Mitropolitul Athanasius Fahd din Siria răspunde celor care susțin că virusul COVID-19 nu va îmbolnăvi creștinii: „Acesta este un comportament neînțelept. Sfinții nu au spus: Suntem creștini, așa că focul nu ne va arde! Dumnezeu este Cel care hotărăște când ne dăunează focul și când nu … Dacă Îl ispitim pe Dumnezeu înseamnă că suntem mândri … Ar trebui să ne apropiem de credință cu smerenie ”.
Mitropolitul Atanasie din Lattakia și episcopiile dependente:
,,Domnul nostru este Cel care hotărăște pe cine va vindeca și pe cine nu. Dumnezeul nostru stabilește când va face o minune, nu noi. Oamenii nu trebuie să conteste acest lucru spunând „se va întâmpla un miracol”.
Dumnezeu în înțelepciunea Sa, numai EL, știe când face o minune. Și ne supunem. Ce inseamna asta? Evanghelia spune „Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” [Matei 4: 7]. În aceste zile se vorbește mult despre Coronavirus. Și noi, oamenii credincioși, datorită evlaviei și credinței noastre, dorim să provocăm boala spunând: „Iisus nu ne va face rău!”, „Iisus ne va apăra!”, „Ne infectăm cu virusul și nu vom muri. ” Acesta este un comportament neînțelept.
Permiteți-mi să vă dau câteva exemple. Sfânta Tecla – pe care o iubim – a fost aruncată la lei, iar ei au îngenuncheat la picioarele ei și nu au mâncat-o. În timp ce Sfântul Ignatie al Antiohiei, a fost aruncat la lei și l-au mâncat. De ce Dumnezeu a permis leilor să-l mănânce, în timp ce în celălalt caz El a făcut o minune și leii nu au mâncat pe Sfânta Tecla? Dumnezeu știe, nu eu.
Cei trei tineri au fost aruncați într-un foc mare, dar focul nu i-a ars. Și toți slăvim pe cei Trei Tineri Sfinți din cuptorul aprins. Cu toate acestea focul a ars pe Sfântul Policarp și pe mulți alți Sfinți și Martiri. Sfântul nu a spus: „Sunt creștin, așa că focul nu mă va arde!” Dumnezeu este Acela care hotărăște dacă ne va arde focul și dacă nu. Și numai Dumnezeu stabilește când ni se va supune natura și când nu.
Doar Dumnezeu … Iar eu mă supun.
Asupra Sfântului Gheorghe – patronul acestei biserici – otrava nu a avut niciun efect. În timp ce mulți alți Sfinți au murit otrăviți. Ceea ce vreau să spun este că persoana credincioasă nu este cea care ispitește spunând: „O, Doamne, fă acum o minune!”, sau „Acum focul nu mă va arde!”, „Acum șarpele nu-mi va face rău!”, „Și bomba nu mă va ucide!” Aceasta este o prostie! Nu este un comportament înțelept. Aceasta nu este credință adevărată. Dimpotrivă…Domnul nostru ne-a învățat că cel credincios are conștiință și nu ar trebui să conteste acest lucru. Nu eu Îl constrâng pe Dumnezeu când mor sau nu … asta depinde de El. Dumnezeu ne arată minunile și puterea Sa atunci dorește EL .
Deci, iubiții mei … să nu ne tulburăm prea mult și să greșim sensul credinței. Să nu confundăm magia cu credința. Dumnezeu nu este un vrăjitor. Nu ipitim precum niște oameni nebuni și spunem „Sunt creștin, mă închin și nu voi muri!” Ce cuvinte prostești … Nu asta ne învață Domnul nostru. „Rămân credincios și continui să mă închin, dar indiferent dacă mor sau nu, fie că mă îmbolnăvesc sau nu, doar Dumnezeu este Cel care hotărăște aceste lucruri.” Dacă Îl ispitesc pe Dumnezeu înseamnă că sunt mândru. Ne apropiem de credință cu smerenie. Cel credincios este o persoană umilă care nu-L ispitește pe Dumnezeu.
Credinciosul este cel care spune: „Doamne, facă-se voia Ta. Voia Ta și nu a mea. ” Și atunci ușa minunilor se va deschide, și vom vedea minuni în viața noastră. Atunci vedem lumina Domnului în viața noastră.
Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi
Să-I așternem lui Hristos toate cele ale noastre
Arhim. Emilianos Simonopetritul
Ne rugăm, și înlăuntrul nostru intră Dumnezeu. Odată cu răsuflarea, intră Hristos.
Când ne rugăm, se săvârșește intrarea lui Hristos. Așa cum copiii evreilor și adulții și-au așternut hainele ca să intre Hristos în Ierusalim, tot așa și noi, cu rugăciunea, îi așternem lui Hristos propriile noastre haine ca să intre înlăuntrul nostru. Îi așternem durerea noastră, necazul nostru, dorințele noastre, nădejdile, credința și necredința noastră. Hristos primește să-I așternem înainte chiar și păcatele noastre, ca să le calce în picioare măgărușul – fiindcă a intrat în Ierusalim pe mânz de asin – și să le risipească, așa încât omul care se roagă să audă:
„Și Eu, Dumnezeu, intru înlăuntrul tău!”
