Categorie: Uncategorized

Ne opunem cu desăvârșire oricărei forme de căsătorie care contrazice Evanghelia. În mijlocul controversei legate de propunerea guvernului grec de a legaliza căsătoriile gay și adopția de către cuplurile de același sex dar și a „binecuvântării” date de papă „uniunilor” homosexuale, Sfântul Munte și-a ridicat vocea, transmite portalul Orthodox Christianity.

Proiectul de lege propus de guvernul Noua Democrație din Grecia va fi prezentat probabil la începutul anului viitor, ca urmare a legalizării uniunilor civile gay în 2015.

Mai mulți ierarhi ai Bisericii Greciei s-au pronunțat împotriva proiectului de lege, iar Sfântul Sinod a anunțat recent că urmărește îndeaproape situația. Și, la fel ca mulți ierarhi, Sfânta Chinotită a Muntelui Athos – organismul reprezentativ al Sfântului Munte – a denunțat propunerea legislativă.

Declarația Chinotitei, emisă ieri, spune așa:

„În urma declarațiilor recente privind intenția guvernului grec de a legifera căsătoria „cuplurilor de același sex”, precum și adopția de copii de către acestea, Sfânta noastră Comunitate își exprimă profunda îngrijorare și neliniște a tuturor Sfinților Părinți din Muntele Athos. Sfântul Munte, ca loc de rugăciune și asceză, se roagă cu umilință pentru toți oamenii, fiecare fiind chipul lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, ne exprimăm îngrijorarea și durerea profundă față de legislația propusă.

Prin acest anunț, trebuie să afirmăm în mod clar că ne opunem cu desăvârșire oricărei forme de căsătorie sau adopție care contrazice învățătura Evangheliei, precum și tradiția îndelungată a națiunii și moștenirii noastre pioase cu privire la instituția sacră a familiei. Cerem cu ardoare ca guvernul grec să nu dea curs propunerii legislative anti-Evanghelice, rugându-ne ca Patroana patriei noastre și Protectoarta Sfântului Munte, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să mijlocească la Domnul nostru Iisus Hristos pentru a ne călăuzi pe toți spre pocăință și viață în conformitate cu lumina Evangheliei și învățătura Sa.”

Sfântul Munte a emis o declarație similară în vara anului 2022, pe fondul scandalului izbucnit după ce Arhiepiscopul Elpidophoros al Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America a botezat copilul adoptat de un celebru cuplu gay din Grecia.

Andrei Nicolae (Preluare de pe ActiveNews)

A trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, având tată închinător la idoli, iar mama fiind străină atât de credinţa idolească, cât şi de Credinţa în Mântuitorul Hristos. Dumnezeu i-a dat un chip frumos, însă adevărata ei frumuseţe era lăuntrică, căci era iubitoare de Hristos şi deprinsă cu faptele cele bune. Tatăl ei voia să o mărite cu păgânul Evsevie, dar fecioara n-a primit a se însoţi cu închinătorul la zei.

Ceea ce nu a reuşit tatăl său prin rugăminţi şi ameninţări, a încercat a izbândi diavolul, căci acesta a luat chip de înger al luminii, precum scrie Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 11, 14), şi aşa s-a apropiat de fecioara Iuliana, îndemnând-o cu cuvinte prefăcute să se supună lui Evsevie. La început, Sfânta a stat în îndoială până s-a rugat lui Dumnezeu şi un glas din cer i-a spus: ,,Îndrăzneşte, Iuliano, Eu sunt cu tine, iar pe cel ce a venit la tine prinde-l, că ţi-am dat putere asupra lui şi de la el însuşi te înştiinţează cine este şi pentru ce a venit la tine’’. Din acel moment, Sfânta Iuliana a avut stăpânire asupra acelui demon, căci stătea nemişcat, fiind ţinut de puterea lui Dumnezeu.

Deşi era deprins numai cu minciuna, puterea Dumnezeiască l-a silit să mărturisească adevărul: ,,Eu sunt un diavol din domnii cei mai dintâi ai întunericului, trimis de tatăl meu satana să te ispitesc şi să te înşel pe tine. Pentru că mare rană am primit prin rugăciunile tale şi de la întreaga înţelepciune feciorească şi de la răbdarea ta cea bărbătească. Eu sunt acela care, odată cu pierzarea, am sfătuit pe Eva în Rai să calce porunca lui Dumnezeu. Eu am îndemnat pe Cain să ucidă pe fratele său Abel. Eu am învăţat pe Nabucodonosor să pună chipul cel de aur în câmpul Deira. Eu sunt cel care am înşelat pe evrei să se închine idolilor. Eu am înnebunit pe Solomon, făcându-l iubitor de femei. Eu am sfătuit pe Irod spre uciderea pruncilor şi pe Iuda la vânzarea Învăţătorului său, apoi şi pe el la spânzurare. Eu am ridicat pe evrei ca să ucidă pe Ştefan cu pietre şi pe Nero să spânzure pe Petru cu capul în jos, iar pe Pavel să-l taie cu sabia’’.

Sfânta Iuliana l-a bătut pe vrăjmaşul diavol, căci fiind legat de puterea lui Dumnezeu nu putea să se mişte, şi deşi nu avea trup material, cu bici materialnic i se făceau răni nematerialnice, după cum Stăpânul a toate a voit. Păgânii i-au tăiat Sfintei capul şi sufletul ei curat s-a dus către locaşurile cereşti, la fericirea cea veşnică. Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţe Iuliana, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed Mănastirea Sihăstria,2005, p.414-422).

