Categorie: Uncategorized

Între Sfinţii pomeniţi astăzi de Biserică este Sfântul Prooroc Daniel. Dumnezeu i-a descoperit şi i-a dat să scrie despre sfârşitul veacului acestuia, adică despre sfârşitul istoriei şi începutul împărăţiei celei veşnice. Din Cartea lui aflăm că în vremea domniei de trei ani şi jumătate a lui antihrist, va înceta a se mai săvârşi Sfânta Liturghie, numită ,,Jertfa cea de fiecare zi’’şi în locul ei se va pune slujba nelegiuitului antihrist: ,,Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar Jertfa de fiecare zi o vor da la o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva Legământului îi va înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi Îl va urma. Cei mai înţelepţi îi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor cădea un timp de sabie şi de foc, de temniţă şi de pustiire… Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite şi va propăşi până ce sfârşitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla’’(Daniel 11, 31-33, 36).

La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Sfântul Trup şi cinstitul Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. antihristul va şti aceasta, dar fiindcă el se va substitui Domnului Iisus, va interzice a se mai săvârşi Jertfa Euharistică pentru a-i lipsi pe cei credincioşi de Sfânta Taină. Dumnezeu însă va purta de grijă celor credincioşi şi aceştia vor avea şi pâinea cea de toate zilele şi Sfânta Împărtăşanie, căci Sfânta Liturghie se va săvârşi, totuşi, în locuri tainice. Urâciunea pustiirii, adică regimul barbar de teroare al antihristului, se va întinde peste toată faţa pământului. ,,Sabie, foc, temniţă şi pustiire’’vor fi ameninţările care vor sta deasupra celor care se vor împotrivi antihristului şi vor rămâne credincioşi Mântuitorului.

Trăim încă vremea când Sfânta Liturghie se mai poate săvârşi în toate bisericile de pe faţa pământului. Semnele care ni se arată converg spre a ne arăta că împlinirea proorociilor Sfântului Daniel se apropie. Pregătirea noastră trebuie să fie pe măsura vremurilor care vin. Părinţii Bisericii ne îndeamnă să înmulţim rugăciunea şi binele din lume. Urmează vremuri grele, ,,strâmtorarea cea mare, cum n-a fost de la începutul lumii şi nici nu va mai fi’’ (Matei 24, 21). Din această strâmtorare vor ieşi biruitori numai aceia pe care îi va găsi în corabie, adică în Sfânta Biserică Ortodoxă, pe care ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’(Matei 16, 18), după sfintele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Iovița Vasile

Sfânta Teofana era de neam împărătesc şi a fost aleasă de împăratul Vasile Macedon pentru a fi soţia fiului său, Leon. Vrăjmaşul diavol nu putea suferi dreapta lor vieţuire, de aceea şi-a vărsat răutatea asupra lor printr-un slijitor al său, Santavarin, despre care spun scriitorii din vechime că ,,era cu credinţa maniheu, cu învăţătura vrăjitor şi cu făţărnicia creştin, iar cu dregătoria episcop’’. Acesta a mers, cu mare vicleşug şi minciună, la împăratul Vasile, şi pentru că avea mare trecere la el, l-a înduplecat într-atât, încât Leon şi Sfânta Teofana au fost închişi în temniţă întunecoasă mai mult de trei ani, însă şi acolo petreceau în post şi rugăciune, lăsându-se în grija lui Dumnezeu. După trecerea acestui timp, Dumnezeu i-a scos din temniţa în care au stat nevinovaţi şi împăratul i-a adus în cinstea împărătească de dinainte, apoi a murit şi împărăţia întreagă a rămas în grija şi puterea lui Leon şi a Sfintei Teofana.

Înălţarea împărătească nu a schimbat cu nimic bunele purtări ale Sfintei Teofana. Dimpotrivă, cei din vechime au scris despre ea că ,,se sârguia pentru mântuirea sufletească, nesocotind întru nimic slava cea împărătească şi trecând cu vederea deşertăciunea vieţii, ca pe nişte gunoaie şi visuri. Şi neîncetat, ziua şi noaptea, avea pe buzele sale psalmi, cântări şi rugăciuni şi toată viaţa sa o petrecea întru plăcere de Dumnezeu şi cu milostenii cântându-L. Iar cu trupul său niciodată nu se sârguia spre împodobire împărătească… Viaţa ei era pustnicească, pentru că se hrănea numai cu pâine proastă şi cu verdeţuri uscate, iar mesele cele cu bucate multe, cu totul erau urâte de dânsa. Bogăţia cea agonisită şi cinstită, care intra în mâna ei, o împărţea săracilor, scăpătaţilor, sărmanilor şi văduvelor, iar hainele de mare preţ le da în mâna acelora… Iar pe slugile sale şi pe robi îi avea ca pe nişte fraţi şi surori şi nu striga pe nimeni cu nume prost, ci pe toţi îi slăvea întru Domnul cu chemarea, cinstind numele fiecăruia, în oricare dregătorie şi slujbă ar fi fost’’.

