Omul acesta are capacităţi intelectuale deosebite, trebuie să recunoaştem, şi ar putea face mult bine Bisericii noastre. Din păcate, toate acestea şi le anihilează singur prin caracterul său, sau mai bine zis prin lipsa de caracter. Aici e marea lui hibă. Îi place să adune săli pline în care să vorbească şmechereşte despre cele sfinte. Nimeni n-a cutezat să spună până acum că ,,Dumnezeu are umor’’, că doar şi despre Atotputernicul putem vorbi în chip băşcălios, cum face Necula.`
Recent a fost numit în Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu.,,Dl prefect M.D. Creţu apreciază Înalta Binecuvântare acordată acestei colaborări şi speră ca ea să aducă un plus de încredere şi eficientizare a colaborării interinstituţionale la nivelul judeţului Sibiu’’. Frumos spus. Acuma e de văzut cât de înaltă e binecuvântarea lui Necula, adusă în gaşca aceea, generatoare de spaime.
,,La începutul acestui an, părintele Necula declara că profesioniştii trebuie să le explice clar oamenilor beneficiile vaccinurilor anti-covid… De asemenea acesta susţinea că este extrem de periculos dacă se crede că vaccinarea este o încălcare a unei dogme’’. Nu e nicio încălcare de dogmă, Sfintele Dogme le-aţi încălcat cu brutalitate în momentul când v-aţi înhăitat cu ecumeniştii, şi apoi în Creta. Deci, nu mai vorbiţi de Dogme. Ar trebui însă să se gândească Necula Constantin că există o poruncă în Decalog, a şasea, care spune cum nu se poate mai limpede: ,,Să nu ucizi!’’. Aşa numitul vaccin omoară oameni, şi nu puţini. La noi şi în lumea întreagă. Zadarnic se străduiesc apologeţii crimei să falsifice statisticile, degeaba îi înscriu pe decedaţii vaccinaţi la cei nevaccinaţi, Dumnezeu nu lasă adevărul să nu iasă la arătare. Necula nu s-a vaccinat. Face parte din acea castă protejată care simulează vaccinarea, dar se ţin departe de serul blestemat. Cât despre beneficiile vaccinurilor, va găsi dom’ părinte Necula metode ca să-i convingă pe oameni să se îndrepte spre centrele de vaccinare, nu de alta, dar ar fi păcat să nu beneficieze de aceste ,,beneficii’’.
Ce ne mai spune dumnealui, Necula? ,,Să vedem cum îi facem pe oameni să înţeleagă că nu sunt cobai. În mâna lui Dumnezeu, din când în când, stau şi astfel de vaccinuri’’. Ba da, cei care primesc zisul vaccin sunt cobaii noii ordini mondiale, iar cobaii, ştim, sunt animale pe care se fac experienţe şi sfârşesc în moarte. Iar ca să spui ca acea substanţă ucigaşă e din mâna lui Dumnezeu, e o mare blasfemie, o imbecilitate pe care puţini o pot rosti. Necula Costică o face cu seninătate.
Constantin Necula n-a avut nicio reţinere în a merge la sectari, la penticostalii din Beiuş, pentru a le vorbi verzi şi uscate. Lui îi este îngăduit orice, atâta vreme cât casta lui taie şi spânzură şi injectează în ţara aceasta.
Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi pe mâinile cui a încăput Sfânta Ta Biserică.
Presbiter Ioviţa Vasile
Chiar asa parinte Vasile: ”Doamne, Doamne cauta din cer si vezi……”
Accesul la facultatea de teologie din Iași pe baza certificatului de vaccinare, sursa Activenews.ro
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, vrednice Părinte Vasile!
Suntem la un milimetru de dezastru, dar așteptăm miracole de unde nu trebuie
Adriana Stoicescu, Magistrat
Suntem la un milimetru de dezastru pe absolut toate planurile. Nu te poate nimeni obligă să iei un medicament sau să te vaccinezi, pentru că încă există o fițuică ce se numește Constituție
Disperați și manipulați, le dăm ocazia să ne facă să ne urâm cu patimă. Nu te poate nimeni obligă să iei un medicament sau să te vaccinezi, pentru că încă există o fițuică ce se numește Constituție.
Nu te poate opri nimeni să te vaccinezi, dacă așa dorești. Nu poate dispune nimeni de viața ta.
Oameni care au învățat o viață întreagă pot să îți dea sfaturi, în orice domeniu, dar este decizia ta ce faci mai departe.
De ce trebuie să ne urâm pentru alegerile noastre?
De ce simțim nevoia să arătăm cu degetul unii spre alții?
De ce credem că deținem adevărul absolut?
De ce nu mai știm să ascultăm?