Presbiter Iovița Vasile

Profeția aceasta e mai mult o previziune realistă. Posibil să se împlinească, sau nu. Posibil să devină realitate în alt an. În orice caz, relatarea este credibilă, specifică modului de operare al antihriștilor globaliști și se înscrie în cursul vremurilor pe care le trăim. Oricum s-ar întâmpla lucrurile, este bine să fim în buna stare de trezvie, nu cumva evenimentele să vină peste noi și să ne găsească nepregătiți, să aibă și asupra noastră efectul dorit de sataniști.

Facem un mic exercitiu de imaginație și admitem că această previziune se va împlini întocmai, în 1924. Ce vom face? Vom intra-n panică? Doamne, ferește.  Vom ști că e o făcătură globalistă, vom râde de prostia lor și, mai presus de toate, o vom privi având rugăciunea pe buze și încrederea îndreptată spre Dumnezeu. Facă-se voia Lui.

Previziunea este extrasă dintr-un film realizat de un american bine documentat, realist, având înțelegerea evenimentelor în desfășurare. Acestea sunt fragmentele din transcriptul filmului, pe care l-am pubicat întâia oară în mai 2021:

În 1996 eram într-o bază subterană din Colorado. M-au dus într-un coridor dintr-un hangar mare, unde um bombardier invizibil pe radar plutea la 7 metri deasupra mea. Am fost şocat să aflu că nu era o navă reală, era o hologramă. Prin 1950 oamenii au dezvoltat tehnologia holografică şi au dus-o la un nivel pe care doar ni-l putem imagina. În timp ce priveam bombardierul, care părea real, m-am gândit la scenariile posibile. Dacă această proiecţie ar fi la înălţime de 300 de metri? De unde ar şti oamenii că e doar o iluzie? Cei care conduc lumea, şi care sunt la originea procesului de depopulare, au formulat etapa finală a planului lor sinistru.

În 2024, un eveniment planetar va schimba cursul viitor al umanităţii. Lumea va asista la o invazie extraterestră masivă. Mii de nave de război extraterestre, proiectate holografic, vor acoperi cerul, inducând panică în oamenii din întreaga lume. Navele militare reale, infiltrate printre holograme vor provoca de fapt distrugerile din zonele respective. Ca urmare a haosului creat, se va forma imediat un guvern mondial, iar oamenii nu vor opune nicio rezistenţă. Aceasta va fi noua ordine mondială. Odată întâmplate acestea, noi oamenii vom fi condamnaţi la sclavie şi depopulare accelerată. Rezistaţi, luptaţi cu acest inamic înşelător. Acum este momentul.

Astăzi este sărbătorită revoluţia română din 1989. Comuniştii teoretizau şi ne învăţau la şcoală că revoluţiile sunt evenimente legice, obiective, spontane care se produc în anumite momente ale istoriei, chiar fără voia oamenilor. Adevărul este că toate revoluţiile au fost pregătite din umbră de specialişti care deţineau şi mijloacele şi mecanismele de declanşare a lor, speculau anumite nemulţumiri, iar masele erau manipulate în sensul dorit de ei. Fie că o numim revoluţie ori lovitură de stat, ceea ce s-a întâmplat în 1989 a avut ca scop înlăturarea comunismului, care şi-a îndeplinit rolul criminal în istorie, şi înlocuirea lui cu un sistem mai subtil, mai perfid şi mai periculos, sub masca înşelătoare a democraţiei.

În anii din urmă ai comunismului, România se găsea sub dictatura lui Ceauşescu şi a clicii sale, dar străinii nu aveau cum să înrobească ţara şi să pună mâna pe toate avuţiile sale. De bine de rău, resursele ţării erau îndreptate şi spre cerinţele românilor. În anii post-decembrişti, ţara a fost vândută sau închinată străinilor, jefuită de tot ce avea mai bun, populaţia este sistematic sărăcită, pentru că industria, cum era ea, a fost distrusă, agricultura ruinată prin politici mârşave şi precis ţintite. Sub Băsescu dictatura a revenit sub altă formă. O clică aflată la putere dispune după cum vrea de toate mecanismele puterii şi le foloseşte discreţionar în scop propriu, încălcând constituţie, legi, principii, bunul simţ, omenia, fără oprelişti.

Biserica nu se poate situa de partea revoluţiilor, nu le poate încuraja şi nici nu se bucură pentru oarecari avantaje trecătoare pe care le-ar aduce acestea. Revoluţiile înseamnă crimă, teroare, violenţă, cultivarea urii, luptă surdă pentru putere, înşelăciune, minciună, manipulare, ,,valori’’ pe care Biserica le-a combătut  dintotdeauna. Este mare păcat că au fost atraşi în vâltoarea revoluţiei oameni nevinovaţi, care au fost ucişi în numele unor idealuri de care românii de rând n-au ajuns să beneficieze. Dimpotrivă, profitorii s-au căţărat în poziţii înalte, de unde privesc cu dispreţ un popor ajuns, realmente, în starea de sărăcie extremă.

Vremurile pe care le trăim sunt vremuri de cernere. Mulţi vor fi aceia care se vor depărta de Dreapta Credinţă, după cum mulţi vor fi care se vor apropia şi mai mult de Dumnezeu şi de Biserica Sa.

Presbiter Iovița Vasile           (text scris prin 2012)

Lucian cel Mic al Caransebeșului, dimpreună cu suita lui din Centrul eparhial, nu pot depăși nivelul de gândire (nu spun intelectual!) al politrucilor din epoca stalinistă, cuibăriți prin instanțele de judecată. Vă aduceți aminte cum formulau acuzații, precum uneltirea împotriva orânduirii socialiste, în temeiul cărora împărțeau ani grei de închisoare, distrugând vieți, familii, cariere.

