență.

Dar nu sunt cam multe „morți prin coincidență”?, după cum atrage respectabilul avocat Robert. F. Kennedy, nepotul fostului președinte american John F. Kennedy și conducătorul organizației Apărarea Sănătății Copiilor

În încheiere solicităm pe această cale – deși o facem, cel mai probabil, în van – ca autoritățile să încerce măcar să fie mai responsabile.

Decât să dăm din buzunarele noastre ale tuturor românilor sute de milioane de euro pentru niște substitute de vaccinuri experimentale, mai bine aprobăm rapid administrarea de Ivermectină la nivel național și de alte elemente necesare întăririi imunității ante, în timpul infectării și post-Covid, care costă doar cu câteva sute de milioane de euro mai puțin decât medicamentele BigPharma experimentate pe români și nu numai. Nu o spunem numai noi ci și Dr. Tehilla Shwartz Altshuler, de la Israel Democracy Institute, care consideră  – cu privire la campania din Israel dar este valabil la nivel mondial – că această  „campanie de vaccinare este cel mai mare experiment realizat pe oameni în secolul al XXI-lea”.

Nu uitați, ca să nu vă îmbolnăviți din cauza virușilor din jur începeți cu devirusarea caselor Dvs prin decuplarea de la principalului factor de răspândire a virușilor, mediatici: televizorul.

(Preluare selectivă de pe ActiveNews)

Vești excelente din partea Consiliului Europei (CoE), cea mai importantă organizație mondială pentru drepturile omului. Este organul de conducere al Curții Europene a Drepturilor Omului. După cum probabil știți, CoE este distinct și separat de UE. 47 de țări, inclusiv toate statele membre ale UE, sunt părți contractante la CoE și la Convenția EurOpean privind drepturile omului (CEDO). Aceasta este o veste excelentă pentru persoanele îngrijorate cu privire la vaccinarea obligatorie sau constrânse sau discriminate cu privire la statutul de vaccinare.�

Astăzi a fost votată o rezoluție a Consiliului Europei care interzice statelor membre să facă obligatorie vaccinarea împotriva coronavirusului sau că poate fi utilizată pentru a discrimina lucrătorii sau oricine nu este vaccinat. Iată textul extras în anumite puncte și rezoluția completă în link original și original.

– privind asigurarea unei acceptări ridicate a vaccinului:

– asigurarea faptului că cetățenii sunt informați că vaccinarea NU este obligatorie și că nimeni NU este constrâns politic, social sau altfel să se vaccineze dacă nu dorește să o facă singur;

– să se asigure că nimeni nu este discriminat pentru că NU a fost vaccinat, din cauza riscurilor posibile pentru sănătate sau pentru că nu dorește să fie vaccinat;

– garantează faptul că cetățenii sunt informați că vaccinarea NU este obligatorie și că nimeni nu este presat politic, social sau în nici un alt mod să fie vaccinat, dacă nu doriți;

https://pace.coe.int/en/files/29004/html

Horia Eugen Cristea

See author’s posts

,,Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală’’.

Sunt mai mult de trei sute de ani de când Miron Costin a scria aceste minunate şi memorabile cuvinte. Ceea ce trăim noi acum, sunt ,,cumplite vremi anilor noştri’’, vremi de necredinţă, de nebunie generalizată, de tăgăduire şi defăimare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu toate acestea, PreaBunul şi Marele nostru Dumnezeu ne-a învrednicit şi astăzi să ne îndeletnicim cu cetitut cărţilor. Nu a oricăror cărţi, a căţilor sfinte care se află în biserici, dar şi în afara lor, pentru că aşa au voit nişte oameni sub acoperire. Sub acoperirea veşmintelor episcopale. Am cetit laude sfinte şi le-am înălţat către Marele nostru Creator. Am cetit din cartea numită Apostol, din Sfânta Evanghelie, din care aflăm de lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu; am cetit multe lucruri folositoare sufletelor noastre.

Cetind Scripturile Sfinte, cu credinţă şi multă luare-aminte, vom constata că oriunde a fost prezent, şi a fost  Mântuitorul nostru Iisus Hristos a lucrat pentru binele făpturilor lui Dumnezeu. Fiecare suflet sincer şi doritor de mântuire a găsit vindecare, iertare de păcate, alinare în suferinţe, mângâiere, învăţătură mântuitoare atunci când L-a găsit pe Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat. Înţelegem astfel bucuria Sfântului Apostol Filip din vremea chemării sale la apostolie, bucurie exprimată prin cuvintele adresate celuilalt viitor Apostol, Natanael: ,,Am aflat pe Acela despre care au scris Moise în Lege şi Proorocii, pe Iisus Fiul lui Iosif din Nazaret’’ (Ioan 1, 45). Vorbim mai puţin despre aceasta, dar nici cele trei zile cât Domnul a stat în mormânt cu Trupul nu au fost vreme de nelucrare, pentru că spun cărţile noastre bisericeşti: ,,În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins’’. De ce oare S-a pogorât Mântuitorul la iad? Tot pentru binele oamenilor, a acelora din vechime, morţi cu trupurile, vii cu sufletele, care aveau mare lipsă de Domnul Iisus, spre a se izbăvi din legăturile iadului. Aşa a scris Sfântul Apostol Petru în Întâia sa Epistolă Sobornicească: ,,Pentru că şi Hristos a suferit o dată moartea pentru păcate, El Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu Trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a pogorât şi a propovăduit duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, anume opt, s-au mântuit prin apă… Că spre aceasta s-a binevestit şi morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul’’ (3, 18-20; 4, 6). Bărbatului din ţinutul Gherghesenilor pe care l-a izbăvit de demoni, i-a spus Mântuitorul, atunci când acesta a vrut să-L urmeze: ,,Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu’’(Luca 8, 39).

          Despre binele pe care ni-l face nouă Dumnezeu, putem aduce fiecare mărturia noastră, de fapt nenumărate mărturii, şi tot n-ar fi de ajuns, de aceea Sfânta Biserică are o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu ,,pentru toate pe care le ştim şi care nu le ştim., pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă’’. De binele lui Dumnezeu s-a învrednicit şi mai-marele vameşilor, Zaheu cel bogat. Care era starea lui înainte de a-L întâlni pe Mântuitorul? Starea lui era bunăstare, dar numai în ce priveşte bunurile materiale dobândite cu silnicia. Sufletul lui era pustiu, mic, precum statura, fără Dumnezeu, împovărat de multe păcate. Calea pe care mergea era calea pierzării, până în ziua în care s-a întâlnit cu Fiul lui Dumnezeu. Pentru a-L vedea, a făcut tot ce era omeneşte posibil, a alergat înainte, s-a suit în sicomor şi a aşteptat momentul întâlnirii şi al izbăvirii. Strădania, câtă a fost, i-a fost răsplătită, căci Mântuitorul i-a spus: ,,Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân’’. Bucuria vameşului a fost mare. Cine nu s-ar bucura să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu în casa lui? Bine ştiind câte nelegiuiri a comis, ca vameş, Zaheu se şi hotărăşte să le îndrepte, atâta cât îi stătea în putinţă: ,,Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit’’. Minunată pildă de pocăinţă la care ar trebui să ia aminte cei ce se bat cu pumnul în piept. Părere de rău, mărturisirea păcatelor, hotărârea de ale îndrepta şi a nu le repeta, aşa poate fi descris în cuvinte puţine actul de pocăinţă al lui Zaheu. Drept urmare, Mântuitorul rosteşte cuvintele de iertare, pentru Zaheu şi cei ai lui: ,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut’’. De-aici începe drumul lui Zaheu spre împărăţia lui Dumnezeu.

