Era iarna anului 1937 un grup de preoți, inclusiv un episcop bătrân, au fost transportați în „cioara neagră” (camioanele închise ale poliției secrete comuniste ale lui Stalin) la locul execuției. Pământul era înghețat, tare ca piatra.
Gardienii, cu fețele acoperite, le-au ordonat să iasă afară. Procedura a fost regulată, rece și rapidă. Totuși, s-a întâmplat ceva la care municipalitățile nu se așteptau.
Pe când erau așezați la marginea plugului, episcopul, cu o voce tremurândă, dar limpede, a început să cânte „Hristos a înviat”.
Ceilalți preoți, în loc să plângă sau să ceară milă, i s-au alăturat. Cântecele lor răsunau în pădure, rupând tăcerea absolută a morții.
Un ofițer a strigat să se oprească, marcând episcopul în față. L-a privit în ochi cu o liniște care părea stranie. „Vă iertăm, copiii mei”, șoptea el, „căci nu știți ce faceți.” De fiecare dată când un preot cădea în prăpastie, următorul ridica imnul de unde rămăsesese precedentul.
Cu ultimul preot în picioare, congregațiile au fost înghețate. Nu frica de moarte i-a zguduit, ci lipsa fricii din partea victimelor lor. Ultimul preot și-a făcut semnul Crucii, și-a binecuvântat trăgătorii și a căzut în groapă înainte ca glonțul final să fie auzit.
Se spune că ani mai târziu, locuitorii zonelor învecinate au evitat apropierea de Pădurea Butovo. Se spune că noaptea, când vântul bătea dinspre nord, încă se mai auzeau cântecele cerești venind de prin pământ.
Astăzi, un templu magnific este ridicat în acel loc. La temeliile sale sunt păzite mii de obiecte găsite în săpături: cruci mici etc. , martori ai unei credințe neînvinse de gloanțe.
Din cartea: Mărturii ale lui Butovos – Calvarul noilor martiri ruși
Preluare de pe Iubim Ortodoxia
Dumnezeu să-i odihnească de-a dreapta Sa.
Sărut dreapta, părinte.
Iată Crezul, asa cum apare pe site-ul Doxologia.ro:
„Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin”
INTREBARE: de ce, de trei ori, în varianta aceasta (ecumenistă,l???), apare:
1. „Într-unul Dumnezeu ȘI NU „Întru UNUL Dumnezeu”
2. „Într -unul Domn Iisus Hristos ȘI NU „Întru UNUL Domn Iisus Hristos
3. „Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică ȘI NU „Întru UNA sfântă, sobornicească și apostolească Biserică?
Eu înțeleg de-aici „intr-una”, intr-unul” …. oarecare, care-o fi, la alegerea clientului.
Să mă iertați.
Doamne, ajută!
Cred că vă voi răspunde mâine.
Când puteți, părinte.
Doamne, ajută!
Din ziarul … Lumina, citire (denumirea aceasta ar trebui schimbată, cred).
„Biserica a fost întotdeauna favorabilă progresului
L-am întrebat pe preotul militar Felix Iulian Radu, șeful Secției asistență religioasă din cadrul MAI, cum se văd lucrurile acestea din punct de vedere religios.
Există vreun motiv sau vreun pretext ca oamenii să refuze aceste documente moderne pe criterii religioase?
