Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolvenţii seminarului ecumenic şi fost profesor la acest seminar, şi-a dat binecuvîntarea pentru tipărirea unei „Cărţi de slujbă ecumenică” – versiunea românească editată de Mitropolia Iaşului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfînta Liturghie Ortodoxă şi invenţiile protestante eretice. În timpul acestei „liturghii” participanţii schimbă între ei, la un moment dat, „un semn al păcii”! Oare ce înţeleg editorii cărţii prin acest termen? Înainte de împărtăşire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se ruşinează ei de termenul ortodox? Sau „semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Şi preotul care redactează această carte plină de erezii, el însuşi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?
Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns ţinta atacurilor satanice mai mult decît alte biserici. Treziţi-vă credincioşi! Treziţi-vă preoţi ai lui Hristos! Treziţi-vă, ierarhi, locţiitori ai Domnului pe pămînt! Puneţi capăt acestor erezii mai rele decît cea a lui Arie!
Nădejdea noastră este că preoţii şi monahii, împreună cu credincioşii, vor cere Patriarhiei Române Ortodoxe să părăsească mişcarea ecumenică şi toate rătăcirile legate de ea, în care se prăbuşesc unii preoţi şi chiar ierarhi, punînd deasupra celor dumnezeieşti ideile ecumenice, căci ei caută mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
Pentru o mai bună lămurire a cititorilor, dăm mai jos schema Liturghiei Ecumenice din broşura „Reconcilierea – dar al lui Dumnezeu şi început de viaţă nouă”, publicată la Editura Trinitas din Iaşi, în 1995, după originalul englez, cum afirmă editorii. Cei care au redactat documentul sînt: Preot Prof. Dr. Viorel Ioniţă (care nici măcar nu-şi pune titlul de preot), P. Dr. Langcedorfer SJ şi Dr. Roger Williamson. Celelalte nume nu ne mai interesează.
LITURGHIA ECUMENICĂ A RECONCILIERII:
(S= Săvîrşitorul slujbei, A= Adunarea credincioşilor)
1. BINECUVÎNTAREA DE DESCHIDERE S: Binecuvîntat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
2. INVOCĂRI
A: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
S: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A: Dumnezeule în Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino şi curăţeşte păcatele noastre pentru Sfînt numele Tău.
S: Tatăl nostru…
3. CITIREA EVANGHELIEI (vezi textele din Vechiul şi Noul Testament enumerate mai sus) (De cînd o Evanghelie din V.T. se citeşte la liturghie? – n.n., pr. Gh.C.)
4. RUGĂCIUNI SPONTANE PENTRU RECONCILIERE în ţările unde sunt conflicte, cu următoarea Încheiere:
A: Dumnezeule veşnic şi atotputernic, adună ceea ce a fost despărţit şi condu-ne spre unitate; priveşte cu dragoste la Biserica Fiului Tău. Te rugăm ca, întru unitatea credinţei şi prin legăturile iubirii dintre oameni, să uneşti toţi oamenii care s-au sfinţit prin unul singur Botez, prin Iisus Hristos, Fiul Tău şi Domnul şi Dumnezeul nostru, care împreună cu Tine şi cu Sfîntul Duh va trăi şi va împăraţi, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Cu toţii schimbă un semn al păcii şi împăcării. (!?)
5. MĂRTURISIREA PĂCATELOR ŞI RUGĂCIUNEA DE IERTARE:
S: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea Ta este mai tare că vina noastră şi Tu primeşte-i pe toţi cei care se întorc la Tine; priveşte cu milostivire către noi. Mărturisim că am greşit Ţie. Să sărbătorim acum taina milostivirii Tale şi schimbă vieţile noastre, astfel încît, împreună cu Tine, să ne putem bucura veşnic. Prin Iisus Hristos, Stăpînul nostru.
6. IMN: „Uneşte-ne, Doamne, în pace şi ţine-ne cu dragostea Ta… ” (”Seigneur, rassemble nous dans la paix de ton amour”), de Dominique Ombrie.
7. RUGĂCIUNE:
A: Doamne Iisuse Hristoase, ai venit să-i împaci pe oameni cu Tatăl Tău şi al nostru, vrednic eşti de toată laudă! Miluieşte-ne pe noi. Miluieşte-ne pe noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta păcatele acestei lumi, că întru Tine să ne putem mîntui, mărire ţie! Miluiestc-ne pe noi. Tu eşti alături de Tatăl Tău şi ne duci la El întru comuniunea Sfîntului Duh, mărire ţie! Miluieşte-ne pe noi.
8. RUGĂCIUNEA SFÎNTULUI FRANCISC:
S: Doamne, fă-mă unealtă a păcii Tale; unde este ură, să sădesc dragoste; unde este dezbinare, unitate; unde este greşeală, adevăr; unde este jignire, iertare; unde este deznădejde, speranţa; unde este întuneric, lumină; unde este întristare, bucurie; o, stăpîne ceresc, fă mai mult să mîngîi decît să fiu mîngîiat; să înţeleg decît să fiu înţeles; să iubesc decît să fiu iubit; căci numai dăruind, noi primim; numai iertînd, sîntem iertaţi; numai murind, sîntem născuţi la viaţa veşnică.
