„În vremurile antihristului, locul idolilor va fi luat de stăpânire, care va cere închinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societăţii, deşi fără a aduce direct vreo atingere credinţei, va fi părtaş al acestei stăpâniri. Atunci se va face despărţirea celor buni de cei răi, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmaşilor lui Hristos de slugile lui antihrist.
Adevăraţii credincioşi din împărăţia antihristului – societatea vremurilor din urmă – vor vieţui în singurătate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societăţii, nu vor avea niciun fel de obligaţii civice. Cei ce vor recunoaşte legile societăţii şi se vor supune, chiar cu neplăcere, se vor face părtaşi antihristului prin aceasta şi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.
În timpul stăpânirii antihristului va fi minte satanicească, ce va acţiona politiceşte, fără să se atingă de credinţă în chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplină libertate, deşi, în cele din urmă, stăpânirea antihristului va combate toate sectele şi religiile. Va acţiona din punct de vedere moral şi va căuta să convingă şi să se vatăme de moarte sufletele oamenilor.
Dreptul la propovăduire şi la săvârşirea „legală” a slujbelor bisericeşti îl vor avea numai cei ce respectă legile statului şi nu încalcă „disciplina”. Lăcaşurile de închinăciune vor fi sub strictă supraveghere şi în ele va dicta aceeaşi ocârmuire, ea fiind capul în locul lui Hristos şi nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar creştinii orbiţi nu vor observa nimic, deşi acest lucru l-ar putea înţelege şi un prunc mic. Stăpânirea antihristului îi va lua aşadar pe toţi sub un control riguros, ca să ştie cine se supune şi cine nu; după cum scrie şi părintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mâna cu de-a sila la biserică”.
Totuşi unii nu vor fi prigoniţi de la început, pentru a păstra aparenţele în legătură cu libertatea conştiinţei. Abia spre sfârşit, când toţi se vor găsi anihilaţi în staulul Babilonului şi mânia lui Dumnezeu va fi aproape, stăpânirea va da ordin să fie nimiciţi ca nişte criminali înrăiţi cei ce se răzvrătesc „împotriva umanităţii”, iar în acele vremuri decăzute, întreg poporul va primi cu entuziasm măsurile luate de stat.”
(Tâlcuire la Apocalipsă – Sfântul Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei, asasinat de bolşevici în 1918)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Semnal de alarmă. Fiţi vegilenţi în cel mai înalt grad. Refuzaţi vaccinul antigtipal.Vedeți că medicii de familie vaccinează fără acordul pacientului. Spun că e vaccin anti-gripal, dar poate fi vaccinul satanic anti-covid!
Claudiu
Dragoste de mamă pentru toți
SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL
-Gheronda, cum poate cineva să strângă întreaga lume în inima lui?
– Cum poate îmbrăţişa toată lumea, când mâinile lui sunt mici? Pentru a strânge cineva toată lumea în inima lui, trebuie să-şi lărgească inima.
– Şi cum se face lucrul acesta?
– Cu dragostea. Dar nici aceasta nu ajunge. Este nevoie de dragoste de mamă. Mama îşi iubeşte copiii mai mult decât pe ea însăşi. Cine dobândeşte această dragoste îi iubeşte nu numai pe cei care îl iubesc, ci şi pe cei care îl vatămă, căci aşa cum mama le justifică pe toate, tot astfel şi el găseşte întotdeauna circumstanţe atenuante pentru ceilalţi şi ia sarcina asupra sa. Chiar şi atunci când i se fură ceva, tot el simte mustrări de conştiinţă ca nu cumva hoţul să fie prins şi băgat în închisoare. îşi spune în sinea sa: „Din cauza mea a fost băgat în temniţă. Dacă găseam un mod de a-i da banii de care avea nevoie, nu ar fi furat şi nu ar fi fost acum în închisoare”.
Dragostea de mamă pe toate le acoperă, pe toate le şterge. Dacă un copil face o pagubă sau se poartă urât, mama lui îl iartă îndată, fiindcă este copilul ei. Aşa şi tu, când îţi iubeşti aproapele cu iubire de mamă, îi justifici slăbiciunile şi nu-i vezi greşelile; şi, chiar dacă le vezi, le ierţi. Atunci inima ţi se umple de dragoste, fiindcă devii următor al lui Hristos, Care ne rabdă pe toţi.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 213)
Dumnezeu nu-ți cere nimic imposibil
ARHIMANDRITUL ARSENIE PAPACIOC
S ă nu disprețuiești darul lui Dumnezeu din tine. Să nu consideri că cerul acesta nu te va primi!