Această descriere a Sfintei ar trebui citită de toate doamnele bogate ale lumii, ajunse în stăpâniri înalte şi care au uitat cu totul de Dumnezeu, petrecând în dezmăţ şi lux fără măsură. Gândească-se şi doamnele bogate ale României că toată slava şi cinstea cu care se vor înconjurate, nu sunt decât deşertăciune a deşertăciunilor şi vânare de vânt, după înţeleptele vorbe ale Ecleziastului.

Când s-a apropiat vremea ieşirii sale din trup, Sfânta Împărăteasă Teofana a chemat pe toţi la dânsa şi s-a despărţit de ei în chip creştinesc, dându-le sărutarea cea mai de pe urmă. Împăratul Leon a înălţat o biserică întru pomenirea tuturor Sfinţilor, socotind că şi fericita sa soţie se numără în cetele lor. Pentru rugăciunile Sfintei Teofana, Bunul Dumnezeu să ne miluiască pe toţi. (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.311-316).

Presbiter Iovița Vasile

Mainstream-whores au ieșit pe centură. Gura cu care mint este, în prealabil, folosită la altceva.

Eu cred că orice ziarist onest, care știe ce face trustul la care lucrează, ar trebui să iasă din ghena pestilențială a farselor de partid și de stat prezentate bibanilor de crescătorie. Chiar dacă lor nu li se impune decât tăcerea, și nu să mintă în corul golanilor din redacție, ar trebui să li se facă greață doar văzându-i pe colegii de la știri cum eructează minciunăraia în direct.

Pe de altă parte, de ce să ne mire că sponsorizatul Coriu inițiază proiecte de lege pentru a pune pumnul în gură medicilor, iar sponsorizatul Streinu-Cercel ne spune cum virusul circulă cu 7,2 m/s, dacă stipendiatul Gâdea și alții ca ei își vând deontologia pe cearceafurile guvernanților?

De ce să ne mire că, într-o lume a baniilor, adevărul e al celui care plătește, fie că e vorba de companii pharma ori de guverne sau partide? Curvele au aceleași slăbiciuni, indiferent de tagma din care fac parte. Trebuie și gura lor să mănânce, se obișnuiesc cu masticația și capătă tahifilaxie: vor din ce în ce mai mult.

Acum ați priceput de ce Remdesivirul e eficient, otrava trebuie să stea la -80 de grade, iar Putin are multe cancere?

(Preluare de pe ActiveNews)

Tocmai am ascultat o înregistrare despre modul în care a apărut și s-a impus ecumenismul. O primă întrebare pe care mi-am pus-o este de ce a îngăduit Dumnezeu ca atâția patriarhi ecumenici să fie masoni, începând cu patriarhul Meletie.

Dacă privim cu sinceritate în urmă, vedem că, până la sfârșitul Primului Război Mondial, cultura a fost desacralizată. Așa-zisa ,,știință”, era în multe cazuri neștiință, adică un fals cu pretenții de știință care avea menirea de a strecura îndoiala în ce privește Biblia. Teoria darwinistă îi băga în cap tânărului că omul se trage din… maimuță, că viața pe Pământ a apărut cu milioane de ani în urmă, adică nu cum ne învață Biblia. Și, ca să meargă la școală, mulți s-au dezis de învățătura biblică… Și, ca să fie și mai cu moț, ,,cărturarii acestei lumi” au contrazis și capitolul ,,Facerea” din Biblie, prin teoria Pământului sferic! Și omul a uitat de Biblie… Savanții creștini au fost marginalizați, ridiculizați și chiar uciși.

Dacă Dumnezeu îi cere omului despătimirea pentru a se mântui, arta se pervertește treptat, ajungând în final să promoveze păcatul și patimile.