9. IMN
10. BINECUVÎNTAREA DE SFÎRŞIT
S: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de înţelegere, ne ţine inima şi mintea în cunoaşterea şi dragostea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos; şi binecuvîntarea Dumnezeului Atotputernic, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, să fie printre noi şi să rămînă cu noi pururea.
În această „Liturghie” desfigurată, s-au strecurat cu viclenie unele rugăciuni frumoase şi puternice, cum sunt: Sfinte Dumnezeule sau rugăciunea lui Francisc d’Assisi. Toate s-au făcut însă cu intenţia satanică de a ne muia inima cu jumătăţi de adevăr şi a ne face să uităm că textul liturgic a fost mutilat ca într-o liturghie neagră.
Doamne, trezeşte inima dreptcredincioşilor creştini!
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa
(articol din “Puncte cardinale“, Octombrie 1998, p. 3,
reluat în „Ortodoxia şi internaţionalismul religios“, ed. Scara, 1999, ediţie îngrijită de m. Filotheu Bălan şi fr. Petru Mitra.)
Sărut mâna, părinte!
În afară de precizarea că, între timp, toți ierarhii noștri ( nu doar unii 😥) au căzut în erezia ecumenistă (articolul este din 1998…), am o nedumerire: ierarhii sunt locțiitori ai Domnului? Sa ma iertați, dar nu cunosc teologie și nu prea-mi place sa rămân cu inima îndoită.
Doamne, ajuta!
Doamne ajută
Mantuitorul Hristos, ca Dumnezeu Adevarat, are infinite posibilități de a conduce Biserica spre mantuire. Temporar, putem spune că Biserica Ortodoxă Romană e lipsită de treapta episcopală, intre granițele actuale. S-a mai întamplat ca un sinod de 338 de episcopi să se pronunțe împotriva sfintelor icoane, și totuși Adevărul a biruit. Lăsăm toate în seama lui Hristos, pentru că noi suntem prea mici și neputincioși ca să găsim soluții.
Mulțumesc pentru răspuns, părinte.
Dar am pus întrebarea aceasta, referindu-mă strict la ce spune părintele Calciu, în articol, când ii interpeleaza pe ierarhi, numindu-i „locțiitori ai Domnului”.
În Sfânta Ortodoxie, ierarhii sunt socotiți locțiitori ai Domnului? Asta nu-mi este clar și, de aceea, mă duce cu gândul la eretica papalitate, unde papa se auto-numeste locțiitor al Domnului.
…Domnul Hristos este Viu. Cum sa fie înlocuit Cel Viu?
Eu așa înțeleg…
Fără Hristos, nimic bun a face nu ne este cu putință. ,,Fără Mine nimic nu puteși face,,.
Anatema dată asupra calendarului gregorian la Sinodul din 1583 (numit „Pecetluirea”).
„VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei”.
Întrebare: ne aflăm sub această anatema?
Nu ne aflăm sub anatemă, pentru că nu noi am schimbat Calendarul. Noi doar l-am moștenit și cand va rîndui Dumnezeu vom avea același Calendar patristic în toată Ortodoxia. E un demers ce cade în sarcina episcopilor ortodocși. În țară nu-i avem. În afara granițelor îi avem, în Ucraina și Basarabia, dar acestia nu au putere în BOR. Aceștia slujesc după Calendarul vechi (iulian). Miron Cristea poartă vina trecerii noastre pe calendarul gregorian. Să ne mangîiem cu faptul că măcar Învierea Domnului și Sărbătorile ce țin de aceasta sunt comune tuturor ortodocșilor.
Și sârbii sunt fideli calendarului patristic, cred.
Mă întreb ce a spus Sfântul Justin Popovici despre această cădere a ortodocșilor.
Sinodul care a luat hotărârea schimbării calendarului este considerat tot tâlharesc sau nu este vorba despre aceeași gravitate, ca la Creta?
Calendarul nu o fi ținând de Dogme, dar a produs tulburare foarte, foarte mare în Biserică. Sminteală, chiar. Fiindcă a fost nesocotit Sfântul Duh și Sfinții Părinți. Vai de noi.
Iar cu generațiile care vor moșteni ereziile de la Creta ce va fi?
Căci, dacă Dumnezeu nu va rândui un Sinod cu adevărat ortodox, prea curând, care sa curețe Biserica de erezii, presupun ca acestea se vor cimenta, iar ele, generațiile viitoare, nu vor zice, oare, că nu sunt din timpul lor, ci că așa li s-au transmis si vor persista în ele, dezvinovațindu-se?🤔
Iertați-mă, părinte, dar cum nu cunosc defel teologie, am dubii si mai pun si întrebări aiurea, uneori.
Sărut dreapta, părinte!
Am „zărit” răspunsul Sfinției Voastre, dar nu poate fi văzut în întregime. Sunt iar probleme oe blog…
O sa mai încerc.
Doamne, ajută!