          Sfântul Apostol Iacov scria pe bună dreptate că ,,toţi greşim în multe chipuri’’(3, 2). Iertare de aceste greşeli putem dobândi mergând la duhovnicul nostru şi mărturisindu-ne. Iar duhovnicul ne va povăţui cu acest cu cuvânt: ,,Iată, de acum de toate acestea dator eşti să te păzeşti, de vreme ce ce te-ai botezat cu al doilea Botez, după rânduiala Tainelor creştineşti. Pune, dar, de acum început bun, nădăjduind spre Dumnezeu, Cel ce poate să-ţi ajute; şi mai vârtos te păzeşte ca să nu te mai întorci la greşalele acelea ce ai făcut, ca să nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie şi multe feluri de necazuri în această lume; iar pentru cealaltă arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. De aceea datori suntem toţi, mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare din noi, cu frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie să vieţuim, ca pururi să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu’’. De se va întâmpla, totuşi, ca şi după aceea să cădem în păcate, îndemnul ni-l dă, peste veacuri, ava Dorotei: ,,Scoală-te, Dumnezeu să te ierte, să pui iarăşi început bun şi să te îndreptezi de acum înainte’’ (Vieţile Sfinţilor pe luna februarie, p.235).

          Început bun a pus vieţii sale şi Zaheu. Sfânta Scriptură nu mai relatează nimic despre el. Tradiţia Sfintei noastre Biserici spune că urcuşul duhovnicesc al acestuia a continuat până când acesta a ajuns să propovăduiască Evanghelia lui Hristos şi s-a socotit laolaltă cu Sfinţii Apostoli, fiind prăznuit la 20 aprilie.

Presbiter Ioviţa Vasile

       �

     �

Cine răspunde politic pentru tragedie?
Din punctul de vedere al răspunderii există două planuri:Cel penal, care se referă la cauzele (cauzele, nu motivele, cum alandala se exprimă Klaus Iohannis) izbucnirii incendiului. Cel politic, care se referă la cine trebuie să plătească din punct de vedere politic pentru producerea accidentului la un spital public. Răspunderea penală nu poate fi stabilită, potrivit Constituției, decît în urma unei investigații făcute de Parchet și, evident, a unui proces în sala de judecată.

Venit pe la prînz (cam tîrziu) la fața locului Klaus Iohannis a susținut, într-o declarație de presă fără întrebări (gașca din juru-i a interzis jurnaliștilor să-l deranjeze cu o întrebare) că e nevoie de o reformă a sistemului de Sănătate. Drept pentru care, urzupîndu-l pe premierul Florin Cîțu, pitit pe undeva prin dosul unei postări pe Facebook, președintele i-a comandat ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, un proiect de Reformă, cu care să vină la el la Cotroceni. O comandă nu prea diferită de cea de Pizza la un restaurant în variantă online. Nu putem vorbi încă de nici un proiect a cărei aplicare să se preîntîmpine astfel de tragedii din spitale cîtă vreme nu știm cauzele incendiului. Una e ca incendiul să fi fost provocat de o neglijență a unui cadru medical, alta e ca el să fi fost provocat de infrastructura învechită. Dacă incendiul a fost provocat de o neglijență putem avea o mie și una de reforme ale Sistemului de Sănătate. Astfel de neglijențe vor avea loc nestingherite pînă cînd nu se aplică în practică o Reformă a felului de a fi al românului, altfel spus, pînă cînd din comportamentul românilor nu va fi scos legendarul, Merge și așa!

Răspunderea politică n-are nevoie de nici o anchetă. Peste tot în lume, cînd se petrece un accident într-un domeniu public, răspund cu funcția cei care administrează domeniul respectiv. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, dacă se întîmpla la un spital o asemenea nenorocire zbura din funcție ministrul Sănătății. De ce? Pentru că – se spunea – ministrul sau cel care răspundea din minister de spitale – trebuia să ia toate măsurile pentru ca un astfel de accident să nu aibă loc. În democrațiile occidentale, în astfel de cazuri se practică demisia de onoare. Aceasta a fost în 2015 rațiunea pentru care Klaus Iohannis a cerut demisia premierului după tragedia de la Colectiv. Demisia ca asumare a responsabilității politice e și un moment prin care se reduce furia populară stîrnită de astfel de tragedie.

În noiembrie 2015, cînd cerea demisia premierului Victor Ponta, Klaus Iohannis nu avea Guvernul Meu. El nu numai că-și permitea să ceară demisia premierului, dar mai mult, folosea în chip politrucesc tragedia pentru a-și instala Guvernul Lui. Acum, în ianuarie 2021, Klaus Iohannis are, în fine, Guvernul Meu. Cum să ceară demisia unui membru al Guvernului Meu? Ar însemna că-și recunoaște și el o parte din responsabilitatea politică.Președintele a realizat încă de dimineață că se va ivi o presiune atît din stradă, cît și Opoziție, pentru ca tragedia să fie plătită cu un cap rostogolit dintr-o funcție. Și atunci, pentru a contracara această presiune a meșterit o sumă de diversiuni menite a juca în raport cu întrebarea Cine plătește? rolul fumului gros din primele secunde ale exploziei.

Alături cu fantezia cererii unui Proiect de reformă ministrului Sănătății, care Proiect va fi gata la Sfîntu Așteaptă, o diversiune a constat în transformarea dezastrului într-o victorie a regimului. Pentru aceasta Florin Cîțu, Raed Arafat și alți ștabi ai regimului au purces încă de dimineață la elogierea faptului că forțele de intervenție, spre deosebire de altădată, au intervenit prompt.

Dacă n-ar fi intervenit la timp, numărul morților ar fi fost mult mai mare.
Acest raționament apare cît se poate de clar în Declarația de presă a lui Klaus Iohannis:

„A fost o intervenție foarte complicată, cu foarte multe forțe implicate. S-a reacționat extrem de rapid. În foarte puține minute, forțele de intervenție au intervenit, au stins focul, au mutat pacienții la alte spitale. Însă, din păcate, pentru câțiva a fost prea târziu. Totuși, țin să felicit forțele de intervenție pentru promptitudinea intervenției aici, la acest incendiu groaznic.”