Nu. Biserica nu are nimic împotriva progresului. Ea a fost întotdeauna pentru știință, pentru progres, dovadă și atitudinea față de transplantul de organe. Să nu uităm că evidența informatizată a persoanei a fost făcută la templu încă din vechime, după aceea noi, în Biserică, am făcut evidența acestui neam în hrisoave, în registrele mitricale, cum erau numite, în care se înregistrau cununiile, nașterile, botezurile, înmormântările, deci toate evenimentele importante ale neamului sunt consemnate în registrele de evidență informatizată a persoanei ținute de preotul din sat! Hristos, chiar, Se naște în condițiile unui eveniment care ține de administrarea Imperiului Roman prin declararea recensământului de către Octavian Augustus, când Maica Domnului coboară de la Nazaret în Betleem, în cetatea din care i se trăgea neamul, ca să se înscrie, adică să respecte rânduiala, nu are ce să aibă împotrivă. Sfântul Apostol Pavel avea un act de evidență din partea Imperiului Roman de culoare albastră. Cine deținea acest portofoliu albastru era socotit cetățean roman și avea anumite privilegii. Iar noi suntem privilegiați, ca Biserică, să fim partenerii unei instituții serioase și temeinice ca Ministerul Trebilor din Lăuntru, cum se numea odată, și trebuie să fim un partener așa cum a fost Biserica întotdeauna.
De acord, dar, știți, există o diferență între informatizat și informatic. Partea electronică are ceva diavolesc în ea?
Nu, absolut nimic. Tot ceea ce este zămislit de mintea umană și e folosit în scopuri folositoare umanității este cu binecuvântarea lui Dumnezeu. E ca și cu energia nucleară: poți să faci o bombă, dar poți să dai și curent electric. Iar noi avem preoți luminați, călugări luminați, ierarhi. Știu cazuri de ierarhi care și-au făcut deja cartea de identitate electronică. Era și domnul general de față când am vorbit cu oameni din Biserică care și-au făcut demult cărțile electronice de identitate, acestea noi, și eu am de gând să-mi fac, sunt mulți care-și fac.
Cum vă explicați atunci această rezistență a unora dintre drept credincioși?
Știți cum spunea un poet de-al nostru (George Coșbuc, n.r.), „Uşor conduci pe-un om netot,/ Dar mai uşor pe cel cuminte,/ Pe-un semidoct nici tu, Părinte,/ Nici zeii cerului nu pot”. Lăsați-i în ignoranța lor, pentru că dacă n-au alte preocupări și alte ascultări, ei își caută de lucru. Pentru că diavolul, atunci când nu-i dai minții să lucreze, vine el și spune: „Boierule, n-ai de lucru?” Și-ți dă el ce să rumegi și să procesezi. Unui om credincios nu îi este teamă de diavol. Diavolul nu are putere decât să ne sperie. Aceștia sunt niște speriați, scuzați-mă, care au terminat toate ale Duhului și se ocupă de cele ale cărților de identitate! Du-te și roagă-te! Haideți să nu facem un caz dintr-o minoritate din aceasta care nu are ascultări.
Deci spuneți că n-ar fi mulți.
Nu-s mulți, dar sunt vocali. Oamenii cuminți își văd de lucru. Călugării noștri simpli își văd de ascultări, merg cu oile, sapă în grădină, se roagă, au alte treburi decât să se ocupe de asta. Aceștia puțini, dar vocali, sunt tot timpul pe Facebook, postează despre cărțile de identitate. Păi, dacă nu-ți place tehnica, aruncă-ți telefonul și lasă-ne-n pace! Pe mine mă apucase o sfântă revoltă, încât am plecat de la o întâlnire cu ei ca să nu sar și să le spun câteva să le meargă fulgii! Mergi cu metroul? De ce? Dacă nu iubești tehnica, ia-o pe jos! Biserica a fost întotdeauna pentru progres. Cei mai mari oameni de știință au fost ai Bisericii, tiparele au apărut în biserică, primele cărți la fel, deci Biserica este un factor de progres social, cultural, științific chiar”.
O altă știre vine de peste ocean, Elpidoforos Lambrniadis episcopia Americii ce aparține de patriarhia ecumenică, in săptămâna de spurcăciune ecumenistă sa rugat împreună cu sodomiții
Elpidoforos e în pole position pentru a-i succeda lui Bartolomeu. Urmează Emanuel din Franța. Deci antihriștii au destui în rezerva de cadre.