Cei aciuați în Caransebeș la Episcopie se adunară în conclav să hotărască în privința Părintelui Protosinghel Nectarie Câșlariu, care a îndrăznit să-i spună verde-n față rătăcitului Lucian Mic precum că este eretic ecumenist (iertați pleonasmul!) și să pună zid de îngrădire între ei.

Faptul că a participat, împotriva Sfintelor Canoane, la zisa rugăciune împreună cu ereticii, pretinzând și preoților să-l urmeze, este de o gravitate extremă. Au stat ei ce-au stat, apoi au deliberat că Părintele Nectarie se face vinovat de schismă! Nota bene, schismă. Înțelegeți că Lucian Mic este echivalentul Bisericii Ortodoxe și despărțirea canonică de el înseamnă schismă. Așa gândesc stăpânii Episcopiei, căci slujitori nu le putem spune. Așa se fac de râs în fața unei țări.

O altă acuzație: abateri dogmatice. Fârtaților, voi știți ce prăpăstii scrieți în documente oficiale, cu ștampilă și antet? Nu știți. Cum ar putea fi o abatere dogmatică? Dogma e sfântă, abaterea e fapt negativ, nu pot fi alăturate. Dacă ați pune mâna pe carte mai mult decât pe arginți, ați fi scris ,,abateri de la Dogme’’. În cazul de față, nu ni se spune despre ce Dogme este vorba, așa încât recurgem la supoziții. Lucian cel Mic este stăpânul absolut al Episcopiei Caransebeșului, infailibil și etern. Asta ar fi dogma, altfel nu înțelegem cum putea Părintele Nectarie să comită… abateri dogmatice.

Nu mai insist asupra acuzațiilor născocite circumstanțial. Nădăjduiesc că nu se va supune ucazului ecumenist de a sta o lună într-o altă Mănăstire, participând obligatoriu la Sfintele Slujbe, la care e pomenit augustul nume Lucian. Acesta e de mai multă vreme în cădere liberă. Să nu gândească dumnealui, și cei asemenea că vor sfârși altfel decât ereticii. Iar ce va fi după viața asta pământească, mi-e și groază să mă gândesc.

Presbiter Iovița Vasile

Dacă suntem atenți, pe timp de zi, străzile, parcurile, sunt pline de sârme, modelate în steaua în cinci colțuri, moșnegei și cerbi. Pustii de oameni, nemăturate, cu un aspect trist și anormal. Când se lasă întunericul…despre ce vorbim? Se aprind beculețele roșii, mov, albastre și parcurile devin pline de tineret care face poze, fumează (nu știm ce) și părinți care-și scot copilașii, noaptea, din case. Ziua, ca să-i ducă la biserică, nici vorbă!
Pe rețelele sociale nu există trendul împărtășirii copiilor, ci al pozelor din parcuri și târguri pline de beculețe! Atât!
Televiziunile fac reclamă, încontinuu, cadourilor pe care să le cumpărăm, medicamentelor, brazilor de la Mița biciclista, târgurilor de Crăciun, dar niciodată nu se declară privitorilor, faptul că luna decembrie ne aduce în suflet bucuria și trezirea conștiinței că Iisus Hristos s-a înomenit, pentru mântuirea sufletelor noastre!
Au băgat în mintea oamenilor că este luna sărbătorilor de iarnă, a cadourilor, a apariției în fiecare an, a altui model de împodobire a bradului, de achiziție a unei rochii scumpe, pentru masa de Crăciun!

Bisericile și mănăstirile au adoptat moda show-urilor de colinde și lătrături (vino bade să mă vezi!) în fața Sfintelor Altare, unde, noi știam, că nu stau decât preoții la pogorârea Duhului Sfânt din timpul Sfintei Liturghii, iar muzica psaltică era singura acceptată, pentru că participam cu toții la ea, împletită cu rugăciunea și plecam din biserică curățiți sufletește și cu mintea luminată.
Noua generație s-a plictisit de ceea ce ne-au lăsat Sfinții Părinți și se simt fericiți de magia prostiei, promovată de inteligența artificială. Ar-ti-fi-ci-a-lă! Mincinoasă, magic-demonică, implementată pentru tâmpirea omenirii!

Se adeveresc, ceas cu ceas, toate profețiile Sfinților Părinți! Sfântul Cosma Etolianul ,,Sufletul și Hristos – doar acestea două, să te intereseze! Lumea toată să cadă, pe acestea două, nimeni nu ți le poate lua, afară numai dacă nu le dai tu, cu voia ta. Va veni vremea când vor conduce lumea lucrurile necuvântătoare și neînsuflețite”.
[Aluzie la invențiile tehnologiei moderne care va guverna viața umanității].

Cu noi este Dumnezeu!

Mărturisim pe Hristos

De Mihai-Silviu Chirilă / 19 decembrie 2023

Preasfințitului Lucian, Episcopul Caransebeșului 

Poziția mea cu privire la ecumenism V-am făcut-o cunoscută, dar, în situația creată în Episcopia Caransebesului, de impunere în Biserică a unei dogme străine de Ortodoxie „cu capul descoperit”, nu pot reacționa decât printr-o hotărâtă şi canonică dezicere, prin întreruperea pomenirii Preasfinţiei Voastre la toate sfintele rânduieli bisericeşti. 

Pentru a-mi face mai bine înțeleasă poziția, voi relua, pe scurt, motivele care mă îndeamnă la această decizie. Potrivit conştiinţei, dorința mea este de a-mi păstra dreapta credință și de a avea posibilitatea să mi-o exprim fără nicio îngrădire impusă de Preasfinţia Voastră. În condițiile date, mă văd nevoit să mă dezic de manifestarea de către Preasfinţia Voastră a unei credințe greșite, pentru a o putea trăi și mărturisi pe cea autentică a Bisericii. Cu alte cuvinte, scopul acţiunii mele este să-mi exprim astfel delimitarea față de asumarea activă de catre Preasfinţia Voastră a ecumenismului în Biserică ‒ asumare lipsită de fundamentare pe credința ortodoxă, pe ortopraxie şi etos ortodox. Așadar, am rămas fără nădejdea că ați avea de gând să lepădaţi ecumenismul pe care cu atâta sârg îl promovaţi în prezent.