La rugăciune, împreună cu greutățile și nădejdile noastre, întindem și mrejele ca să-L prindem pe Hristos. Ucenicii au aruncat mrejele ca să prindă pești și, în cele din urmă, L-au prins pe Hristos. Avem și noi mrejele noastre. Sunt toate cele pe care le facem și-I plac lui Dumnezeu: virtuțile noastre, postul, privegherea, rugăciunea noastră, chiar și numai o jumătate de oră pe zi.
Tot ce facem, Dumnezeu primește ca pe un covor și pășește peste el împărătește, ca să ne binecuvânteze și să ne îmbogățească.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Ed. Sf. Nectarie, 2016
Povețe duhovnicești
Ieroschim. Efrem Filoteitul
Fiul meu, întotdeauna trebuie să-l îndreptățești pe fratele tău și să te osândești pe tine însuți. Niciodată să nu îndreptățești faptele tale, ci învață să spui „iertați” si smerenia se va sălășlui întru tine. Fă răbdare și treci cu vederea greșelile fratelui tău, amintindu-ți de îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu față de greșelile tale.
Iubește precum și Iisus te iubește și așa cum dorești si tu să te iubească ceilalți. Păstrează tăcerea, rugăciunea neîncetată și osândirea de sine și atunci vei vedea câtă umilință și lacrimi și bucurie vei simți. Dacă însă nu le ții, adică le neglijezi, atunci răceala și uscăciunea vor înlocui cele de mai sus.
Iubește-i pe frați și dragostea ta se va vădi atunci când, în ciuda tuturor neputințelor tale, tu te vei nesocoti întru toate și îi vei iubi pe toți. Dragostea te va păzi de toate păcatele.
În afară de tine însuți să nu cugeți nimic, ci să te prihănești neîncetat, căci aceasta este calea cea mai bună.
Fie ca sufletul vostru să se însănătoșească mai mult, căci atunci când sufletul este sănătos, are răbdare în necazuri, are lepădare de sine; nu-l înspăimântă nici bolile, nici gândurile iubirii de sine. Când sufletul este sănătos, are dragoste întru sine, nu se smintește, rabdă cuvântul greu al fratelui, nu teatralizează greșelile lui, întotdeauna are cuvânt bun de spus fratelui, cedează înaintea voii celuilalt și astfel se izbăvește de gânduri și mâhnire. Când sufletul este sănătos, nu se mânie, nu cârtește, nu grăiește-împotrivă, nu șoptește, nu face neascultare, nu-și face voia proprie și toate celelalte care aduc sănătate sufletului.
Această sănătate o cer de la voi, pe aceasta vă sfătuiesc și mă rog s-o dobândiți.
Arhim. Efrem Filotheitul, Povețe părintești, Editura Evanghelismos, 2015
Sufletul sănătos trăieşte darurile Sfântului Duh
SFÂNTUL PORFIRIE KAFSOKALIVITUL -CUVINTE DUHOVNICEŞTI
„Dacă-L iubim pe Hristos, toate sunt uşoare. Eu n-am izbândit încă. Acum mă străduiesc să-L iubesc. La Hristos sunt toate; toate cele frumoase, cele sănătoase. Sufletul sănătos trăieşte darurile Sfântului Duh, care sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea (Galateni 5, 22-23). Omul lui Dumnezeu trăieşte încă şi toate câte le spune Apostolul Pavel în imnul dragostei: Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare… nu gândeşte răul… toate le suferă, toate le crede… dragostea nu cade niciodată.
(I Corinteni 13, 4-8).
Le aveţi pe acestea? Aveţi fericirea, pe Hristos, Raiul. Şi chiar şi organismul trupesc funcţionează minunat, fără anomalii. Harul lui Dumnezeu îl schimbă pe om, îl preface sufleteşte şi trupeşte. Se duc atunci toate bolile.
Nici colită, nici tiroidă, nici stomac, nimic. Toate funcţionează normal. Este frumos să păşeşti, să munceşti, să te mişti şi să ai sănătate.
Dar mai întâi să ai sănătate sufletească. Temelia este sănătatea sufletească; cea trupească îi urmează acesteia.
Aproape toate bolile izvorăsc din lipsa încrederii în Dumnezeu, iar aceasta naşte neliniştea. Neliniştea izvorăşte din nimicirea simţământului religios. Dacă nu aveţi dragoste pentru Hristos, dacă nu vă îndeletniciţi cu lucruri sfinte, neîndoielnic vă veţi umple de melancolie, de lucruri rele.”
Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 295-296
Dumnezeu îl respectă și nu-l constrânge pe om
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE DE LA ESSEX -CUVINTE DUHOVNICEŞTI
Duhul Sfânt vine atunci când suntem receptivi. Nu constrânge. Se apropie atât de blând, încât putem chiar nici să nu-L băgăm de seamă.
Dacă L-am cunoaște pe Duhul Sfânt, ne-am cerceta pe noi înșine în lumina învățăturii Evangheliei, spre a detecta orice altă prezență care L-ar putea împiedica să intre în sufletele noastre. Nu trebuie să așteptăm ca Dumnezeu să ne silească fără consimțământul nostru. Dumnezeu îl respectă și nu-l constrânge pe om. Este uimitor felul în care Dumnezeu Se smerește înaintea noastră. Ne iubește cu o iubire afectuoasă, nu din înălțime, nu cu condescendență.
Și atunci când ne deschidem inimile către El, suntem copleșiți de convingerea că El este într-adevăr Tatăl nostru. Atunci sufletul Îl adoră în iubire.
Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 62-63