Categorie: Uncategorized

Cunoscutul ziarist Dan Negru explică în câteva cuvinte în ce a mod a greșit presa vândută pe 40 de milioane de euro în perioada așa-zisei pandemii, jurnaliști care au susținut sistemul totalitarist militaro-politico-medical și care au contribuit la manipularea pentru vaccinare cu seruri experimentale Covid, în urma căreia acum se înregistrează miide morți subite.

Iată postarea sa:

„Jurnalismul moare pentru că jurnaliștii l-au omorât!Ei au decredibilizat meseria! Văd știri despre cei care-n pandemie aveau funcții și acum sunt acuzați. Nimeni nu vorbește despre jurnaliștii care-i lăudau atunci și-i înjură acum.

Țin minte sloganul ”informează-te doar din surse oficiale” care era difuzat zilnic la TV. Or, esența jurnalismului e tocmai neîncrederea în știrile oficiale. Inculpații de azi erau oficialii de atunci.Dacă atunci vreun jurnalist ar fi pus la îndoială decizia vreunui oficial, ceilalți jurnaliști l-ar fi rupt.

Breasla televiziunii în România n-a avut moralitate niciodată.În anii ‘60-80 era vândută regimului comunist. Prezentatorii care în decembrie ‘89 îl lăudau pe Ceaușescu, în ianuarie ‘90 îl înjurau. Cu regele au făcut la fel, televiziunile care-l înjurau cât trăia, l-au ridicat în slăvi după moarte.

Ăștia suntem. De asta moare presa!Noi, breasla celor lași. Pentru că lașii nu pot fi morali.”

Dan Negru (preluare de pe ActiveNews)

Subsemnatul, Protosinghel Nectarie Cîșlariu, stareț al Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” din Băile Herculane, văzând activitatea pastoral-misionară a Preasfinției Voastre de doi ani încoace, am constatat că, deși nu ați semnat hotărârile eretice ale sinodului din Creta, sunteți proecumenist, încercând mai cu zel decât episcopii semnatari ai acelor erezii ecleziologice, care se transpun practic prin ecumenism, să le implementați în eparhia noastră. Nu intru în amănunte spre a descrie toate acțiunile pe care le-ați întreprins public și pe față în acești doi ani și care vă califică a fi pe calea apostaziei, trădând adevărul de credință.

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă este supusă unui asalt din interior, ca să nu mai vorbim de atacurile din afara ei, asalt dat prin instituționalizarea din ce în ce mai mult și normatizarea ei, ajungându-se ca litera, semnătura și ștampila să prigonească trăirea autentică și manifestarea Harului Duhului Sfant. Aceasta se întâmplă prin episcopii noștri, care s-au rătăcit în învățăturile de tot felul, preluate de la universitățile catolice și protestante din Occident, unde au studiat și au venit de acolo cu acest duh renovaționist ecumenic, duh identic celui care străbate hotărârile nefastului sinod din Creta, care urmărește împlinirea directivelor consiliului mondial al „bisericilor” (CMB), organizație antihristică ce impune membrilor ei relativizarea adevărului de credință și minimalismul dogmatic.

Astfel, mărturisesc că, în conformitate cu hotărârile Sfintelor Sinoade Ecu-menice și cu învățăturile Sfinților Părinți, Biserica Ortodoxă este singura păstrătoare a adevărului de credință deplin și mântuitor, celelalte așa-zise „biserici” fiind înșelătoare și eretice, și, ca atare, mă dezic și nu primesc sinodul din Creta și învățăturile lui eretizante și resping panerezia vremurilor noastre, ecumenismul, și toate formele lui de manifestare.

Sunt un om păcătos care am fost smerit mult de Dumnezeu pentru răutățile mele, totuși, în milostivirea și dragostea Sa, nu m-a lăsat pe mine, nevrednicul, să cad în această formă de apostazie. Indiferent de ceea ce se va întâmpla, mă încredințez în mâinile lui Dumnezeu și vreau să rămân în sfântă voia Lui, trăind și mărturisind credința cea adevărat ortodoxă.

Cu smerenie și cu durere vă rog să reflectați la cele de mai sus și să mă iertați, dar aceasta este ceea ce simt și cred.

Protosinghel Nectarie Cîșlariu

(Preluare de pe Mărturisirea Ortodoxă)

Precizări

Această Mărturisire a fost trimisă pseudo-episcopului Lucian Mic. de la Caransebeș. Deși n-a fost inclus în lotul care s-a deplasat în Creta, în 2016, la sinodul tâlhăresc, dumnealui a semnat documentele eretice în octombrie, același an, la reuniunea sinodală din Dealul Patriarhiei. După informațiile mele, oricare candidat la treapta episcopală semnează acele documente, înainte de zisa hirotonie.