Drept urmare, mă voi folosi de Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, din timpul Sfântului Fotie cel Mare ‒ canon care rezumă întreaga Tradiţie apostolică şi patristică a Bisericii (coroborat cu Canonul 31 apostolic) ‒, ştiut fiind că sus-menţionatul canon permite și chiar recomandă întreruperea pomenirii.

 În fapt, Canonul 15 I-II Constantinopol prevede posibilitatea întreruperii pomenirii (1) înainte de o cercetare sinodală a episcopului, care (2) susține o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, (3) în mod deschis și fără rezerve („cu capul descoperit”), (4) cu scopul îngrădirii de erezie și al izbăvirii Bisericii de erezie sau schisme. Cu precizarea ca întreruperea pomenirii (5) nu este o atitudine schismatică, ci, dimpotriva, izbăvitoare de schismă și de întărire a unității Bisericii. Decurgând de aici, cel ce aplică aceste Canoane nu iese în afara Bisericii, ci în afara unui mediu bisericesc contaminat si dominat de erezie. Altfel spus ‒şi în condițiile date ‒, întreruperea pomenirii nu constituie schismă și, deci, nu poate fi sancționată ca schisma. Mai mult, Canonul 15 I-II Constantinopol prevede că cel care il aplică, recurgand la intreruperea pomenirii, „nu este supus certărilor canonice”, adică chiar dacă ar fi sa fie sancționat, acesta nu cade sub incidența acestor sancțiuni. Faptul acesta este întărit de Canonul 3 al Sinodului III Ecumenic, care prevedea repunerea în slujirile lor a celor caterisiți pe nedrept pentru opoziția lor față de erezii.

Menționez, totodată, că, față de eretici și învățătorii mincinoși, Însuși Mântuitorul Iisus Hristos cerea vigilență: „Feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor” (Matei, 16, 6), „feriți-vă de proorocii mincinoși” (Matei, 7, 15), „vedeți să nu vă amăgească cineva, … căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși” (Matei, 24, 4.24). Biserica dintotdeauna și-a păzit unitatea prin condamnarea acestora și a învățăturilor lor, nicidecum urmărind unitatea cu ei. Aşa fiind, practica întreruperii pomenirii nu este o practică nouă, ci una apostolică, întrucât comuniunea de credință era observată pe criterii mult mai riguroase ‒ şi la nivelul trăirii ‒, pe când astăzi s-a ajuns să fie considerată ca fiind o simplă formalitate sau o „politeţe” bisericească.

Există în istoria Bisericii numeroase situaţii şi relatări despre Sfinți Părinți care au întrerupt comuniunea cu ierarhul lor, dintre ei i-aş aminti pe Sfinţii Vasile cel Mare (Epistola 51), Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama, Marcu Eugenicul și Paisie Aghioritul. Există, de asemenea, cazuri de episcopi care și-au retras semnătura de la Sinoade care s-au dovedit a fi tâlhărești ‒ de exemplu, Grigorie cel Bătrân, tatăl Sfântului Grigorie Teologul.

Închei această scrisoare, menționând că Biserica nu este o simplă instituție, iar credincioșii nu formează un corp social prin coeziunea lor întreolaltă, ci „preoţie împărătească” şi „popor al lui Dumnezeu” (1 Petru, 2, 9-10); Biserica formează şi este Trupul lui Hristos (Romani, 12, 4; 1 Corinteni, 12, 13.27) şi taina umanităţii răscumpărate (Efeseni, 1, 23), prin credința dreaptă în El, nu prin supunerea omenească față de o ierarhie bisericească interesată, şi nu o data, de „deşerte idealuri” omeneşti de iubire şi pace, din toleranță și corectitudine politică, dar care, aplicate în mediul bisericesc, se pot transforma și chiar devin apostazie.

Deşi pare puţin probabil, în cazul în care veți renunța public la a mai susține şi promova ecumenismul, sunt gata să reiau bucuros pomenirea Preasfinţiei Voastre.

Cu trezvie, cu nefățarnică dragoste, cu neclintită credință dreptslăvitoare și cu toată cuviința,

Caius Negrea, Caransebeș, 17.11.2023 

(Preluare de pe Mărturisirea Ortodoxă)                                            

Astăzi este pomenit în Biserica noastră Sfântul Mucenic Ignatie, numit ,,Teoforul’’,care se tălmăceşte ,,Purtătorul de Dumnezeu’’,din două motive. Se spune că atunci când Mântuitorul nostru Iisus Hristos era pe pământ, pruncul Ignatie a fost dus de părinţii săi şi împreună Îl ascultau propovăduind. Fiul lui Dumnezeu a chemat un copil, l-a pus în mijloc şi a rostit aceste cuvinte de învăţătură Dumnezeiască: ,,De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor; şi cine va primi pe un copil ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte’’. Copilul pe care l-a chemat la Sine Mântuitorul a fost chiar Ignatie, care s-a învrednicit a fi purtat de preasfintele mâini ale Domnului Iisus. Pe lângă aceasta, Sfântul Ignatie L-a purtat toată viaţa pe Dumnezeu în inima şi-n sufletul său. Împreună cu Sfântul Policarp al Bisericii din Smirna, pomenită în Cartea Apocalipsei, au fost Ucenici ai Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan.