Forțele de intervenție au intervenit în hotarele de timp cerute de proceduri. N-au făcut nici o minune de vitejie, n-au riscat intervenind la un depozit de muniție sau la un incendiu apărat de teroriști. Au procedat corect, ca la carte. Firește, faptul că forțele de intervenție au plecat imediat spre locul incendiului de cum s-a dat alarma, că n-au tăndălit pe drum, că n-au ținut furtunul invers, trece surprinzător într-o țară în care domină brambureala. Asta nu înseamnă însă ele pot fi felicitate la cel mai înalt nivel, pentru că și-au îndeplinit corect îndatoririle profesionale. Ce-ar fi dacă piloții români care au aterizat pe Otopeni ar fi întîmpinați după fiecare cursă de conducerea Tarom pentru a-i felicita că avionul nu s-a prăbușit cu ei la manșă?!

De ce se poate vorbi de un succes și nu de un dezastru? Ne răspunde președintele: Puteau fi mult mai mulți morți dacă nu se intervenea prompt.

Cum însă au fost doar „cîțiva” (formularea nefericită aparține lui Klaus Iohannis) e un motiv să ne bucurăm și nu să ne întristăm. Concentrarea pe succesul intervenției a avut menirea de a transforma dezastrul într-un succes, de a înfățișa baliga drept caviar. Și dacă a fost un succes al regimului, ce rost are să se mai ceară demisia de onoare a cuiva? Cum să pui problema unei asumări a responsabilității politice pentru un dezastru, cînd dezastru a fost un succes?

Klaus Iohannis mai avea puțin și în loc să ceară demisiile celor responsabili cu Spitalele, îi decora pentru că, urmare a intervenției prompte, au murit doar cinci oameni. Nu de alta, dar el se aștepta la mult mai mulți!

Astăzi este zi de frumos praznic, de aceea ne retragem din tumultul păcătos al lumii acesteia în cele duhovniceşti, preamărindu-L pe Marele nostru Dumnezeu, cinstind pe Sfinţii Lui, Vasile, Grigorie şi Ioan.

În vremea împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118), s-au stârnit oarecari dispute între credincioşii Sfintei Biserici în privinţa celor trei Mari Dascăli şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. O parte din ei aveau mare evlavie pentru Sfântul Vasile cel Mare, spunând că nu era îngăduitor cu cei care nesocoteau legile Dumnezeieşti şi nu ierta prea uşor pe cei căzuţi în păcat. Alţii spuneau că Sfântul Grigorie ar fi cel dintâi pentru că era foarte învăţat şi sporit cu înţelepciunea. Cei care iubeau cu deosebire pe Sfântul Ioan Gură de Aur credeau că acestuia i se cuvine întâietatea, pentru frumuseţea vorbirii sale şi pentru că pe mulţi îi aducea la pocăinţă.

          Credincioşii aveau dreptate când vorbeau cu ardoare despre cei Trei Mari Sfinţi, căci Dumnezeu îi împodobise pe toţi cu daruri alese şi fiecare se străduia să folosească aceste daruri spre binele şi mântuirea oamenilor. Greşeau atunci când făceau ierarhizări, în temeiul cărora s-au dezbinat, şi căutau să-şi impună fiecare punctul de vedere.

          Văzând aceste dispute inutile, cei Trei Sfinţi Ierarhi s-au arătat Episcopului Ioan al Evhaitenilor, fiecare pe rând, apoi toţi trei împreună şi i-au spus: ,,Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de Dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează. Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se sfădesc luptându-se pentru noi, să nu se despartă, căci pentru aceasta ne-am sârguit şi noi cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem la unire. Deci pomeneşte-ne pe noi împreună într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă şi ne fă nouă praznic cuviincios’’

         Episcopul Ioan al Evhaitenilor a ascultat glasul Dascălilor Bisericii şi ai lumii şi s-a dus la cei care se certau pentru ei. Le-a spus cuvintele vrednice de crezare şi dezbinările au încetat, căci fiecare a dat cinstea cuvenită celor Trei Sfinţi Ierarhi. Astfel s-a rânduit ca ei să fie pomenţi în aceaşi zi, 30 ianuarie, în fiecare an (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 610-611).

Presbiter Ioviţa Vasile

„Incendiu cu patru decese de pacienți la Matei Balș. Nemernicii de la butoane au lăsat să se repete nenorocirea de la Piatra Neamț. De data asta, la cel mai bine dotat spital de infecțioase din țară. Cum „bine” zicea „comandantul acțiunii”, am trecut de mult timp la medicina de dezastru. Pe care o plătim regește, cu contribuții de „asigurări” sociale de sănătate.
Corupția, impostura, incompetența și conflictele de interese ucid. Dar ce contează astea pentru o poveste atât de frumoasă ca eroica „luptă” cu pandemia dusă de iacobinii noștri sanitari? Nenorocirea s-a repetat. Se va repeta cu ăștia lăsați să continue să guverneze. Da, ar trebui să iasă lumea în stradă masiv, să ceară demisia ministrului sănătății, a comandantului acțiunii și chiar a lui Johannis, pentru implicarea fățișă în actul ratat de guvernare și în „lupta” contra pandemiei”. Întrebare pentru Johannis și pentru propagandiștii p(l)andemiei și ai Big Pharma: În ce altă țară a lumii, afectată de pandemie, au ars pacienții în saloanele de spital covid, încuiați pe dinafară de gardienii sanitari? De două ori?”(Avocatul Gh.Piperea).

Zilele astea – un raport realizat de Transparency International arată faptul că România este în top 3 cele mai corupte țări din Uniunea Europeană (printre altele „lipsa de transparenţă în achiziţiile publice, subfinanţarea sistemului medical”).
La Piatra Neamț au ars de vii zece persoane, iar la Matei Balș, numărul victimelor acestui cumplit incendiu este, deocamdată, 5, tragedii inimaginabile care anunță prăbușirea cu totul a unui sistem sanitar malign, bolnav de moarte, pe care nimeni și nimic nu îl mai poate readuce la viață.

Sunt deja 7 spitale care au ars în ultimele luni: Piatra Neamț în noiembrie; Spitalul CFR Cluj Napoca, tot noiembrie; Spitalul Județean Târgu Mureș, secția ATI, în 4 decembrie, Spitalul de Psihiatrie Socola, Iași pe 25 decembrie, Spitalul de Psihiatrie Municipal din Roman pe 2 ianuarie, Spitalul de Psihiatrie din Gătaia Timiș pe 5 ianuarie și acum ”Matei Balș” în 29 ianuarie. Dați-vă demisia de onoare domnilor din conducere, că ați necinstit destul funcțiile pe care le ocupați, ați dezonorat destul profesia nobilă de medic, acum cât mai este timp.
Fiți liniștiți nici un cap nu va cădea, nimeni nu va fi găsit vinovat pentru acești morți, victimele incompetenței, imposturii, necinstei și a lipsei voastre de omenie.
Mai aveți curajul să apăreți înaintea oamenilor din această țară de care v-ați bătut joc, în cele mai sinistre moduri cu putință? Nu vă este oare frică de Dumnezeu?
Nu, căci nu aveți credință, sunteți bolnavi până în măduva oaselor, asemenea torționarilor bolșevici din temnițele comuniste. Nu virusul venit de nicăieri este cel mai cumplit flagel cu care ne confruntăm, ci lipsa de dragoste și unitate dintre noi. Iar acest război fratricid tăcut este doar la început.