Suntem la un milimetru de dezastru pe absolut toate planurile. Nu credeți că ar fi momentul să fim uniți? Echilibrați? Să încercăm să privim spre ce ne poate aduce alături, nu spre ce ne desparte? Așteptăm miracole de unde nu trebuie, credeți-mă.
O clasă politică nu poate însănătoși o țară, dar un popor, DA!
Lăsăți-ne să vorbim! În limite legale și de bun simt! Fără să aducem atingere justiției și colegilor, fără să comentăm hotărâri judecătorești!
Nu o facem pentru că vrem să fim vedete!
Nu o facem pentru că ne place să ne băgăm în seama!
Nu avem stăpâni sau păpușari în spatele nostru!
Nu vrem funcții sau onoruri!
Vrem că adevărul să fie spus și cunoscut.
Vrem să aveți parte de justiție dreapta și magistrați independenți.
Vrem să ne fie recunoscut dreptul la liberă exprimare!
Muncim cu toții și vrem să va respectăm și să fim respectați! Și da, vrem că cei care mint și dezinformează să plătească.
Vrem că cei care fac politică pe față să plece în politică, să nu se mai ascundă după robă de magistrat pentru a face prozeliți. Iar C.E.D.O. va spune cam același lucru.
Și da, trebuie să rămânem decenți, să ne respectăm colegii, să nu sărim calul și să nu împroșcam cu noroi.
Felicitări pentru răspuns / text.. Ati punctat f bine faptul ca e prea multa ura fata de aproapele.
Și cei adormiți ne pomenesc pe noi
SFÂNTUL ANTONIE DE LA OPTINA
Noi pomenim, așa cum știm, pe pământ, iar sufletele plecate ne pomenesc, la rândul lor, în ceruri și rugăciunea lor săvârșită în ceruri pentru noi aduce mai mult folos sufletesc decât rugăciunea noastră săvârșită pentru ei. Și nu numai cei drepți, ale căror suflete sunt în mâna lui Dumnezeu, se roagă Domnului pentru mântuirea noastră, dar și sufletele păcătoșilor ne poartă de grijă, ca să nu ajungem și noi acolo unde sunt ele și, după pilda evanghelică, îl roagă pe Sfântul Avraam să-l trimită în casa vreunuia dintre noi pe dreptul Lazăr să ne învețe ceea ce trebuie să facem ca să scăpăm de chinurile veșnice. (Sfântul Cuvios Antonie de la Optina)
Filocalia de la Optina. Volumul II, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 44
Părintele Iosif Vatopedinul – Atotiubire înjunghiată:
“Atotiubire, Atotiubire, Atotiubire… Înjunghiată Atotiubire… Pentru Mine Te-ai lăsat junghiat!
Fie-Ți milă de sărăcia mea! Scoate-mă la lumină!
Acest cuget să nu lipsească dinlăuntrul vostru.
Să fie mintea noastră alipită de Cel Care S-a adus spre junghiere pentru mântuirea noastră.
Ia gândiți-vă la ocări, la pălmuiri, la biciuiri, la necinstiri…
Cel Ce Ținea în palma Sa universul! Le-a suferit pe toate din Atotiubirea Sa pentru noi, cei care L-am trădat, ca să ne readucă Acasă și să rămână cu noi.
Nu Îl odihnește gândul să fie singur: „Părinte, vreau ca unde sunt eu să fie și aceștia – cei care M-au trădat, care s-au lepădat de Mine, cei care M-au junghiat și pe care i-am răscumpărat; îi vreau iarăși înapoi, ca să rămână pentru totdeauna cu Mine!”
Toate acestea să nu lipsească din mintea voastră! Să strigați necontenit:
Atotbunule, iarăși Te pomenim… Care este pricina nespusei, neînțelesei, nedescrisei Tale deșertări-de-Sine? Nu este afecțiunea Ta părintească și atotiubirea Ta? Sângele Tău S-a vărsat și a răscumpărat pământul. De ce oare, Atotbunule? Oare nu pentru a răscumpăra vina noastră? Ne-ai lăsat pătimirile Tale aici și le vedem. Oriunde ne întoarcem privirea, vedem icoana Răstignirii Tale și toate cele înfricoșătoare pe care le-ai răbdat pentru mântuirea noastră. Toate acestea nu se schimbă. Tu ești Părintele! Nu ne socoti greșelile! Întărește-ne în pocăință! Rămâi cu noi! Lasă-ne preasfântul Tău har, să se apropie de noi cu duhul de mamă al Atotiubirii Tale, să ne întărească voința noastră cea slabă. Pentru că noi Te mărturisim, chiar dacă odinioară am săvârșit greșeli, Tu nu ni le-ai socotit. Ci ai adăugat dragostea Ta părintească, așa cum ai arătat-o prin atotsfintele Tale pătimiri.
(traducere – Mănăstirea Dragomirna, 2021)
Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă!*
„Strigă cu buzele tale, strigă în inimă cu credinţă, cu toată fiinţa ta. Strigă ca un cerşetor înaintea porţilor împăratului: „Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă!”. Strigă ca un fiu către iubitorul său tată: „Deşi am rătăcit, sunt fiul tău. Sunt lucrul mâinilor Tale, deşi m-am făcut de nimic. Deşi acum sunt rătăcit, sunt o oaie din turma Ta. Sunt o stea pe cerul Tău, deşi m-am întunecat. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă!”
Frate, ochii mei se umplu de lacrimi şi cu greu mai pot vorbi când mă gândesc la ce bucurie este, ce binecuvântare să fii rob al lui Hristos! Îl vei vedea după moarte, şi, într-o fericire şi o binecuvântare de negrăit, vei cădea la picioarele Lui şi vei striga: „Am fost al Tău, şi Tu m-ai mântuit. Slavă Ţie, Făcătorul meu de bine, în veci!”.
Frate, poate fi oare o fericire mai mare?!
Asupra ta au venit necazuri, că ai suferit jigniri şi că n-ai nici un sprijin din nici o parte. Nu te întrista.
Luaţi seama să nu vă speriaţi (Mat. 24, 6). Iar după cuvintele Apostolului: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi” (I Cor. 10, 13).
Valurile lovesc stânca, vântul aduce val după val, dar piatra stă neclintită pentru că este piatră. Trebuie să suferi ispitele pentru a te face ostaş încercat al lui Hristos. Gândeşte-te la alaiul care îl înconjoară pe un împărat. Printre dregători avem căpetenii, magistraţi, şutaşi; toţi sunt ostaşii împăratului. Dar ce jalnic ar fi ca sutaşul, magistratul sau căpetenia care poartă acest titlu, veşmântul sau această armură de luptător să nu fi fost de fapt niciodată la război, să nu fi trecut prin nici o bătălie, să nu se fi ostenit într-un marş, să nu se fi expus nici la cele mai mici primejdii, să nu fi suferit niciodată de foame şi sete, să nu fi auzit nici măcar trâmbiţele ce vesteau bătălia. Dar aici nu este aşa. Fiecare în parte şi-a arătat curajul, a suferit răni, a trecut prin lupte şi s-a pregătit, dacă nevoia o cerea, să-şi pună viaţa pentru împărat. Arată-te a fi curajos şi vrednic de această chemare. Ucide patimile cu sabia duhovnicească, păzeşte-ţi inima cu armura dragostei pentru Hristos, păzeşte-ţi mintea cu coiful credinţei, iar cu pavăza temerii de Dumnezeu întoarce săgeţile ispitelor. Fie ca dragostea de Dumnezeu să te însoţească!”
*Ps. 118; 94
Cugetările unei inimi smerite – un document din secolul al XV-lea despre viața duhovnicească, Editura Egumenița, p. 26-27
Preotul Constantin Necula a intrat în Comitetul pentru Situații de Urgență al Județului Sibiu / Prefectul apreciază ”Înalta Binecuvântare acordată acestei colaborări”
https://www.g4media.ro/preotul-constantin-necula-a-intrat-in-comitetul-pentru-situatii-de-urgenta-al-judetului-sibiu-prefectul-apreciaza-inalta-binecuvantare-acordata-acestei-colaborari.html
Textul de mai sus este parțial adevărat. Nu pot sa nu observ ispita care a intervenit aici. Si judecata. Cu scuzele de rigoare, părinte Presbiter Ioviţa Vasile, medierea si tolerarea atitudinii de vaccinare a părintelui Necula i ati pus eticheta de erezie. La fel si cu faptul ca el a predicat la sectanți (a predicat nu a facut slujbe cu ei ca sa fie eretic), a mers cu bunul simt al omului si nu si a judecat aproapele pentru ce religie are ci ca tot fiul (ratacit cei drept) sunt si sectanții. Ati pus o eticheta f dura din cauza ca parintele Necula a vorbit fără replici dure impotriva vaccinurilor, el încercând sa nu se mai creeze atata ura in lumea asta plina de răutate. Oare credeți ca ati judecat bine parintele? Nu ati scris acest articol la supărare, si la mâhnire?
Sa nu uităm ca dreptul Judecător este Dumnezeu, nu noi. Ca noi ne putem înșela.
Sa mi fie cu iertare!
Veți primi răspunsul peste puțină vreme, pe acest blog. Pace sănătate, mântuire.