Citeam că Dumnezeu nu-ți cere nimic imposibil, ci prin poruncile Sale te îndeamnă să faci ce poți. Să ceri ceea ce nu poți și El te ajută ca să poți. A iubi pe Dumnezeu înseamnă să știi să jertfești totul pentru El.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 52)
Să păstrăm cu orice preț pacea lăuntrică!
Anevoie lucru este să fii liniștit. În împrăștiere nu poate fi rugăciune curată. Noi suntem mereu neliniștiți; din toate părțile, neîntrerupt (ne copleșesc ispite). Gândurile tale sunt împovărate pentru că ai primit gândurile semenilor tăi. Roagă-te, dar, lui Dumnezeu să te despovăreze: „Doamne, ia de la mine povara asta!”.
Acestea sunt gândurile lor, este urzeala lor – iar tu, omule, ai avut cu totul alt gând. Ei, însă, au avut un altul, astfel încât s’au năpustit asupra ta (cu gândurile), și te-au prins de îndată în planul lor de atac – și suferi, vezi. Dar dacă ai rupe legătura cu această năvală a lor, ai avea pace. Atunci ar putea vorbi și s’ar putea năpusti asupra ta – și tu vei rămâne liniștit. După aceea, se vor dezumfla ca o bășică. La început, se vor umfla precum un mare balon, iar apoi, când nici un gând (rău) nu va veni de la tine, când vei răspândi numai gânduri liniștite, pline de dragoste – atâta timp cât împărtășești numai bine, se vor dezumfla și nu vor mai avea putere, și nu te vor mai lovi, nu vor mai fi primejdie pentru tine.
Dar dacă le întorci cu aceeași măsură, atunci să te ții, ăsta-i război! Și tu ești la fel ca ei, te lupți cu aceleași arme împotriva aproapelui, așa cum luptă și ei împotriva ta, așa-i? Le întorci cu aceeași măsură – este un război (al gândurilor). Toți cei care sunt în război nu au pace, nici liniște. Pe câmpul de luptă nu există pace, cauți doar să vezi de unde se va ivi vrăjmașul ca să te ucidă; trebuie să fii neîncetat cu luare-aminte, să privești neîncetat ca să poți vedea de unde vine neprietenul…
Se zice că trebuie să păstrăm cu orice preț pacea lăuntrică și să avem întotdeauna duh plin de bucurie. Întotdeauna. Cu orice preț să fim pururea bucuroși, pururea voioși. Dar, iată, și Sfântul Ioan din Kronștadt spune: Noi suntem precum vremea, vin furtuni, vânturi, fulgere, iar apoi strălucește soarele, și ne este bine. Așa și noi. Apoi iarăși vine furtuna, și iarăși soarele, și tot așa. Și mai spune: Pentru că avem și trup, noi și trupul acesta materialnic suntem înrâuriți de condițiile atmosferice.
Când condițiile sunt bune și când presiunea atmosferică nu este mare, atunci este vreme bună, iar noi suntem veseli și bine dispuși. Iar când vremea este mohorâtă, și noi suntem abătuți.
Așa este! De aceea, trebuie să ne păstrăm cumpătarea (duhovnicescă). Chiar și atunci când este vreme mohorâtă să fim liniștiți cu duhul. Omul trebuie să se ostenească să fie întotdeauna, cu orice preț, într-o stare sufletească bună, să fie neîncetat cu duhul plin de bucurie, pentru că duhurile din văzduhuri vor să fim necontenit triști…
Sursa: Starețul Tadei, Cum îți sunt gândurile așa îți este viața, selecție p.183-186
Cântare de laudă la Sfântul Ioan Botezătorul
O, Sfinte Părinte Ioane, al Domnului minunat Botezător,
Tu eşti Înaintemergătorul mântuirii.
Curăţia sufletului tău sufletul omenesc atinge,
Ea este trâmbiţa cea înfricoşată de la Iordan.
Ea pre trândavi trezeşte, din păcat îi mişcă,
Ei aud că securea la rădăcina copacului stă.
Ţie mă plec, ţie mă rog:
Ajută-mi mie să birui pre toţi duşmanii mei!
Ţie mă închin, Puternice Prorocule al Domnului,
Înaintea ta genunchii fiinţei toate îmi plec;
Înaintea ta plâng, şi te rog,
Sfinte Părinte Ioane,
Dăruieşte-mi şi mie a inimii tale tărie de leu!
Dăruieşte-mi şi mie a duhului tău curăţie!