Sunt revoltată și îndurerată până în adâncul sufletului.
Să aibă Atotputernicul Dumnezeu milă de sufletele noastre, ale întregului nostru popor!

Dr. Gabriela Naghi

Cartea Apocalipsei are o Dumnezeiască proorocie, pe care începem să o înţelegem în ,,aceste vremi cumplite anilor noştri’’. Care este proorocia, privitoare la Babilonul antihristic, întins peste toată faţa pământului? ,,…neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta. Şi s-a găsit în tine sânge de Prooroci şi de Sfinţii şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ’’(Apocalipsa 18, 23-24).

Unul din neguţătorii Babilonului antihristic este Bill Gates. Ştiţi mai bine decât mine cum a neguţorit afacerile de la Microsoft şi cum a ajuns unul din marii neguţători ai lumii, prin bogăţia fabuloasă pe care a acumulat-o. Bill Gates şi jalnica sa soţie, Melinda, sunt dintre marii neguţători ai lumii, dintre marii ,,stăpânitori ai lumii’’. Paranteză: faceţi cuvenita distincţie între Stăpân şi stăpânitor. Stăpânul lumii şi al întregii creaţii este Dumnezeul nostru. Stăpânitorii sunt cei care încearcă să uzurpe creaţia Marelui nostru Dumnezeu şi cred că au puterea şi dreptul să hotărască pentru lumea întreagă. Aceştia sunt antihriştii vremurilor noastre.

Bill Gates a părăsit rosturile fireşti ale fiecărei făpturi de pe acest pământ şi s-a pus, trup şi suflet, în slujba diavolului. Nu are nicio calitate oficială, nu e preşedinte, ministru, şeic, cancelar, rege, împărat sau altceva, e un mare neguţător, extrem de bogat, şi din această poziţie îşi permite să hotărască pentru toate făpturile lui Dumnezeu. De prin 2012 ne-a înştiinţat că va veni o pandemie care va fi combătută cu un vaccin ucigaş. Uite că a venit! Şi ,,pandemia’’, şi vaccinul ,,salvator’’. Salvator însemnând că vor muri nişte milioane de făpturi ale lui Dumnezeu, pentru că pământul nu are capacitatea să hrănească mai multe miliarde de oameni! ,,dumnezeul veacului acestuia’’ hotărăşte în locul Dumnezeului Adevărului! Crede el. Cred ei, că sunt mai mulţi.

Acest criminal, împreună cu acoliţii lui, ar fi trebuit întemniţaţi de multă vreme. Nu suntem navi. Cine dintre oamenii muritori de rând ar putea să întemniţeze marii criminali, marii neguţători, marii bogătani ai lumii? Niciunul. Pentru că nu acesta este planul lui Dumnezeu. Atotputernicul îi mai lasă, o vreme, să-şi dea toată măsura răutăţii lor, şi apoi va revărsa apele Marii Roşii asupra lor şi se vor pogorî de vii în iad, pentru că iadul l-au dorit.

Bill Gates îşi îngăduie, în locul Dumnezeului Adevărului, să jaloneze istoria care va urma. Ne spune ca va apărea o nouă pandemie şi trebuie să procedăm aşa şi aşa. De unde ştie acest individ că va veni o nouă pandemie? Ştie, pentru că este unul din neguţătorii lumii. Ne spune că va trebui să cheltuim miliarde pentru a salva trilioane. Trilioanele lor.

Cum să închei articolul meu? Cu cuvintele Mântuitorului Hristos: ,,Nu vă temeţi’’. Nici de diavolul, nici de Bill Gates, nici de toţi slujitorii satanici, fiinţe jalnice, vrednice de plâns.

Presbiter Ioviţa Vasile

Toată mascarada și înșelarea programată Covid este de fapt folosită pentru distrugerea economiei mondiale și instaurarea unei tiranii planetare, îmbogățirea peste masură a elitelor miliardarilor planetei și sărăcirea celorlalți oameni.
Dacă omul se va deprinde multă vreme cu așa o viață claustrată, va ajunge treptat să se teamă să mai iasă din casă, pentru că afară e o altă viață, pe care el nu o mai cunoaște, căci își va fi pierdut posibilitatea să se apropie și să vorbească direct cu ceilalți, cu colegii sau profesorii, să râdă, sau să se bucure, să se se întristeze sau să plângă împreună cu cel aflat în suferință. Dependența digitală va deveni mai importantă decât relațiile umane și emoțiile.

Spunea cineva: ,,Oamenii instruiți nu vor să fie manipulați. În cultura iudaică, Cabbala, care furniza știința vieții, a fost timp de 3000 de ani o învățătură secretă, pentru că oamenii înțelegeau ce înseamnă să ridici vălul de pe ochii poporului, astfel încât oamenii să-și devină suficienți loruși. Cum să-i mai conduci atunci? Orice conducere a maselor presupune un element de manipulare. Cum să trăiești, cum să guvernezi o societate, unde toți au acces la informații primare, de la sursă, nefiind nevoiți să acceadă exclusiv la informații prealabil prelucrate de analiști și politologi instruiți de guverne și de imensa mașinărie mass-media, care este doar în aparență independentă, dar, cum înțelegem foarte bine, are ca scop conservarea și alimentarea stării de frică? Cum să trăiești într-o astfel de societate?”

Din cele șapte miliarde de oameni, cei care nu vor corespunde criteriilor sistemului antihristic, inadaptabilii, conspiraționiștii, negaționiștii, extremiștii, religioșii care strigă cu îndrăzneală Adevărul pe ulițe, vor fi… secerați! Sarcina principală a slujitorilor elitelor întunericului este acum creearea unei mase de tineri cu conștiința modificată, începând cu copiii de grădiniță și de școală, care poate fi manipulată, sclavi docili care execută și se supun, necondiționat, în schimbul unui confort iluzoriu, a unei vieți iluzorii, deciziilor guvernelor atee ale lumii.
Care este prețul acestui târg viclean și mișelesc? Libertatea? Individualitatea noastră unică? Abandonarea Credinței Ortodoxe? Vor hotărî alții pentru noi cine are dreptul să meargă la școală și cine nu? Cine trebuie să trăiască și cine nu? Vom fi secerați, cernuți si eliminați în funcție de alegerea pe care o vom face…

Șederea la calculator timp de doi, trei ani la rând va conduce la o nouă ,,selecție naturală”! Vom avea un nou popor și o nouă țară! Oameni noi!… Nu știu cum vor fi aceștia… Dar vor fi altfel! Poate că de asta ni s-a și dat această încercare, de către Dumnezeu, prin mila si Voia Sa, pentru a ne pregăti temeinic în timpul rămas, cu răbdare, smerenie și discernământ duhovnicesc, a face față ispitelor permanente ale duhurilor răutății.

