„Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia” (Filipeni 2;2-5).
Aproapele nostru nu este cel de la care să așteptăm ajutor, nu este o persoană de la care să așteptăm recunoștință, sau cel care pretinde că ne este prieten și ne lingușește, în schimbul unor favoruri, IPS Teofan! Așa cum bine știţi, regula de aur pe care ar trebui să o urmeze fiecare creștin este: nu te aștepta ca altcineva să facă binele, ci grăbește-te ca tu insuţi să faci binele singur. Așa împlinim porunca lui Dumnezeu de a-l iubi pe aproapele nostru. Căci stă scris: „Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru’’ (Levitic 19;18, 37). Să nu obţinem nimic prin luptă și viclenie, prin înșelare, folosind forţa, ci să ne arătăm întotdeauna mai prejos decât cel care ne cere, și de la care nu trebuie să așteptăm nimic.
Când Domnul a spus: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, El a dorit ca aproapele nostru să fie în noi, în loc de noi înșine, ca noi. Dar, atunci când prevalează mândria, egoismul, mintea întunecată de cancerul ecumenist, propriul nostru „eu” va rămâne în picioare și atunci Harul te va părăsi, la fel pacea şi rugăciunea neîncetată, „ şine uscăm ca o mlădiţă ruptă dintr-o viţă.” Cum poţi rămâne nesimţitor in faţa pazei clopotniţei încuiate, de către „gărzile” MMB, de la Schit Orășeni, a tăierii curentului la Paraclisul de pe proprietatea Părintelui Ioan Ungureanu, a azvârlirii în stradă în cumplitul ger al iernii, a celor 324 de credincioși (printre care sunt şi persoane în vârstă, bolnave, copii) urgisiţi din propria Biserica, la ordinul unui pseudo episcop ecumenist, ale cărui fapte netrebnice au fost consemnate deja pe hrisoavele celor care vor veni să ceară sufletul său la vremea potrivită. Cum mai puteţi dormi, cum vă mai puteţi împărtăși cu Sfintele Taine, Mitropolte Teofan? Pentru că vă apără încă cârpa lepădată în faţa Dreptului Judecător ? Până când? Nu vedeţi cobrele și nu auziţi șuieratul viperelor care dorm în ea?
Mitropolite vremelnic aflat la conducerea MMB, ne consideraţi pe toţi „păgâni”, nu vă gândiţi că sunteţi atât de departe de iubirea desavârșită a Domnului Hristos, căci spune dumnezeescul Maxim: „Dacă pe unii îi urăști, pe alţii nici nu-i iubești, nici nu-i urăști, pe alţii îi iubești dar potrivit, și în sfârșit pe alţii îi iubești foarte tare, din această neegalitate cunoaște că ești departe de ragostea desăvârșită, care este să iubești pe tot omul deopotrivă. Ia aminte la tine, de nu cumva răutatea care te desparte de fratele tău nu se află în fratele, ci în tine. Şi grăbește de te împacă cu el, ca să nu cazi din porunca dragostei ”.
Cuviosul Părinte Justin Pârvu, Marele și îndrăgitul nostru Duhovnic, spunea cu adâncă înţelepciune că „sufletul pe cruce câştigă adevărata libertate, că metodele (lor) de tortură, toate metodele de reeducare psihică, au făcut mai mulţi sfinţi decât robi, au sfinţit pământul ţării cu sânge de Mucenici”.
Acestea se întâmplau în veacul trecut, în timpul prigoanei atee-bolșevico-sionistă, iar faptele de acum fac parte din prigoana ecumenisto-masonico-sionistă. Mitropolitul Teofan se detașează, aflându-se in fruntea prigonitorilor, ameninţând chiar viaţa curajoșilor luptători pentru Hristos. Alături stăm neclintiţi, precum am mărturisit, de Cinstitul Părinte Ioan Ungureanu şi binecredincioasa sa turmă, încredinţaţi fiind că lupta noastră este dreaptă şi Atotmilostivul Dumnezeu ne va asculta rugăciunile, şi cu cât mai asupriţi şi mai osândiţi suntem acum cu toţii, cu atât BUCURIA noastră va fi în final, mai mare. Ne întrebaţi, Mitropolite Teofan al papistașilor, dansator cu evreii in sinagoga satanei, care BUCURIE?