Cărţie bisericeşti ne spun că a ajuns episcop al Bisericii din Antiohia, păstorind cu multă vrednicie. Împăratul Traian a trecut prin Antiohia şi potrivnicii lui Hristos i-au adus la cunoştinţă că Sfântul Ignatie nu aduce cinste diavoleştilor zei, ci se închină lui Hristos Cel răstignit pe Cruce. S-a ajuns ca purtătorul de Dumnezeu Ignatie să stea faţă-n faţă cu păgânul Traian, cel care nu face cu nimic cinste poporului român. Zadarnic a încercat împăratul să-l facă pe Sfântul lui Dumnezeu să se închine zeilor, arhiereul lui Hristos a mărturisit cu demnitate şi curaj: ,,Vai mie, că pe idolii cei răi îi numeşti dumnezei. Căci Unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului şi al pământului, al mării şi al tuturor celor dintr-însele, Unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit, pe Care de L-ai fi cunoscut şi tu, împărate, ţi-ar fi fost mai frumoase porfira, coroana şi scaunul împărăţiei tale’’.

A rămas neclintit în mărturisirea lui Hristos, de aceea a fost condamnat la moarte, urmând a fi aruncat în circul cu fiare din Roma. A făcut cu bucurie drumul acesta şi a scris o Epistolă în care cerea celor din Biserica Romei să nu intervină spre a împiedica moartea lui martirică. A purtat lanţurile robiei până în circul din Roma şi aici a fost sfâşiat de fiare, vreme în care legăturile trupului său s-au desfăcut şi sufletul său cel sfânt s-a înălţat spre locaşurile cereşti.

Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Ignatie, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte Sfânta Ta Biserică Ortodoxă până la sfârşitul veacului. Amin. (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.404-412).

Presbiter Iovița Vasile

Prostia e perpetuă. Cu trei mii de ani în urmă, Psalmistul David întreba retoric: ,,Până când, proștilor veți iubi prostia?’’ Și iată că în vremea noastră o iubesc mai mult ca niciodată. O ridică pe ,,cele mai înalte culmi’’ în politică, administrație, economie etc. Nici Biserica nu e ocolită de acest flagel. Prostia e legiferată pe plan mondial și e impusă cu forța, doar-doar se vor molipsi și cei inteligenți.

Prostia de manifestă rectiliniu, dar și ciclic. Așa bunăoară, cum se apropie Sfintele Sărbători ale iernii, încep trâmbițașii de ambe sexe să ne bombardeze cu magia Crăciunului. Vedeți? Nu Nașterea Domnului, nu Tăierea Împrejur, nu Botezul Domnului. Crăciunul sau sărbătorile pe care le etichetează drept ,,magice,,. Magia  e cum știm, un fel de junglă a practicilor vrăjitorești prin care se invocă puterile malefice ale diavolului. Cum să pui laolaltă sfințenia și satanismul? În același fel în care încearcă dumnealor să unească Dreapta Credință cu ereziile lumii.

În schimb, prostia face casă bună cu magia. Pot fi alăturate, analizate, promovate. Sunt compatibile. Dacă li se mai adaugă și oleacă de fudulie, mixtura e completă. Nu zicea Mântuitorul că ,,din prisosul inimii grăiește gura’’? (Matei 6, 34). Pentru proști, prostia își are farmecul său. E ademenitoare, e de dorit. E susceptibilă de ,,îmbunătățiri.. Numai că aceștia ignoră un lucru: Slujitorii lui Dumnezeu își luminează mințile cu adevărurile veșnice și mântuitoare, și acolo nu e loc pentru umbrele sau întunecimile prostiei. ,,Cuvântul era lumina care luminează pe tot omul ce vine în lume’’ (Ioan 1, 9).

Presbiter Iovița Vasile

Potrivit unor recensăminte, 87% din populaţia României s-a declarat a fi ortodoxă. Dacă într-adevăr toţi aceşti oameni ar umple sfintele biserici în Duminici şi sărbători, s-ar spovedi şi s-ar împărtăşi cu regularitate, într-un cuvânt, ar duce o viaţă după poruncile Mântuitorului, faţa acestei ţări ar arăta cu totul altfel. Din păcate, un procent mult mai mic se străduieşte cu adevărat să-şi dobândească mântuirea.

Ortodoxia înseamnă Dreapta Mărire a lui Dumnezeu. Ortodoxiaînseamnă trăire în Hristos. Fiul lui Dumnezeu a spus şi Sfântul Evanghelist Matei a lăsat scrise aceste cuvinte: ,,Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află’’ (Matei 7, 14). Sunt puţini cei care o află, nu pentru că ea ar fi cu anevoie de găsit, ci pentru că puţini o caută şi încă şi mai puţini se silesc să trăiască după Sfânta învăţătură. Ortodoxia este tocmai poarta cea strâmtă şi calea cea îngustă. Despre ceea ce este în afara Ortodoxiei, Mântuitorul a afirmat: ,,Largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea’’(Matei 7, 13). Cunoscând cât de cât alcătuirea religioasă a lumii, ne dăm seama că număr foarte mic, din totalul populaţiei, se află pe calea cea strâmtă.