Răul cel mare acum urmează.
Mila Domnului să fie cu noi cu toți!

Dr. Gabriela Naghi

E bine să ştim

Veridicitatea informaţiei de mai jos nu poate fi verificată. Părerea mea este că a fost scrisă şi răspândită de cineva cu frică de Dumnezeu.

Doamne ajută. Mi-a mărturisit o vecină care umblă pe la mănăstiri că a aflat despre un caz recent. Doi soţi s-au vaccinat seara, înainte de a se spovedi. La Sfânta Împărtăşanie, în faţa Sfântului Potir li s-a încleştat gura. Nu a putut părintele, nici după rugăciunile speciale de dezlegare, să-i împărtăşească. I-a întrebat dacă nu cumva s-au vaccinat şi au dat din cap că ,,da’’.

Încep să iasă la iveală lucrările diavolului. Îl arde Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului’’.

(Preluare de pe Messenger).

Scurtimea picioarelor minciunilor antihristice se arată de fiecare dată. Prin ,,picioare scurte’’, zicala vrea să ne arate că minciuna şi mincinoşii nu merg niciodată departe. Dimpotrivă, ticăloşia şi nimicnicia lor se vădesc după scurtă vreme. Cum însă mincinoşii au obrazuri groase, din beton armat, niciodată nu le veţi vedea înroşite de ruşine. Nu! De fiecare dată, o iau de la început, cu aceleaşi nesimţite minciuni. Îi demonstreazi mârlanului că a minţit, nu se sinchiseşte. Sare imediat la alte subiecte, precum sectarii atunci când li se vădesc rătăcirile pierzătoare de suflete.

1.Ni se spunea că în China cad oamenii pe stradă, seceraţi de coronavirus. La noi n-a căzut nimeni pe stradă, dar au căzut în spitale, răpuşi de ticăloşia ,,eroilor din prima linie’’, medicii, cărora li s-au aranjat şi un miting aviatic, drept ,,recunoştinţă’’.

2.Povestea cu spitalele supraaglomerate din pricina coronavirusului ucigaş, s-a tocit. Nimeni nu mai crede în ea. S-a demonstrat că în unităţile spitaliceşti bântuieşte pustiirea, personalul medical, cu puţine şi lăudabile excepţii, se relaxează. Stau în nelucrare, nu-şi bat capul cu stabilirea de diagnostice şi cu tratamente terapeutice. E mai comod să stai la cafea, fără griji, ştiind că banii (murdari) pe care-i vei primi sunt mult mai numeroşi, şi poţi să-ţi permiţi mai multe visuri ce ţi-au trecut prin cap, de multă vreme.

3.În privinţa vaccinurilor, hăbăucii criminali nu se pun de acord. Minciunile nu se pot armoniza niciodată. Adevărul, iarăşi, nu se poate armoniza, nu are cu ce să se armonizeze. Adevărul este o armonie Dumnezeiască şi nu trebuie demonstrat, nici armonizat.

4.Campania de vaccinare bate pasul pe loc. Oamenii au simţit proporţiile înşelăciunii şi se feresc de vaccin, ca de focul iadului. Este lucrarea lui Dumnezeu, Care nu îngăduie antihriştilor să-şi pună în lucrare ticăloşia. Ce fac antihriştii? Îşi răspândesc minciunile, în continuare. ,,Nu avem suficiente vaccinuri. Oamenii ar dori, dar noi…’’ ,,La spitalul X oamenii se bulucesc să se vaccineze’’. Ne uităm la imaginile televiziunilor ticăloase şi nu vedem nicio buluceală. ,,Până acum s-au vaccinat…’’ (urmează o cifră umflată). ,,Sunt înscrişi pentru vaccinare… atâţia oameni’’.

5.,,A apărut o nouă tulpină a virusului’’, din Marea Britanie. Tulpini pot să apară câte vor antihriştii. Ţineţi minte ce vă spun. Vor crea o stare de psihoză generală şi ne vor spune că primejdia este atât de mare, încât ne vor impune, prin lege ticăloasă, vaccinarea obligatorie a întregii populaţii. Şi atunci ne vor îngrădi cu atâta severitate şi ticăloşie, încât armata acestui nefericit Valeriu Gheorghiţă ne va impinge spre vaccinul ucigaş.Cu puştile în coaste.

6.Nu vă faceţi iluzii că după vaccinare va fi… fericirea veşnică. Aşteptaţi bine de la diavolul? Aşteptaţi bine de la slujitorii lui?

Presbiter Ioviţa Vasile

Pierdem timpul preţios al rugăciunii extrem de important, care se cere a fi sporită în aceste vremuri de rătăcire, timpul dedicat luptei împotriva panereziei ecumeniste, timpul mărturisirii permanente a Adevărului Hristos.

Vorbirea cu gândurile
– Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.

– Îl ţii înlăuntrul tău?

– Da.

– De ce îl ţii? Închide-i uşa! Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi discuţia cu el şi, după aceea, acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. De îndată ce a venit, spune-ţi ţie: „Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: Mergi înapoia Mea, satano[1]. Dacă Hristos i-a spus diavolului „haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el?

– Părinte, este rău să discut cu un gând de-a stânga ca să văd de unde vine?

– Răul este că nu discuţi cu gândul, aşa cum crezi, ci cu aghiuţă. În clipa aceea simţi plăcere, dar după aceea te chinuieşti. Să nu discuţi deloc cu astfel de gânduri. Apucă grenada şi arunc-o în duşman, ca să-l omori. Grenada este astfel construită încât să nu explodeze imediat, ci după 2-3 secunde. Tot astfel şi gândul cel de-a stânga, nu te poate vătăma dacă îl alungi imediat. Dar tu de multe ori nu eşti atentă, nu rosteşti Rugăciunea şi de aceea nu te poţi apăra. Vine telegrama diavolului de afară, o iei, o citeşti, o reciteşti, eşti de acord cu ea şi o pui în arhivă. Aceste dosare le va prezenta diavolul în Ziua Judecăţii, ca să te acuze.

– Părinte, când devine cădere atacul unui gând de-a stânga?

– Vine gândul şi-l alungi imediat. Aceasta nu este cădere. Vine şi discuţi cu el? Aceasta este cădere. Vine, îl primeşti puţin şi apoi îl alungi? Aceasta este o jumătate de cădere, pentru că şi în cazul acesta te vatămi, fiindcă diavolul ţi-a întinat mintea. Adică este ca şi cum ar veni diavolul şi tu i-ai spune: „Bună ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, să te cinstesc cu ceva! A, eşti diavolul? Pleacă!”.
Dacă ai văzut că este diavolul de ce l-ai băgat înăuntru? L-ai cinstit şi de aceea va reveni.

(Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Cu ajutorul PreaBunului Dumnezeu am ajuns, la acest început de an, să avem, în limba română cartea de referinţă a Părintelui Profesor Theodoros Zisis, ,,Reaua ascultare şi sfânta neascultare’’. Este meritul Părintelui Mihai Cantor şi a Presbiterei Roxana-Cristina Cantor, amândoi îngrădiţi canonic de erezie. De la gândul cel bun, până la împlinirea lui, au străbătut un drum lung şi anevoios. Primul pas a fost procurarea originalului grecesc şi apoi a urmat corespondenţa cu Părintele Theodoros, depăşind barierele lingvistice. Când Părintele Theodoros s-a convins de bunele intenţii şi de lipsa, în România, a acestei cărţi, în vremurile de prigoană pe care le trăim, a binecuvântat strădania Părintelui Mihai şi şi-a dat, cu dragoste, acordul pentru această bună făptuire.

După căutări anevoioase, Ieromonahul Lavrentie Carp de la Iaşi a preluat, cu multă bunăvoinţă, sarcina traducerii. Când a fost vorba de susţinerea financiară a acestei întreprinderi, bunii noştri credincioşi şi-au adus cu prisosinţă obolul, dorind ca fapta lor cea bună să rămână tăinuită. Ultimul obstacol a fost şi el depăşit, căci nu-i uşor să găseşti o editură dispusă să-şi asume pregătirea şi tipărirea unei atari cărţi. Acum ţinem în mâini o carte într-o frumoasă prezentare grafică, mult folositoare clerului şi credincioşilor români care au luat asupră-le sarcina cea grea, dar frumoasă, a mărturisirii Domnului Iisus Hristos, într-o lume cuprinsă, în mare parte, de nebunia tăgăduirii, lepădării, contestării şi urii.

Cartea are un titlu oarecum surprinzător şi nu uşor de înţeles pentru noi, cei mai mici din Turma Cuvântătoare. De ce reaua ascultare? Mântuitorul a statornicit datoria noastră a tuturor, clerici şi credincioşi, de a asculta de Sfânta Biserică: ,,Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş’’ (Matei 18,17). Pe scurt, nu putem asculta orbeşte de ierarhi care ei înşişi nu ascultă de Biserică şi, mai rău, bolesc în păcatul teribil al ereziei.

De ce sfânta neascultare? Pentru că în materie de Credinţă Ortodoxă nu încap compromisuri, cedări, denaturări. Deasupra Sfintei Biserici e numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi de El trebuie să ascultăm mai mult decât de oameni (Fapte 5, 29). Când Credinţa ne este primejduită, încetează datoria ascultării faţă de cei ce o batjocoresc şi o scot la mezat. ,,Luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (Iuda 3). Cum luptăm, stând pasivi? Ascultând de necredincioşii care ocupă scaunele episcopale?

Cartea se deschide cu două Proloage, unul din ele bilingv. Părintele Theodoros s-a ostenit şi a scris un prolog deosebit pentru ediţia în limba română, în finalul căruia spune: ,,Biserica din România dispune de puteri ortodoxe care reacţionează la fenomenele apostaziei şi suntem încredinţaţi că Domnul nostru Iisus Hristos, Cârmuitorul şi Capul Bisericii, binecuvântează luptele şi mărturisirea lor, dar se bucură şi se veseleşte cu dragoste Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi toată ceata Sfinţilor Părinţi, Mărturisitori şi Mucenici ai credinţei’’ (pag.12).

Urmează un titlu semnificativ care rezumă în sine starea de decădere a ierarhiei, care nu a reacţionat atunci când spurcăciunile de toate felurile au erupt asupra României: ,,Nu ne-a ajuns ecumenismul, a venit şi sodomia’’.

Un alt titlu semnificativ: ,,Toţi, cler şi popor, au proporţional răspundere pentru Biserică’’.

Pătrunzând în miezul problematicii, avem parte de o minunată analiză, pe temeiul Sfintei Scripturi, despre păstorii cei buni şi cei răi. Cum a reacţionat Biserica lui Hristos, în istoria ei bimilenară, faţă de ereziile şi rătăcirile cu care s-a confruntat, aflăm din capitolul ,,Poziţii patristice’’. Aici avem parte de învăţăturile şi luările de poziţie a Sfinţilor şi Sfinţiţilor Părinţi: Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare,  Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Marcu Evghenicul şi Ignatie Briancianinov. Desigur, subiectul este vast, departe de a fi epuizat, de aceea selecţia operată de Părintele Theodoros ne este utilă prin concizie şi precizia exprimării.

,,Avem permisiunea să vorbim?’’ Este imperios necesar să vorbim, dacă dorim să ne dobândim mântuirea. Tăcerea şi pasivitatea, atitudinea de ,,căldicei’’ sunt complicităţi la fărădelegile ce se comit împotriva Sfintei Credinţe Ortodoxe. Or, noi nu vrem să fim părtaşi cu cei care strâmbă adevărurile Dumnezeieşti şi-i târăsc pe bieţii oameni spre împărăţia diavolului, iadul pedepselor veşnice.

Ediţia în limba română are două anexe. Cea dintâi este o analiză, din 2018, a întâlnirii tâlhăreşti din Creta: ,,În aceste zile se împlinesc exact doi ani de la întrunirea şi lucrările pseudosinodului eretic şi catastrofal din Colombari, care a dezminţit în totalitate numele de Sinod Mare şi Sfânt, fiindcă a denaturat dogme fundamentale ale Bisericii, a desconsiderat Tradiţia sinodală şi patristică, a conferit caracter nevinovat unor erezii vechi şi noi, a anulat până şi cuvântul ,,erezie’’ şi, sub pretextul, sub haina unui aşa-zis sinod ortodox, a reuşit să împlinească ceea ce diavolul caută întotdeauna: să înşele Turma credincioşilor şi mulţi păstori, conducând-o spre cea mai rea şi periculoasă erezie a tuturor timpurilor, panerezia ecumenismului inspirat de diavolul’’ (pag. 68).A doua anexă este o predică a Părintelui Theodoros la Duminica Ortodoxiei, în care îşi afirmă poziţia neclintită faţă de sinodul tâlhăresc din Creta, cel care a adus atâta tulburare în Biserica Mântuitorului Hristos. A fost momentul in care Parintele Theodoros a intrerupt canonic pomenirea arhiereului eretic Antim, sub a carui ascultare a stat pana atunci.