Cineva conduce pas cu pas lucrurile din umbră, spre întronarea lui Antihrist de câteva secole. Si creștinii sunt încercați cu ispitirile lui Iisus din pustiul  Carantaniei. Unii fac față, alții – nu. Cu mintea din ce în ce mai întunecată de ,,cultură”, omul a uitat că Mântuitorul ne-a arătat cum să facem  față ispitirilor și să nu ne temem de acestea:

,,Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Și I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau. (Matei, 4, 3-11)

Pentru a ne ajuta să biruim patimile sufletești și trupești, Dumnezeu ne-a lăsat nu doar exemplul propriu, ci și avertismente, prin prorocii Lui:

,,Şi El Se va aşeza să lămurească şi să cureţe argintul; El va curăţa pe fiii lui Levi şi îi va lămuri ca pe aur şi argint, şi vor aduce Domnului jertfă întru dreptate.” (https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=52&cap=3, Meleahi, 3, 3)

Lucrarea  de  ,,curățare a argintului” o vedem fiecare în felul nostru în măsura în care facem față ispitelor. Fără ajutorul lui Dumnezeu, omul e incapabil să facă față ispitirilor necuratului. Și, dacă îndrăznesc unii să spurce tronurile arhierești, deși știu bine că sunt masoni șantajabili, aceasta se întâmplă spre pedeapsa lor și a noastră, a poporului:

,,Blestemul vă atinge, pentru că voi Mă înşelaţi, voi, neamul întreg! (Meleahi, 3, 9)

,,Căci iată vine ziua care arde ca un cuptor. Şi toţi cei trufaşi şi care făptuiesc fărădelegea vor fi ca paiele, iar ziua care vine îi va arde”, zice Domnul Savaot. „Şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramuri.” ( Meleahi, 3,19)

Ce putem face pentru a ne salva, ne spune Însuși Dumnezeu:

,,Aduceţi toate zeciuielile la vistierie şi să fie merinde în casa Mea şi puneţi-Mă şi pe Mine la încercare”, zice Domnul Savaot, „şi veţi vedea că voi deschide, la dorinţa voastră, stăvilarele cerului şi voi vărsa din belşug binecuvântarea, spre binele vostru. Şi voi certa, spre binele vostru, lăcusta, ca să nu strice rodul ţarinilor voastre. Şi via voastră de la câmp nu va rămâne fără rod”, zice Domnul Savaot. „Şi toate neamurile vă vor ferici pe voi, căci veţi fi o ţară dorită”, zice Domnul Savaot.” (Meleahi, 3, 10-12)

Cred că prin aducerea zeciuielilor se înțelege respectarea poruncilor divine. Altfel spus, dacă am fi capabili de o pocăință adevărată, dacă ne-am sfinți fiecare viața, Dumnezeu ar trimite binecuvântările Sale peste noi, iar răul nu ar avea atâta putere în lume.

Dumnezeu să ne ajute să ne curățim de toate păcatele și să facem voia Sa! Amin.

Sora Pelaghia

Proverbe populare românești:

-Banul e ochiul dracului

-Unde sunt bani mulți, sunt și ispite mari

-Nimeni nu dă banul pe ochi frumoși. Îl dă cu un interes

-Dacă vrei să cunoști omul, află de unde-i vin banii

-Legea lui Murphi: Oricâți bani ar avea, omul tot ajunge la fundul sacului. Când sacul e pentru mai multe vieți, survine moartea stăpânului său.

Doresc ca toți oamenii să se exprime corect, elegant, civilizat. Nu-mi plac înjurăturile și trivialitățile și nici cuvintele frumoase, puse laolaltă și îmbinate pentru a forma minciuni.

Există împrejurări în viață când exprimările trebuie să fie aspre, dar drepte, critice și meritate, dar nu violente. Recurgem la câteva exemple care ne stau la îndemână.

1.Mântuitorul Iisus Hristos a fost deosebit de aspru cu cărturarii și fariseii obtuzi, din vremea Sa. E de-ajuns să citim capitolul 23 al Evangheliei după Matei, un adevărat rechizitoriu de înfierare a faptelor reprobabile ale celor menționați mai sus. ,,Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici… călăuze oarbe… nebuni și orbi… șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei’’.

2.Sfântul Ioan Botezătorul se adresa fariseilor și saducheilor cu aceeași asprime meritată: ,,Pui de vipere. Cine v-a spus că veți scăpa de mânia ce va să fie’’? (Matei 3 , 7).

3. Dacă recurgem la Vechiul Testament, observăm pecetea grea și nepieritoare pe care Dumnezeu a pus-o asupra lui Israel: ,,Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’’(Isaiia 1, 3).

4.Împăratul și Proorocul David are o zicere ce exprimă foarte bine decăderea umană: ,,Și omul în cinste fiind, n-a priceput. Alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12).

5.Părintele Cleopa s-a arătat neîndurător cu cei care ne vatămă Credința și dacă vom citi cu atenție cuvintele care urmează, vom înțelege perfect limbajul și atitudinea față de acești antihriști, care ne batjocoresc cu nesimțite tot ce avem noi sfânt: ,,Nu cumva, socotind că noi iubim pe aproapele să ne lăsăm călcaţi de cei străini în Dreapta Credinţă în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la Ortodoxie şi a ne impune credinţa lor cea strâmbă şi ereticească. Se cade, aşadar, oricărui preot ortodox şi oricărui creştin al Bisericii noastre Dreptmăritoare, să fie un bun ostaş al lui Hristos cu toată evlavia şi cu mânie bărbătească şi tare să apere, prin cuvânt (vorbit) şi scris, adevărul Dreptei noastre Credinţe. Nu se cade a fi blând, acolo unde nu trebuie a te purta cu blândețe”.

6.La toate acestea să adăugăm și fapta Sfântului Ierarh Nicolae, la Sinodul I Ecumenic când, exasperat de îndătătnicia lui Arie, care nega Dumnezeirea Mântuitorului, i-a dat acestuia o palmă, cu urmările pe care le știm din cărțile bisericești.

Se cuvine să mai adăugăm ceva? Eu cred că nu.

Presbiter Iovița Vasile

Patriarhul ecumenic Bartolomeu al Contantinopolului a cerut într-un discurs patetic ca toate eforturile să fie dedicate combaterii încălzirii globale. Inclusiv prin schimbarea stilului de viață al oamenilor. Pe 12 decembrie, a avut loc la Geneva Conferința Mondială pentru Refugiați și Migranți, scrie Orthodox Times.

La Capela Ecumenică din orașul elvețian, lideri religioși și reprezentanți ai Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați s-au rugat în cadrul unei ceremonii interconfesionale intitulate „Aceasta este povestea mea, aceasta este istoria mea”. S-au rostit rugăciuni budiste, evreiești, bahai, musulmane, induse și creștine.

Mustind de progresism, discursul ținut de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului a semănat frapant cu cele ale Papei Francisc. Bartolomeu a amintit de pandemia COVID dar mai ales și-a manifestat îngrijorarea cu privire la primejdia Schimbării Globale, cerând o modificare dramatică a stilului de viață al oamenilor. Bartolomeu a spus:                                    

„Bilanțul tot mai mare, dar neglijat, al creșterii temperaturilor va eclipsa fără îndoială numărul actual de decese din cauza bolilor infecțioase luate împreună, dacă schimbarea climatică nu este oprită. Durabilitatea mediului nu va fi atinsă decât cu ajutorul unor schimbări drastice ale stilului de viață pe care trebuie să le facem.”Adăugând că „schimbarea climatică este înainte de toate o problemă spirituală și etică” (deci nu științifică), șeful de la Constantinopol s-a lăsat să plutească visător pe aripile progresismului ecumenic, așa cum nu a mai făcut-o niciodată până acum:

„Să ne imaginăm o lume în care domnesc pacea și justiția, în care violența și discriminarea sunt eradicate, în care drepturile omului și demnitatea umană sunt protejate în mod eficient. Și să deschidem inimile noastre solidarității cu refugiații.”

De când lucrează împreună cu Suveranul Pontif la schimbarea Calendarului Ortodox și la sărbătorirea împreună a datei Paștelui, Patriarhul Constantinopolului seamănă tot mai frapant cu Papa Francisc. Și la unul și la celălalt, mântuirea sufletelor a devenit o chestiune secundară. Prioritatea este Salvarea Planetei. O nouă dovadă că Scandalul Calendarului nu are nici o legătură cu credința și este doar o etapă pe calea Marii Resetări.

Adrian Pătrușcă         (Preluare de pe ActiveNews)

Pe 12 decembrie 2023, medicii l-au internat în spital pe mitropolitul Longhin, care a suferit un accident vascular cerebral sever în timpul verii. O sursă din Mănăstirea Banceni a comunicat acest lucru corespondentului UJO.

Potrivit sursei, ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost internat din cauza unor probleme cardiace. Medicii l-au diagnosticat deja cu fibrilație atrială.

Enoriașii și clerul mănăstirii Bănceni, unde slujește vlădica, se adresează către credincioși cu rugămintea să se roage pentru păstorul lor.

În mănăstire toți cred că boala arhiereului este legată de presiunea constantă a autorităților asupra lui, de audierile și perchezițiile pe care angajații Serviciului Securității al Ucrainei au încercat să le efectueze la mănăstirea Bănceni.

(Preluare de pe UJO)

Am fost la ambele proteste organizate pentru susținerea Mitropolitului Longhin. La al doilea au fost mult mai puțini credincioși decât la primul. La primul protest au participat și politicieni care și-au făcut campanie electorală pe seama evenimentului care a fost declarat ca fiind important. Și chiar era. În mod normal, e o cinste să ne susținem frații de o credință și chiar de un neam în mare parte care trec prin încercări dificile.

După primul protest, au apărut înregistrările  video tendențioase ale părintelui Matei Vulcănescu referitoare la ,,Oastea Domnului”… Dintr-odată ,,Oastea Domnului a fost prezentată ca fiind inamicul cel mai important al Ortodoxiei!!! Ecumenismul, crucile lui Baphomet, masonii din cler, crucile malteze, crucile întoarse de pe veșmintele preoțești, semnele oculte implantate pe icoane și pe alte obiecte de cult au fost date uitării… Și unii s-au jenat să se afișeze la al doilea protest…

Asta îmi aduce aminte de o povestire umoristică a lui Calistrat Hogaș intitulată ,,Mustețile și politica”. În acea povestire, un orator convinge mulțimea că mustățile sunt un element decisiv pentru un politician și astfel aceștia îl votează pe un candidat care avea… mustăți! Părintele Matei Vulcănescu insinuează că, pentru a fi un bun ortodox, nu trebuie să faci parte ,,Oastea Domnului”! Iar Mitropolitul Longhin face parte din ,,Oastea Domnului”, deci nu e un bun ortodox, așadar nu trebuie susținut de către BOR! Aha!

Și apoi, unde dai și unde crapă! Înregistrarea părintelui Vulcănescu lovește și în cei care au întrerupt pomenirea ierarhilor care ne impun ecumenismul prezentându-i și pe aceștia drept niște aprigi dușmani ai Ortodoxiei. Și asta din postura de… antiecumenist declarat! Pentru ce motiv? Pentru că au în rândurile lor și creștini ortodocși care simpatizează ,,Oastea Domnului” sau fac parte dintre aceștia. Unii frați consideră acum și ei că ,,Oastea Domnului” și părintele Longhin sunt niște râioși ai Ortodoxiei de care trebuie să se ferească! ,,Să stăm cu frică, să luăm aminte!” Nu cumva să fim noi râioșii de care se va dezice Hristos din cauza mândriei noastre! Am o deosebită admirație față de cei din ,,Oastea Domnului” care au rămas ortodocși și luptă împotriva ecumenismului și a digitalizării excesive. Pentru părintele Matei Vulcănescu, digitalizarea corpului uman nu pare să fie un motiv de îngrijorare… Și atunci?

Sora Pelaghia 

Sfânta Muceniţă Luciaa trăit în Italia în mijlocul păgânătăţii şi al barbariei, deoarece oamenii din acea vreme erau, cei mai mulţi, închinători la zeii cei drăceşti şi trăiau fărăa cunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu. Ea însă era iubitoare de Dumnezeu şi de semeni, ceea ce s-a văzut din aceea că toate averile sale, şi nu erau puţine, le-a împărţit săracilor, după sfintele porunci evanghelice. Fiind logodită, n-a vrut să aleagă viaţa de familie, binecuvântată şi aceea, ci a socotit că este mult mai bine să trăiască în feciorie. Văzând aceasta, logodnicul a denunţat-o ca fiind creşină, astfel că Sfânta a ajuns în faţa ighemonului cetăţii, care voia să o facă să aducă jertfă idolilor spurcaţi. În aceste împrejurări, ea a mărturisit cu aceste cuvinte memorabile, care străbat istoria: ,,Jertfa cea vie, precum şi Credinţa cea curată, aceasta este înaintea lui Dumnezeu şi Părintelui, a cerceta pe cei săraci şi pe văduve în necazurile lor. Eu într-aceşti trei ani nimic altceva n-am făcut, decât numai am adus jertfă lui Dumnezeu Cel viu. Acum nemaiavând nimic ce să aduc din averea mea, pe mine mă jertfesc vie lui Dumnezeu şi ceea ce va fi cu plăcere Lui, aceea să facă cu jertfa Sa’’.

Ighemonul i-a adus cea dintâi acuză, precum că ar fi risipit averea sa cu desfrânaţii. Iată ce a răspuns Sfânta Lucia: ,,Eu moştenirea mea la loc bun am aşezat-o, iar pe stricătorii sufletului şi ai trupului meu niciodată nu i-am primit’’.

Ameninţată fiind că va fi dusă în casa de desfrânare pentru a fi batjocorită silnic, fecioara Lucia a răspuns cu înţelepciune de la Dumnezeu: ,,Niciodată nu se spurcă trupul de nu se va învoi cu mintea; pentru că chiar de vei pune tămâie în mâinile mele şi pe acea tămâie o voi arunca spre jertfă diavolească, Dumnezeu uitându-Se spre aceasta va râde, pentru că voia şi cugetul îl judecă, iar nu lucrul ce se face cu sila. Iar pe siluitorul şi stricătorul fecioriei îl socoteşte ca pe un balaur, ca pe un tâlhar şi ca pe un barbar. Deci dacă pe mine, care nu voiesc, vei porunci a mă silui, apoi atunci vei îndoi cununa fecioriei mele’’

Barbarii au văzut că este cu neputinţă a o întoarce pe Sfânta de la calea lui Hristos şi atunci au lovit-o mişeleşte cu sabia. Cu toate că era rănită greu, nu şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu până ce au venit preoţii şi au împărtăşit-o cu Preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos (După vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 258-262).

Pentru rugăciunile Sfintei Lucia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii.

Presbiter Iovița Vasile

Sfinţii Vasile cel Mare, Atanasie şi Chiril ai Alexandriei, Grigorie Teologul, Ioan Damaschin, Theodor Studitul, Grigorie Palama, Marcu al Efesului şi mulţi alţii, pentru a păstra unitatea Bisericii, au rupt comuniunea cu ierarhii eretici ai timpurilor lor. Proslăvindu-i pe aceşti mărturisitori ca Sfinţi, Biserica ne dă vieţile lor drept pildă de urmat.

Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasile cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de mărturisirea Ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înşişi se aşează de la sine în afara comuniunii Bisericii. Încă din vremea în care era diacon, Sfântul Vasile cel Mare a rupt comuniunea, în anul 361, cu episcopul Dianios al Cezareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a rupt (îngrădit) pe sine ? Că a ”dezertat” ? Nu, ci pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol, în anul 360, sub conducerea ereticului Acachie din Cesareea Palestinei. (Patrologia Graeca, vol XXXII, col 388C-392A (Epistola 51: Episcopului Vosforie).

Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasile cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: ”În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia (cei din cercul lui Eustatie) şi să-i evităm pe toţi cei de o
împreună-cugetare cu aceştia, cu siguranţă merităm să obţinem iertare, punând adevărul şi propria noastră statornicie înainte de toate”. (Patrologia Graeca, vol. XXXII, col. 925 BC Epistola 245: Episcopului Teofil)

Acelaşi Sfânt, Vasile cel Mare, spunea : „Dacă am încerca să înlăturăm obiceiurile nescrise, ca neavând mare importanţă, nu ne-am da seama că am păgubi Evanghelia în părţile ei principale”. Cuvântul Sfantului Vasile cel Mare a lămurit foarte bine că orice amestec (intervenţie) în Tradiţie, afectează direct Evanghelia în toate părţile ei esenţiale. Şi oare o asemenea stare mai este Ortodoxie sau doar o pretinsă Ortodoxie, numai la nivel formal şi exterior?“Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în Credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatămă pe toată”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Acelaşi Sfânt spune clar că “vrăjmaşi ai lui Hristos nu sunt numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei”.

Ștefan C.

Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare. Toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința să-i cântăm.

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarh Spiridon, nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte. Totuşi venim la tine, Sfinte, şi mărturisindu-ne multele păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie:

Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă!

Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului.

Sfinte Spiridon, roagă-te pentru noi!

Învredniceşte-ne şi pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta să ne împărtăşim de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti făgăduite adevăraţilor credincioşi. Dăruieşte-ne, Sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viaţa aceasta şi, mai ales, pentru cea viitoare.

Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor! Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător! Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni! Bucură-te, că încălțările tale slujesc drept dovadă.

Mărturisitoare a lui Hristos Domnul

Sfântul Spiridon al Trimitundei, pe care-l pomenim astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, a fost în copilărie păstor de oi. Vieţuind în bunătate şi simplitate, Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă, aceea de păstor al oilor cuvântătoare ale Turmei lui Hristos. Cu alese daruri l-a împodobit Părintele ceresc, încât multe minuni s-au săvârşit prin el, spre folosul celor aflaţi în neputinţe ori în împrejurări grele ale vieţii.

În anul 325 s-a adunat la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic, deoarece Biserica lui Hristos era mult tulburată de erezia lui Arie şi a celor de un cuget cu el. Aceştia învăţau că Domnul Iisus Hristos este făptură creată de Dumnezeu Tatăl, tăgăduind astfel Dumnezeirea Fiului. Între cei 318 Părinţi adunaţi acolo a fost şi Sfântul Spiridon al Trimitundei. Într-un rând, un filozof peripatetic iscusit a cutezat a grăi împotriva adevărului, deoarece era de partea lui Arie. Atunci Sfântul lui Dumnezeu, Spiridon, a mărturisit Dreapta Credinţă şi pentru a întări cele spuse şi a înlesni înţelegerea Sfintei Treimi, a luat o cărămidă în mâna stângă, iar cu dreapta a făcut semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi îndată strângând cărămida, o, preaslăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile lui. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filozoful, care înspăimântându-se cu sufletul, tăcea ca şi cum nu mai ştia să vorbească, nemaiavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor Sfântului, în care lucra o putere Dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere’’.

Istoricii bisericeşti au scris despre Sfântul Spiridon că ,,era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a Dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nimic din cele scrise în sfintele şi cele fără de prihană cărţi’’. Odată, s-au adunat în sobor episcopii din Cipru şi unul dintre ei, Trifilie, a luat cuvântul şi, mândru de sine, a început să înveţe. Vorbind despre cele scrise de Sfântul Evanghelist Marcu, a cutezat să schimbe un singur cuvânt din rostirea Mântuitorului: ,,Scoală-te şi-ţi ia patul tău’’. Trifilie a zis ,,culcuş’’ în loc de ,,pat’’, moment în care Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a mustrat pentru această îndrăzneală, apoi a ieşit din biserică, dându-ne tuturor pildă de statornicie şi rigoare în păstrarea adevărurilor de Credinţă (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 220-237).

Pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Iovița Vasile

Ne-am solidarizat din primul moment cu Părintele Cosmin Barză din Târgu-Jiu. Sfinția sa a intrat în conflict cu diabolicul Irineu de la Craiova și lucrurile au ajuns în punctul de unde nu mai era cale de întoarcere, de împăcare, adică. Atunci părintele ne-a contactat și, într-o discuție telefonică, l-am încurajat, i-am spus cum să de pregătească pentru ce avea să urmeze. I-am răspuns la toate întrebările și nedumeririle, iar la sfârșit amândoi ne-am exprimat dorința de a ne întâlni, dacă ar fi fost voia lui Dumnezeu.

Cred că a fost voia lui Dumnezeu, însă părintele s-a întors brusc și s-a orientat spre oarecari episcopi stiliști schismatici, după cum arată imaginile. Și ce-i rău în asta?, vor fi tentați unii să spună. Este extrem de rău, răul suprem, dacă pot spune așa, căci însoțirea cu schismaticii te aduce și pe tine în schismă. Și știm, după Sfinții Părinți, că păcatul schismei nu se iartă nici prin mucenicie!

Paranteză. Stiliștii români, nu mai trebuie să spunem, slujesc după calendarul iulian vechi, ceea ce nu e rău. Rău este că ei nu sunt în comuniune cu Bisericile Ortodoxe Canonice, Rusă și Sârbă, de pildă, care păstrează același calendar iulian vechi. În schimb, noi cei care avem rânduielile după calendarul nou suntem în deplină comuniune cu Bisericile Rusă și Sârbă, fără niciun fel de impedimente. Cu cine sunt în comuniune stiliștii români? Cu stiliști schismatici din alte țări, Bulgaria sau Grecia. Spun acestea pentru a răspunde, scurt și cât pot de limpede, nedumeririlor credincioșilor care mi s-au adresat.

Revenim la părintele Cosmin Barză. Nu înțeleg ce l-a determinat să intre în legătură cu schismaticii, când ar fi putut foarte bine să urmeze calea Sfintelor Canoane, întrerupând pomenirea lui Irineu, să aleagă drumul echilibrat al mărturisirii, așa cum l-am îndemnat. N-a vrut, și asta ne întristează profund. Astăzi voi încerca din nou să-i trimit un mesaj cu nădejdea că își va da seama de greșeala imensă pe care a făcut-o. Dumnezeu să aibă milă de dânsul.

Presbiter Iovița Vasile

În cea dintâi Epistolă Pastorală trimisă de Sfântul Apostol Pavel episcopului Timotei al Efesului, citim: ,,Îţi scriu aceasta nădăjduind că voi veni la tine fără întârziere; ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlp şi temelie adevărului’’(I Timotei 3, 14-15). Din aceste cuvinte înţelegem cu limpezime că Sfânta Biserică Ortodoxă este unica depozitară şi păstrătoare a adevărurilor de Credinţă mântuitoare pentru toţi oamenii, din toate locurile şi din toate timpurile. Dacă cercetăm oricare sectă sau comunitate care se autointitulează fraudulos ,,biserică’’, vom constata că la acestea adevărul subzistă amestecat cu erezia, încât omului de rând îi este greu sau imposibil a le separa. Dacă romano-catolicii, protestanţii, neo-protestanţii ar vrea, ar înţelege că nu se află pe calea mântuirii şi atunci unirea lor cu Biserica s-ar înfăptui de la sine. Cum ei cunosc Ortodoxia, dar o refuză şi luptă împotriva ei cu obstinaţie, nu vor avea cuvânt de dezvinovăţire la dreapta judecată.

Se obiectează adesea că şi în Biserica Ortodoxă sunt păcătoşi, şi atunci cum mai pretindem noi că aceasta este ,,stâlp şi temelie adevărului’’? Biserica noastră este alcătuită din păcătoşi, care sunt îndrumaţi spre pocăinţă şi spre sfinţenie. Tocmai aceasta este menirea Bisericii, de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu şi a-i călăuzi spre împărăţia Sa. Dar în Biserică există şi Sfinţi, ştiuţi şi neştiuţi, care se roagă pentru mântuirea tuturor oamenilor şi nici nu ne putem da seama cât bine fac ei lumii.

Acelaşi Sfânt Apostol Pavel a scris Bisericii din Efes că ,,Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără prihană’’(Efeseni 5, 25-27). Prin urmare, Biserica Ortodoxă fiind Sfântă, fiecare membru al său are menirea de a tinde spre sfinţenie.

Ortodoxia este acuzată de exclusivism, fără ca acuzatorii să-şi dea seama că, de fapt, ei recunosc că este unica Biserică. Mântuitorul nostru nu a întemeiat mai multe Biserici, nici secte, ci doar pe cea ,,Una, Sfântă Soborniocească şi Apostolească’’.Acuzaţia de fundamentalism iarăşi este o recunoaştere involuntară, căci fundamentul nu este altceva decât temelie,exact cum  defineşte şi Sfântul Apostol Pavel Sfânta Biserică în textul citat la început.

Ştiind toate acestea, ne vom întări şi mai mult în Sfânta Credinţă Ortodoxă şi, cât stă în puterile noastre, îi vom aduce şi pe alţii la cunoaşterea adevărului.

Presbiter Iovița Vasile

Cunoscutul ziarist Dan Negru explică în câteva cuvinte în ce a mod a greșit presa vândută pe 40 de milioane de euro în perioada așa-zisei pandemii, jurnaliști care au susținut sistemul totalitarist militaro-politico-medical și care au contribuit la manipularea pentru vaccinare cu seruri experimentale Covid, în urma căreia acum se înregistrează miide morți subite.

Iată postarea sa:

„Jurnalismul moare pentru că jurnaliștii l-au omorât!Ei au decredibilizat meseria! Văd știri despre cei care-n pandemie aveau funcții și acum sunt acuzați. Nimeni nu vorbește despre jurnaliștii care-i lăudau atunci și-i înjură acum.

Țin minte sloganul ”informează-te doar din surse oficiale” care era difuzat zilnic la TV. Or, esența jurnalismului e tocmai neîncrederea în știrile oficiale. Inculpații de azi erau oficialii de atunci.Dacă atunci vreun jurnalist ar fi pus la îndoială decizia vreunui oficial, ceilalți jurnaliști l-ar fi rupt.

Breasla televiziunii în România n-a avut moralitate niciodată.În anii ‘60-80 era vândută regimului comunist. Prezentatorii care în decembrie ‘89 îl lăudau pe Ceaușescu, în ianuarie ‘90 îl înjurau. Cu regele au făcut la fel, televiziunile care-l înjurau cât trăia, l-au ridicat în slăvi după moarte.

Ăștia suntem. De asta moare presa!Noi, breasla celor lași. Pentru că lașii nu pot fi morali.”

Dan Negru (preluare de pe ActiveNews)