Vrăjmaşul diavol nu încetează să-şi arunce neghinele în ogorul cel sfânt al lui Dumnezeu. Până va veni vremea secerişului, adică a judecăţii lui Dumnezeu, acestea cresc laolaltă cu grâul cel bun. Aşa bunăoară, un economist englez neghiob, Malthus, şi-a îngăduit să lanseze o teorie, la fel de neghioabă, potrivit căreia populaţia globului creşte în progresie geometrică, în vreme ce mijloacele de trai cresc în progresie aritmetică, încât ar exista riscul ca acestea din urmă să nu mai fie suficiente, la un moment dat. Din această pricină, numărul populaţiei trebuie redus drastic prin războaie, foamete, calamităţi naturale, avorturi, împuţinarea naşterilor şi prin alte mijloace criminale.

Că această teorie este una diavolească, e un lucru care nu mai trebuie demonstrat. Dacă Malthus, în imbecilitatea lui, n-ar fi fost băgat în seamă, ar fi fost bine pentru omenire. Din păcate însă, foarte mulţi din puternicii vremelnici ai lumii au îmbrăţişat această inepţie şi au pus-o în practică, fapt ce a generat un lung şir de războaie absurde în care au murit milioane de oameni, ca să nu mai vorbim de celelalte nenorocori pe care le-a generat această teorie.

Câtă cutezanţă au avut aceşti oameni când şi-au îngăduit să se substituie lui Dumnezeu. Creaţia Sa a fost dintru început ,,bună foarte’’ (Facere 1, 31) şi aşa a rămas până în vremea noastră şi până la sfârşitul veacului. Nu încetăm a descifra în această creaţie înţelepciunea nemărginită a lui Dumnezeu, cum făcea şi împăratul David: ,,Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta’’(Psalmul 103, 25). Pentru fiecare făptură a creat Dumnezeu un loc pe pământul acesta şi fiecăruia îi dă bucata de pâine necesară traiului.

În România, evenimentele se desfăşoară după un plan diavolesc precis conturat. În ultimile decenii, milioane de români au fost constrânşi, prin politici economice şi demografice, să-şi părăsească ţara şi să se facă sclavi ai occidentalilor. Pensiile şi salariile sunt reduse, hrana şi medicamentele sunt exagerat de scumpe, spitalele au fost închise, agricultura şi industria au fost distruse. Nu afirma recent un ministru că sunt prea mulţi pensionari? Nu sunt acestea mijloace criminale de a-i trimite pe oameni înainte de vreme în morminte?

Nu trebuie să disperăm, gândindu-ne la toate acestea. Dimpotrivă, să avem credinţa neclintită că Dumnezeu ne va ocroti, indiferent de ce hotărăsc puternicii zilei.

Presbiter Iovița Vasile

Copila Filoteia s-a născut din părinţi creştini în oraşul Târnovo, în Bulgaria. A rămas orfană de mamă şi tatăl său şi-a luat altă soţie, care se purta cu multă asprime cu aleasa lui Dumnezeu. Aceasta însă, deşi avea puţini ani, s-a deprins cu fapta bună şi cu ascultarea de Dumnezeu şi de Biserica Sa. De câte ori a fost trimisă să ducă mâncare tatălui său, care era plugar, întâlnea oameni năpăstuiţi cărora le dădea din cele ce avea. Într-una din zile, tatăl său a urmărit-o în ascuns şi când a văzut că împarte din mâncarea lui, a aruncat barda sa şi a rănit-o la un picior. Dumnezeu a voit să primească sufletul său şi în acel ceas Sfânta Filoteia şi-a încheiat viaţa. Cinstitul ei trup a fost acoperit de o lumină cerească şi zadarnic a vrut tatăl ei să se apropie şi să-l ridice. A alergat atunci la arhiepiscopul locului, iar acesta a venit cu soborul şi credincioşii la sfintele moaşte, cu cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Nici ei n-au putut ridica cinstitul trup. Au înţeles că Sfânta dorea să fie dusă în alt loc, şi au început să numească mai multe oraşe. Când au pomenit de Curtea de Argeş, trupul ei s-a făcut uşor şi şi-au dat seama că Sfânta Filoteia dorea să fie adus cinstitul ei trup pe pământ românesc, spre ajutorul şi binecuvântarea neamului nostru.

Înştiinţat de aceasta, domnul Ţării, Radu Voievod, s-a însoţit cu episcopii şi credincioşii şi au venit la Dunăre pentru a primi cu evlavie cinstitele moaşte, care de-atunci stau în locul amintit, până în ziua de astăzi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 162-172).

Nu voi încheia acest cuvânt fără a relata ceea ce şi eu am auzit de la martori, în anii 1974-1977, când am avut privilegiul de a ucenici în Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Autorităţile comuniste ar fi vrut să desfiinţeze acest loc de pelerinaj şi popas duhovnicesc şi au luat racla cu sfintele moaşte, încercând să le ducă la Râmnicu-Vâlcea. Când au ajuns la un pod, motorul s-a oprit şi a fost cu neputinţă să mai înainteze măcar un pas. Au înţeles că orice-ar face, nu vor izbândi, Aşa au rămas cinstitele moaşte la locul lor. Pentru rugăciunile Sfintei Filoteia, Bunul Dumnezeu să se milostivească spre tot neamul românesc.

Presbiter Iovița Vasile

În urmă cu o lună, Preotul Enache Răzvan de la parohia Cristești I, Protopopiatul Târgu Mureș, în vârstă de numai 40 de ani, a trecut fulgerător la cele veșnice. Preotul lasă în urmă doi copii, o fetiță și un băiat, alături de o soție îndurerată.

În 2020, preotul se identifica un adept al măsurilor anti-pandemice, îndemnând enoriașii să respecte reguli precum purtarea măștii și a mănușilor și distanțarea fizică. Nu e greu de presupus că s-a supus și atunci când i s-a cerut să se inoculeze cu subtanța ucigașă, mincinos numită vaccin. Iată ce a afișat preotul spre încunoștiințarea credincioșilor:

„Anunt important!!!

Avand in vedere situatia exceptionala în care ne aflam anul acesta , nu veti putea participa fizic la slujbele din saptamana patimilor si nici la Slujba de Inviere.  Painea si vinul sfintita, numita in popor „Pasti” se vor distribui din locul special amenajat din fata sf. Biserici,Vineri si  Sambata si dupa urmatorul program: �

Vineri intre orele 10.00 -17.00.   Sambata intre orele 10.00 – 17.00

„Paștile” se vor consuma incepand de Duminica dimineata pe nemancate, totodata am rugamintea sa va anuntati  vecinii de pe strazi si de la blocuri care nu au posibilitatea informarii de pe retelele de socializare. Intr-o forma de voluntariat cand veniti dupa „Pasti” puteti duce si celor care nu pot veni la Sf. Biserica din diferite motive, in special celor bolnavi sau varstnicilor.

Va rog de asemenea sa respectati regulile de distantare de cel putin 2 metri intre persoane, atunci cand veniti dupa ” Pasti”, sa aveti masca si manusi . Sa aveti declaratia completata!!! Cei care nu se pot incadra in programul distribuirii „Pastilor”, ii rog sa ma contacteze telefonic 0742549068”.

(Preluare de pe ActiveNews)

,,Îndreptător Credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre’’.Astfel este descris Sfântul Ierarh Nicolae de troparul care se cântă în această zi. Şi într-adevăr, Sfântul a fost chip blândeţelor atunci când s-a cuvenit, dar a fost şi aspru în împrejurări deosebite.

În anul 325 după Naşterea Mântuitorului, s-a adunat la Niceea Sinodul I Ecumenic. Ce se întâmplase? Un preot, numit Arie, s-a apucat din cutezanţă proprie să tulbure Biserica Lui Hristos, învăţând, împotriva adevărului, că Hristos Domnul a fost creat în timp, existând o vreme când El nu era. Învăţătura sa drăcească a atras multe suflete care s-au depărtat de adevăr, aşa încât a trebuit ca Biserică să-şi spună cuvântul şi să restabilească învăţătura cea sănătoasă.

În cursul lucrărilor sinodale, Părinţii au încercat cu duhul blândeţii să-l aducă şi pe Arie la Dreapta Credinţă, căci nimeni nu voia ca acesta să se piardă. Toate strădaniile lor au rămas fără nici un rezultat, deoarece ereticul se încăpăţâna să-şi susţină rătăcirea, în pofida tuturor evidenţelor. Nesuferind să audă hula adusă lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae s-a ridicat şi i-a dat o palmă lui Arie. Sinodalii au dezaprobat gestul şi au poruncit ca episcopul lui Dumnezeu din Biserica Mirelor Lichiei să fie lipsit de veşmintele şi semnele arhiereşti.

Noaptea următoare, S-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos cu Evanghelia şi Preacurata Fecioară Maria cu omoforul şi i-au dat înapoi semnele episcopale, ceea ce a făcut ca Părinţii de la Sinod să primească cu cinste pe arhiereul lui Hristos.

Multe minuni a făcut acest plăcut al lui Dumnezeu, din care o mică parte s-au scris în cărţile noastre bisericeşti. Faptele lui sunt cunoscute şi în lumea catolică, şi în cea protestantă, însă aceştia fiind eretici, nu-l cinstesc după cuviinţă şi însuşi Sfântul nu are nicio amestecare cu cei rău-credincioşi. Există la aceştia răul obicei de a-l înfăţişa pe Sfânt ca pe un ,,moş’’, ca pe un personaj de basm care vine tainic noaptea şi aduce daruri copiilor, omiţând faptul esenţial, acela că Sfântul Nicolae este pururea rugător pentru noi şi păzeşte Sfânta Biserică de relele pornite asupra ei.

Presbiter Iovița Vasile

O parohie din Târgu Jiu, Gorj, este închisă în acest post al Crăciunului, după ce Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu (foto centru), a schimbat acum jumătate de an preotul care a construit lăcașul și care este foarte iubit de oamenii locului. Haosul a început în luna iulie, după ce Mitropolia Olteniei l-a schimbat pe preotul Cosmin Barză de la parohia Sf. Varvara din Târgu Jiu, stârnind revolta credincioșilor.

Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, a numit un alt preot, dar credincioșii nu i-au permis acestuia să slujească. În urma protestelor oamenilor, Mitropolia l-a schimbat și pe acesta,  realizând subit, că respectivul nu îndeplinea „condițiile” necesare pentru slujire.

În luna noiembrie, Mitropolia Olteniei, a numit un al doilea preot, dar nici acestuia, credincioșii nu i-au permis să intre în biserică. Totul s-a întâmplat chiar de Sfântul Andrei, o mare sărbătoare pentru români. S-a ajuns la amenințări cu Poliția, de ambele părți, dar până la urmă biserica a rămas închisă.

Biserica, care are hramul Sf. Varvara, a rămas închisă chiar de ziua hramului.

Radu Ursan

Sunt Ortodox de când sunt eu

Şi-aşa a fost tot neamul meu,

Si cât sunt eu de păcătos

Tot nu mă lepăd de Hristos!

Păşesc pe drumul cel mai strâmt

Şi nu mă las deloc înfrânt.

Şi trec prin viață bucuros

Că lângă mine stă Hristos!

Strămoşii mei trăiesc prin mine

Chiar dacă zac în țintirime,

Că lege am din moşi strămoşi

Să nu mă-nchin la alți hristoşi !

Şi mi-au lăsat o lege vie

E Sfânta mea Ortodoxie,

Adusă pe-un picior de plai

Să-mi poarte paşii către Rai.

Un Sfânt Apostol a venit

Şi pe Hristos ni L-a vestit

Ca Dumnezeu Mântuitor,

Aici în Sciția Minor.

Iar astăzi tu, popor al meu

Vrei să ti-L vinzi pe Dumnezeu!

În tot acest pământ frumos

Nu mai e loc pentru Hristos ?

Cazi în genunchi nu te-nălța,

Ridica-ți crucea chiar de-i grea.

Cum au făcut strămoşii sfinți,

Cum au făcut ai tăi părinți !

Când Domnul se va arăta

Şi va veni în Slava Sa

Cu Sfintii şi Martirii Săi,

El te va judeca prin ei.

Ce vei răspunde tu, ca neam,

Unui Ştefan sau Brâncovean?

Unui martir sau cuvios,

Care-a murit pentru Hristos ?

De spui român, spui Ortodox

Şi țara mea-i a lui Hristos

Şi-L rog pe Bunul Dumnezeu

Să vindece poporul meu.

(Preluare de pe blogul Ion Coja)

Doamna senator Diana Iovanovici Șoșoaca este eretică ecumenistă. Da, este eretica. A i se tăia orice sustinere. E clar ca este alta supapa a sistemului. Nu sustinem nici AUR, care este partid al sistemului, clar si nici pe Diana. Mitropolitul Longhin sa fie mai atent de cursa care i se pregateste cu abilitate diabolica. Intra in cârdășie cu ereticii. Astia nu sunt patrioti. Doamna Diana sustine ecumenismul mai mult decat cel „crestin”, pe cel globalist cu unirea tuturor religiilor. La ora asta nu sunt patrioti adevarati in Romania. Mă căiesc că am spus să fie votată. Nu votăm ne-ortodocsi. Ne-ortodocșii nu sunt romăni si nici patrioti. Pare sa fie chiar real programul acesteia de numire a lui Daniel Ciobotea ca patriarh-prim-ministru. Multumesc si slava lui Dumnezeu ca Adevarul a iesit la iveala.Era de asteptat. Îndemnam populatia sa nu iasă la proteste, să se roage, cum spunea pe drept cuvânt parintele Serghei Romanov: ,,nu mai e vremea de proteste pe stradă și demonstratii, revolte”.

Nu vă mai luati dupa aparente cum ca oamenii lupta pentru drepturi, libertăți. Fals. E adevarat si iată ca s-a aratat in sfârsit acest lucru: ca cine e cu ereticii, cu erezia e fals patriot iar noi va trebui sa tinem cu tarie la acest adevar. Cine e cu erezia si cu ereticii nu trebuie votat si trebuie inchis telefonul sau televizorul pentru ca omul acela e fals. Nu avem patrioti si adevarați suveraniști? Atunci nimeni sa nu mai voteze pe nimeni. Clar. Să se voteze ei pe ei. Nu ne intereseaza de oamenii jidanilor. O tinem pe a noastră, am fost mințiți și inselați? O ținem pe a noastră pâna li se pierde jidanilor puterea si dacă au puterea pierduta nu mai au de unde sa ne scoată păpuși ca sa ne păcălească.

Ioan

Acum câteva decenii, ne era imposibil să definim cu exactitate înțelesurile acestei expresii. Dumnezeu nu ne lasă în neștiință și ne luminează spre a pricepe mesjul Sfintelor Scripturi.

Despre ,,urâciunea pustiirii’’ne-a înştiinţat Dumnezeu mai întâi prin Sfântul Prooroc Daniel (12, 11), cu aceste cuvinte; ,,Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile’’. Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ne-a prevenit: ,,Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel Proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă -, atunci cei din Iudeea să fugă la munţi’’(Matei 24, 15-16). Ce înseamnă ,,urâciunea pustiirii’’?

Înseamnă antihristul,care va voi să se ridice în locul lui Dumnezeu, va pretinde că el este dumnezeu şi stăpân al lumii şi va cere tuturor să i se închine şi să-i slujească, cum arată Sfântul Apostol Pavel(II Tesaloniceni 2, 3-10). Antihristul nu va domni singur, ci va fi ajutat de cohorte de supuşi, ca atare putem numi urâciunea pustiiriiîntregul sistem de teroare pe care îl va instaura în lume. Acest sistem nu va fi impus dintr-o dată, ci după îndelungi pregătiri. Distingem, încă de-acum, semnele care ne arată că ,,taina fărădelegii se şi lucrează’’ (II Tesaloniceni 2, 7). Iată câteva din aceste semne evidente:

       – fenomenul globalizării, care tinde să unească şi să niveleze toate popoarele şi religiile, încât să fie un guvern unic, o singură religie, armată şi monedă unice

       – uniunea europeană, înfăptuită cu viclenie, este o etapă în acest plan ţinut secret, dar ajuns, prin voia lui Dumnezeu, la cunoştinţa noastră

       – există un plan care s-a vrut un secret absolut, însă a fost devoalat. Acesta prevede exterminarea a două treimi din populaţia lumii, cealaltă treime urmând a fi concentrată în anumite regiuni ale lumii. ,,Elitele’’ ar trebui să locuiască în zonele cele mai bune, având la îndemână toate înlesnirile

       – răsturnările din 1989 au fost opera specialiştilor în revoluţii şi au avut menirea de a deschide calea spre înfăptuirea celor enumerate aici

       – batjocorirea la scară planetară a Mântuitorului Iisus Hristos, a Sfintei Fecioare Maria, a Sfinţilor Apostoli, a tuturor Sfinţilor şi a Bisericii Ortodoxe

       – înmulţirea fărădelegilor prin legiferarea şi încurajarea prostituţiei, avorturilor, perversiunilor sexuale sodomite

       – pustiirea unor ţări ortodoxe, prin crearea unor condiţii imposibile de trai,  astfel că milioane de oameni îşi părăsesc ţara de baştină şi ajung sclavi ai străinilor; se pustiesc satele şi multe dispar; se pustiesc pământurile roditoare, casele, bisericile în care oamenii îşi găseau liniştea şi împăcarea cu Dumnezeu; se ruinează familiile creştine printr-o politică diabolică, precis ţintită.

Mă opresc cu enumerarea aici. Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază!

Presbiter Iovița Vasile

Sfânta Muceniţă Varvara este ocrotitoarea minerilor şi a tuturor celor care lucrează în adâncurile pământului, dintr-o pricină pe care o vom arăta puţin mai încolo.

De mică a rămas orfană de mamă, iar tatăl său era deosebit de bogat, însă avea credinţa cea necurată în zeii diavoleşti. Pentru că Dumnezeu a dat Varvarei o frumuseţe a chipului rar întâlnită, tatăl său a încuiat-o într-un turn înalt şi i-a dat femei purtătoare de grijă, încât nimeni să nu se apropie de ea. Stând în înălţimile acelui turn, citea în cartea creaţiei lui Dumnezeu, pe Care însă nu-L cunoştea. Astfel, privind luminătorii cerului şi alcătuirea minunată a pământului, le-a întrebat pe slujitoarele sale: ,,Cine le-a făcut acestea?’’ Răspunsul lor a fost potrivit cu credinţa lor cea strâmbă: ,,Toate acestea le-au zidit zeii’’. Tânăra Varvara a înţeles că zeii cei nesimţitori, din aur şi argint, n-ar fi putut întocmi o creaţie atât de măreaţă şi se silea să înţeleagă Cine a avut înţelepciunea, spre a o înfăptui. Cu fiecare întrebare ce şi-o punea, se apropia de Dumnezeul Adevărului şi Însuşi Duhul Sfânt a călăuzit-o spre Creatorul a toate. A rânduit Bunul Dumnezeu să treacă pe acolo un preot din Alexandria şi acesta a învăţat-o pe fecioara Varvara adevărurile mântuitoare ale Dreptei Credinţe şi după aceea a botezat-o, făcând-o mădular cinstit al Bisericii lui Hristos.

Văzând tatăl său că fiica sa privea cu dispreţ credinţa cea pierzătoare în zeii mincinoşi, s-a aprins de mânie împotriva ei şi i s-a făcut vrăjmaş de moarte. Îmboldit de diavolul căruia îi slujea, a alergat cu sabia în mână ca să-şi ucidă fiica. Sfânta a fugit până a dat de un munte care-i stătea ca un zid înainte şi negăsind scăpare, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu. Atunci a deschis Atotputernicul acel munte şi mireasa lui Hristos a intrat prin despicătură, apoi muntele s-a închis în urma ei. Din adâncimile muntelui a putut să iasă şi să se ascundă într-o peşteră. În cele din urmă a fost prinsă şi dusă spre moarte, împreună cu Sfânta Iuliana, care mărturisea şi ea pe Hristos. Amândouă au primit a se despărţi de trup cu bucurie şi a merge la Mirele lor Hristos. Li s-au tăiat capetele şi sufletele lor însetate după Dumnezeu s-au dus în locaşurile cereşti. De-acolo, Sfânta Varvara, care a stat în adâncimile pământului, veghează asupra truditorilor care cu multă sudoare îşi agonisesc pâinea cea de toate zilele, ostenindu-se în adâncuri (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.53-64).

Pentru rugăciunile Sfintei Varvara, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Presbiter Iovița Vasile

Acum apar și hoteluri lux pe Muntele Athos

Ne simtim o adevarată rusine, văzând un loc pe care l-am iubit atat de mult, este modificat atat din punct de vedere estetic cât si spiritual. Avem fotografiile pe care le-am primit de la un alt „grup” (care arată suficient pentru un viitor „hotel”) din Kapsala, în chilia „Axion Esti”, după cum am fost informați.

Celulele de concentrare cândva mici, cu lămpi cu ulei și puține sobe pe lemne și doar un telefon public în Dafni sau Karyes, au fost înlocuite cu fotovoltaice, calorifere, telefoane mobile și transmisiuni live ale târgurilor.  
Micile pâraie pitorești au fost înlocuite cu fabrici de apă îmbuteliată, cele câteva magazine din Dafni și Karyes au devenit supermarketuri! Potecile de pământ sau de piatră au devenit drumuri asfaltate.

„Aproape” de putere (chiar și cu antihrist și biserica-războinic SYRIZA când a devenit guvern), NSRF și fonduri care vor deschide într-o zi ultima ușă din spate, aceea a intrării femeilor (deja bărcile de călătorie ghidează femeile la un distanță foarte apropiată). Parcarea de la Assos Odeon din cel mai comercial loc din centrul Salonicului nu le-a fost suficientă, s-au extins și într-o fabrică de îmbuteliere de apă pentru restaurantele chirilice… 

Și cel mai rău, mărturisirea Credinței Ortodoxe împotriva Patriarhului de atunci, de înclinație latină Ioannis Veccos, fostul martiriu, întemnițările, jertfa au devenit în zilele noastre pomenirea lui Bartolomeu (cu nesfârșitele rugăciuni comune cu tot felul de eretici),dar şi colectivităţi cu ucraineni intransigenţi, schismatici, după dictatele Fanarului şi Occidentului.

Aceasta a fost precedată desigur de persecuția Sfinților care au întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu după pseudo-Sinodul de la Kolymbari (2016)

Nu, acesta nu este Muntele Athos pe care l-am experimentat.  Acesta nu este Muntele Sfânt pe care l-am iubit. Este atât de trist să-l vezi pe odată sfânt, pierdut iremediabil…

(Preluare de pe O paidagogos blogspot)

Omul acesta nu-și găsește liniștea. Crede el că a ajuns la o asemenea statură morală care-l îndreptățește să demoleze tot cei stă în cale: Sfântul Siluan Atonitul, Sfântul Sofronie de Essex, cărora le contestă sfințenia, Părintele Dumitru Stăniloae, sfintele moaște etc. Am scris la vremea aceea despre cutezanța luciferică a acestui personaj și am fost apostrofat, să nu mai scriu despre el.

Acum am văzut filmul acela care circulă pe internet și m-am întristat din nou. Vulcănescu a pierdut orice urmă de decență și se lansează într-un atac furibund asupra Oastei Domnului, în fapt asupra Vlădicăi Longhin de la Bănceni, exact în aceste momente când  ierarhul nostru român trece prin momente cumplite. De ce acum? Pentru că acum a primit comanda, și știm de la cine. Vulcănescu se erijează în mare apărător al Ortodoxiei, lovind necruțător în ea. Se crede un fel de ideolog șef care ar fi însărcinat să vegheze la puritatea Credinței Ortodoxe, aruncănd noroi și anateme, după cum îi dictează cei care-l finanțează generos. Vedeți, vrea să spună, noi îl apărăm pe Înalt-Preasfințitul Longhin, dar suntem îngrijorați pentru faptul că, dacă i s-ar întâmpla moarte, nu poate fi numărat între ortodocși, tocmai pentru că are un jurământ prestat la Oastea Domnului. Serios, domnule ideolog șef?

I-aș aminti acestui suflet vândut că anatemele pe care le-a pronunțat cu atâta vehemență se vor întoarce împotriva lui și pedeapsa lui Dumnezeu va fi necruțătoare. Omul acesta n-are turmă, poate un grup restrâns în Liverpool, pare-se, care nu-i pot asigura un trai cât de cât decent. Și-atunci a fost nevoit să caute alte surse de finanțare. Și le-a găsit în latura ecumenistă a sistemului antihristic. Aceștia te sufocă cu bani, dar trebuie să execuți întocmai și la timp ordinele lor. Asta și face Vulcănescu. De unde are bani pentru a se plimba prin lume, fără a fi nevoit să economisească? Acum ține de Patriarhia Antiohiei, avându-i ca superiori pe ierarhul Siluan și pe pseudo-patriarhul Ioan, cel care la Karlsruhe a avut o prestație ecumenistă grețoasă. Din această poziție, face tot ce i se cere. Și i se cer multe și grele.

Îmi amintesc de doi tineri care intenționau să lucreze în Anglia și i-au cerut Vulcănescului să-i primească în comunitatea lui. Da, vă primesc cu condiția ca eu să vă administrez toate veniturile bănești! Vă vine să credeți? N-a trecut mult și a ieșit cu un filmuleț în care se arăta indignat de popii care vânează buzunarele oamenilor. Așa-i stă bine oricărui fățarnic.

Cred că era Postul Paștilor din anul 2018, când ne-am dus la Bănceni la o întâlnire cu Părintele Zisis, organizată de Înalt-Preasfințitul Longhin. Atunci Vulcănescu, bun cunoscător de greacă, a făcut oficiile de traducător și a fost la înălțime. Am crezut că putem să-l numărăm printre noi, pentru că la vremea aceea îl pomenea pe Serafim al Pireului, care n-a fost în Creta, iar cârdășia acestuia cu echismaticii ucraineni nu se produse. Ne-am înșelat. Oare atunci nu știa că Vlădica Longhin îndrumă pe calea Bisericii o parte din membrii Oastei Domnului? Știa, și aici se arată ipocrizia acestui individ rătăcit prin hățișurile ecumenismului. Ai fost bine primit și apreciat, și-acum te-a apucat brusc dorința de a păstra puritatea Ortodoxiei.

Ca să vă faceți o imagine despre starea actuală a Oastei Domnului, vă spun că e scindată, în principal, în trei ramuri:

-Ramura ecumenistă de la Sibiu, condusă de Streza și Vasile Mihoc

-Ramura apropiată de neo-protestanți, care nu mai are nimic de-a face cu Biserica noastră

-Ramura ce stă sub ascultarea Bisericii, și bine e povățuită de Vlădica Longhin

Pe lângă acestea, mai există grupulețe cărora e mai dificil să le stabilești încadrarea. Țin minte că în Cluj existau vreo patru adunări separate, însă curgerea vremii a subțiat mult rândurile Oastei. La mine-n sat, existau vreo șaizeci de ostași. Au mai rămas câteva persoane vârstnice, care nici nu se mai adună.

L-am cunoscut și pe Traian Dorz. Câtă vreme am slujit în satul meu, am căutat să-i țin pe ostași aproape de Biserică. Ruptura mea cu ei s-a produs într-o zi de Bunavestire. Ostașii mei n-au fost la biserică. După încheierea Sfintei Liturghii, am ieșit în drum exact în momentul când ostașii mei mergeau încolonați frumos spre satul vecin, unde urma să vină un pastor baptist (Iosif), spre a le inocula otrava ereziei.

Revin la Matei Vulcănescu. Nu știu dacă aceste rânduri vor ajunge sub ochii săi clarvăzători, dar l-aș invita să facă un film și să jure public, cu mâna pe Sfânta Scriptură, că nu e în slujba antihriștilor. Chiar dacă ar face acest lucru, nu l-aș crede. Faptele lui demonstrează, din păcate, că a semnat pactul cu diavolul. Și asta e grav. Extrem de grav.

Presbiter Iovița Vasile

,,Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ’’(Psalmul 73, 9). Iată o dorinţă şi o cutezanţă luciferică, din vremea când a fost înălţat primul altar pentru cinstirea lui Dumnezeu. Această vrere diavolească nu s-a înfăptuit, ba dimpotrivă, putem spune că locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu se înmulţeau cu fiecare sfântă biserică zidită. Slugile diavolului nu s-au împăcat cu această realitate şi au căutat, în fiecare epocă, să şteargă de pe pământ locurile sfinte în care se adunau credincioşii.

În anii comunismului întunecat, s-au pus îngrădiri draconice pentru a limita numărul bisericilor ce urmau a fi ridicate. În multe locuri, au fost  slujbaşi comunişti care au închis ochii atunci când se zidea un locaş sfânt. Omul acela mic, cu puteri discreţionare, Ceauşescu Nicolae, a ordonat dărâmarea mai multor biserici. S-a arătat şi atunci spiritul inventiv al românilor, căci unele au fost salvate, fiind pur şi simplu mutate, prin translaţie, în alte locuri. Ceea ce a urmat, se ştie: Ceauşescu a fost asasinat mişeleşte chiar de tovarăşii lui. Nu i-au ajutat nici măcar rugăciunile impuse silit Bisericii de autorităţile de atunci.

După 1989au venit noii stăpâni. A fost perioada în care barbarii americani au bombardat Serbia Ortodoxă şi bisericile sale sfinte cu o sălbăticie neegalată, susţinuţi de catolici, evrei şi musulmani.

Cum aceste încercări, şi multe altele, n-au avut efectul scontat, diavolul şi vrăjmaşii oameni pregătesc o nouă strategie. Ne-a vorbit despre ea Sfântul Lavrentie de la Cernigov: ,,Vine timpul, şi nu e departe,  când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile, atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului, ci la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele, că va fi vremea împărăţiei lui antihrist, şi el va fi pus împărat. Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în Credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate ce vă spun, căci totul se pregăteşte cu mare viclenie. Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încoronat ca împărat în marea biserică din Ierusalim, cu participarea clerului şi a Patriarhului’’ (Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Viaţa învăţăturile şi minunile, Ed, Credinţa Strămoşească, 2003, p. 170).

Ceea ce a spus Sfântul Lavrentie se confirmă, chiar în zilele noastre.

Presbiter Iovița Vasile

Anul trecut vine de la Brăila o fată tânără. Îmi scrisese pe mess că e o tragedie uriașă în viața ei. O primesc și îi citim rugăciuni de sănătate cu fesul Sfântului Ioan Rusul.

La sfârșit îi zic: și totuși care e tragedia?

Părinte, sunt căsătorită cu un cadru militar. E un om foarte muncitor și vrednic, dar să nu audă de copii. O zis că mă omoară dacă aude că rămân însărcinată. Urăște bebelușii, zbiară ca un nebun numai dacă aduc vorba.

Eu sunt îndrăgostită de toți pruncii din lume. Vreau să am copilașii mei, să-i strâng în brațe, asta e lumina mea, mila mea și dorul meu.

Fata plânge în hohote. O îmbărbătez.

Îmi zice: sunt însărcinată. Mi-e o frică de moarte să nu afle. Trebuie să-l scot afară, că altfel dă divorț.

Mă crucesc de răutatea fiarei. Îmi vine să urlu.Îi zic:

Pruncuțul ăsta vă va strânge în brațe. Vă va adormi la sân. Va zice mama. Va avea ochii dumneavoastră. Va căuta sânul. Va bate în burtă. Va învăța să meargă. Va gânguri. Veți fi universul lui. Mâna lui Dumnezeu.

Plângea femeia să moară. Dar asta voiam. Să realizeze ce valoare infinită are un bebeluș.

Ce să fac, părinte?

Mai bine muriți de o mie de ori decât să-l omorâți. Să dea divorț. Să plece. Dacă vă bate, chemați politia, colegii lui. Îl aruncă afară pe el în secunda doi, nu pruncul mic și minunat și scump. Aveam o înverșunare ca înaintea morții.

Femeia pleacă promițându-mi că orice în cer și pe pământ s-ar întâmpla, nu va omorî sfințenia din ea.

Îmi scrie peste o săptămână. Fiara cazonă a făcut urât de tot, amenințări, urlete, palme. Fata a plecat la mama ei.

După 7 luni, femeia aduce pe lume o fetiță superbă. E lumina ochilor ei. E perfectă și are în ea o sfială sfântă, ca a bebelușului care simte că nu e vrut. Nici nu plânge. Doar oftează încet.

La spital, vine matahala cu buchet de flori. Își cere iertare. Se așază în genunchi lângă pat și plânge. Femeia mă întreabă dacă să se mai întoarcă la el. Sigur, căsătoria e sfântă, dar lăsați-l în probe. Urmăriți-l atent. Dacă se deșteaptă iar fiara în el, dați-i cu flit.

După trei luni vin la noi la Biserică. Omul e schimbat la față. Nu mai are timp de urlete. Schimbă scutece. Dă biberon la păpușică. Îngenunchează sub patrafir.

Uneori un șoc puternic e necesar ca să aruncăm iadul din noi.

(Preluare de pe ActiveNews)