Cartea a fost tipărită într-un tiraj relativ modest. Toate exemplarele au fost distribuite gratuit. Părintele Mihai Cantor doreşte să tipărească o nouă ediţie, pentru luminarea celor ce caută, cu dragoste pentru Hristos Domnul, împlinirea poruncilor evanghelice şi canonice. Nădăjduind că Părinţii şi Fraţii vor susţine financiar apariţia acestei a doua ediţii. Îi rugăm pe toţi cei interesaţi să-şi exprime dorinţa prin modalitatea arată mai jos, pentru a primi gratuit cartea. Opţiunile Dumneavoastră vor fi reper pentru stabilirea tirajului. Aşadar, adresaţi-vă Părintelui Mihai Cantor la adresa de e-mail: marturiiortodoxe@gmail.com.

Intru slava Presfintei si de viata Facatoarei si Nedespartitei Treimi

Presbiter Ioviţa Vasile

Precizare. Editia intaia a cartii a fost epuizata. Optiunile pe care Dumneavoastra le trimiteti se refera la editia a doua, care acum este in stadiul de intentie. Deci, daca va fi voia lui Dumnezeu, vom avea si aceasta editie a doua, si atunci veti primi gratuit cate un exemplar din carte.

        �Sfânta Scriptură a Vechiului Testament relatează în Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 6, despre vremea în care a trăit Proorocul lui Dumnezeu, Elisei. Atunci, Israel era sub ameninţarea sirienilor, care, în lungi perioade de timp menţineau o stare conflictuală, soldată adesea cu confruntări sângeroase. De data aceasta, planurile războinice ale sirienilor erau dejucate de acest Prooroc: cu putere de la Dumnezeu el ştia gândurile regelui Asiriei, îl prevenea pe regele lui Israel, aşa încât, acesta se ferea şi-i zădărnicea strategiile războinice. Exasperat de aceste repetate eşecuri, căpetenia asiriană şi-a suspectat apropiaţii de trădare. Lămurirea a adus-o unul dintre slujitori: ,,Elisei Proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până şi cuvintele ce le grăieşti tu în odaia ta de culcare’’.

În momentul următor, regele asirian a urzit un plan menit să-l captureze pe Proorocul lui Dumnezeu şi, în acest sens, trimite oştirea să împresureze cetatea Dotan, unde se afla Elisei. Dimineaţa slujitorul lui Elisei a văzut îngrozit oastea asiriană şi i-a spus Proorocului vestea cea rea. Acesta însă nu dă niciun semn de nelinişte, dimpotrivă, fiind sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu, răspunde cu un calm imperturbabil: ,,Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei. Şi s-a rugat Elisei şi a zis: Doamne, deschide-i ochii ca să vadă! Şi a deschis Domnul ochii slujitorului şi acesta a văzut şi iată tot muntele era plin de cai şi care de foc împrejurul lui Elisei’’. Aceasta ne arată nouă că pentru a vedea lucrurile cel taince ale lui Dumnezeu, trebuie să ai ochii sufletului deschişi. La scurtă vreme, asirienii au început asaltul cetăţii. N-au mers însă prea departe, deoarece Elisei s-a rugat lui Dumnezeu: ,,Loveşte-i cu orbire!’’. Rugăciunea i-a fost ascultată astfel încât, la scurt timp, oastea asiriană a fost redusă la o neputinţă totală: niciunul nu mai vedea. A fost apoi o simplă formalitate pentru Elisei să ia această oaste neputincioasă şi s-o îndepărteze, ducând-o în Samaria. Din nou s-a rugat lui Dumnezeu: ,,Doamne, deschide-le ochii ca să vadă!’’ Revenindu-le vederea, şi-au dat seama că sunt departe de locul confruntării şi că iarăşi Dumnezeu le-a zădărnicit planurile războinice. Atunci slujitorul a prins curaj şi a vrut să se răzbune, ucigându-i. Răspunsul lui Elisei arată că, într-adevăr, acesta era omul lui Dumnezeu: ,,Să nu-i ucizi; au doară cu arcul tău şi cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi apoi să se ducă la domnul lor’’. Dumnezeiesc răspuns! Dumnezeiască dragoste pentru vrăjmaşi, ceea ce înlătură din mintea Proorocului orice gând de răzbunare. Dumnezeiască rânduire a lucrurilor, care face ca o primejdie sângeroasă ce părea iminentă să fie înlăturată fără a se trage nici măcar o săgeată. Dar pentru aceasta Dumnezeu S-a folosit de orbirea asirienilor, un lucru ce ne poate părea rău, şi a evitat astfel o absurdă vărsare de sânge între oameni care, la urma urmei, n-aveau nimic de împărţit.

          V-am reamintit acest episod biblic ca o introducere la Evanghelia acestei Sfinte Duminici. Aceasta ni-L arată pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în vreme ce se apropia de Ierihon, însoţit de o mulţime mare de oameni. Între cei mulţi aflaţi acolo, era şi un cerşetor orb care, auzind larma, îi intreabă pe cei din apropiere. Aflând că trece Iisus Nazarineanul, a început să-L strige, implorându-I mila. Strigătul lui îi deranjează pe cei care mergeau înainte şi aceştia ar fi vrut să-l reducă la tăcere. Bietul om însă a strigat cu mai multă putere şi nădejde, până când Mântuitorul a poruncit să-l aducă la El. ,,Ce voieşti să-ţi fac?’’– l-a întrebat. ,,Doamne, să văd iarăşi!’’. ,,Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu’’.

          A fi lipsit de un mădular, o mână, de pildă, este o infirmitate greu de dus; a nu putea vorbi e o cruce grea ce trebuie dusă cu răbdare; surzenia e un neajuns care, în parte, poate fi compensat; dar a nu vedea lumina soarelui e o foarte grea povară pentru om, mai ales dacă acesta a văzut înainte. Înţelegem dar starea acelui om care l-a adus în condiţia de cerşetor. Toată nădejdea lui s-a îndreptat, în acel moment, spre Mântuitorul lumii. Iisus nu l-a lăsat fără răspuns. Cu o milă pe care numai El putea s-o aibă, s-a aplecat asupra suferinţei omeneşti şi i-a dat vedere cerşetorului. I-a redat vederea pentru că acest om avea un dar mult mai mare, avea acea credinţă nestrămutată că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Care-I poate lumina ochii. Sfântul Apostol Pavel spunea: ,,Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă, şi aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu’’ (Gal. 2, 8). Ei bine, Dumnezeu îndreaptă acest dar mântuitor către toţi oameni: unii îl primesc, alţii nu; parte din cei ce l-au primit, după o vreme se leapădă de el şi pe aceştia-i numim apostaţi. Omul din Evanghelia zilei a păstrat cu scumpete acest dar Dumnezeiesc, fapt ce i-a adus împlinirea nădejdii lui, izbăvirea de orbire. Punând în balanţă darul credinţei şi cel al vederii, vom constata că credinţa e infinit mai preţioasă, e dar mântuitor, în vreme ce un om cu vedere trupească bună, dar fără credinţă, nicidecum nu va fi mântuit. Şi când vorbim aici de credinţă nu avem în vedere puzderia de crezuri deşarte pe care le-au făurit oameni nesăbuiţi, ci la singura şi adevărata Credinţă mântuitoare, cea a Sfinţilor (Iuda 3) pe care o propovăduieşta Sfânta noastră Biserică.