Vă răspunde Sfântul Siluan Athonitul, iubitul Sfânt al Ortodoxiei, pe care aţi alungat-o din inima, mintea şi cugetul dumneavoastră definitiv, când aţi semnat documentele ruşinoase ale mincinosului sinod din Creta2016.
„*Iată, bucuria noastră: Dumnezeu este cu noi şi în noi. Ştiu oare toţi aceasta ? Din nenorocire nu toţi, ci numai cei ce s-au smerit înaintea lui Dumnezeu şi şi-au tăiat voile proprii, căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă şi El viază numai într-o inimă smerită. Domnul se bucură când ne aducem aminte de milostivirea Lui şi ne facem asemenea Lui prin smerenia noastră.”
Ascultăm la rândul nostru cu smerenie (ştie câtă, Domnul!), sfatul înţelept al bineplăcutului lui Dumnezeu, Sfântul Siluan Athonitul, nădăjduind în iubirea nesfârşită a Mântuitorului Hristos.
„*Dacă întâi-stătătorul este rău, roagă-te pentru el şi vei avea pace în sufletul tău. Dacă chilia e rea sau dacă ascultarea nu-ţi e pe plac sau dacă eşti istovit de boală, gândeşte în tine însuţi: „Domnul mă vede şi cunoaşte starea mea; să fie cum îi place lui Dumnezeu”, şi vei avea pace. Dacă sufletul nu se predă voii lui Dumnezeu, nu-şi va găsi nicăieri pacea, chiar dacă ar păzi posturi mari şi ar stărui în rugăciune. Cine învinuieşte pe oameni pentru faptul că îi fac reproşuri, acela nu înţelege că sufletul lui e bolnav şi că nu reproşurile sunt vinovate pentru suferinţa lui. Cel căruia îi place să-şi împlinească voia sa proprie, acela nu e deloc înţelept, dar cel ascultător degrabă va înainta (duhovniceşte), pentru că Domnul îl iubeşte.”
* Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei
Dr. Gabriela Naghi
In plina zi, ieri, Părintele Ioan din Schit Orășeni, a fost înjurat, ameninţat cu moartea și lovit în cap de către un agent al firmei de pază NEI Guard, in timp ce mergea sa aprinda o lumanare in fata Troitei aflata pe teren public, din fata casei parohiale inaltata din nimic impreuna cu turma binecredincioasa in cei 20 de ani de pastorire.
Un fapt penal nemaiintalnit in tarile civilizate majoritar ortodoxe, infaptuit cu sange rece, de sluga platita a unui for de conducere bisericeasca ortodoxa.
Ca in timpurile dictaturii bolsevice, „garzile”platite ale MMB, din banii crestinilor, ataca in plina zi pe cel socotit de Stapanul si Arhiereul, „un dusman public” care trebuie redus la tacere, handicapat fizic si emotional, sa nu se mai poata ridica impotriva”stapanitorului”mosiei.
Bine lucrat IPS Teofan al papistasilor, precum un”Nas”care se respecta, pedepsesti aspru pe cei care refuza sa te asculte, prin exemplul dat. sa intre la ordin in hora cu rabinii in sinagoga, sa se imbratiseze cu inaintemergatorul Antihristului in piata orasului, sa-si calce in picioare sfanta credinta Ortodoxa, sa se inregimenteze in turma docila si prostita atatia ani la randul, care merge la comanda in directia dorita.
Nu ai jurisdictie in alte judete ale tarii, dar ai dat un exemplu graitor, tuturor celor din BOR, care vor incerca asemenea acte temerare, de curaj si rezistenta precum Parintele Ioan Ungureanu si turma sa binecredincioasa.
Daca vor toti(cler si pleroma) sa mearga in iad in frunte cu Mitropolitul papistas , aparent slujitor ortodox, este dreptul lor si au toata libertatea sa renunte tacit la iubirea nesfarsita a Mantuitorului Hristos, Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor.
Ai mai pierdut o lupta in fata Adevarului Hristos, si a tuturor Martirilor, Mucenicilor, Marturisitorilor acestui neam, care au inecat in sange intreg scump pamantul tarii, IPS Teofan, vremelnic in scaunul pe care il ocupi inca prin voia Domnului.
Pentru noi, cei care luptam pana la varsarea sangelui daca se cere, jertfa suprema, impotriva dusmanilor Sfintei Ortodoxii, mai marturisim inca o data, de sute de mii de ori, ca suntem in acelasi cuget, credinta si suferinta, alaturi de Cinstitul si patimitorul Parinte Ioan, de fratii nostri din Schit Oraseni.
Nu ne-am indoit nici o clipa, de modul in care ne vor ataca cei care il urasc pe Dumnezeu si vrajmasesc cu de-a sila pe oricine nu este de acord cu ei. Maine cand va veti uni cu papistasii, IPS Teofan al uniatilor (caci ei sunt de fapt primii la rand doritori de unire), probabil ca oricine din fratii astazi ortodocsi, care urmeaza pe cei care nu renunta la erezia documentelor din Creta , ne vor da cu batele, furcile si topoarele in cap, oriunde ne vor intalni.
Domnul ne priveste pe toti cu Mila, caci acum s-au creat premizele declansarii unui razboi fratricid, a carui vina o poarta cei care tac in fata acestei samavolnicii primejdioase, in frunte cu Patriarhul BOR si sinodul sau.
Dar nadejdea noastra tare este in Domnul in Treime slavit, caci:
„Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.”[ps.103]
AVVA PARINTE!
https://www.marturisireaortodoxa.ro/parintele-ioan-din-schit-oraseni-injurat-amenintat-cu-moartea-si-lovit-in-cap-de-catre-un-agent-al-firmei-de-paza-nei-guard/
Succesiune halucinanta a evenimentelor. Ne aflam in Postul Nasterii Domnului, aproape de Marea Sarbatoare si iata ca paganii invesmantati in haine bisericesti isi dau masura rautatii si necredintei lor. Doamne, pazeste-ne.
Iata ce spune in Pastorala de Craciun, Mitropolitul Teofan, care angajeaza batausi pe post de „paznici”, sa agreseze intr-un mod strigator la cer, pe Vrednicul Parinte Ioan De la Schit Oraseni:
” Iubit popor al lui Dumnezeu,
….Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre nevoia ca oamenii să dobândească „gândul lui Hristos”[x]. Are gândul lui Hristos „cel ce cugetă ca Hristos şi prin toate Ȋl cugetă pe Hristos”[xi], spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Marele nostru teolog, Părintele Dumitru Stăniloae, ne îndeamnă „să ne comportăm asemenea lui Dumnezeu Cel a toate iubitor faţă de toate”[xii]. Ce înseamnă acest lucru? Omul este chemat să iubească precum Dumnezeu, adică să aibă „inima plină de cea mai fierbinte iubire, iubirea lui Dumnezeu”. Aceasta se arată printr-o „sensibilitate aproape sfâşietoare pentru orice durere străină, o sensibilitate mai mare ca pentru durerea proprie.”
Noi ne straduim din rasputeri ca sa dobandim aceste daruri, dar se pare ca dumneavoastra, in calitate de Mitropolit papistas, dupa modelul fratelui iubit, imbratisat cu calda prietenie in urbe, propovaduiti, dar nu credeti un cuvintel din cele ce spuneti.
Ce exemplu dati credinciosilor din intreaga tara, nu numai supusilor prea plecati din Moldova si Bucovina, IPS Teofan?
Caci prigonind ca un vrajmas pe fratele „iubitului popor al lui Dumnezeu”(de fapt nu am inteles prea bine la cine v-ati referit, banuiesc la toti de-a valma, ortodocsi, evrei, uniati, papistasi, etc.,ca sa nu ofensati pe careva din cei mentionati), tocmai L-ati suparat si ati pacatuit impotriva lui Hristos.
Caci zice dumnezeescul Pavel in aceeasi epistola:
„Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor?
Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.
De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.”[1 corinteni 8;10-13]
Daca nu doriti sa credem altceva, intrucat ne-ati smintit, cereti-va iertare de la fratele ortodox osandit pe nedrept si faceti dreptate, revenindu-va in simtiri, inainte ca Dreptul Judecator sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele sale.
Nu astept sa faceti acest lucru, pentru care e nevoie de multa barbatie, curaj si credinta tare in HRISTOS, in nebiruita SA BISERICA, UNA, SFANTA, APOSTOLOEASCA SI SOBORNICEASCA, virtuti care va lipsesc cu desavarsire.
O vorba cinica spune ca Dumnezeu a dat omului cuvantul pentru a-si ascunde gandurile. Asta face Teofan Savu., isi ascunde veninul in spatele cuvintelor biblice.
Astăzi, joi, 19 decembrie 2019 a avut loc dezvelirea oficială a statuii academicianului și mărturisitorului NICHIFOR CRAINIC, în satul său natal, Bulbucata (județul Giurgiu), cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la nașterea gânditorului-martir al închisorilor bolșevice. Părintele Dumitru Stăniloae și Părintele Arsenie Boca i-au fost discipoli în cele teologice iar pe prietenul său Lucian Blaga l-a îndemnat să scrie Spațiul Mioritic. Poeziile sale au salvat vieți la Aiud și au rămas pentru generațiile viitoare ca nestemate izvorâte din dragostea de neam și credință a mărturisitorilor credinței celei adevărate în temnițele antihristice.
Profesor de teologie mistică la Universitatea din București, după ce predase la Chișinău; poet creștin ortodox martir „a suferit o grea mucenicie atât el cât şi familia lui numai pentru iubirea neamului său şi a lui Hristos” (scria Pr. Stăniloae); director al revistei „Gândirea”, unde s-au lansat personalități precum Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Radu Gyr etc.; ziarist patriot și creștin (a debutat ca redactor la ziarul „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga), condamnat în „Procesul ziariştilor din 1945” pentru poziția sa anticomunistă de către soţia (Alexandra Sidorovici – acuzator public) odiosului complotist marxist-leninist Silviu Brucan (ex-Saul Bruckner); ctitor al Filocaliei românești împreună cu Părintele Dumitru Stăniloae și Părintele Arsenie Boca, al căror maestru a fost în cele teologice; Ministru al Propagandei Naționale în Guvernul Gigurtu și patru luni în guvernul Ion Antonescu, Preşedinte al Societăţii Cinematografice „Filmul românesc” (1942-1944), mărturisitor în temnițele comuniste, unde a petrecut timp de 15 ani. Distincţii: Academician; Doctor Honoris Causa al Universităţii din Viena; Premiul Naţional de Poezie.
CÂNTECUL POTIRULUI
Când holda tăiată de seceri fu gata,
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice în picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Hristos.
Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Că pâinea, dând abur cu dulce miros,
Părea că e faţa lui Domnu Hristos.
Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce,
Hrăneşte-mă mană de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.
Din coarda de viţă ce-nfăşură crama
Bunica şi mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea;
Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrămi de mamă vărsate prinos
La casnele Domnului nostru Hristos.
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicu’ şi tata
În joc de călcâie zdrobind nestemate
Ce lasă ca rana şiroaie-nspumate,
Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Hristos.
Şi iată potirul la gură Te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate şi lanuri mănoase,
Pământul acesta, Iisuse Hristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne
Şi sângeră-n struguri şi frânge-te-n pâine,
Tu, viaţa de-a pururi a neamului meu.
*Părintele Dumitru Stăniloae: „o socotesc ca poezia cu cele mai profunde şi mai bogate sensuri. Totul se explică prin Dumnezeu şi totul capătă o valoare eternă în Dumnezeu. Este poezia care ar merita, socotesc, cel mai mult să fie învăţată de fiecare român.”
Da, e o poezie de existenta careia nu stiam, E drept ca in anii din urma am citit prea putina poezie. Multumim pentru faptul ca ne-ati scos-o la aratare si ne-am indulcit de frumusetea ei.