Dăruieşte-mi şi mie putere din puterea ta,
Ca şi eu să mă nevoiesc şi ţie să urmez
Întru supunere Domnului şi stăpânire
Asupra trupului şi duhului meu.
Ca şi eu să mă botez ca tine,
Întru postiri adevărate
Şi întru privegheri să mă curăţesc.
Ca şi eu să gust rugăciunea
Ce descoperă luminări cereşti.
Ca şi eu fără frică la mucenicie să merg,
Ca tine, fără frică, în credinţă îmbrăcat întreg.
O, Sfinte Părinte Ioane Prealăudate,
Mare Mucenice al Dreptăţii Dumnezeieşti,
De tine se înfricoşează taberele diavoleşti!
Ascultă şi rugăciunea mea a smeritului,
Şi cu ale tale rugăciuni mă întăreşte,
Ca urmând ţie, să stau şi eu
Ca o lumină bine primită înaintea lui Dumnezeu!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
Pecetea este egală cu lepădarea
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
În timp ce Evanghelistul Ioan vorbește limpede în Apocalipsă despre pecetluire, unii nu înțeleg. Ce să le spui? Din nefericire, omul aude o grămadă de prostii de la așa numiții „gnostici” de astăzi. Unul zice: „Eu voi primi buletinul cu 666, dar voi pune și o cruce!” Altul spune: „Eu voi primi pecetea pe frunte, dar voi face și o cruce pe frunte!” și o grămadă de nesăbuințe asemănătoare. Ei cred că se vor sfinți în acest fel, În timp ce acestea sunt înșelări.
Un episcop mi-a zis: „Eu acolo unde voi semna, voi pune alături o cruce. Nu mă lepăd de Hristos, îmi fac slujirea!”
„În regulă, i-am zis, tu ești episcop și pui alături de numele tău particular o cruce, așa cum cere procedura, altul este arhimandrit și va pune și acesta datorită gradului onorific o cruce. Lumea însă ce va face?”
Murdăria nu se sfințește. Apa curată primește harul și devine aghiasmă. Scursorile nu devin apă sfințită. Piatra prin minune devine pâine, necurăția nu devine aghiasmă! Prin urmare, diavolul, Antihrist, când este în buletinul nostru sau pe mâna sau pe fruntea noastră, prin semnul său, nu se sfințește dacă punem o cruce. Avem puterea Sfintei Cruci, a Semnului sfânt, a harului dumnezeiesc al lui Hristos doar când păstrăm harul Sfântului Botez prin care ne lepădăm de satana și ne unim cu Hristos și primim pecetluirea sfântă: „Pecetea darului Sfântului Duh!” Vezi că se înaintează cu o anumită logică…? Vor pune lângă pecete o cruce și totul s-a rezolvat! Și în timp ce vedem că Apostolul Petru s-a lepădat de Hristos în cele dinafară, căci și aceasta a fost lepădare, aceștia refuză sfânta pecete a lui Hristos care li s-a dat la Botez prin faptul că primesc pecetea lui Antihrist, și zic că au înăuntrul lor pe Hristos!
– Părinte, dacă cineva primește pecetea din ignoranță?
– Aceasta se va întâmpla din nepăsare. Ce ignoranță, când lucrurile sunt limpezi? Și să nu știe cineva, trebuie să se intereseze, să afle. Dacă zicem că n-am știut, și de aceea am primit pecetea, Hristos ne va spune: „Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, însă semnele vremurilor nu puteți să le cunoașteți” Chiar și din ignoranța lui de va fi pecetluit cineva, pierde harul dumnezeiesc și primește lucrarea demonică. La Sfântul Botez, când copilașul este cufundat în apă de către preot primește Duhul Sfânt fără să știe, și după aceea se sălășluiește înlăuntrul său harul dumnezeiesc.
Din nefericire, anumiți „gnostici” îi îmbrobodesc pe fiii lor duhovnicești ca pe niște prunci, chipurile ca să nu se tulbure: „Nu contează pecetea, nu se întâmplă nimic, este de ajuns să credeți înăuntrul vostru!” Sau zic: „Nu vorbiți despre această temă, despre buletine, ca despre pecete, pentru ca oamenii să nu se neliniștească.” Fac aceasta, în timp ce, dacă le-ar fi spus: „Să ne străduim să trăim mai duhovnicește, să rămânem lângă Hristos, să nu ne temem de nimic, în final să devenim și martiri!” i-ar fi pregătit oarecum. Dacă cineva cunoaște adevărul, își pune probleme și se cutremură. Se îndurerează pentru situația de astăzi, se roagă și ia seama să nu cadă în cursă.