          Mi-amintesc ceea ce citeam, cu ani în urmă, într-o publicaţie bisericească. Un tânăr râvnitor către cele sfinte a fost dus şi prezentat de cineva la  Episcopul locului cu această rugăminte: ,,Prea-Sfinţite, băiatul acesta ar vrea să se prezinte la examenul de admitere la Sfânta Teologie’’. Ierarhul i-a dat imediat binecuvântarea. ,,Dar ştiţi, Prea-Sfinţite, tânărul acesta nu vede’’. ,,Nu-i nimic, dă Dumnezeu alte daruri’’, a fost răspunsul Episcopului. Şi într-adevăr, tânărul cel dăruit de Dumnezeu a dat admitere, a absolvit Sfânta Teologie ca un student foarte bun şi a ajuns unul din marii duhovnici ai Bisericii noastre, Părintele Teofil Părăian de la mănăstirea Sâmbăta, din judeţul Braşov. Cei care-l ştiam, îl ascultam cu admiraţie atunci când vorbea, fie la radio, fie direct oamenilor, neputându-ne explica cum poate acest duhovnic să citeze cu atâta exactitate din Scripturile Sfinte şi din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, lipsit fiind de vedere. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru înţelepciunea ce a aşezat-o în toţi slujitorii Lui, călăuzitori de suflete spre împărăţia cerurilor. Dă Dumnezeu alte daruri! Dă Dumnezeu multe daruri aleşilor Săi. Amin.

Presbiter nevrednic Ioviţa Vasile

Spunea cu multă dreptate distinsul intelectual Octavian Paler: ,,Între bine şi rău nu poţi fi echidistant’’, sau neutru. Într-adevăr, calea de mijloc înseamnă in fapt partizanat şi apropiere de rău. O spune chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, adresându-se Episcopului Bisericii din Laodiceea, cel care tocmai se complăcea într-o stare de zisă echidistanţă,  cale de mijloc, căldicea, ceea ce era profund dăunătoare acestei comunităţi ecleziale: ,,Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea’’ (Apocalipsa 3, 16).

Simt imboldul de a face aceste precizări în aceste împrejurări când numeroşi slujitori ai Sfintelor Altare – nu vorbesc de ierarhi – îşi încheagă discursurile, nu predicile, pe ideea că fiecare dintre noi are posibilitatea să primească vaccinul ucigaş, sau nu. Înspăimântător, cu câtă uşurinţă se spală aceştia pe mâini, împingându-şi credincioşii şi mai mult în confuzie, prevalându-se de faptul că nu au cunoştinţe medicale. Aceştia sunt căldiceii cei periculoşi. N-aş vrea să vorbesc de cei care pun umărul vârtos la propaganda sistemului antihristic, îndemnându-i cu mult zel pe bieţii oameni să se vaccineze. Greu răspuns vor da aceştia la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos Domnul.

Există însă şi păstori vrednici, care au curajul să spună lucrurilor pe nume şi îi pregătesc temeinic pe credincioşi pentru vremurile grele pe care urmează să le străbatem. Puţini, dar există. Pentru aceştia cuvântul de ordine e scurt şi limpede: Nu vă vaccinaţi! Şi nimănui încă nu i s-a tăiat capul pentru curajul mărturisirii.

Sfântul Iustin Popovici are o excepţională cugetare, prin care spune că orice om, fără excepţie, are în faţa sa o problemă pe care o dezleagă, cu sau fără voia sa, cum socoteşte de cuviinţă: sunt cu Hristos, sau împotriva lui Hristos? Între aceste două posibilităţi, nu există calea compromisului, a echidistanţei sau neutralităţii. Aşa este şi cu vaccinarea aceasta ucigaşă care ni se impune cu brutalitate.

Presbiter Iovita Vasile

Tot mai multe informații apar despre vaccinul pe care mass media și autoritățile îl prezintă ca fiind singura soluție pentru ieșirea din criză și întoarcerea la normalitate. Specialista nr. 1 în Franța pe ARN, Alexandra Henrion-Caude, avertizează că există pericolul transmiterii genelor editate de vaccinul Pfizer către urmași: „Dacă într-adevăr nu ar exista niciun risc de transmitere către descendenți, atunci de ce există pagini întregi în protocoalele Pfizer dedicate faptului că este foarte, foarte important să fii pe contraceptive sau să foloseşti prezervativ? Ei exprimă foarte clar în protocolul lor că nu ar trebui să riști să rămâi însărcinată… Nu este banal! Deci, cum o putem explica, dacă nu există riscul transmiterii către următoarea generație?”

Ne vaccinăm pentru ce? Stanford, Cornell și alte cinci laboratoare universitare din California au anunțat nu au găsit virusul Covid-19, care, netrecând testul Koch, este fictiv.Aceste laboratoare plănuiesc să dea în judecată CDC pentru frauda Covid-19. Rob Oswald, dr. în virologie și imunologie de la Universitatea Cornell: ,,Deci, cu ce ne ocupăm acuma este doar o altă tulpină de gripă ca în fiecare an. Covid-19 nu există și este fictiv. Cred că China și globaliștii au orchestrat acest COVID (gripa deghizată în nou virus) prin care ne induc în pentru a stabili o tiranie, o stare de supraveghere totalitară, polițienească si globală, iar acest complot a inclus fraude electorale masive.

“Am un doctorat în virologie și imunologie și sunt un om de știință și de laborator clinic. Am testat 1500 de eșantioane de presupus test C-19 pozitiv colectate în California de Sud. Când eu și echipa mea de laborator am efectuat testele în conformitate cu postulatele și observațiile testului Koch, pe SEM (microscop electronic cu scanare), nu am găsit Covid în aceste 1.500 de probe. Ceea ce am constatat a fost că acele 1.500 de eșantioane erau în mare parte cazuri de gripă A și unele cazuri de gripă B, dar nici un singur caz de Covid și nu am folosit pseudo-testul PCR.Am trimis apoi restul probelor la Stanford, Cornell și câteva laboratoare de la Universitatea din California și au găsit aceleași rezultate ca și noi, FĂRĂ COVID! Au găsit gripa A și B. Am vorbit apoi cu toții la CDC și am solicitat probe viabile de COVID, pe care CDC a spus că nu le poate furniza, deoarece nu avea probe.Am ajuns la concluzia fermă, prin toate lucrările noastre de cercetare si de laborator, că C-19 este imaginar, fictiv. Gripa a fost numită Covid și majoritatea celor 225.000 de persoane care au murit au fost cauzate de comorbidități precum boli de inimă, cancer, diabet, emfizem etc. Încă nu am găsit un singur eșantion viabil de Covid19, cu care să lucrez.”

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi