Dumnezeu a dat bărbatului femeie spre însoţire legiuită, pentru înmulţirea oamenilor pe pământ, atunci când a binecuvântat pe Adam şi pe Eva, zicând: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi’’ (Facere 1, 28). După venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, însoţirea bărbatului cu femeia se face prin Sfânta Taină a Cununiei, săvârşită de Biserica Ortodoxă. Însoţirile în afara acestei Taine Dumnezeieşti sunt desfrânări nelegiuite, aducătoare de osândă veşnică.
Sfânta Taină a Cununiei nu exclude însă şi starea de feciorie, cu condiţia păstrării curăţiei trupeşti, fie în călugărie, fie în afara ei. Părinţii Bisericii ne învaţă că amândouă stările sunt binecuvântate şi fiecare poate alege potrivit chemării lui Dumnezeu şi a voii sale libere.
Astăzi pomenim pe Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu. Părinţii lui erau de neam bun şi au dorit să-şi vadă fiul căsătorit, de aceea l-au logodit şi apoi l-au cununat în biserică cu o fecioară, iar după aceea au petrecut la nuntă toată ziua. După ce a intrat în odaia miresei, Sfântul i-a dat acesteia brâul şi inelul, cerându-i să aştepte cele ce le va rândui Dumnezeu. A plecat de-acasă, căci el simţea chemarea lăuntrică pentru viaţa de umilinţă şi singurătate. Şaptesprezece ani a petrecut lângă biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Edesa, vreme în care a fost căutat zadarnic de slugile casei lor.
Dumnezeu a rânduit ca Sfântul Alexie să se întâlnească cu tatăl său, căruia i s-a arătat ca un străin sărac, şi l-a rugat să-l primească pe lângă casa lui, pentru a-i sluji. Ceea ce primea de la masa tatălui său împărţea săracilor, iar nopţile le petrecea în rugăciune. În zilele de Duminică era nelipsit de la biserică, unde se împărăşea cu Preasfintele Taine. A răbdat toate umilinţele celor din jur. Aşa a petrecut alţi şaptesprezece ani, cunoscut doar de Bunul Dumnezeu.
Pe urmă, a lăsat scris celor din casa lui aceste cuvinte: ,,Rogu-vă pe voi, părinţii mei iubiţi şi preacinstita mea mireasă, să nu vă mâhniţi pe mine, că v-am făcut atâta mâhnire, lăsându-vă singuri. Şi pe mine mă durea inima pentru durerea voastră şi de multe ori am făcut rugăciune pentru voi către Dumnezeu, ca să vă dea răbdare şi să vă învrednicească Împărăţiei Sale… Dar mai bine se cade fiecăruia să asculte de Făcătorul şi Mântuitorul său, decât de născătorii săi; şi cred că pe cât v-am mâhnit, pe atât de mare bucurie veţi avea prin răsplătirea cea cerească’’.
        ÂDumnezeu a adus vremea ca Sfântul Alexie să se despartă de deÅŸertăciunile lumii, ÅŸi într-o zi de vineri ÅŸi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe martie, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 260-268).
Presbiter Iovita Vasile