Ortodoxia oferă lumii singura învăţătură mântuitoare şi singura stabilitate de care aceasta are nevoie. Sectele, protestanţii, catolicii şi toate bisericile mincinoase au învăţături fluide, schimbătoare de la epocă la epocă, în funcţie de interesele momentului, ceea ce nu poate genera decât confuzie şi dezorientare. Ortodoxia stă ca o stâncă pururi nemişcată în acest vălmăşag al facerii şi prefacerii, deoarece ea păstrează fără umbră de schimbare Sfintele Dogme, învăţăturile celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi tot ceea ce Sfinţii Părinţi au mărturisit de-a lungul secolelor şi adesea au pecetluit cu sângele lor. Văzând această neschimbare Dumnezeiască, vrăjmaşii Ortodoxiei ne acuză de închistare şi înapoiere, de lipsă de adaptare, de conservatorism excesiv. Până la urmă ei nu fac decât să recunoască, involuntar, fidelitatea Ortodoxiei faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Să mulţumim Bunului Dumnezeu, iubite cititorule, că prin grija părinţilor noştri, am fost făcuţi mădulare ale Bisericii Ortodoxe, atunci când am primit Sfântul Botez. Nici nu ne dăm noi seama ce dar incomensurabil ni s-a dat, fiind născuţi din părinţi ortodocşi şi crescuţi în singura Credinţă mântuitoare.

Presbiter Iovița Vasile

N-am acceptat botnița, nici măcar în biserică! Mă duceam și începeau babele de la pangar, cântăreții, să mă dea afară; ,,nu aveți voie fără mască!” Ba da, am voie, că nu sărut Sfintele Icoane cu botnița, niciodată! Înnebuneau, se uitau cu ură, și îmi spuneau că vor amenda pe ,,părintele”! Foarte bine, spuneam, îl ajutăm să plătească sau să refuze, legal, amenzile!

Botnițele (de multe ori jegoase, oribile) au fost alegerea lor, mai mult decât declarația minciuno-plandemoniei, și au continuat să se uite cu ură și scârbă la mine, care am refuzat să mă apropii de Sfintele Icoane și de Sfânta Liturghie, cu mizeria de botniță!

În ziua Buneivestiri, popa a luat femeile de la pangar și cântăreții, și s-au înțepat! Mă abțin, de la orice dovedire finală a nebuniei care s-a împăntenit în mintea și inima majorității oamenilor! Rămâne, doar, rugăciunea din suflet, pentru luminarea minții a cât mai multor botezați, creștini ortodocși!

Potirul comun este urâciunea pustiirii in locul cel Sfânt! Nu ne vom alatura lucrurilor drăcești ale lor, chiar daca va fi cazul să plătim cu viata! Multumim Dumnezeului, celui in Treime Slavit, pentru fiecare zi, fiecare bucurie sau durere… viata e darul Lui Dumnezeu, iar vremurile actuale sunt deșteptarea mintii noastre, întru alegerea cărei părți ne așezăm: cu Dumnezeu sau cu Mamona!

Bisericile, majoritatea, fac show-uri cu brazi, cu mos Crăciun în Altar, cu rătăciți care cântă si dansează, in ziua Nașterii Domnului, cu fundul la Sfantul Altar! NU, nu acceptăm asa ceva, nu facem pomi cu lumini….nu! Facem o masă bună, cu tot dragul si multumim Domnului nostru Iisus Hristos, pentru Întruparea Sa, intru Mântuirea sufletelor noastre!

Cu noi, este Dumnezeu, frati iubiti! Trebuie, doar sa-L chemăm!

Mărturisim pe Hristos

Mă uit la o fotografie care ni-i înfățișează pe cei doi corifei ai rătăcirilor mondiale, Bartolomeu din Constantinopol și Francisc Bergoglio, cu domiciliul în Vatican. Amândoi țin în mână un potir – potirul comun, am zis eu –  pe care-l examinează cu atenție, probabil pentru a stabili îmbunătățirile necesare spre a fi pe placul popilor ortodocși. Pentru că, vă aduceți aminte, cu niște ani în urmă aceștia afirmau ritos că se apropie de papistași, se roagă împreună cu ei, dar au o limită peste care nu vor trece: potirul comun. Serios? Nicolae Corneanu ce-a făcut? Acest clișeu li s-a întipărit în minte de ecumeniști, l-au primit ca și cum ar fi fost produsul minții lor, și-l vântură cu hotărâre în orice împrejuare.

Ați trecut prin multe și peste multe, distinși slujitori ai altarelor. Ați trecut sub tăcere monstruzitățile documentelor eretice elaborate în Creta, prin care ni s-a vătămat Credința Ortodoxă. Ați trecut în tabăra ecumeniștilor care ne spun că toți – dreptcredincioși și eretici – trebuie să fim una, că așa a vrut și Mântuirorul. Ați trecut cu vederea prezența ierarhilor români eretici în cmb (consiliul mondial babilonic), alături de sodomiți și sataniști.

Așa cum vă cunosc, veți trece și peste limita potirului comun. Vă veți târî să sărutați încălțările papei, veți primi toate ereziile și rătăcirile papistașe. Când vi se va cere, veți oficia ,,cununii’’ ale sodomiților, o fărădelege fără seamăn, de care numai voi sunteți în stare. Veți trece din lumea acesta cu povara imensă a acestor păcate și cu convingerea fermă că L-ați slujit pe Hristos. L-ați trădat.  Doamne, păzește-ne.

Presbiter Iovița Vasile

Acum trei ani, în „pandemie” eram hărțuiți de poliția măștii, amendați pentru nesupunere în fața dictaturii sanitare, scanați la intrarea în hipermarketuri, ca niște ordinare produse cu cod de bare, la limita expirării.

În decembrie 2020, toți micii producători, din Piața Matache, aveau sa fie scoși din hală si lăsați în frigul iernii, fără să pese nimănui că s-ar putea îmbolnăvi grav și să îngroașe, astfel, rîndurile „morților de covrig” (altfel, un deziderat trasat prin circulare interne, de către autoritățile zeloase să raporteze recoltă record de morți și răniți, la hectar, pe ogorul mănos al guvidului).

Ministru al sănătății era încă Nelu Tătaru, urmat ulterior de „Vlăduț”, fiul lui „Victor”, după numele său conspirativ, potrivit CNSAS…

Revolta de nedescris, care mă stapînea atunci, mă făcea să scriu astfel de postări ca cea de mai jos – foarte, foarte cuminți, avînd în vedere emoțiile puternice, sub care le scriam.

Dacă mai are vreun rost feisbucu’, azi, e ca nu ne lasă să uităm… Și bine face, că noi, românii, avem ținere de minte puțină și ne trezim că începem să îi și îndrăgim pe asupritori, să le descoperim calități angelice sau magice sau sa îi iertam, creștineste, de-a binelea, încurajînd, fără sa vrem neaparat, răul și fraternizînd, astfel, cu opresorii, în disprețul total al victimelor …

Căutați-i în fiecare zi și cumpărați de la ei: au nevoie de voi, în aceeași măsură în care aveți voi nevoie de ei. Daca nu v-a spus-o nimeni, încă, iată!, v-o spun eu: imunitatea se cumpără, cu fiecare fruct parfumat și legumă proaspătă, de la tarabele românești, la prețuri mai mult decît decente. Asta daca îți pasă de tine și de comunitatea ta. Daca nu, liber în hipermarket, la produse de import iradiate, ce au valoarea nutritivă a unei crete și a unui burete stors. Fiecare e ceea ce gîndește, simte și mănîncă!

(Preluare de pe ActiveNews)

După cum se știe, Cartea Iuditei  face parte din Vechiul Testament și se referă la întâmplări concrete din timpul lui Nabucodonosor, regele asirienilor. Acesta îi dă poruncă lui Olofern, căpetenia oștirii sale, să supună toate popoarele. După ce trece prin sabie câteva cetăți, unele i se supun fără război.

,,Şi solii au venit la Olofern şi i-au spus lui vestea lor de pace. El s-a coborât cu oastea pe ţărmul mării, a pus străji în cetăţile întărite şi a luat dintre ei pentru oştire oameni aleşi. Şi locuitorii acestor cetăţi şi ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri şi cu tobe.” (https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=45&cap=16,Iudita, 3, 5-7) Locuitorii acestor cetăți făceau politică în genunchi în speranța unor favoruri. Se aseamănă foarte mult cu politicienii români ai zilelor noastre.

,,Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să nimicească toţi zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi toate limbile şi neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.” (Iudita, 3, 8) Aflăm, așadar, că regele dorea o supunere totală cu trupul și cu sufletul. Exact aceleași pretenții le are și Antihrist prin digitalizarea corpului uman și prin politica de reducere a populației.

Iudeii, care de curând se întoarseră din robie, conștientizează pericolul. Ioachim, marele preot din zilele acelea în Ierusalim, și îndeamnă poporul să întărească trecătorile, dar își pune toată nădejdea în Dumnezeu:

,,Atunci întreg Israelul a strigat către Dumnezeu cu mare râvnă şi s-a smerit cu ardoare. Atât ei cât şi femeile şi copiii lor, vitele şi străinii şi simbriaşii şi robii cumpăraţi s-au încins cu sac peste coapsele lor. Şi tot Israelul, bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai Ierusalimului, au căzut cu faţa la pământ în templu, şi-au presărat cenuşă în cap şi au întins mâinile înaintea Domnului. De asemenea au îmbrăcat şi jertfelnicul cu sac şi au strigat către Dumnezeul lui Israel într-un cuget şi cu înfocare, ca să nu lase pradă pe copiii lor uciderii şi pe femeile lor răpirii, cetăţile moştenirii lor nimicirii, şi templul pângăririi şi ocării şi batjocurii neamurilor. Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. Şi marele preot Ioachim, împreună cu toţi preoţii stătători şi slujitori înaintea Domnului, încinşi cu sac peste coapse, aduceau arderea de tot de fiecare zi şi juruinţele şi darurile de bună voie ale poporului. Şi cu cenuşă presărată pe mitrele lor strigau către Domnul din toată puterea lor, ca să caute cu îndurare către întregul neam al lui Israel.” ( Iudita,4, 9-15)

Aflând că Israelul se pregătea de luptă, în loc să i se supună, Olofern se interesează ce fel de popor este Israelul. Una dintre căpetenii, Ahior, îi relatează pe scurt istoria lor bazată pe recompensă și pedeapsă divină în funcție de starea de păcătoșenie:

,,Şi atât cât nu au păcătuit împotriva Dumnezeului lor, au avut parte de fericire, fiindcă este cu ei un Dumnezeu, Care urăşte nedreptatea. Dar când s-au răzleţit de calea pe care El le-o rânduise, ei au fost nimiciţi jalnic de multe războaie, au fost duşi robi în ţară străină şi templul Dumnezeului lor a fost nimicit, iar vrăjmaşii au cuprins cetăţile lor. Dar atunci, întorcându-se cu pocăinţă către Dumnezeul lor, au venit acasă din ţările în care fuseseră împrăştiaţi şi au cuprins Ierusalimul, în care se află templul lor, şi s-au stabilit în ţinutul muntos, rămas pustiu. Şi acum, stăpâne şi doamne, dacă acest popor a săvârşit fărădelege şi a păcătuit împotriva Dumnezeului lui, vom înţelege că în ei stă pricina căderii şi atunci să ne ridicăm şi să-i atacăm. Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege, domnul meu să treacă mai departe, ca nu cumva Domnul lor şi Dumnezeul lor să întindă pavăză în dreptul lor şi să ajungem de râs în faţa lumii întregi!”( Iudita, 5-21))

De aici înțelegem de ce se urmărește prin toate metodele agravarea stării de păcătoșenie a omenirii. Fiecare generație a fost supusă câte unui test în mod constant pentru a se îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Doar starea de nepătimire ne face invincibili, iar slugile necuratului știu acest lucru. În Supememorandum, asta și-au propus, adică să ne facă incapabili de a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu.

Iată o întrebare care arată ignoranța și trufia lui Olofern: ,,Şi cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor?” (Iudita, 6,2) Ahior este trimis la israelieni pentru a fi martorul înfrângerii lor și pentru a fi ucis împreună cu ei.

Olofern este sfătuit să pună stăpânire pe izvoarele de apă:

,,Şi acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, şi nu va cădea nici un oştean de al tău, ci rămâi în tabăra ta şi ţine toţi războinicii oştirii tale la adăpost. Însă robii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui, fiindcă de acolo vin să ia apă toţi locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea cetatea. Iar noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile munţilor din apropiere şi vom aşeza tabăra şi vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate.”( Iudita, 7, 9-13) Poporul are de ales între pierderea libertății și apă, fără de care ar fi murit. Totusi poporul evită compromisul până când ajunge la limita răbdarii. De aici învățăm să nu acceptăm compromisurile.

 Atunci Iudita, o văduvă înțeleaptă, frumoasă și plăcută lui Dumnezeu, văzând că poporul e pe cale să-și riște libertatea, cere voie bătrânilor poporului să o lase să se ducă la Olofern. Se roagă lui Dumnezeu să-i poată înșela vigilența acestuia, apoi se îmbracă elegant și se duce spre tabăra sa. Ajunsă în fața lui Olofern, simulează condescendența, închinându-i-se. Susține că fuge de evrei pentru a nu fi ucisă și că îi va arăta un drum pentru a lua în stăpânire muntele întreg pe care se aflau israelienii. Câștigă încrederea lui Olofern, dar mânâncă doar din mâncarea ei, iar noaptea se retrage la rugăciune. După câteva zile, când este dorită de Olofern pentru păcat, ea se preface că acceptă cu entuziasm. Atunci Olofern face un ospăț intim, fără dregători, dar se îmbată și adoarme, iar Iudita îi taie capul cu paloșul, apoi iese din cort fără să fie oprită, deoarece slujitorul crede că se retrage la rugăciune după obicei. Ducea în desaga ei pentru merinde capul lui Olofern.

Trezindu-se fără, căpetenie, asirienii sunt puși pe fugă și învinși, iar Iudita îi mulțumește lui Dumnezeu și trăiește în curăție toată viața.

De aici vedem cât de minunat lucrează Dumnezeu prin aleșii lui și cum poate să protejeze un popor care acceptă să facă voia Sa. Nabucodonosorii zilelor noastre au coordonat mai întâi extinderea păcatului, iar popoarele au tot făcut compromisuri pentru a fi pe placul lor: falsificarea unor știinte, ideologizarea culturii în general, promovarea păcatului – toate acestea pentru a supune lumea mai ușor! Digitalizarea corpului uman, urmărită cu dârzenie acum, reprezintă o garanție că omul se va închina fiarei și nu lui Dumnezeu. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!

Dumnezeu să ne dea și nouă râvna iudeilor de atunci pentru a face pocăință adevărată, singura care poate să ni-L facă milostiv!

Sora Pelaghia

Între Sfinţii pomeniţi astăzi de Biserică este Sfântul Prooroc Daniel. Dumnezeu i-a descoperit şi i-a dat să scrie despre sfârşitul veacului acestuia, adică despre sfârşitul istoriei şi începutul împărăţiei celei veşnice. Din Cartea lui aflăm că în vremea domniei de trei ani şi jumătate a lui antihrist, va înceta a se mai săvârşi Sfânta Liturghie, numită ,,Jertfa cea de fiecare zi’’şi în locul ei se va pune slujba nelegiuitului antihrist: ,,Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar Jertfa de fiecare zi o vor da la o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva Legământului îi va înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi Îl va urma. Cei mai înţelepţi îi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor cădea un timp de sabie şi de foc, de temniţă şi de pustiire… Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite şi va propăşi până ce sfârşitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla’’(Daniel 11, 31-33, 36).

La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Sfântul Trup şi cinstitul Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. antihristul va şti aceasta, dar fiindcă el se va substitui Domnului Iisus, va interzice a se mai săvârşi Jertfa Euharistică pentru a-i lipsi pe cei credincioşi de Sfânta Taină. Dumnezeu însă va purta de grijă celor credincioşi şi aceştia vor avea şi pâinea cea de toate zilele şi Sfânta Împărtăşanie, căci Sfânta Liturghie se va săvârşi, totuşi, în locuri tainice. Urâciunea pustiirii, adică regimul barbar de teroare al antihristului, se va întinde peste toată faţa pământului. ,,Sabie, foc, temniţă şi pustiire’’vor fi ameninţările care vor sta deasupra celor care se vor împotrivi antihristului şi vor rămâne credincioşi Mântuitorului.

Trăim încă vremea când Sfânta Liturghie se mai poate săvârşi în toate bisericile de pe faţa pământului. Semnele care ni se arată converg spre a ne arăta că împlinirea proorociilor Sfântului Daniel se apropie. Pregătirea noastră trebuie să fie pe măsura vremurilor care vin. Părinţii Bisericii ne îndeamnă să înmulţim rugăciunea şi binele din lume. Urmează vremuri grele, ,,strâmtorarea cea mare, cum n-a fost de la începutul lumii şi nici nu va mai fi’’ (Matei 24, 21). Din această strâmtorare vor ieşi biruitori numai aceia pe care îi va găsi în corabie, adică în Sfânta Biserică Ortodoxă, pe care ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’(Matei 16, 18), după sfintele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Iovița Vasile