Acum, însă, ce se întâmplă? Mai sunt câțiva care dau propriile lor explicații, dar și aceștia se tem la fel ca oamenii din lume, în timp ce ar trebui să se neliniștească duhovnicește și apoi să-i ajute pe creștini insuflându-le neliniștea cea bună și întărindu-i în credință, ca aceștia să simtă mângâierea dumnezeiască. Stau și mă uimesc, toate aceste evenimente care se întâmplă nu le ridică probleme de conștiință? De ce nu-și pun niciun semn de întrebare despre tâlcuirile minții lor?
Și dacă îl ajută pe Antihrist ca să-și pună pecetea, cum trag și alte suflete la pierzare? Scriptura când zice: „…să-i înșele și pe cei aleși, dacă este cu putință” înțelege că vor fi înșelați aceștia care tâlcuiesc cu mintea lor.
Prin urmare, în spatele acestui sistem perfect al „cardului de serviciu”, al computerului de siguranță se ascunde dictatura universală, sclavia lui Antihrist.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul; Semnele vremurilor din urmă
De s-ar trezi PS Galaction,Gigi Becali,Videanu.PS Galaction sprijina trup si suflet lucrarea misionara a ucenicilor Pr.Visarion Iugulescu.Nu inteleg de ce nu se delimiteaza acestia de eretici.Pacat.E un ierarh bun.



VIDEO Imagini pe care milioane de ortodocși nu le văd: Ce se întâmplă într-o mănăstire unică din România
Autor: Cristi Șelaru, Redactor
Publicat: 02-01-2022 17:28
Actualizat: 03-01-2022 16:05
Mănăstirea Pantocrator de la Drăgăneşti – Vlaşca, județul Teleorman, ctitorie a lui Gigi Becali și Adriean Videanu, este unică, prin forma sa, în România. Însă, dincolo de frumusețea arhitectonică și interioară a sfântului lăcaș de cult, ceea ce se întâmplă în timpul slujbelor depășește orice sentiment trăit de un credincios.
Mănăstirea Pantocrator este printre puținele din țară în care, în timpul Sfintei Liturghii, are loc un moment pe cât de unic, pe atât de special. Este vorba despre ceea ce se numește ”hora îngerilor”, un moment inspirat din tradiția athonită, prin care sunt legănate policandrele. Concret, în timp ce preoții slujesc, policandrele, pe care sunt lumânări aprinse, sunt rotite, creând un moment aparte.

”Părinții athoniți spun că această rânduială închipuie ”hora îngerilor”, adică rugăciunea comună, comuniunea Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare. Noi respectăm această tradiție și este un moment unic în timpul slujbelor.”, a spus, pentru STIRIPESURSE.RO, părintele Serafim Baciu, după Sfânta Liturghie de duminică, săvârșită de Preasfințitul Galaction, episcopul Alexandriei și Teleormanului, alături de un sobor de 18 preoți și diaconi.
Dacă în în mănăstirile din Sfântul Munte Athos, ”hora îngerilor” este ceva obișnuit, la noi în țară este o excepție. O excepție care are loc, iată, la Mănăstirea Pantocrator, unde stareț este Sebastian Serdaru, precum și în alte câteva sfinte lăcașuri, precum Mănăstirea Mihai Vodă și la Biserica Sfântul Grigorie Palama – Politehnica, din București.
Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești-Vlașca deține cea mai mare părticică din cinstitele moaște ale Sf. Maria Magdalena de pe teritoriul României, încă din 2013, anume o bucată din coastele sale. Ridicarea Mănăstirii Pantocrator a început în 2011, pe ruinele unui fost spital, părăsit de 30 de ani, și ale unui fost grajd.

Acolo candelabrul din mijlocul bisericii se misca intr-una.
https://www.facebook.com/groups/2866156326996747/permalink/3184413328504377/
In Kazahstan e revolta de la restrictii si vaxxinari.Se minte.Nu credeti nimic.Si mai e si mana Turciei pt ca vrea sa si refaca vechiul imperiu otoman.Desigur ca urmeaza Serbia pt ca si acolo e multa populatie vorbitoare de lb.turca.
Intra si Bulgaria in colimatorul Turciei pt ca si acolo tot sudul si S-E Bulgariei sunt vorbitoare de limba turca.Am fost acolo si am observat ca s.si s-e Bulgariei sunt turci.In centru vreo 3 judete de la Sofia spre mare sunt rromi,sunt f.multi evrei si acolo;3 judete nordice sunt romani si abia restul sunt bulgari.Concluzia?Asadar ca si Fed.Rusa,Serbia Bulgaria si ea este enclava multietnica.